ÎNCHEIEREA NR. 126
CAMERĂ PRELIMINARĂ
Şedinţa de cameră de consiliu de la data de 24.08.2015
La data de 3.06.2015 inculpatul C. L. D. a formulat cerere prin care a invocat nelegalitatea actului de sesizare al instanţei şi nelegalitatea administrării probelor cu privire la rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele.
În motivare se arată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele inculpatul a fost trimis în judecata sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpa prevăzuta de art. 192 alin. 1, 2 cod penal cu aplicarea art. 5 cod penal, constând in aceea ca “la data de 15.01.2011, pe raza localităţii Chirleşti oraş Nehoiu, judeţul Buzău, în zona împădurită din punctul Gura Cheii, uciderea din culpa a victimei N.P., secretar al Clubului de Vânătoare Pătârlagele din cadrul AJVPS Buzău prin împuşcare cu un cartuş marca Sauvestre calibru 12 mm tras cu arma de vânătoare marca Franchi seria S 005469S calibru 12/2 mm ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale si a masurilor de prevedere pentru exercitarea vânătorii sportive”.
Consideră că actul de sesizare a instanţei nu întruneşte cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 327 si art. 328 din noul cod procedura penala, aceasta neregularitate – fata de natura ei – neputând, în mod evident, fi înlăturată de îndată si nici prin acordarea unui termen in acest scop.
Astfel, arată că la data de 27.03.2015 a formulat cerere de probe in cauza, solicitând administrarea probei cu expertiza tehnica specialitatea topografie, cu obiectivele menţionate in cerere, reaudierea martorului D. V. si a expertului criminalist.
Cererea de probe a fost soluţionata de procuror prin Ordonanţa ……, prin care i-au fost respinse toate probele solicitate, ordonanţa ce a fost comunicată inculpatului la data de 08.05.2015 cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire.
Învederează că ordonanţa procurorului a fost expediata de la Parchetul Pătârlagele la data de 05.05.2015, în condiţiile în care rechizitoriul dat în cauza a fost întocmit anterior, respectiv la data de 30.04.2015.
Potrivit prevederilor art. 339 c.p.p. inculpatul avea dreptul de a formula plângere împotriva actelor procurorului, competenta de soluţionare a acestei plângeri aparţinând prim procurorului Parchetului de pe langa Judecătoria Pătârlagele.
In condiţiile în care rechizitoriul în cauza a fost întocmit înainte de primire de către inculpat a scrisorii recomandate prin care a fost expediata ordonanţa procurorului prin care s-au respins toate probele solicitate apare ca evidenta încălcarea dreptului la aparare al inculpatului, respectiv s-a încălcat o componentă a dreptului la apărare, cea a egalităţii armelor ca parte a dreptului la un proces echitabil, în aceasta incluzându-se şi faza iniţială a anchetei penale, respectiv plasarea acuzatului într-o poziţie în care să-şi poată prezenta cauza de asemenea natură încât să nu fie dezavantajat faţă de acuzare (CEDO, hotărârea din 28 noiembrie 1991 cauza S contra Elveţiei, hotărârea din 6 iunie 2000, cauza Magee contra Marii Britanii).
Arată că dreptul la apărare, este un drept fundamental, garantat de Constituţia României, mai multe articole ale legii fundamentale dezvoltându-1 şi consacrându-i conţinutul (art. 15(1), art. 16(1), art. 20 (1), art. 24 (1) (2), art. 124 (2), art. 131 (1).
Corelativ, dreptul la apărare este garantat în art.10 şi art.89 şi urm. Cod procedură penală, texte care instituie obligaţii şi în ce priveşte asigurarea deplinei exercitări a drepturilor procesuale, asigurarea posibilităţii pregătirii şi exercitării lor, astfel încât suspectul sau inculpatul să fie pedepsită potrivit vinovăţiei şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Conform art. 99 Cod procedură penală, sarcina administrării probelor în procesul penal, în cursul urmăririi penale, revine organului de urmărire penală, aceasta fiind cea mai importantă şi laborioasă activitate a fazei urmăririi penale prin care se tinde la aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele (art. 97 Cod procedură penală).
