Prin lovirea victimei, în mod repetat cu piciorul, într-o zonă vitală, inculpatul a putut să prevadă eventualitatea producerii unor leziuni grave, cu consecinţa decesului persoanei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii cestuia, în acest context în care a acţionat inculpatul neputându-se reţine că a existat doar o acţiune de lovire, comisă cu intenţie iar moartea victimei s-a produs din culpă, nefiind realizate condiţiile faptei praeterintenţionate reglementate de art. 183 C. pen. .
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău din 6.03.2013, dat în dosarul nr. 777/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului V M pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1)- 175 alin. 1 lit. i) C. pen..
În fapt, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele victimei P C, în seara de 10.10.2012, în timp ce se afla în barul SC Almar Impex SRL din Buzău, acţiuni în urma cărora victima a decedat la data de 12.10.2012.
Prezent la termenul de judecată din 4.06.2013, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. pr. pen., declarând că recunoaşte fapta reţinută în actul de sesizare a instanţei, cunoaşte probele administrate în faza de urmărire penală, nu solicită administrarea altor mijloace de probă şi nu doreşte să dea altă declaraţie în afara celei de la urmărirea penală.
Prin apărătorul ales, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., cu reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
În motivarea acestei cereri s-a susţinut că inculpatul i-a aplicat victimei P C mai multe lovituri cu picioarele reproşându-i că în aceeaşi zi o lovise pe concubina sa, acţiunea agresivă a inculpatului durând doar 2 minute, aspecte ce rezultă din declaraţiile martorilor N L şi P V, dar şi din susţinerile inculpatului.
În actul de acuzare nu s-a făcut referire cu privire la distincţia dintre infracţiunea de omor şi cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, în condiţiile în care se impunea o analiză asupra poziţiei subiective a inculpatului faţă de fapta comisă şi rezultatul acesteia. În acest sens, trebuie să se reţină că inculpatul nu a avut intenţia să suprime viaţa victimei şi nu a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
S-a arătat în continuare că, în fapt, inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul, aceasta a căzut, inculpatul continuând să-i aplice 2-3 lovituri cu piciorul în zona toracică. În susţinerea cererii de schimbare a încadrării juridice s-a invocat faptul că în situaţia în care inculpatul ar fi dorit să suprime viaţa victimei ar fi putut să-i aplice mai multe lovituri şi, eventual, ar fi folosit un obiect apt să producă leziuni foarte grave. De asemenea, trebuie să se reţină că agresiunea nu avut o durată mare în timp, victima nu a fost lovită în cap iar leziunile produse nu prezentau o gravitate care să conducă la decesul acesteia.
Este adevărat că raportul medico-legal de necropsie a relevat faptul că victima a prezentat fracturi a patru arcuri costale (V, VI, VII şi VIII) iar două dintre cele 4 coaste au fost fracturate şi posterior, însă inculpatul nu avea de unde să ştie ce leziuni interne a prezentat victima sau cât de grave erau acestea. Inculpatul nu a prevăzut rezultatul acţiunilor sale şi nici nu putea să-l prevadă.
Sub un alt aspect, s-a solicitat să se constate că încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, indiferent dacă este vorba de infracţiunea de omor sau cea de loviri cauzatoare de moarte, presupunea reţinerea circumstanţei atenuante a provocării. În acest sens, din probele administrate a rezultat că în ziua incidentului inculpatul a fost sunat de către concubina sa, C E N, care i-a spus că a fost agresată de către P C care a lovit-o cu pumnul în gură şi cu piciorul în zona abdominală. Întrucât inculpatul şi concubina sa considerau la acea dată că aceasta este însărcinată, inculpatul a fost puternic tulburat, astfel încât a hotărât să-l caute pe agresor şi să-i aplice o corecţie. S-a apreciat că în situaţia în care pe parcursul urmăririi penale s-a invocat posibilitatea reţinerii incidenţei dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., se impunea ca acest aspect să fie motivat în considerentele actului de acuzare.
Tribunalul, a admis judecata cauzei în conformitate cu art. 3201 C. pr. pen., reţinând că sunt îndeplinite condiţiile legale, mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale nefiind contestate de către inculpat.
Analizând mijloacele de probă administrate, tribunalul va reţine situaţia de fapt ce se va arăta în continuare.
Inculpatul V M, administrator la SC M V SRL Buzău, a deschis un punct de lucru al societăţii în oraşul Buzău, B-dul Unirii, Bl. 6, 7, 8 Complex Big unde lucrau în calitate de barman martorele C E N (concubina inculpatului) şi O V.
