Asupra apelului penal.
Prin sentinţa penală nr. 319/08.04.2010 Judecătoria Buzău a dispus condamnarea inculpatului S. G , la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru infracţiunea de refuz de recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prev. de art. 87, alin. 5 din OUG nr.195/2002, republicată cu aplicarea art. 74, alin. 1, lit. a şi art. 76, alin. 1, lit. d, Cod penal.
În baza art. 71, alin. 2, Cod penal i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b şi c, Cod penal.
În baza art. 81 – 82, Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 71, alin. 5, Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin.1, lit.a, teza a II a, lit. b, c, Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 359, Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 83 Cod penal.
În baza art. 191, Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
La data de 04.04.2008 în jurul orelor 20.15 lucrătorii din cadrul Poliţiei Municipiului Buzău, au oprit pentru control autoturismul marca Renault Clio, cu numărul de înmatriculare BZ …, care circula pe strada Triumfului, deoarece acesta se deplasa sinuos.
După oprire s-a constatat că autoturismul respectiv era condus de inculpatul S. G. şi acesta prezenta halenă alcoolică. Inculpatul a fost invitat să se supună testării cu aparatul Drager şi acesta a refuzat inclusiv recoltarea de probe de sânge, de mai multe ori, fără să ofere o explicaţie, în prezenta martorilor M L, M A şi P L-S.
Urmare acestui rezultat, inculpatul a fost condus de organul de poliţie la sediul poliţiei unde a continuat să refuze atât testarea cu alcooltestul cât şi deplasarea la spital pentru recoltarea de probe biologice şi chiar scrierea unei declaraţii sau semnarea procesului verbal de constatare a infracţiunii. La sediul poliţiei au fost invitaţi alături de inculpat şi cei doi martori M A şi P L-S, care au declarat în acest sens.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate sub următoarele aspecte:
– instanţa de fond nu a dat eficienţă prezumţiei de nevinovăţie şi îndoielii existente în cauză, aspecte ce sunt în favoarea inculpatului;
– inculpatul a susţinut în faţa organelor de poliţie că suferă de o maladie ce nu-i permite să se supună recoltării probelor biologice, însă acest aspect nu a fost consemnat în procesul verbal întocmit la faţa locului;
– declaraţiile martorilor asistenţi ar trebui înlăturate întrucât acestea au fost scrise astfel cum erau dictate de către organele de poliţie;
– Nu are relevanţă faptul că inculpatul a refuzat testarea cu aparatul Drager, în condiţiile acesta nu constituie un instrument pentru recoltarea probelor biologice;
– Inculpatul a refuzat să se supună recoltării probelor biologice întrucât suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a îndeplini aceasta obligaţie, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, fiind cuprins de panică în momentul opririi în trafic de către organele de poliţie.
Tribunalul, verificând sentinţa apelată pe baza materialului şi lucrărilor din dosar, motivelor de apel invocate,precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 371 alin.2 şi 378 cod proc.penală va reţine că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 87 alin.5 din OUG.195/2002, cu modificările şi completările ulterioare, constituie infracţiune refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, ori a prezenţei de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora.
De asemenea, art. 38 din acelaşi act normativ stabileşte obligaţia pentru conducătorii vehiculelor de a se supune testării aerului expirat şi/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la solicitarea poliţistului rutier.
Inculpatul S G a comis infracţiunea prev. de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002 în modalitatea refuzului de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat.
Mijloacele de probă pe baza cărora instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului sunt procesul verbal de constatare a infracţiunii din 04.04.2008, declaraţiile martorilor M A, P L Ş şi M L.
Din conţinutul acestor mijloace de probă rezultă că inculpatul a fost oprit în trafic, în seara de 04.04.2008, pe str. Triumfului din Buzău, în jurul orelor 20,15 iar la solicitarea organelor de poliţie de a se supune testului Drager, cu privire la stabilirea prezenţei alcoolului în aerul expirat, acesta a refuzat categoric, fără să ofere o explicaţie a comportării sale. Martorii menţionaţi mai sus au fost audiaţi de către instanţa de fond, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate şi au susţinut aceleaşi aspecte legate de refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat. În plus, martorii au susţinut că inculpatul era în stare de ebrietate, aspecte pe care le-au constatat personal.
