Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
I. Prin rechizitoriul din data de 08.11.2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, dat în dosarul nr. 408/P/2007, înregistrat pe rolul Judecătoriei Avrig sub nr. 1096/787/2007 la data de 10.12.2007, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor VA [fiul lui Iosif şi Ana, născut la data de 25.03.1963 în com. Racoviţa, jud. Sibiu, CNP , domiciliat în oraş Avrig, sat. Mârşa, , jud. Sibiu, cetăţean român, căsătorit, fără antecedente penale], CEN [fiul lui Emilian şi Cornelia, născut la data de 30.05.1978 în or. Avrig, jud. Sibiu, CNP , domiciliat în oraş Avrig, sat. , jud. Sibiu, cetăţean român, necăsătorit, cu antecedente penale] şi NTL [fiul lui Traian Tavi şi Viorica, născut la data de 19.03.1989 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, CNP , domiciliat în mun. Sibiu, str. , jud. Sibiu, cetăţean român, în prezent deţinut în Penitenciarul Aiud] pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a şi c C. pen. pentru primul inculpat, a infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a şi c C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen. pentru cel de-al doilea inculpat şi a infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a şi art. 99 şi următoarele C. pen. pentru cel de-al treilea inculpat.
II. În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 02/03.12.2006, în jurul orelor 03.00-04.00, în timp ce se aflau în faţa discotecii „Blue Jeans” din localitatea Mârşa, cei trei inculpaţi au agresat-o pe partea vătămată N F C, aplicându-i mai multe lovituri, rupându-i doi dinţi din faţă în cursul altercaţiei şi cauzându-i astfel vătămări care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale.
S-a mai menţionat că vătămarea persoanei agresate a fost mai gravă, incluzând şi o fractură a metacarpianului V drept, ceea ce a generat un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale, dar această leziune nu a fost pusă în sarcina inculpaţilor, întrucât partea vătămată fusese implicată cu câteva minute înainte într-un alt conflict fizic, cu o altă persoană, pe nume A C, astfel că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă fractura metacarpianului a fost datorată altercaţiei cu numitul A C ori agresiunii din partea celor trei inculpaţi din acest proces.
Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu a fost întemeiată pe următoarele mijloace de probă: plângerea penală prealabilă formulată de partea vătămată (filele 8-11 d.u.p.), declaraţiile părţii vătămate (filele 31-32, 33, 34 d.u.p.), certificatul medico-legal nr. I/a/1331/14.12.2006 (fila 12 d.u.p.), raportul de expertiză medico-legală nr. 201/II/a/25 (filele 24-28 d.u.p.), declaraţiile martorilor C S (filele 40, 43, 44-45 d.u.p.), C Ionuţ-C (fila 47 d.u.p.), P C C (fila 50 d.u.p.), G C-Răzvan (fila 52 d.u.p.), declaraţiile inculpaţilor (filele 81-82, 87 d.u.p.).
În faza de urmărire penală partea vătămată N F C s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor solicitând obligarea acestora la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri materiale, 50.000 lei daune morale pentru lovire şi 3.000 lei daune morale pentru ameninţare. În faza de judecată, partea civilă a renunţat la pretenţiile având ca obiect suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale pentru ameninţare (fila 180 dosar Judecătoria Avrig).
III. În cursul cercetării judecătoreşti, în faţa Judecătoriei Avrig, au fost audiaţi inculpaţii CEN (fila 177 dosar Judecătoria Avrig) şi VA (fila 178 dosar Judecătoria Avrig). De asemenea, au fost audiaţi martorii C Ionuţ-C (fila 193 dosar Judecătoria Avrig), A C-Daniel (fila 194 dosar Judecătoria Avrig), Tăvală Răzvan-Mihai (fila 195 dosar Judecătoria Avrig), C S-Toma (fila 212 dosar Judecătoria Avrig), G C-Răzvan (fila 237 dosar Judecătoria Avrig), Chişamera Paul-Ştefan (fila 238 dosar Judecătoria Avrig), L N (fila 326 dosar Judecătoria Avrig).
Partea civilă a mai depus o serie de înscrisuri în dovedirea pretenţiilor formulate împotriva inculpaţilor.
În fine, la instanţa a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală (fila 254 dosar Judecătoria Avrig) pentru lămurirea numărului de zile de îngrijiri medicale necesar părţii vătămate pentru vindecare.