Victima P C, unul dintre clienţii barului, i-a solicitat martorei C E, în ziua de 10.10.2012, ora 10,00 să-i dea vin pe datorie, însă martora l-a refuzat. Victima a revenit în local în jurul orelor 17,00, fiind în stare de ebrietate, situaţie în care martora a refuzat încă o dată să-l servească cu băuturi alcoolice şi l-a dat afară din bar. Martora a mai declarat că victima, după ce s-a retras în apropierea unei pizzerii, a chemat-o la el, a lovit-o cu pumnul în gură, aplicându-i şi o lovitură cu piciorul în zona abdominală.
Inculpatul V M a fost sunat de către concubina sa care i-a relatat cele întâmplate, spunându-i, totodată, că a fost ameninţată de către P C că va fi lovită la sfârşitul programului.
După terminarea acestui incident, victima s-a deplasat la un alt bar, SC A I SRL, situat pe B-dul 1 Decembrie 1918 din Buzău. Ulterior convorbirii telefonice avute cu martora C E, inculpatul l-a căutat pe P C, aspect ce a rezultat şi din declaraţia martorului P V. Acesta a susţinut că în aceeaşi zi, în jurul orelor 17,40 , în timp ce se afla la o sifonărie pe B-dul 1 Decembrie 1918, a fost întrebat de martorul P S M unde se află victima pentru că este căutat de persoane de la „Big” întrucât ar fi lovit o femeie gravidă.
În jurul orelor 18,45, inculpatul V M s-a deplasat al barul SC A I SRL, situat pe B-dul 1 Decembrie 1918 unde l-a găsit pe P C stând singur la o masă. Conform susţinerilor inculpatului, victima era în stare avansată de ebrietate şi a vrut să-l lovească cu o sticlă sau un pahar, acţiune pe care nu a realizat-o întrucât inculpatul l-a lovit cu pumnul în faţă. Datorită loviturii primite, victima a căzut pe spate iar inculpatul a continuat să-l lovească cu piciorul, de mai multe ori în zona abdominală, reproşându-i – „dai în femei gravide”- , până la intervenţia martorului P V care l-a scos pe inculpat pe terasa barului. Aceste momente în care inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri au fost percepute doar de către martorul P V, în timp ce vânzătoarea de la bar, martora N L se afla la toaletă. Martora a susţinut că a lipsit din bar aproximativ două minute iar la întoarcere l-a găsit pe P C căzut pe podea, cu urme de sânge pe faţă în timp ce inculpatul îi solicita să se ridice. Pentru că victima nu s-a putut deplasa singură, inculpatul a ridicat-o şi a dus-o în stradă unde a abandonat-o.
Martora N L a solicitat intervenţia ambulanţei ca urmare a faptului că starea victimei nu se îmbunătăţea.
Victima a fost internată în Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău, ora 19,25 cu diagnosticul „politraumatism cauzat prin heteroagresiune; contuzie piramidă nazală epistaxis oprit spontan”. Conform buletinului radiologic nr. 15377/10.10.2012-Rdg hemitorace drept, victima a prezentat fracturi arcuri costale laterale coaste V, VI, VI; VIII dreapta; fracturi arcuri costale posterioare V, VII dr.; emfizem subcutanat hemitorace dreapta.
La data de 12.10.2012, orele 0,30, victima a prezentat stare generală alterată, dureri toraco-abdominale, astfel încât s-a intervenit chirurgical practicându-se pleurostomie dr. cu drenaj Beclaire şi laparatomie exploratorie.
Decesul victimei a intervenit ca urmare a hemoragiei interne, consecinţa rupturilor multiple pleuro-pulmonare în cadrul unui politraumatism cu fracturi costale multiple bilateral. Conform raportului medico-legal de necropsie, leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, posibil prin heteroagresiune şi au legătură directă, necondiţionată cu decesul.
Fapta astfel reţinută este dovedită cu raportul medico-legal de necropsie, declaraţiile martorilor P V, N L, B T, C G, C E N, procesul-verbal de fixare a locului faptei şi planşele fotografice, coroborat cu declaraţie inculpatului prin care a recunoscut comiterea infracţiunii.
Solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) – 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Pe baza mijloacelor de probă administrate a rezultat că inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnul şi piciorul, cele mai multe dintre acestea fiind în zona abdominală, ceea ce i-a cauzat fracturile costale, multiplele rupturi pleuro – pulmonare şi hemoragie internă.