Art.6 alin.3 lit. c din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, standard european de protecţie în materia dreptului de a dispune de timpul şi de înlesnirile necesare pentru apărare, se aplică în cauză, fiind, printre altele, un element al noţiunii de proces echitabil în materie penală care poate juca un rol important, în măsura în care nerespectarea iniţială a acestui drept (asistenţă juridică în faza urmăririi penale) ar putea compromite caracterul echitabil al procesului penal (hotărârile Imbrioscia contra Elveţiei, din 24 noiembrie 1993, John Murray contra Marii Britanii din 28 octombrie 1994).
Apreciază că prin întocmirea în cauza a rechizitoriului înainte ca soluţia data de procuror cererii de probe formulata de inculpat să-i fi fost măcar expediata (la 05.05.2015) rezulta cu necesitate încălcarea dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cat respingerea probei cu expertiza topo încalcă flagrant art. 172 alin. 12 c.p.p.
Astfel, potrivit prevederilor art. 172 alin. 12 c.p.p., “după finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se dispune efectuarea unei expertize”, efectuarea expertizei fiind deci obligatorie atunci când concluziile constatării tehnico ştiinţifice sunt contestate (astfel cum este cazul in speţa), în consecinţă ordonanţa de respingere a probelor solicitate de inculpat fiind netemeinica si nelegala, prin comunicarea acesteia după întocmirea rechizitoriului cauzându-i-se inculpatului o vătămare grava si de neînlăturat.
De asemenea, prin respingerea cererii de reaudiere a expertului criminalist în prezenta apărătorului ales, în condiţiile in care acesta a solicitat sa fie înştiinţat de efectuarea oricărui act de urmărire penala si nu a fost înştiinţat de organul de urmărire penala cu privire la data când a fost audiat expertul criminalist, impunându-se în consecinţa reaudierea acestuia, s-a cauzat inculpatului o grava încălcare a dreptului la apărare, vătămare a dreptului la apărare care nu poate fi înlăturata decât prin desfiinţarea actului, respectiv a rechizitoriului din data de 30.04.2015, cu nesocotirea prevederilor legale ce reglementează dreptul la apărare.
Totodată, învedereză ca rechizitoriul nu satisface exigentele art. 328 c.p.p., în ceea ce priveşte analiza probelor si a mijloacelor de proba administrate în cauza, în aceasta privinţa procurorul limitându-se a enumera mijloacele de proba administrate fără a argumenta în nici un fel ce rezulta din fiecare si nici de ce pe unele dintre ele le retine, iar pe altele le înlătura (cu privire la acest aspect nici măcar nu se face vorbire in actul de sesizare a instanţei).
În ceea ce priveşte nelegalitatea administrării probelor, învederează că solicită, în temeiul art. 345 alin. 2 si art.102 c.p.p. excluderea următoarelor probe nelegale:
Raportul de constatare tehnico ştiinţifica specialitatea cadastru întocmit la data de 05.11.2014 de expertul tehnic judiciar B. E., având în vedere ca potrivit art. 172 alin. 12 c.p.p., efectuarea expertizei este obligatorie atunci când concluziile constatării tehnico ştiinţifice sunt contestate (astfel cum este cazul in speţa).
Arată că din dispoziţia procurorului s-a dispus administrarea unei constatări tehnico-ştiinţifice în dispreţul prevederilor legale, după 3 ani si 10 luni, a fost audiat un expert criminalist cu privire la întocmirea raportului de expertiza, fără ca inculpatul sau avocatul sa fie înştiinţaţi, deşi au solicitat să participe la orice act de urmărire penala.
Totodată mai arată că efectuarea unei constatări topografice (cadastru ) si nu a unei expertize topografice cu privire la care să poată solicita obiective si expert parte, nu se încadrează in condiţiile prevăzute de art. 172 al. 9 din c.p.p. nefiind pericol în a se schimba ceva ce nu s-a schimbat deja în cei 3 ani si 10 luni scurşi de la data faptei, între aceste schimbări fiind incluse desigur si cele de topografie a locului faptei si a solicitat să se dispună masurile legale pentru asigurarea dreptului la apărare efectiva, cerere care i-a fost respinsa.
Menţionează că expertiza criminalistica a IGPR efectuata în cauza a concluzionat că nu se poate stabili dacă tragerea a fost directa sau prin ricoşeu si că exista posibilităţi infinite raportat la unghiul de tragere cu atât mai mult cu cat nu se poate stabili nici măcar poziţia victimei.