La cererea părţii vătămate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea pricinii către Judecătoria Târgu Mureş, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 19.12.2008, sub acelaşi număr 1096/787/2007.
În faţa Judecătoriei Târgu Mureş s-a procedat la audierea următorilor martori: L N (filele 197-198 dosar Judecătoria Târgu Mureş), P Ionuţ-C (filele 199-200 dosar Judecătoria Târgu Mureş), D F C (fila 201 dosar Judecătoria Târgu Mureş) şi Calefariu F (fila 202 dosar Judecătoria Târgu Mureş). Totodată, în temeiul art. 327 alin. 3 C. pr. pen., instanţa a constatat imposibilitatea audierii martorului P C-C şi drept consecinţă, a procedat la citirea declaraţiilor date de acesta în faza de urmărire penală.
Analizând coroborat actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
IV. În noaptea de 02/03.12.2006 partea vătămată N F C s-a aflat împreună cu mai mulţi prieteni în barul (discotecă) „Blue Jeans” din Mârşa, local ce aparţine S.C. Trans Aral S.R.L., local administrat de inculpatul VA. În jurul orelor 03.00-04.00, partea vătămată a hotărât să plece spre casă şi s-a îndreptat spre ieşire împreună cu mai multe dintre persoanele care îl însoţeau, cel mai aproape de el fiind martorul C S. La ieşirea din local, între partea vătămată N F C şi martorul C S, pe de o partea şi martorul A C-Daniel, pe de altă parte, a avut loc o altercaţie, aceştia lovindu-se reciproc cu pumnii, în faţa localului. Imediat după finalul acestui conflict partea vătămată N F C şi martorul C S s-au îndepărtat de local pentru a pleca spre casă, însă întrucât au auzit larmă în faţa discotecii, s-au întors pentru a vedea ce se întâmplă.
Acolo cei doi s-au întâlnit cu inculpatul VA, care i-a cerut părţii vătămate N F C să explice de ce a intrat în conflict cu martorul A C-Daniel şi mai ales să-l despăgubească pe acesta din urmă pentru că i-a rupt geaca pe care o purta în acel moment.
În împrejurarea respectivă, inculpatul VA a început să o lovească uşor pe partea vătămată, cu genunchii, în partea inferioară a corpului, în zona organelor genitale.
Imediat au sosit la locul incidentului inculpaţii CEN şi NTL, primul fiind bodyguard-ul discotecii, iar cel de-al doilea lucrând şi el ocazional ca bodyguard în acea discotecă. Cei doi i-au agresat fizic pe partea vătămată N F C şi pe martorul C S. Astfel, inculpaţii CEN şi NTL l-au lovit mai întâi pe martorul C S, cu pumnii şi picioarele, ameţindu-l astfel pe acest martor, după care, inculpatul CEN l-a lovit cu pumnul în gură pe partea vătămată N F C. În continuare, părţii vătămate N F C i-au fost aplicate mai multe lovituri, de către inculpaţii VA şi CEN. Imediat după primirea loviturilor, partea vătămată le-a strigat agresorilor săi că i-au rupt dinţii, aceştia fiind căzuţi pe jos şi când a încercat să le arate consecinţele loviturilor ce i-au fost aplicate, ţinând cei doi dinţi în mână, partea vătămată a fost lovită peste mâna respectivă.
Mai multe persoane prezente la faţa locului au declarat că l-au văzut acolo pe inculpatul NTL, dar numai partea vătămată a susţinut că inculpatul NTL i-a aplicat şi el lovituri, niciunul dintre martorii oculari neconfirmând acest lucru. Martorul C S a susţinut şi el că inculpatul NTL l-ar fi lovit pe partea vătămată, dar a mai declarat totodată, că nu a văzut momentul efectiv în care s-au aplicat aceste lovituri întrucât şi el era, la rândul său, ameţit din cauza loviturilor primite şi a auzit despre acestea de la partea vătămată N F C. Spre deosebire de martorul C S, care nu a văzut dacă inculpatul NTL i-a aplicat sau nu lovituri părţii vătămate, martorul P C-C a arătat că nu a observat ca inculpatul NTL să o fi lovit pe partea vătămată, deşi a încercat acest lucru, iar martorii C Ionuţ-C şi G C-Răzvan, deşi s-au situat pe o poziţie favorabilă părţii vătămate, nu au făcut referiri la vreo agresiune provenind din partea inculpatului NTL, nereţinându-l pe acesta ca autor al faptei. Drept consecinţă, în această privinţă, declaraţia părţii vătămate nu se coroborează cu alte mijloace de probă şi ca atare, acuzaţia adusă inculpatului NTL nu poate fi considerată ca fondată.