Având în vedere că inculpatul i-a aplicat victimei cu putere, cu picioarele, multiple lovituri în zone vitale, precum şi vârsta şi starea de ebrietate a victimei, urmează a se reţine că inculpatul a prevăzut posibilitatea de a se produce moartea acesteia şi, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, în cauză existând intenţia specifică infracţiunii de omor, în modalitatea intenţiei indirecte.
Lovirea victimei s-a produs şi după ce aceasta a căzut, fiind în imposibilitate de a se apăra iar multiplele leziuni în zona abdominală au fost constatate cu ocazia întocmirii raportului medico-legal de necropsie.
În acest context în care a acţionat inculpatul nu se poate reţine că a existat doar o acţiune de lovire, comisă cu intenţie iar moartea victimei s-a produs din culpă, nefiind realizate condiţiile faptei praeterintenţionate reglementate de art. 183 C. pen.
Lovind victima în mod repetat cu piciorul, într-o zonă vitală, inculpatul a putut să prevadă eventualitatea producerii unor leziuni grave, cu consecinţa decesului persoanei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii cestuia.
Este nefondată şi solicitarea inculpatului de a se reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă legală prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
Potrivit acestui text de lege, constituie circumstanţă atenuantă „săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.”
Existenţa tulburării sau emoţiei, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. şi intensitatea acestora trebuie stabilite în mod concret, pe bază de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, însă fără absolutizarea acestora şi fără a exclude total ipoteza utilizării unor criterii obiective.
Astfel, dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. presupun atât examinarea unor împrejurări exterioare care influenţează starea psihică a făptuitorului, cât şi examinarea semnificaţiei acestora asupra comportamentului său, pe fondul inexistenţei unor criterii cu valoare absolută referitoare la procesele psihice.
Pentru reţinerea „stării de provocare”, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nu se poate face abstracţie de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reacţiei făptuitorului cu reacţia „omului mediu” supus unei provocări similare, cerinţa unei anumite proporţii între actul provocator şi reacţia făptuitorului, inclusiv prin observarea consecinţelor faptei săvârşite ca urmare a actului provocator.
În prezenta cauză, nu se poate reţine „starea de provocare”, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nici prin utilizarea criteriilor subiective şi nici a celor obiective, din următoarele motive:
– inculpatul a susţinut că victima era o persoană ce frecventa barul pe care îl administra, motiv pentru care îl servea uneori pe datorie, că atunci când consuma alcool jignea fetele din bar astfel încât era dat afară din local;
– deşi martora C E a susţinut că a fost lovită de către victimă în prezenţa mai multor persoane, pe parcursul urmăririi penale nu au fost audiate aceste persoane pentru a confirma natura incidentului şi condiţiile în care acesta s-a produs;
– din declaraţia martorei menţionate anterior a rezultat că victima s-a comportat agresiv după ce a fost scoasă din bar, nefiind obiectivate leziunile pe care martora a pretins că le-a avut, aceasta nedepunând la dosar un certificat medico-legal;
– comportamentul victimei, faptul că era în stare avansată de ebrietate ca şi reacţiile acesteia atunci când consuma alcool erau cunoscute atât de către inculpat, cât şi de angajatele de la bar.
Inculpatul nu a comis infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de provocarea victimei, ci ca urmarea enervării la auzirea relatării făcute de către concubina sa. În acest sens, a rezultat că inculpatul a căutat victima prim mai multe locuri, că au fost trimise şi alte persoane să-l identifice pe P C (astfel cum rezultă din declaraţia martorului P V), acesta fiind găsit după aproximativ 2 ore la un bar situat în altă zonă a oraşului Buzău decât cea în care se afla localul administrat de către inculpat, fiind în stare avansată de ebrietate.
Faptul că inculpatul nu se afla într-o stare de puternică tulburare sau emoţie la momentul lovirii victimei a rezultat şi din împrejurarea relatată de către martora N L potrivit căreia inculpatul, după ce a scos victima pe stradă, s-a aşezat la o masă în bar şi a consumat bere.
Comportamentul agresiv al inculpatului în împrejurări asemănătoare a fost relevat şi de către martorul B D care a susţinut că la data de 20.07.2012 a fost lovit de către inculpat (care i-a cauzat leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 3-4 zile de îngrijiri medicale) întrucât i-a atras atenţia martorei C E că face zgomot în timp ce strânge mesele din bar la o oră târzie din noapte. Potrivit susţinerilor aceluiaşi martor, inculpatul a sosit la faţa locului după aproximativ 10 minute reproşându-i că „ s-a luat de angajata lui” şi având comportamentul agresiv menţionat anterior.