Faţă de concluziile expertizei menţionate, procurorul a dispus efectuarea unei constatări topografice (cadastru ) cu scopul evident de a anula concluziile expertizei criminalistice – balistică si de a stabili, cu riscul denaturării grave a adevărului că inculpatul a tras pe linia de vânătoare.
În ceea ce priveşte declaraţia luata expertului criminalist D. A., tot din dispoziţia procurorului, declaraţie luata în absenta apărătorului ales al inculpatului, consideră că si această probă este nelegală, în condiţiile în care, apărătorul ales nu a fost încunoştinţat de organul de urmărire penala referitor la administrarea acestui mijloc de proba, deşi formulase cerere în acest sens încă din anul 2011, expertul criminalist fiind ascultat cu încălcarea prevederilor art. 92 alin. 2 c.p.p. si
ale art. 179 alin. 3 c.p.p.
Cu privire la experimentul judiciar efectuat in data de 19.01.2011, întrucât la aceea data s-a început urmărirea penala împotriva inculpatului prin rezoluţia nr…., însă administrarea acestei probe s-a dispus cu toate că nu îi fusese adusa la cunoştinţa calitatea de învinuit si drepturile care decurg din aceasta.
Mai mult, deşi probele nu au o valoare dinainte stabilita se observă că prin rechizitoriu se înlătura cu desăvârşire, fără a motiva in vreun fel, concluziile raportului IGPR reţinând ca experimentul judiciar efectuat într-un mod empiric infirmă concluziile ştiinţifice ale raportului menţionat, contestând implicit calitatea de experţi autorizaţi a autorilor acestuia, precum si necesitatea administrării acestei probe, respectiv a expertizei criminalistice dispusa ulterior efectuării aşa zisului experiment judiciar.
Potrivit art. 97 c.p.p. , proba se obţine în procesul penal prin următoarele mijloace: e) înscrisuri, rapoarte de expertiza sau constatare, procese verbale, mijloace materiale de proba: f) orice alt mijloc de proba care nu este interzis prin lege.
Prin urmare, fără a avea pretenţia ca enumerarea de mai sus ar stabili o ordine de preferinţa probelor se poate observa ca experimentul judiciar face parte din categoria “orice alt mijloc de proba care nu este interzis de lege”, expertiza judiciara fiind un mijloc ştiinţific, având in mod categoric preeminenţa.
Potrivit art. 100 alin. 1 c.p.p. , organul de urmărire penala strânge si administrează probe atât în favoarea cat si în defavoarea inculpatului, din oficiu sau la cerere, sub acest aspect fiind evident ca inculpatul nu a beneficiat de prevederile enunţate, deşi a formulat numeroase cereri de probatoriu.
In consecinţa,în baza art. 345 alin. 2 c.p.p. solicită să se constate neregularitatea actului de sesizare rechizitoriul nr…… al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele şi excluderea probelor nelegal administrate.
Judecătorul de Cameră preliminară a dispus prin rezoluţie comunicarea cererii formulate de inculpat, având în vedere dispoziţiile art. 344 alin.4 c.p.p., Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, cu menţiunea că poate răspunde în scris în termen de 10 zile de la comunicare.
La data de 09.06.2015 Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele a depus concluzii solicitând respingerea cererilor si excepţiilor ca nefondate sau inadmisibile, să se constate legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală si să se dispună începerea judecăţii.
În motivare se arată că prin cererea adresată judecătorului de cameră preliminară inculpatul C. L. D. a invocat „nelegalitatea actului de sesizare a instanţei şi nelegalitatea administrării probelor„ pentru următoarele motive: actul de sesizare nu întruneşte cerinţele prevăzute de dispoziţiile art.327 şi art.328 c.p.p. pe considerentul că ordonanţa procurorului prin care i s-au respins probele i-a fost comunicată ulterior întocmirii rechizitoriului, ceea ce a dus la încălcarea dreptului său la apărare şi faptul că nu au fost analizate probele şi mijloacele de probă administrate.
De asemenea se solicită excluderea următoarelor probe considerate nelegale: raportul de constatare tehnico ştiinţifică specialitatea cadastru întocmit la data de 05.11.2014 pe considerentul că este obligatorie efectuarea expertizei întrucât contestă concluziile constatării tehnico ştiinţifice; declaraţia luată expertului criminalist D. A. în absenţa apărătorului ales şi experimentul judiciar efectuat în data de 19.01.2011 întrucât la acea dată nu-i fusese adusă la cunoştinţă învinuirea.