Starea de fapt reţinută în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii VA şi CEN, în calitate de agresori ai părţii vătămate N F C este reţinută de instanţă prin coroborarea probelor testimoniale administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii. De asemenea, pentru a concluziona conform celor arătate mai sus, instanţa este datoare să facă o analiză a acestor probe şi totodată, să le înlăture pe acelea apreciate ca fiind nesincere, analiză care se va face în cele ce urmează.
Este indubitabil faptul că integritatea corporală a numitului N F C a fost vătămată în noaptea de 02/03.12.2006 în faţa discotecii „Blue Jeans” din Mârşa, această împrejurarea fiind confirmată de toate probele administrate în proces, inclusiv de unii martori care s-au situat pe o poziţie favorabilă inculpaţilor, şi care au susţinut că au aflat despre faptul că partea vătămată a fost implicată într-o altercaţie şi a primit mai multe lovituri.
În ceea ce priveşte persoana ori persoanele responsabile de cauzarea acestor vătămări ale integrităţii corporale, din coroborarea probelor administrate în proces, concluzionăm că acestea sunt inculpaţii VA şi CEN. Pentru a trage această concluzie, avem în vedere declaraţiile date de partea vătămată, precum şi declaraţiile date de martorii C Ionuţ-C, P C-C, C S-Toma şi G C-Răzvan. Aceşti martori au asistat la momentul agresării părţii vătămate şi au luat cunoştinţă şi de primul conflict avut de partea vătămată, cu martorul A C-Daniel, în care este evident că nu s-a produs o asemenea lovire a părţii vătămate, de natură să se soldeze cu ruperea celor doi dinţi din faţă ai acestuia. Mai mult, ei au descris în detaliu momentul în care inculpatul VA a început să-i ceară socoteală părţii vătămate pentru conflictul avut cu câteva momente înainte cu martorul A C-Daniel, lovind-o pe partea vătămată cu genunchii în zona organelor genitale. Ulterior, aşa cum au arătat martorii, la locul acestui nou incident au sosit bodyguard-ul CEN însoţit de celălalt inculpat, NTL, aceştia începând să-l agreseze fizic pe martorul C S-Toma, care însă, nu a formulat plângere penală. Martorii audiaţi şi la care am făcut referire mai sus, au mai declarat că imediat după aceea, inculpatul CEN l-a lovit pe partea vătămată cu pumnul în gură, urmând apoi şi alte lovituri din partea acestuia şi din partea inculpatului VA.
Deşi există posibilitatea ca lovitura cea mai grea, aceea care a condus direct la ruperea celor doi dinţi din faţă ai părţii vătămate, să fi fost aplicată de inculpatul CEN, acest fapt nu poate fi stabilit cu maximă certitudine şi indiferent de această împrejurare, rolul inculpatului VA nu poate fi exclus din lanţul cauzal care a produs urmarea socialmente periculoasă, de vreme ce el însuşi a aplicat lovituri părţii vătămate.
În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor L N, Oniţa Alexandru, Tăvală Răzvan-Mihai, Stanciu Daniel-Ilie şi Luculeţiu Dumitru Sorin, constatăm că aceştia se situează pe o poziţie diametral opusă, mai precis, pe o poziţie favorabilă inculpaţilor. Declaraţiile lor însă, nu pot fi interpretate ca fiind sincere, în măsura în care exclud participarea inculpaţilor la agresarea părţii vătămate. Aceşti martori au învederat în primul rând, că inculpatul VA a încercat să aplaneze primul conflict, declanşat între partea vătămată N F C şi martorul A C-Daniel. Deci inculpatul VA a fost plasat şi de martorii favorabili lui, la locul incidentului care a avut loc în faţa discotecii din Mârşa. Mai mult decât atât, martorul Vasilică Daniel a arătat că el a fost acela care s-a dus înăuntrul discotecii şi l-a chemat pe inculpatul VA.
În ceea ce priveşte participarea inculpatului CEN la agresarea părţii vătămate, nici aceasta nu poate fi exclusă, în ciuda faptului că din declaraţiile martorilor L N, Oniţa Alexandru şi Luculeţiu Dumitru Sorin rezultă contrariul. Potrivit acestor martori, inculpatul CEN a ieşit din discotecă chiar în momentul în care era în desfăşurare conflictul dintre inculpatul VA şi partea vătămată N F C, dar nu a luat parte în niciun mod la acest conflict, ci s-a îndreptat către autoturism şi i-a transportat pe cei trei martori indicaţi mai sus către domiciliile lor. Pe aceeaşi poziţie s-au situat şi martorii Tăvală Răzvan-Mihai şi Stanciu Daniel-Ilie.
