Obiect: nerespectarea hotărârii judecătoreşti, art. 271 alin. 1 Cod penal
SENTINŢA PENALĂ Nr. 150/20.05.2010
Prin rechizitoriul înregistrat la această instanţă sub nr. 3535/321/2010, parchetul de pe lângă Judecătorie a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului G.C., este căsătorit, nu are copii minori, studii 12 clase, pensionar, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea hotărârii judecătoreşti, prev. de art. 271 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că la data de 17.02.2009, cu ocazia punerii în executare silită a sentinţei civile nr. xxxx/21.12.2007, având ca obiect înapoiere minor, inculpatul s-a împotrivit la executare, săvârşind acte de violenţă împotriva executorului judecătoresc X., care, din acest motiv, a suferit leziuni vindecabile în 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată X. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 5000 lei cu titlu de daune materiale, precum şi cu suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.
Prin declaraţia dată în instanţă, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, învederând instanţei că nu s-a opus la executare şi că executorul judecătoresc este cel care a procedat în afara legii, întrucât nu s-a legitimat, nu a filmat actele de executare silită şi nu a avut în vedere interesul major al minorului.
Au fost audiaţi martorii S.E., F.S.B., G.L.C., C.L., V.B., R.P. şi C.O., declaraţiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.
Examinând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :
Prin sentinţa civilă nr. 2541/12.12.2007, pronunţată în soluţionarea dosarului civil nr. xxxx/321/2007, s-a dispus ca minorul G.C. să fie înapoiat de către bunicii materni G.C. şi L.C. mamei sale – C.C..
Această sentinţă civilă a rămas definitivă, a fost investită cu formulă executorie la data de 15.07.2008, ulterior C.C., mama minorului, solicitând executorului judecătoresc X. punerea în executare silită a acestui titlu executoriu.
În cursul lunilor iulie 2008 – februarie 2009, au avut loc în jur de nouă demersuri de punere în executare a acestei hotărâri, demersuri rămase fără rezultat pe de o parte datorită relaţiilor conflictuale dintre părţi, respectiv mama minorului şi bunicii materni ai acestuia – G.C. şi L., iar pe de altă parte din cauza lipsei minorului şi a debitorilor de la domiciliu, fie din cauza atitudinii de opunere a minorului.
La data de 17.02.2009, executorul judecătoresc X., însoţit de 5 jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Neamţ, creditoarea C.C. şi S.E., persoană adusă de creditoare pentru a deschide uşile în caz de nevoie, s-au deplasat la domiciliul inculpatului, pentru a lua pe minor.
După ce şi-a declinat identitatea şi a explicat inculpatului scopul venirii, executorul judecătoresc l-a urmat pe inculpat până în dreptul uşii de la intrarea în locuinţă, acolo inculpatul s-a postat, refuzând să permită executorului să permită intrarea.
În momentul în care executorul a încercat să deschidă uşa, inculpatul a acţionat uşa în sens invers, intenţionând să împiedice intrarea, moment în care l-a lovit pe executor cu piciorul încălţat în piciorul drept.
Executorul l-a atenţionat pe inculpat că va suporta consecinţele legii pentru opunerea la executare, moment în care jandarmii au intervenit, s-au interpus între cei doi, l-au îndepărtat pe inculpat de la intrarea în imobil, după care toţi au intrat în casă.
Anterior intrării în casă, inculpatul a continuat să manifeste o atitudine de opoziţie , fiind agresiv verbal la adresa executorului judecătoresc şi a fiicei sale C.C..
În imobil, au fost deschise forţat de către E.S., la cererea executorului judecătoresc, uşile de la dormitorul unde se afla minorul şi apoi uşa de la ieşirea din imobil, care fusese intenţionat închisă, pentru a împiedica ieşirea minorului şi a celorlalte persoane, după care executorul judecătoresc a încheiat procesul verbal de executare silită.
Situaţia de fapt astfel descrisă rezultă din cuprinsul declaraţiei executorului judecătoresc X., dar şi din depoziţiile martorilor S.E., F.S.B., G.L.C. şi C.L., cei care au participat nemijlocit la executarea silită a hotărârii judecătoreşti.
Aceşti martori au declarat că atunci când executorul judecătoresc a intenţionat să deschidă uşa de la imobil, inculpatul a pus piciorul în uşă, astfel că a provocat lovirea executorului judecătoresc la picior, apoi a adresat injurii şi ameninţări organului de executare şi creditoarei L.C..
Urmare a acţiunii de opunere a inculpatului, executorul judecătoresc X. a suferit leziuni vindecabile în 4-5 zile de îngrijiri medicale, leziuni consemnate în certificatul medico-legal nr. 142/18.02.2009.
De remarcat că executorul judecătoresc era la a 6-a sau a 7-a oară de încercare a finalizării executării silite, aşa cum rezultă din cuprinsul depoziţiei martorului S.E. – fila 32 din dosar.
Depoziţiile martorilor V.B., R.P. şi C.O. vor fi înlăturate ca vădit părtinitoare în favoarea inculpatului, aceasta deoarece fie sunt angajaţi ai firmei acestuia, fie au observat incidentul din biroul societăţii inculpatului, aflat în aceiaşi clădire cu locuinţa sau nu au fost prezenţi în mod direct la intrarea în imobil, pentru a percepe incidentul.
De asemenea, înregistrarea video invocată de apărătoarea inculpatului nu poate constitui probă în cauză, aceasta deoarece înregistrarea se referă la o altă încercare de punere în executare silită a titlului executoriu, respectiv cea din data de 28 noiembrie 2008.
Din probele administrate în cauză,instanţa reţine că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de nerespectarea hotărârii judecătoreşti, prev. de art. 271 alin. 1 Cod penal, text de lege în baza căruia va fi pedepsit.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, circumstanţele concrete în care a fost comisă, persoana inculpatului, care este la prima abatere de la legea penală, şi în raport de aceste criterii se reţine că scopul educativ şi preventiv al pedepsei va putea fi realizat prin condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, orientată sub minimul special prevăzut de legea penală.
Cum inculpatul nu are antecedenţe penale, iar pedeapsa aplicată nu depăşeşte 3 ani, instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, sens în care inculpatul va fi atenţionat cu privire la dispoziţiile art. 83 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa reţine că partea vătămată nu a probat în niciun fel că a suferit un prejudiciu patrimonial, astfel că cererea va fi respinsă.
Avându-se în vedere calitatea părţii vătămate, numărul mare de persoane ce au fost de faţă la producerea incidentului, instanţa apreciază că partea vătămată a suferit un prejudiciu nepatrimonial, suma de 500 lei fiind de natură să acopere acest prejudiciu.
În consecinţă, în baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, inculpatul va fi obligat să plătească părţii vătămate suma de 500 lei, cu titlu de daune morale.
Văzând şi dispoziţiile art. 191 Cod procedură penală;