Consideră că cererile şi excepţiile invocate de inculpat sunt neîntemeiate sau inadmisibile pentru următoarele considerente:
Cu privire la legalitatea sesizării instanţei, potrivit art.342 c.p.p. obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor ori a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
În cadrul acestei etape se verifică, aşadar, legalitatea sesizării instanţei (a trimiterii în judecată), competenţa acesteia, legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăriri penale.
Verificarea legalităţii sesizării instanţei presupune că judecătorul de cameră preliminară va verifica dacă rechizitoriul a fost întocmit de un procuror din cadrul parchetului competent, dacă actul de sesizare cuprinde menţiunile prevăzute de art.328 c.p.p., dacă sunt descrise toate faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, dacă procurorul a dispus cu privire la toate faptele şi cu privire la toţi inculpaţii menţionaţi şi dacă rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.
În speţă, rechizitoriul nr……. îl priveşte pe inculpatul C. L. D. care a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art.192 alin. l şi 2 cod penal, infracţiune care în conformitate cu dispoziţiile art.35 alin. l c.p.p. cu referire la art.41 alin. l lit. a c.p.p. este de competenţa Judecătoriei Pătârlagele, urmărirea penală fiind supravegheată de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele.
Se arată că rechizitoriul cuprinde toate menţiunile prevăzute de art.328 alin.1 teza I c.p.p. şi a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei în baza art.328 alin.l, teza a-II-a, de prim – procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele.
Consideră că motivele invocate de inculpat în sensul că nu au fost analizate probele nu se încadrează în conţinutul noţiunii de „verificare a legalităţii sesizării instanţei”, astfel că solicită să fie respinse ca inadmisibile.
În ceea ce priveşte solicitarea de excludere a probelor considerate nelegale, verificarea legalităţii administrării probelor presupune verificarea condiţiilor impuse în titlul IV din Partea generală a Codului de procedură penală, intitulat „Probele,mijloacele de probă şi procedeele probatorii”.
Obiectul procedurii nu include, aşadar, aspecte legate de temeinicia trimiterii în judecată sau de posibilitatea de a acorda administrarea unor noi probe de către procuror.
Principiul legalităţii în administrarea probelor presupune administrarea numai a mijloacelor de probă prevăzute de lege, în condiţiile stabilite de codul de procedură penală, legislaţia specială şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Principiul loialităţii administrării probelor este reglementat în mod expres la art.99, care prevede că este oprit a se întrebuinţa violenţa, promisiunea unui avantaj nepermis de lege, ameninţarea cu un rău injust sau orice alt mijloc de constrângere interzis prin lege, în scopul obţinerii de probe. De asemenea nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti si de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei .
Interdicţia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.
Organele judiciare penale sau o altă persoană care acţionează pentru acestea nu pot provoca o persoană să săvârşească o infracţiune în vederea obţinerii de probe.
Se mai arată că excluderea este o sancţiune procesuală specifică, aplicabilă în materia probelor administrate cu încălcarea principiilor legalităţii şi loialităţii. Această sancţiune este un domeniu de aplicare special, deosebindu-se, astfel de sancţiunea nulităţii ce se aplică numai actelor procesuale sau procedurale.
Excluderea probelor se poate dispune in cazul în care constată o încălcare substanţială şi semnificativă a unei dispoziţii legale privind administrarea probatoriului care, în împrejurările concrete ale cauzei, face ca menţinerea mijlocului de probă astfel administrat să aducă atingere caracterului echitabil al procesului penal.
Art. 100 alin.3 din Codul de procedură penală prevede în mod explicit că probele obţinute prin tortură, tratamente inumane sau degradante nu pot fi folosite în procesul penal. Astfel se prezumă în mod absolut că va fi adusă întotdeauna atingere caracterului echitabil al procesului penal în condiţiile în care probele sunt obţinute prin tortură, tratamente inumane sau degradante.
Pentru aceste considerente precizează că susţinerea inculpatului în sensul că teza probatorie dovedită prin efectuarea constatării tehnico – ştiinţifice trebuia demonstrată printr-o expertiză nu poate constitui obiect al verificării legalităţii probelor întrucât judecătorul de cameră preliminară nu verifică temeinicia, aparenţa de temeinicie a probelor sau a trimiterii în judecată şi nici caracterul complet al urmăririi penale sau oportunitatea ori suficienţa probelor administrate în acuzare.