În aceste condiţii, solicitarea inculpatului formulată prin cererea de apel de a se înlătura declaraţiile acestor martori ca fiind „dictate” de către organele de poliţie, este nefondată.
Inculpatul s-a apărat pe parcursul procesului penal că are o afecţiune – o ihmofobie ( fobie la obiecte ascuţite); tulburare obsesiv compulsivă, datorită căruia nu a fost de acord cu recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Aceste aspecte au fost analizate şi verificate de către instanţa de fond, care a solicitat şi relaţii instituţiilor medicale cu privire la antecedentele medicale ale inculpatului legat de această afecţiune.
Aşa cum s-a menţionat, art. 38 din OUG 195/2002 prevede obligaţia conducătorilor de vehicule de a se supune recoltării robelor biologice, dispoziţie care se coroborează cu art. 188 din Regulamentul de aplicare a OUG.195/2002 care stabileşte că „în toate cazurile în care se recoltează probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este obligatorie şi examinarea clinică”.
Inculpatul nu a invocat organelor de poliţie faptul că suferă de o boală care i-ar pune în pericol sănătatea în cazul recoltării probelor biologice, aspecte ce rezultă din constatările organelor de poliţie şi declaraţiile martorilor, inculpatul refuzând chiar să dea şi o declaraţie în seara de 04.04.2008. Nu s-a constatat că inculpatul a fost cuprins de panică ori faptul că ar prezenta semne de boală în afara stării de evidentă ebrietate
Obligaţia inculpatului, prevăzută de dispoziţiile legale era aceea de a se prezenta, la solicitarea organelor de poliţie, la unităţile de asistenţă medicală ambulatorie de specialitate în vederea recoltării probelor biologice, unde medicul specialist ar fi putut constata eventuala stare de boală a inculpatului şi imposibilitatea recoltării probelor de sânge sau a celorlalte probe biologice.
Din toate aspectele menţionate rezultă că refuzul inculpatului a fost comis cu intenţie directă, astfel încât şi sub aspectul laturii subiective sunt întrunite condiţiile infracţiunii prev. de art. 87 al.5 din OUG.195/2002.
Infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul este o faptă de pericol prin care sunt lezate relaţiile sociale cu privire la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. Pericolul social concret ridicat al acestei fapte rezultă din toate împrejurările în care a fost comisă, de către o persoană care consumase anterior alcool şi care a manifestat o atitudine de sfidare a obligaţiilor legale ce-i reveneau la oprirea în trafic de către organele de poliţie.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că inculpatul s-a prezentat la medicul care i-a eliberat adeverinţa medicală ( fila 19 dosar de urmărire penală) la aproximativ o lună de la data comiterii faptei din prezenta cauză, fără să existe o fişă medicală cu privire la afecţiunile medicale la care s-a referit inculpatul .
În favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit.a cod penal, respectiv faptul că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat astfel încât pedeapsa a fost coborâtă sub minimul prev. de lege, la 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat.
Tribunalul constată că pedeapsa aplicată inculpatului, faţă de împrejurările în care a fost comisă infracţiunea şi de conduita avută de către inculpat pe parcursul procesului penal este corespunzătoare scopului prev. de art. 52 cod penal şi nu se impune a fi redusă.
Faţă de toate aceste considerente, urmează a se constata că motivele de apel sunt neîntemeiate, vinovăţia inculpatului fiind corect reţinută, astfel încât cererea va fi respinsă în conformitate cu art.379 alin.1 pct.1 lit.b cod proc.penală.
În baza art. 192 alin.2 cod proc.penală apelantul va fi obligat la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