Aceste declaraţii nu pot fi luate de instanţă în considerare din mai multe motive. Astfel, martorii audiaţi în faza de urmărire penală şi în faza de judecată şi care au fost indicaţi mai sus, se află într-o relaţie de prietenie cu inculpatul CEN. Desigur că această relaţie de prietenie nu este de natură să conducă, de plano, la înlăturarea acestor declaraţii, dar cu toate acestea, nu putem ignora faptul că această legătură de prietenie a fost înfăţişată şi în faţa instanţei, prin aceea că unii dintre aceşti martori au fost aduşi în vederea audierii chiar de către inculpatul CEN. În altă ordine de idei, prin declaraţiile acestor martori nu se asigură niciun fel de explicaţie pentru leziunile corporale ale părţii vătămate, deşi ei au participat în mare parte la derularea ostilităţilor. Totodată, constatăm că alături de martorii ce s-au situat pe o poziţie favorabilă părţii vătămate, şi martorul Chişamera Paul-Ştefan, care s-a situat pe o poziţie neutră, l-a plasat pe inculpatul CEN la locul incidentului, acesta declarând în faza de judecată (fila 238 dosar Judecătoria Avrig), că îl identifică pe inculpatul Ciocănel Emilian ca fiind bodyguard-ul discotecii, cunoscut de el sub porecla „Luş” şi care în seara incidentului, împreună cu patronul discotecii, a intervenit în despărţirea lui N, C şi a celeilalte persoane cu care se băteau (este vorba despre primul incident, cel petrecut cu martorul A C-Daniel). Rezultă aşadar, că declaraţiile celorlalţi martori, care îl exclud complet pe inculpatul CEN de la producerea incidentului nu pot fi considerate ca sincere, în aceste împrejurări. În fine, reţinem că de vreme ce inculpatul CEN era bodyguard-ul discotecii cu pricina, plecarea acestuia din discotecă, în timpul programului, pentru a transporta la domiciliu anumite persoane, este puţin probabilă, iar dacă s-ar fi petrecut în realitate, este de natură să probeze cu atât mai mult, o strânsă relaţie de prietenie cu persoanele transportate (martorii L N, Oniţa Alexandru şi Luculeţiu Dumitru Sorin).
Prin urmare, declaraţiile martorilor care susţin că intervenţia inculpatului VA nu a constat în agresarea fizică a părţii vătămate sunt nesincere, neputând fi ignorat faptul că după această intervenţie pretinsă a fi paşnică, partea vătămată s-a ales cu mai multe leziuni corporale. Declaraţiile acestor martori nu explică nicicum modul în care a avut loc vătămarea integrităţii corporale a părţii vătămate, deşi mare parte din ei susţin că au fost prezenţi până în momentul stingerii conflictului. Or, în aceste împrejurări, lovirea şi violentarea părţii vătămate nu poate fi explicată decât prin acţiunea inculpaţilor VA şi CEN, de vreme ce niciun alt indiciu nu a îndreptat atenţia către o altă persoană. În plus, partea vătămată a acuzat pierderea celor doi dinţi din faţă numai în acel moment, al intervenţiei inculpaţilor, nedând semne despre această leziune înainte de eveniment.
În cele din urmă, declaraţiile celorlalţi martori – P Ionuţ C, D F C, Calefariu F – audiaţi în faţa Judecătoriei Târgu Mureş, vor fi înlăturate întrucât nu au relevanţă în cauză, aceştia declarând că nu au văzut incidentul şi nu cunosc detalii despre acesta.
În fine, în ceea ce priveşte gravitatea urmării socialmente periculoase, aceasta este exprimată în mod specific, prin numărul de zile de îngrijiri medicale necesar părţii vătămate pentru vindecare.
În rechizitoriu s-a reţinut corect că vătămarea persoanei agresate a fost mai gravă, incluzând şi o fractură a metacarpianului V drept, ceea ce a generat un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale. Dar această leziune nu a fost pusă în sarcina inculpaţilor, întrucât partea vătămată fusese implicată cu câteva minute înainte într-un conflict fizic cu martorul A C, astfel că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă fractura metacarpianului a fost datorată altercaţiei cu numitul A C ori agresiunii din partea celor trei inculpaţi din acest proces.
