Asupra prezentelor recursuri penale:
Prin sentinţa penală nr. 842 din 28 septembrie 2010, Judecătoria Buzău în baza art. 278 alin.8 lit.a Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenţii ZI, ZGI împotriva Ordonanţei nr. 6463/P/2007 din 6 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, privind pe făptuitorii CN, CV şi IR, obligându-i pe petenţi la câte 25 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În data de 11 decembrie 2007 CV a depus o plângere la Poliţia municipiului Buzău, arătând că în dimineaţa aceleiaşi zile a fost lovită cu palma de ZI, iar fiul acesteia ZGI a tras-o de păr, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale.
La 25 ianuarie 2008 a fost înregistrată şi plângerea numitului ZI împotriva numiţilor CN, CV şi IRM sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 193 şi 180 alin.2 Cod penal, prin care arăta că la 11 decembrie 2007, în timp ce se afla pe stradă, CN l-a ameninţat cu moartea, l-a lovit cu pumnul în zona capului, iar după ce a căzut la pământ a fost lovit şi de CV şi IRM, suferind leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 12-14 zile îngrijiri medicale.
Prin ordonanţa procurorului din 6 mai 2010 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuiţii ZI, ZGI, CN, CV şi IRM sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 180 alin.2 Cod penal, aplicându-se fiecărui învinuit o amendă administrativă în sumă de 400 lei.
În ceea ce priveşte infracţiunile de insultă, distrugere şi ameninţare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Prin Ordonanţa nr. 511/II/2/2010 din 276 mai 2010, s-a respins plângerea formulată de ZI şi ZGI împotriva Ordonanţei pronunţată la 6 mai 2010.
Împotriva acestei ultime soluţii s-a formulat plângere la instanţe de ZI şi ZGI, arătând că soluţia procurorului este neîntemeiată în ceea ce îi priveşte întrucât ei au fost loviţi de familia C, iar acestora li s-au aplicat pedepse prea blânde faţă de gravitatea faptelor comise.
Analizând probele administrate de procurori, instanţa a constatat că soluţia dată este legală, respingând plângerea formulată.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au declarat recurs ZI şi ZGI (arătând că nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de lovire, dimpotrivă, membrii familiei C au fost cei care i-au lovit iar sancţiunea ce le-a fost aplicată este prea aspră, neţinând seama de faptul că învinuitul CN a fost sancţionat contravenţional în mai multe rânduri), dar şi CN, CV şi IRM (ce au susţinut că nu au comis faptele imputate).
Tribunalul, analizând recursurile declarate constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte recursurile declarate de ZI şi ZGI, deşi au susţinut că nu se fac vinovaţi de infracţiunea de lovire a părţii vătămate CV, apărarea lor este contrazisă de declaraţia părţii vătămate, certificatul medico-legal eliberat în cauză acesteia, din care rezultă că prezenta leziuni (mai exact un hematom pe obrazul drept) şi de declaraţiile martorilor PVN, MS şi CL.
Nu rezultă din probatoriul existent la dosarul de urmărire penală săvârşirea infracţiunilor de ameninţare, insultă şi distrugere (pentru aceste din urmă infracţiuni ZI nici nu a formulat plângere prealabilă).
Sunt nefondate şi recursurile declarate de CN, CV şi IRM. Aceştia, deşi au fost sancţionaşi administrativ de procurori, nu s-au adresat cu plângere la prima instanţă, astfel că nu pot invoca nevinovăţia lor şi desfiinţarea ordonanţei procurorului în calea de atac a recursului.
În concluzie, pentru cele arătate, în baza art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alinb.2 Cod procedură penală,
