Neprezentarea materialului de urmarire penala dupa administrarea de noi dovezi . Sanctiune
Neprezentarea materialului de urmarire penala dupa administrarea de probe noi atrage sanctiunea nulitatii actului de sesizare , cu consecinta restituirii cauzei la procuror pentru înlaturarea acestei neregularitati – art. 250 Cod proc. penala
Prin sentinta penala nr. 342 din 28 iunie 2007 Judecatoria Roman a constatat , în conditiile art. 300 alin. 2 si art. 197 alin. 2 Cod proc. penala , neregularitatea sesizarii instantei prin rechizitoriul nr. 3280/P/2005 din 27 decembrie 2006 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Roman privind pe inculpatul Z.V.L. , trimis în judecata pentru savârsirea infractiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prevazuta de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 , republicata (fost art. 77 alin. ) si conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numar fals de înmatriculare , prevazuta de art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 , republicata ( fost art. 77 alin. 2 ) . S-a restituit dosarul Parchetului de pe lânga Judecatoria Roman pentru refacerea urmaririi penale cu respectarea dispozitiilor legale referitoare la prezentarea materialului de urmarire penala , potrivit art. 250 si urm. Cod proc. penala .
Pentru a hotarî astfel instanta a constatat ca prin actul de sesizare s-a retinut ca în seara zilei de 27 martie 2005 , în jurul orei 22,30 , lucratori din cadrul politiei mun. Roman executau o actiune de prevenire si combatere a furturilor de autoturisme la intersectia E85 cu DN2 . La un moment dat , dinspre mun. Bacau s-a apropiat un autoturism marca BMW de culoare neagra a carui placuta cu nr. de înmatriculare din spate nu era vizibil , motiv pentru care a fost anuntat echipajul postat în dreptul statiei PECO pentru a proceda la oprirea vehiculului . Observând intentia echipajului de politie conducatorul auto a virat brusc stânga pe str. Sucedava , accelerând puternic , iar politistii au pornit în urmarirea sa . Conducatorul auto a oprit vehiculul în parcarea din Piata Centrala si împreuna cu cealalta persoana din autoturism a încercat sa scape prin fuga de urmaritori , fiind imobilizati la scurt timp . Inculpatul a negat ca ar fi condus autoturismul , a refuzat sa-l deschida si sa dea vreo declaratie . Autoturismul a fost sigilat si parcat în curtea sediului Politiei mun. Roman , iar ulterior s-a procedat la efectuarea unei perchezitii a acestuia , ocazie cu care au fost gasite bunuri de uz personal apartinând inculpatului . S-a mai constatat ca placutele cu numerele de înmatriculare apartin unui autoturism marca VW , proprietatea S.C. E S.R.L. Iasi .
În conditiile art. 300 alin. 1 Cod proc. penala instanta este datoare sa verifice din oficiu , la prima zi de înfatisare , regularitatea actului de sesizare . În cazul în care constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii , iar neregularitatea nu poate fi înlaturata de îndata si nici prin acordarea unui termen în acest scop , dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare în scopul refacerii acestuia .
Îndeplinindu-si aceasta obligatie instanta este datoare sa verifice daca inculpatului i-au fost respectate în cursul urmaririi penale garantiile procesuale si dreptul la aparare si daca organele de urmarire penala au îndeplinit actele procesuale menite sa valorifice acest drept în ordinea si la momentele prevazute de lege .
