Netemeinicie.

Plângere întemeiată pe dispoziţiile art.2781 C. pr. pen. Exercitarea atribuţiilor de serviciu de către judecători. Netemeinicie.

Modalitatea în care magistraţii îşi îndeplinesc atribuţiile profesionale având caracter jurisdicţional poate fi cenzurată doar de instanţele de control judiciar, prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

Răspunderea penală a magistraţilor sub aspectul infracţiunii prev. de art.246 C. pen. poate fi pusă în discuţie numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind şi acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

– art.2781 C. pr. pen.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A II-A PENALĂ,

SENTINŢA NR.5/R din 10.01.2012)

La data de 06.12.2011, sub nr. 10449/2/2011, a fost înregistrată plângerea formulată de petenta M.G., împotriva rezoluţiei date în dosarul nr.653/P/2011 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În motivarea cererii, petenta a arătat că soluţiile pronunţate sunt nelegale şi netemeinice, întrucât a fost dovedită nerespectarea îndatoririlor profesionale de către judecător Ş.A.D., precum şi de avocaţi, notari, experţi şi funcţionarii de la Administraţia Finanţelor Publice. Petenta nu a vândut nici un teren din str. E.V. nr. 16, astfel încât nu poate plăti suma de 35 lei impusă de ANAF.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin rezoluţia din data de 26.09.2011 pronunţată în dosarul nr.653/P/2011, Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a dispus, în baza art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. a şi g Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale faţă de judecător Ş.A.D. din cadrul Tribunalului Bucureşti, sub aspectul infracţiunii prev. de art.246 Cod penal şi art.289 Cod penal, întrucât faptele nu există; neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici M.I. şi C.T. (foşti notari de stat), sub aspectul infr. prev. de art.289 Cod penal, întrucât în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale; neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul V.V., sub aspectul infr. prev. de art.289 Cod penal şi art.291 Cod penal, întrucât faptele nu există şi disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe experţi şi funcţionari ai Administraţiei Finanţelor Publice, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti, pentru a continua cercetările sub aspectul infr.prev. de art.246 Cod penal şi art.289 Cod penal.

Cheltuielile judiciare, în cuantum de 50 RON, au rămas în sarcina statului

Pentru a adopta această soluţie, s-a reţinut că prin ordonanţa nr.1212/P/2011 din data de 16.03.2011 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind plângerea numitei M.G. formulată împotriva judecătorului cauzei civile nr.13799/299/2007 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, respectiv faţă de judecător Ş.A.D., precum şi faţă de avocaţi, notari, experţi şi funcţionari ai Administraţiei Finanţelor Publice, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, prev. de art.289 Cod penal.

Petenta a contestat că ar fi avut în proprietate un teren situat în Bucureşti, str. E.V. nr. l6A, sector 1, pe care în cursul anului 2008 l-ar fi înstrăinat, sens în care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de funcţionarii publici, sub aspectul infracţiunii prev. de art.289 Cod penal.

Din verificările efectuate în cauză a rezultat că la data de 20.02.2008 Judecătoria Sector 1 Bucureşti a emis sentinţa civilă nr.2311 (dosar nr.13799/299/2007), prin care s-a admis acţiunea formulată de S.A. şi a constatat că acesta, la data de 23.06.1974, prin încheierea unei chitanţe sub semnătură privată, a devenit proprietarul imobilului de la adresa sus-arătată.

La data de 10.09.2010 Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 a emis decizia de impunere anuală stabilind în sarcina numitei M.G., plata sumei de 35 lei pentru înstrăinarea proprietăţii deja menţionate.

Pentru verificarea afirmaţiilor petentei la dosarul cauzei a fost ataşat dosarul nr. 13799/299/2007 soluţionat prin sentinţa civilă nr.2311/20.02.2008 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti prin judecător Ş.A.D., rămasă definitivă şi executorie.

Potrivit art.246 Cod penal, constituie infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcţionarului public, care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

În ce priveşte activitatea magistraţilor, atribuţiile lor de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt investiţi, respectiv interpretării aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial şi ale celui procedural.

Eventualele erori apărute în procesul de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu în sensul legii, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege fiecărui caz în parte, aceasta fiind de altfel şi justificarea existenţei lor.

În acest context, nemulţumirile petentei cu referire la modul concret soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului care a soluţionat cauza.

Răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie cu referire la infracţiunea analizată, numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind şi acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

În ceea ce priveşte înscrisul sub semnătură privată, contestat de petentă se observă că instanţa, prin sentinţa civilă în discuţie, a reţinut că anterior prin sentinţa civilă nr.286/02.02.1973 pronunţată în dosarul civil nr.5834/1972 Judecătoriei Sector 8 Bucureşti, s-a dispus ieşirea din indiviziune cu privire imobilul situat în str.E.V. nr.16, sector 1 B., atribuindu-se proprietatea numiţilor S.I. şi R.E., lotul nr.l, numitului S.A., lotul nr.2.

Ulterior, s-a întocmit între aceleaşi părţi înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanţă” din data de 23.06.1974 prin care S.A. a primit suprafeţele de teren susmenţionate în schimbul sumei de 3.463 lei de S.I. şi R.E.

