Asupra prezentului recurs penal:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm.Sărat la data de 27.10.2010 sub nr.3433/287, Parchetul de pe lânga Judecatoria Rm.Sarat a solicitat sa se dispuna prelungirea arestarii prventive pe o durata de 30 de zile a inculpatilor SAS şi SMM cercetati pentru comiterea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si a infractiunii de vatamare corporala grava, fapte prevăzute si pedepsite de art.321 al.1 Cod penal şi art.182 al.2 Cod penal.
În motivarea cererii s-a arătat ca în seara zilei de 3.10.2010 în jurul orelor 17,50 aflându-se în barul SC BE SRL cei doi inculpati au provocat scandal lovind pe numitii TG si TC , provocându-le leziuni ce au necesitat internarea lor, creând teama si panica în rindul persoanelor aflate în bar, tulburând grav linistea publică.
Urmare actelor de agresiune partile vatamate au fost internate în Spitalul Judetean Buzau si ulterior numai partea vatamata TC a formulat plângere penala împotriva inculpatilor.
Din continutul certificatului medico-legal rezulta ca pentru vindecarea leziunilor au fost necesare un numar de 40 – 45 zile de ingrijiri medicale, leziunile punându-i viata în primejdie partii vatamate TC.
S-a mai arătat că nu au disparut temeiurile pentru care a fost luata masura arestarii preventive, respectiv pericolul sporit al faptelor comise dar si persoana inculpatilor, în acelasi timp în cauza urmând a se mai efectua si alte acte de urmarire penala, ancheta neputând fi definitivata deoarece actul medico-legal a fost înaintat cu întârziere organelor de urmarire penala iar audierea inculpatilor (învinuitilor cu privire la noua incadrare juridica, respectiv infractiunea de vatamare corprala grava) efectuându-se la data de 27.10.2010 când inculpatii prin apărătorii lor au solicitat administrarea de noi probe.
Instanta de fond, prin încheierea de sedintă din data de 27.10.2010 a admis propunerea procurorului si a dispus prelungirea arestarii preventive a inculpatilor SAS şi SMM pe o durata de 30 de zile, respectiv 2 noiembrie 2010 – 1 decembrie 2010.
În considerentele acestei încheieri s-a retinut că măsura arestului preventiv s-a dispus împotriva inculpatilor la data de 5 octombrie 2010, în temeiul art. 148 lit.f C.pr.pen., retinându-se ca pedeapsa prevazuta de legea penala pentru infractiunea savârsită este mai mare de 4 ani iar lasarea în libertate a inculpatilor prezinta pericol social pentru ordinea publică.
În cauza exista probe si indicii temeinice în sensul celor prevazute de art.143 C.pr.penala ce creaza presupunerea rezonabila ca inculpatii fata de care se efectueaza acte de urmarire penala au savârsit faptele pentru care sunt cercetati .
Avându-se în vedere că nu s-a definitivat ancheta penala, actul medico-legal fiind înaintat cu întârziere organelor de urmarire pnala, că urmeaza a se administra noi probatorii fata de noua încadrare juridica, respectiv fapta de vatamare corporala grava, ţinând seama de gravitatea faptelor pentru care sunt cercetati inculpatii, se constată că temeiruile care au determinat arestarea preventiva se mentin în continuare .
Pericolul concret pe care îl prezinta pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatilor, necesitatea ca ancheta penala sa se poata desfasura la adapost de orice presiuni din partea inculpatilor asupra persoanei vatamate si a martorilor, impun continuarea cercetarilor cu inculpatii în stare de arest preventiv.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii SAS şi SMM care au solicitat casarea încheierii recurate si respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Sărat întrucât martorii au denaturat realitatea prin declaraţiile date, contrar chiar si a menţiunilor certificatului medico-legal, victima si fratele acesteia fiind cei care au determinat, prin provocări, declanşarea incidentului.
Examinând recursul formulat prin prisma dispozitiilor art.3851 si următoarele C.pr.pen., a sustinerilor si apărărilor inculpaţilor, prin apărătorii lor, precum si a sustinerilor reprezentantului Ministerului Public, instanta constată că acesta este nefondat din următoarele considerente:
Prin încheierea de sedintă nr.19/05.10.2010 a Judecătoriei Rm.Sărat, pronuntată în dosarul nr.3166/287/2010 s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lânga Judecatoria Rm.Sarat si s-a dispus arestarea preventivă a inculpatilor SAS şi SMM pe o durata de 29 zile, respectiv 05.10.2010 – 02.11.2010.
În considerentele acestei încheieri s-a retinut că din actele de urmarire penala, respectiv declaratiile inculpatilor , declaratii de martori, proces verbal de cercetare la fata locului, planse fotografice, rezultă că sunt întrunite conditiile prevazute de art.143 si art.148 lit.f C.pr.pen., respectiv exista probe în sensul ca inculpatii au comis o fapta prevazută de legea penala, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea retinuta în sarcina inculpatilor fiind închisoarea mai mare de 4 ani, existând probe ca lasarea în libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modul si împrejurările săvâsrsirii infractiunii, din însăsi pericolul social al infractiunii pentru care sunt cercetati inculpatii avându-se în vedere reactia publica la comiterea unei astfel de fapte si posibilitatea comiterii unor fapte asemanatoare in lipsa unei reactii ferme fata de cei banuiti ca fiind autori.
Instanta de fond a mai retinut că inculpatul SMM este recidivist, fiind condamnat la 3 luni închisoare cu suspendare pe timp de 2 ani si 3 luni pentru infractiunea prevăzută de art.181 al.1 C.pen. prin sentinta penala nr.961/19.02.2009 a Judecatoriei Buzau.
Conform dispozitiilor art.155 al.1 C.pr.pen. arestarea inculpatului dispusă de instanţă poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Instanţa constată că în mod legal prima instantă a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpatilor, impun în continuare privarea lor de libertate.
Astfel, din declaratiile părtii vătămate TC coroborate cu declaratiile inculpatilor, si concluziile raportului de primă expertiză medico-legală nr.A1/225/2010 întocmit de S.J.M.L. Buzău, rezultă existenta unor date conform cărora în seara zilei de 03.10.2010 între partea vătămată, fratele acesteia si inculpati, ar fi avut loc o altercatie, declansată de inculpati, în cursul căreia părtii vătămate i-au fost produse leziunile consemnate în raportul de expertiză medico-legală si care au necesitat pentru vindecare un nr. de 40-45 zile de îngrijire medicală, fiindu-i pusă în primejdie viaţa.
În conditiile în care, în prezent, trebuie ca în faza de urmărire penală să se facă noi cercetări sub aspectul săvârsirii infractiunii prevăzută de art.182 al.2 C.pen., o infractiune mai gravă decât cea pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatilor (art.321 al.1 C.pen.) rezultă cu atât mai mult starea de pericol concret pentru ordinea publică a inculpatilor prin cercetarea acestora în stare de libertate, stare de pericol retinută în mod legal de instanta de fond ca fiind determinată de gravitatea faptelor pentru care sunt cercetati inculpaţii, unul dintre ei nefiind la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat anterior pentru săvârsirea unei infractiuni de acelasi gen.
Având în vedere cele retinute mai sus, instanta, în baza dispozitiilor art.38515 al.1 pct.1 lit.b C.pr.pen. urmează să respingă, ca nefondate, recursurile formulate de inculpaţii SAS şi SMM împotriva încheierii de sedintă din data de 27.10.2010 a Judecătoriei Rm.Sărat, pronuntată în dosarul nr.3433/287/2010 iar în baza dispozitiilor art.192 al.2 C.pr.pen. să-i oblige pe acestia la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