Avându-se în vedere că îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 73 lit. b) C. pen. presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acţioneze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, reţinând condiţiile menţionate anterior cu privire la împrejurările în care s-a produs lovirea victimei P C, faptul că inculpatul nu s-a aflat în situaţia prevăzută de textul de lege, urmează ca solicitarea acestuia de a se reţine circumstanţa atenuantă să fie respinsă ca nefondată.
Faţă de aceste considerente urmează să fie condamnat inculpatul pentru infracţiunea de omor calificat, comisă într-un loc public, prev. de art. 174 alin. (1) – 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 ca efect al respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice.
La stabilirea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, datele ce caracterizează persoana inculpatului precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social a infracţiunii comise se vor reţine modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările comiterii infracţiunii, urmările produse, precum şi conduita şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Acţiunile inculpatului au vizat viaţa unei persoane cu consecinţa producerii decesului acesteia, aspecte ce imprimă faptei un grad de pericol social ridicat determinat şi de modul în care a acţionat inculpatul prin lovirea acesteia, deşi cunoştea că este în vârstă, în stare de ebrietate, fiind necesară intervenţia altei persoane pentru a întrerupe agresiunea.
La stabilirea pedepsei va fi avut în vedere şi faptul că inculpatul a acţionat după ce concubina sa l-a înştiinţat telefonic că a fost agresată de către victimă, aspecte ce nu au fost reţinute drept circumstanţa atenuantă a provocării, dar şi faptul că inculpatul se comporta agresiv în împrejurări similare, astfel cum s-a arătat anterior.
Nu se vor reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. pen. motivat de împrejurarea că recunoaşterea infracţiunii urmează a fi reflectată prin incidenţa dispoziţiilor art. 320/1 C. pr. pen., cu consecinţa reducerii limitelor pedepsei cu 1/3, nefiind relevate aspecte de natură a determina reţinerea şi altor împrejurări cu caracter atenuant.
Se va avea în vedere că inculpatul a mai fost sancţionat anterior prin sentinţa penală nr. 1136/25.10.2012, definitivă prin nerecurare la data de 6.11.2012, pronunţată de către Judecătoria Buzău în dosarul nr. 26135/200/2012, la pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare pentru infracţiuni concurente cu infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, faptele fiind comise la datele de 9.03.2012 şi 2.05.2012.
Faţă de toate aceste considerente ce caracterizează fapta comisă şi datele privind persoana inculpatului, care este tânăr, reţinând că limitele de pedeapsă, astfel cum au fost reduse sunt cuprinse între 10 ani şi 16 ani şi 6 luni închisoare, urmează să i se aplice inculpatului o pedeapsă situată către limita minimă, respectiv pedeapsa de 12 ani închisoare pentru infracţiunea comisă şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a), teza a doua şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Se va constata că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1136/25.10.2012, definitivă prin nerecurare la data de 6.11.2012, pronunţată de către Judecătoria Buzău în dosarul nr. 26135/200/2012, la pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare pentru infracţiuni concurente cu infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat în conformitate cu art. 81 C. pen., pe termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.
În baza art. 85 C. pen. se va dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1136/25.10.2012.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare în cele două pedepse componente de câte 8 luni închisoare, aplicate pentru infracţiunile prev. de art. 87 alin. 1 şi art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 33 lit. a) – 34 lit. b), art. 35 C. pen., inculpatul V M va executa pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a), teza a doua şi lit. b) C. pen.
Se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a), teza a doua şi lit. b) C. pen., pedeapsă ce se execută, în conformitate cu art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. pr. pen. se va menţine starea de arest preventiv a inculpatului V M avându-se în vedere că subzistă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, dar şi cuantumul pedepsei aplicate acestuia, pentru a se împiedica sustragerea de la executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa de executat reţinerea şi arestul preventiv de la 19.10.2012 la zi.
În baza art.7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 191 C. pr. pen va fi obligat inculpatul la 650 lei cheltuieli judiciare către stat.
Se va constată că prin încheierea de şedinţă din 4.06.2013 s-a dispus disjungerea soluţionării laturii civile a cauzei în conformitate cu art. 320/1 alin. 5 C. pr. pen.