În plus, se reţine că pârâţii din cauza civilă (moştenitori ai persoanelor sus-arătate) identificaţi în persoana numiţilor S.E. şi M.G. au recunoscut transmiterea proprietăţii realizate de autorii lor înscris sub semnătură privată şi nu s-au opus admiterii acţiunii astfel încât atitudinea ulterioară a petentei M.G. nu se justifică.

Împotriva acestei soluţii, petenta M.G. a formulat plângere, la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, reiterând aspectele susţinute în plângerea iniţial formulată, solicitând verificări cu privire la persoanele implicate în emiterea deciziei de impunere. Plângerea a fost respinsă prin rezoluţia nr. 3063/II-2/2011 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Curtea constată că în principal petenta este nemulţumită de faptul că apare în decizia de impunere anuală nr. 408311268831 din 10.09.2010 emisă de ANAF ca datorând 35 de lei cu titlu de impozit ca urmare a înstrăinării terenului din str. E.V., nr. 16A. Această decizie de impunere a fost luată în temeiul sentinţei civile nr. 2311/20.02.2008 pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti, menţionată în cuprinsul actului administrativ.

Prin hotărârea civilă nr. 2311/20.02.2008 pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti în dosarul nr.13799/299/2007 s-a admis acţiunea formulată de reclamantul S.A. în contradictoriu cu pârâta M.G. şi s-a constatat că acesta, la data de 23.06.1974, prin încheierea unei chitanţe sub semnătură privată, a devenit proprietarul imobilului de la adresa sus-arătată.

În cadrul acestui dosar reclamantul a invocat faptul că a dobândit imobilul respectiv prin înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanţă” din 23.06.1974 în schimbul sumei de 3463 lei de la S.I. şi R.E., motiv pentru care a chemat în judecată în calitate de pârâţi pe succesorii acestora, S.E. şi M.G., cei care a fi putut avea pretenţii în legătură cu imobilul respectiv în lipsa autorilor.

Prin urmare, în cadrul sentinţei civile nu s-a afirmat că reclamantul ar fi dobândit terenul prin cumpărare de la petenta M.G., ci de la autorul acesteia, R.E.

Această hotărâre a fost comunicată ANAF care, constatând că pârâta indicată în dispozitivul sentinţei civile pronunţate în cadrul dosarului ce a avut ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de vânzare cumpărare, a emis decizia de impunere anuală nr. 408311268831 din 10.09.2010, considerând că petenta este chiar persoana care a înstrăinat imobilul.

Modalitatea în care magistraţii îşi îndeplinesc atribuţiile profesionale având caracter jurisdicţional pot fi cenzurate doar de instanţele de control judiciar prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. Răspunderea penală a magistraţilor sub aspectul infracţiunii prev. de art. 246 Cpp poate fi pusă în discuţie numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind şi acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane. Întrucât în cauză nu se constată că judecătorul care a pronunţat sentinţa civilă, Ş.A.D., nu şi-ar fi îndeplinit cu rea-credinţă şi în mod abuziv atribuţiile de serviciu, Curtea apreciază că soluţia pronunţată de procuror este legală şi temeinică sub acest aspect. De asemenea, nu s-a dovedit că în exercitarea atribuţiilor de serviciu ar fi falsificat vreun înscris oficial (sentinţa civilă sau adresa către ANAF) în care să ateste fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Referitor la actele notariale de care s-a folosit reclamantul în dosarul civil, certificat de moştenitor nr. 250/1980 şi nr. 887/1995, în legătură cu care petenta a solicitat cercetarea notarilor publici care le-au emis, M. I. şi C. T. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 289 C. pr. pen., faţă de pedeapsa maximă de 5 ani închisoare prevăzută de lege pentru această infracţiune şi de dispoz. art. 122 lit. d Cpp, Curtea constată că s-a împlinit termenul de prescripţie de 5 ani.

Cu privire la avocatul despre care petenta arată că la data de 31.10.2007 i-a solicitat să recunoască chitanţa în baza căreia reclamantul S. ar fi dobândit imobilul de la autorul petentei, identificat în raport de menţiunile consemnate în delegaţia ataşată la dosarul nr. 13799/299/2007 al Judecătoriei sector 1 Bucureşti ca fiind V. V., întrucât din probele administrate nu rezultă că acesta e cel care ar fi falsificat chitanţa (cu privire la care nu s-a dovedit că este falsificată) sau ar fi folosit-o, înscrisurile fiind utilizate de reclamant în dovedirea pretenţiilor sale civile, soluţia neînceperii urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 289 Cp, art. 291 Cp este legală şi temeinică.

Aspectele invocate în privinţa motivului pentru care Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a comunicat sentinţa civilă nr. 2311/20.02.2008 Direcţiei Impozite şi Taxe Locale Bucureşti, precum şi cele care vizează legalitatea emiterii deciziei de impunere ANAF, urmează a fi verificate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, în favoarea căruia s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare prin ordonanţa vizată în plângerea petentei, competenţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti fiind limitată la persoanele care au calitatea expres prevăzută de lege: avocaţi şi notari publici, pentru celelalte persoane intervenind competenţa generală a parchetelor de pe lângă judecătorii.

Pentru motivele expuse Curtea, apreciază că soluţia dată în cauză, prin rezoluţia din 26.09.2011 emisă în dosarul nr.653/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică sub toate aspectele.

Prin urmare, conform art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta M. Ge.

Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga petenta la cheltuieli judiciare către stat.