Instanţa acceptă punctul de vedere al procurorului, reţinând în acest sens că probele din dosar nu permit a se stabili cu certitudine că această leziune le este imputabilă inculpaţilor. Din acest punct de vedere, principiul in dubio pro reo îşi găseşte deplină aplicare în speţă.
Drept urmare, în stabilirea numărului de îngrijiri medicale trebuie să avem în vedere interpretarea coroborată a conţinutului actelor medico-legale întocmite pe numele părţii vătămate. Este vorba despre certificatul medico-legal nr. I/a/1331/14.12.2006 (fila 12 d.u.p.), raportul de expertiză medico-legală nr. 201/II/a/25 (filele 24-28 d.u.p.), supliment la raportul de expertiză medico-legală (fila 254 dosar Judecătoria Avrig). Din cuprinsul acestor documente concluzionăm că durata de 65-70 zile de îngrijiri medicale se referă la ansamblul leziunilor, incluzând şi tratamentele necesare pentru protezarea lipsurilor dentare. Pe de altă parte însă, la punctul 4 din concluziile raportului de expertiză se precizează că durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecarea leziunilor, fără a lua în considerare fractura metacarpianului V drept, este de 16-18 zile, perioadă care include şi protezarea avulsiilor dentare.
V. În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei comise de inculpaţi, instanţa apreciază că aceasta trebuie schimbată, prin raportare la cele consemnate în considerentele de ordin faptic expuse mai sus. Astfel, în temeiul art. 334 C. pr. pen. instanţa va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului VA din infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a şi c C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen.
Totodată, în temeiul art. 334 C. pr. pen. instanţa va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului CEN din infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a şi c C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen.
Astfel, după cum se poate observa, întrucât lovirea părţii vătămate nu-i este reţinută în sarcină şi inculpatului NTL, se impune înlăturarea din încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina celorlalţi doi inculpaţi, a circumstanţelor agravante legale prevăzute de art. 75 lit. a şi c C. pen. (săvârşirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună şi săvârşirea faptei de un major împreună cu un minor).
În altă ordine de idei, starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b C. pen. nu a fost corect reţinută în sarcina inculpatului CEN. Acesta a fost liberat condiţionat la data de 15.03.2005, din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 397/2004 a Judecătoriei Aiud, rămânându-i un rest neexecutat de 688 zile. Rezultă aşadar, că durata pedepsei aplicate inculpatului a expirat doar în cursul lunii ianuarie 2007. Or, fapta fiind comisă în noaptea de 02/03.12.2006, concluzionăm că a fost săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a C. pen.
Pe cale de consecinţă, în drept, faptele inculpaţilor VA şi CEN de a lovi partea vătămată N F C şi de a-i produce acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiuni de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen., pentru inculpatul VA şi respectiv, ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen., pentru inculpatul CEN.
Sub aspect subiectiv, faptele comise îmbracă cel puţin forma intenţiei indirecte conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C. pen., vinovăţia inculpaţilor fiind dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în timpul judecăţii.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul NTL, în raport de situaţia de fapt expusă deja, instanţa reţine că nu i se poate imputa fapta căreia i-a căzut victimă partea vătămată, ea nefiind săvârşită de către inculpat, ceea ce se traduce prin faptul că, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, se va dispune achitarea inculpatului NTL pentru săvârşirea la data de 02/03.12.2006 a infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a şi art. 99 şi următoarele C. pen., faţă de partea vătămată N F C.
VI. La individualizarea pedepsei aplicate inculpaţilor VA şi CEN, instanţa urmează să ţină cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., art. 52 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările concrete în care a fost săvârşită infracţiunea şi atitudinea procesuală a inculpatului.
În raport de toate aceste criterii instituite de legiuitor şi de aplicarea lor în această cauză, instanţa apreciază că o pedeapsă cu amenda penală, în cuantum de câte 4.000 lei, pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi este suficientă pentru a se îndeplini rolul represiv şi educativ al pedepsei.
VII. În ceea ce priveşte latura civilă a procesului, instanţa constată că în faza de urmărire penală, partea vătămată N F C, s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor solicitând obligarea acestora la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri materiale, 50.000 lei daune morale pentru lovire şi 3.000 lei daune morale pentru ameninţare. În faza de judecată, partea civilă a renunţat la pretenţiile având ca obiect suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale pentru ameninţare (fila 180 dosar Judecătoria Avrig).