În ceea ce priveşte solicitarea de excludere a declaraţiei luată expertului criminalist D.A. pe considerentul că apărătorul inculpatului nu a fost încunoştinţat de organul de urmărire penală referitor la administrarea acestui mijloc de proba, cererea este inadmisibilă.
Nemulţumirea inculpatului cu privire la audierea expertului criminalist D. A. în lipsa apărătorului său putea fi invocată pe calea unei plângeri formulate în conformitate cu dispoziţiile art. 95 Cod procedură penală si nu în cadrul procedurii de cameră preliminară.
Referitor la administrarea probei cu experimentul judiciar efectuat în data de 19.01.2011, anterior aducerii la cunoştinţă a calităţii de învinuit şi a drepturilor care decurg din aceasta, menţionează că potrivit art.4 din Legea nr.255/2013:,,Actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, cu respectarea dispoziţiilor legale in vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege. Nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de intrarea în vigoare a legii noi poate fi invocată numai in condiţiile Codului de procedură penală “.
Împrejurarea că la acest experiment judiciar nu a participat inculpatul C. L. D. în calitate de învinuit ( la acel moment) sau apărătorul său, care nu au fost informaţi de organele de urmărire penală despre efectuarea acestui act procedural, nu semnifică că s-a încălcat dreptul la apărare, în condiţiile in care ulterior începerii urmăririi penale inculpatului i-a fost asigurat dreptul la asistenţă juridică, apărătorul său beneficiind de toate drepturile procesuale conform dispoziţiilor art.92; 94 şi 95 c.p.p. ( filele 311 – 319 şi 344 – 502 dosar urmărire penală).
Mai mult, la acea dată inculpatul C. L. D. nu avea calitatea de învinuit, începerea urmăririi penale fiind confirmată de procuror prin rezoluţia nr……( filele 16 – 17 din dosarul de urmărire penală).
Pentru aceste considerente, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele solicită în conformitate cu dispoziţiile art.345 alin. l c.p.p. respingerea cererilor si excepţiilor, constatarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor si a efectuării actelor de urmărire penală şi dispunerea începerii judecăţii.
Prin rezoluţia judecătorului din data de 12.06.2015 a fost stabilit termen cu citarea părţilor pentru a pune în discuţie cererile si excepţiile formulate de către inculpat.
Analizând cererile si excepţiile privitoare la nelegalitatea actului de sesizare şi nelegalitatea administrării probelor invocate de inculpat, judecătorul de ca,eră preliminară apreciază că sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse faţă de considerentele următoare:
Potrivit art. 342 c.p.p. în procedura de cameră preliminară se verifică după trimiterea în judecată patru aspecte: competenţa instanţei, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor si legalitatea actelor efectuate de către organele de urmărire penală. În cursul acestei proceduri nu se analizează temeinicia acuzaţiei, substanţa probelor , nu se va stabilii vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului.
Inculpatul arată că actul de sesizare al instanţei nu întruneşte cerinţele prev. la art. 327 si 328 din Codul de procedură penală pe considerentul că acesta a fost întocmit la data de 30.04.2015, iar anterior la data de 27.04.2015 prin ordonanţă procurorul i-a respins cererea de administrarea unor probe, ordonanţă care i-a fost comunicată la data de 5.05.2015. De asemenea se invocă nelegalitatea actului de sesizare al instanţei pe considerentul că nu au fost analizate probele si mijloacele de probă administrate, menţionându-se că procurorul enumără aceste mijloace de probă , fără a argumenta de ce a reţinut unele si de ce a înlăturat pe altele.
Judecătorul de cameră preliminară reţine că potrivit art. 328 c.p.p. rechizitoriul cuprinde menţiunile prev. la art. 286 alin.2 C.p.p. respectiv : denumirea parchetului si data emiterii, numele, prenumele si calitatea celui care îl întocmeşte, fapta care face obiectul urmării penale , încadrarea juridică a acesteia, după caz datele privitoare la persoana inculpatului, obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluţiei, precum si motivele de fapt şi de drept ale acestora, date referitoare la măsurile asiguratorii , măsurile de siguranţă cu caracter medical si măsurile preventive luate în cursul urmăririi, alte menţiuni prevăzute de lege si semnătura celui care a întocmit.