În acest context , instanta a retinut ca potrivit art. 255 Cod proc. penala în cauzele în care actiunea penala nu a fost pusa în miscare , organul de cercetare , dupa efectuarea actelor prevazute la art. 232 Cod proc. penala , procedeaza la o noua ascultare a învinuitului , aducându-i la cunostinta învinuirea si întrebându-l daca are noi mijloace de aparare . Daca învinuitul nu are probe noi sau propunerea sa nu a fost gasita întemeiata , ori daca cercetarea a fost completata cu probele solicitate , cercetarea penala se considera întemeiata , iar dosarul este înaintat procurorului împreuna cu referatul de terminare a urmaririi penale . Primind dosarul , procurorul cheama învinuitul si procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala , potrivit dispozitiilor art. 250 si urm. Cod proc. civila . Astfel , procurorul trebuie sa puna în vedere învinuitului ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala , aratându-i si încadrarea juridica a faptei savârsite si asigurându-i posibilitatea de a lua cunostinta de îndata de material . Dupa ce învinuitul a luat cunostinta de material el urmeaza a fi întrebat daca are de formulat cereri noi sau daca doreste sa faca declaratii suplimentare . Daca învinuitul formuleaza cereri noi , iar acestea sunt gasite întemeiate si se dispune completarea urmaririi penale cu actele solicitate , se va proceda din nou la prezentarea materialului de urmarire penala .
Ratiunea prezentarii din nou a materialului de urmarire penala este legata de necesitatea asigurarii accesului învinuitului la continutul întregului dosar de urmarire penala si reprezinta o metoda eficienta de respectare a dreptului sau la aparare . Este evident ca , omitând a-si îndeplini aceasta obligatie de prezentare suplimentara a materialului de urmarire penala , procurorul pune învinuitul în imposibilitatea de a-si formula apararile si de a putea invoca , între altele , orice cauza exoneratoare de raspundere care ar putea paraliza exercitarea actiunii penale. Din acest considerent , prezentarea materialului de urmarire penala reprezinta un reper foarte important în cursul urmaririi penale , vicierea sa atragând însasi nulitatea actului de sesizare a instantei , potrivit art. 197 alin. 2 Cod proc. penala . Fiind un act procesual specific urmaririi penale , prezentarea materialului de urmarire penala nu poate fi realizata în fata instantei , iar neregularitatile nu ar putea fi acoperite în aceasta modalitate . Obligatiile reglementate de art. 250 si urm. Cod proc. penala privesc nu doar actele procesuale îndeplinite la solicitarea învinuitului , ci , pentru identitate de ratiune , si pe cele îndeplinite din oficiu de organele de urmarire penala .
În speta , inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmarire penala la data de 1 decembrie 2005 , fara a se mentiona reperele orare ale îndeplinirii acestui act , dar dupa acest moment au fost administrate mai multe dovezi în sprijinul învinuirii, fara a se mai proceda la o noua prezentare a materialului de urmarire . Astfel , la data de 9 ianuarie 2006 s-a întocmit expertiza criminalistica dactiloscopica , la data de 7 februarie 2006 a fost audiat martorul P.I. , la data de 15 martie 2006 prin Ordonanta procurorului s-a dispus extinderea cercetarilor si cu privire la infractiunea prevazuta de art. 77 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 , iar la data de 16 martie 2006 s-a efectuat un experiment judiciar cu privire la împrejurarile de fapt în care au fost constatate infractiunile si s-au luat declaratii martorilor asistenti L.V. si C.M. . Cu toate ca a fost vorba de probe deosebit de relevante sub aspectul conturarii vinovatiei inculpatului , nu s-a mai procedat din nou la prezentarea materialului de urmarire , ceea ce i-a încalcat în mod flagrant dreptul la aparare . Este adevarat ca inculpatul a mai fost convocat la sediul Politiei mun. Roman , dar pentru efectuarea experimentului judiciar si nu pentru prezentarea materialului de urmarire penala la procuror , asa încât nu poate fi retinuta aplicabilitatea dispozitiilor art. 254 alin. 1 Cod proc. penala .
Pentru toate considerentele expuse instanta a apreciat ca actul de sesizare este lovit de nulitate absoluta , fiind întocmit cu încalcarea dreptului la aparare . Constatând aceasta neregularitate instanta a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare si respectarea dispozitiilor art. 250 si urm. Cod proc. penala .