Pentru a fi justificată angajarea răspunderii civile a inculpatului trebuie să fie întrunite toate cele patru condiţii ale răspunderii civile delictuale, condiţii care se desprind din dispoziţiile art. 998-999 Cod civil. Este vorba despre existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovăţiei făptuitorului. În speţă, aceste condiţii sunt îndeplinite.
Cu toate acestea, anumite considerente se impun a fi formulate în legătură cu cuantumul prejudiciului suferit de partea vătămată şi care le este imputabil celor doi inculpaţi.
Astfel, în probaţiune, partea vătămată a depus o serie de înscrisuri prin care a urmărit să probeze cheltuielile pe care le-a făcut pentru a-şi reface starea de sănătate (filele 285-297 dosar Judecătoria Avrig). Aceste documente însă, se referă atât la cheltuieli făcute pentru repararea danturii afectate de loviturile aplicate de inculpaţi, cât şi pentru refacerea metacarpianului V drept, fracturat. Or, având în vedere că fracturarea acestui os al părţii vătămate nu a fost reţinută de instanţă în sarcina inculpaţilor, ei nu pot fi obligaţi nici la plata cheltuielilor făcute de acesta cu îngrijirile medicale corespunzătoare.
Faţă de aceste considerente, instanţa avea în vedere numai sumele necesare refacerii danturii, cheltuielile de transport aferente şi costurile expertizei, pentru care există dovezi scrise la filele 285, 286, 288, 289, 290, 293, 294, 295, 296, 297 din dosarul Judecătoriei Avrig. În acordarea cheltuielilor efectuate cu carburantul, instanţa va avea în vedere numai datele în care s-a putut stabili că partea vătămată s-a deplasat pentru efectuarea consultaţiilor stomatologice, celelalte date consemnate în bonurile fiscale nefiind luate în considerare.
Drept consecinţă, în temeiul art. 346 alin. 1 C. pr. pen. raportat la art. 14, C. pr. pen., cu aplicarea art. 998 şi art. 1003 C. civ., instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă N F C [domiciliat în oraş Avrig, sat. Mârşa, bl. 19, ap. 37, jud. Sibiu] şi îi va obliga în solidar, pe inculpaţii VA şi CEN la plata către partea civilă N F C a sumei de 5.177,77 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli pentru refacerea danturii, expertiză şi carburant.
În ceea ce priveşte cererea de obligare a inculpaţilor la plata daunelor morale, instanţa constată că şi aceasta este întemeiată în parte, suferinţa fizică şi prejudiciul estetic temporar aduse părţii vătămate fiind indiscutabile faţă de leziunile cauzate acestuia. Cu toate acestea însă, apreciem că pretenţia cifrată la 50.000 lei depăşeşte un cuantum rezonabil, de natură să repare acest prejudiciu, iar admiterea solicitării părţii vătămate ar constitui un mijloc de îmbogăţire nejustificată, care nu este permis. În raport de acest motive expuse, instanţa va admite în parte şi această pretenţie şi îi va obliga în solidar, pe inculpaţii VA şi CEN la plata către partea civilă N F C a sumei de 6.000 lei cu titlu de daune morale.
Întrucât în privinţa inculpatului NTL se va pronunţa achitarea pentru că fapta nu a fost săvârşită de inculpat, în temeiul art. 346 alin. 3 C. pr. pen. raportat la art. 14, C. pr. pen., instanţa va respinge ca neîntemeiate pretenţiile civile formulate de partea civilă N F C în contradictoriu cu inculpatul NTL.
VIII. În temeiul art. 191 alin. 1 şi 2 C. pr. pen., instanţa îi va obliga pe fiecare din inculpaţii VA şi CEN la plata sumei de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (100 lei pentru faza de urmărire penală şi 250 lei pentru faza de judecată).
Având în vedere achitarea inculpatului NTL, în temeiul art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pr. pen., instanţa o va obliga pe partea vătămată N F C la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (100 lei pentru faza de urmărire penală şi 450 lei pentru faza de judecată) din care, în temeiul art. 189 C. pr. pen., suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în faza de judecată, cuvenit d-lui avocat Iordache Daniel, pentru inculpatul NTL, va fi avansată din contul special al Ministerului Justiţiei, aflat la dispoziţia Tribunalului Mureş.