De asemenea, rechizitoriul trebuie să cuprindă datele referitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului si încadrarea juridică a acestuia, probele si mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prev. la art. 330 si 331 Cod procedură penală, dispoziţia de trimitere în judecată, precum si alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei.
Se constată că rechizitoriul nr……a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, anterior redate , fiind menţionate mijloacele de probă ce au fost avut în vedere la reţinerea situaţiei de fapt.
Împrejurarea că au fost respinse anumite probe de către procuror prin ordonanţă nu sunt aspecte de nelegalitate a administrării probelor , a efectuării actelor de urmărire penală, de natură a conduce la analiza că rechizitoriul este neregulamentar întocmit sau probele au fost administrate cu încălcarea dispoziţiilor legale , în sensul art. 346 alin.3 si 4 Cod procedură penală , cu referire la art. 280- 282 Cod procedură penală.
Totodată modul de interpretare a probelor de către procuror – inculpatul solicitând a se constata nelegalitatea actului de sesizare şi din acest punct de vedere – sunt chestiuni care ţin fondul cauzei şi nu pot face obiectul procedurii camerei preliminare. În esenţă, verificarea legalităţii administrării probelor, presupune analiza modului de administrare a probelor deja administrate în cursul urmării penale, iar împrejurarea că au fost respinse anumite probe nu constituie temei pentru a considera nelegală administrarea probelor, în condiţiile în care asupra acestor aspecte se poate aprecia în cursul judecăţii,inculpatul având posibilitate sa solicite administrarea de probe.
De asemenea, inculpatul a solicitat instanţei să se constate ca fiind nelegală administrarea probei cu declaraţia expertului criminalist D. A., în condiţiile în care cu ocazia audierii acesteia inculpatul nu a fost încunoştinţat, mai ales că exista o cerere în acest sens din partea apărătorului ales.
Judecătorul de Cameră Preliminară consideră că această probă nu este nelegal administrată, nefiind incidentă decât nulitatea relativă în sensul că nu s-a produs o vătămare care să atragă excluderea acestei probe. Se apreciază că nulitatea relativă intervine atunci când prin încălcarea dispoziţiilor legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor, ori ale subiecţilor procesuali principali. În speţă, se apreciază că acest mijloc de probă reaudierea expertului poate fi cerut si în cursul judecăţii si din acest punct de vedere judecătorul de cameră preliminară că această probă a fost legal administrată.
Inculpatul mai solicită a se constata ca fiind nelegal raportul de constatare tehnico-stiiţifică specialitatea cadastru întocmit la data de 5.11.2014 de către expertul tehnic judiciar B.E. pe considerentul că era necesară întocmirea unui raport de expertiză în condiţiile în care au fost contestate concluziile acestui raport. Cu privire la acest aspect judecătorul de cameră preliminară consideră că obiectul procedurii Camerei Preliminare îl constituie verificarea legalităţii a administrării probelor si nu a temeiniciei, utilităţii si concludenţei acestora , ce vor fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei. Pentru acelaşi argumente judecătorul de cameră preliminară consideră că si administrarea probei cu experimentul judiciar din data de 19.01.2011 s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, la acest moment inculpatul nu avea calitatea de învinuit, ulterior fiind începută urmărirea penală faţă de acesta.
În raport cu cele mai sus menţionate , în temeiul art. 346 alin.2 Cod procedură penală, va constata legalitatea rechizitoriului nr….. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, fiind respectate dispoziţiile 328 Cod procedură penală, a administrării probelor si a efectuării actelor de urmărire penală.
Totodată va dispune începerea judecaţii în cauza privind pe inculpatul C.Gh. L. D. pentru infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin.1 si 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge cererile şi excepţiile cu privire la nelegalitatea actului de sesizare şi nelegalitatea administrării probelor formulate de către inculpatul C. L. D., ca fiind neîntemeiate.
În baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală constată legalitatea sesizării instanţei, administrarea probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. ……al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, privind pe inculpatul C. Gh. L.- D., trimis in judecată, in stare de libertate, pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzuta de art.192 alin .1 şi 2 din codul penal cu aplicarea art. 5 din codul penal.
Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul C. Gh. L.- D.
Dispune comunicarea încheierii de îndată procurorului, inculpatului şi părţilor civile.
Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare .
Pronunţată în şedinţa camerei de consiliu, azi 24.08.2015
