ÎNCHEIERE DE CAMERĂ PRELIMINARĂ NR. 137
ŞEDINŢA CAMEREI DE CONSILIU DIN DATA DE 07.09.2015.
La 05.05.2015 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Pătârlagele dosarul 1205/277/2015, al acestei instanţe.
După verificarea măsurilor preventive, prin rezoluţia din 07.05.2015, Judecătorul de cameră preliminară a dispus în sensul prevederilor art. 344 alin. 2 Cod de procedură penală, cu acordarea termenului de 20 de zile de la comunicarea rechizitoriului în vederea formulării de către părţi de cereri sau excepţii.
Prin rezoluţia din 05.06.2015, judecătorul de cameră preliminară a dispus în sensul art. 344 alin. 4 Cod de procedură penală în ce priveşte efectuarea de răspunsuri scrise de către unitatea de parchet în ce priveşte cererile şi excepţiile formulate de către inculpaţi.
Prin rezoluţia din 26.06.2015, în baza art. 346 Cod de procedură penală, judecătorul a stabilit termen la 09.07.2015 în camera de consiliu cu citarea părţilor şi încunoştinţarea apărătorilor aleşi ai acestora.
Prin încheierea de şedinţă din 09.07.2015, a fost acordat termen de judecată la 10.07.2015, la cererea de amânare formulată de avocat G. A. C., apărător ales al inculpatului L.F.
Prin încheierea din 10.07.2015, după ce a pus în discuţia părţilor, faţă de înaintarea de către parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti cu adresa nr. 417/P/2014, la data de 09.06.2015, a unor înscrisuri şi declaraţii, administrate în cursul urmăririi penale şi care din eroare nu au fost depuse la dosarul de urmărire penală, o dată cu rechizitoriul, ce au fost lăsate din eroare la urma dosarului de parchet (filele 307-360), judecătorul a acordat cauzei nou termen la 24.08.2015, repetând termenul procedural de 20 de zile şi pe cel de 10 zile, prevăzute de art. 344 Cod de procedură penală, în ce priveşte actele depuse ulterior la dosar, dar administrate în cursul urmării penale.
La termenul din 24.08.2015, a fost amânată soluţionarea în procedură de cameră preliminară pentru termenul din 02.09.2015, la cererea apărătorilor inculpaţilor.
Dezbaterile în procedură de cameră preliminară au avut loc la 02.09.2015, pronunţarea fiind amânată la 07.09.2015, când judecătorul de cameră preliminară a pronunţat prezenta încheiere.
Prin memoriul şi cererea depuse la dosarul cauzei la 03.06.2015, inculpatul L. F., prin apărătorii M. A. H. şi A. G., a invocat următoarele cereri şi excepţii:
I. În baza art. 346 alin.3 lit. a Cod de procedură penală, raportat la prevederile art. 281 alin.1 lit. b Cod de procedură penală, a fost invocată nulitatea absolută a rechizitoriului motivat de necompetenţa materială a Parchetului de pe lângă Curtea de apel Ploieşti în efectuarea cercetărilor, raportat la dispoziţiile art. 35 alin.1 şi 36 alin.1 lit. a Cod de procedură penală şi la Ordinul nr……emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Ploieşti.
În motivarea excepţiei nulităţii absolute invocate, se arată că în dispoziţiile art. 38 Cod de procedură penală nu se regăseşte nicio prevedere referitoare la competenţa Parchetului de pe lângă Curtea de apel în efectuarea cercetărilor privind infracţiunea de conflict de interese prev. de art. 301 Cod penal. Singurul act normativ ce derogă de la competenţa materială stabilită prin lege este Ordinul nr…… emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Ploieşti, apreciat de către inculpat ca fiind nelegal şi netemeinic.
Arată totodată inculpatul că dispoziţiile art. 325 Cod de procedură penală prevăd modalitatea de preluare a unei cauze de la alt parchet, anume prin dispoziţia motivată a conducătorului ierarhic superior. Apreciază că dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superior trebuie să fie motivată per dosar/ mai multe dosare, privitor la gradul ridicat de complexitate al acestora, mediatizarea excesivă, existenţa unei aparenţe de imparţialitate a organelor de cercetare penală.
Modalitatea de preluare a cauzei penale contravine prevederilor art. 35 rap. la art. 325 Cod de procedură penală, precum şi recomandărilor impuse de Secţia pentru procurori a CSM în urma raportului întocmit de Inspecţia Judiciară nr. 1169/IJ/330/SIP/2012, prin care s-a impus „Implicarea efectivă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în crearea unei practici unitare în ceea ce priveşte modalitatea de preluare a cauzelor atât sub aspectul formei actului întocmit cât şi asupra motivării măsurii dispuse”.
Apreciază inculpatul că este necesară analizarea fiecărui dosar ce urmează a fi preluat, iar repartizarea cauzei penale procurorului nu a fost aleatorie, din moment ce au fost efectuate cercetările de către acelaşi procuror care a mai instrumentat şi alte sesizări efectuate de contracandidatul la funcţia de primar al oraşului Nehoiu, C. A.
II. În baza art. 346 alin.1 şi 3 lit. a Cod de procedură penală, raportat la art. 83 Cod de procedură penală, coroborate cu art. 281 lit. e Cod de procedură penală, a fost invocată nulitatea absolută a rechizitoriului întrucât inculpatului nu i s-a adus la cunoştinţă inculparea şi nici schimbarea calităţii procesuale din suspect în inculpat.
Învederează judecătorului de cameră preliminară că în rechizitoriu se arată care sunt ordonanţele prin care s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunile pentru care inculpatul este cercetat. Apreciază că sunt incidente prevederile art. 281 alin.1 lit. e rap. la art. 5 şi 10 Cod de procedură penală, prin aceea că nu s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de distrugere, sau instigare la distrugere, nu s-a adus la cunoştinţa inculpatului acest aspect şi astfel nu a fost respectat dreptul la apărare al acestuia.
III. În baza art. 346 alin.3 lit. a Cod de procedură penală rap. la art. 282 alin.1 Cod de procedură penală, a fost invocată nulitatea rechizitoriului pentru nerespectarea drepturilor prev. de art. 92 alin.1 rap. la art. 10 Cod de procedură penală, respectiv pentru nerespectarea dreptului la apărare al inculpatului.
În motivarea excepţiei, învederează că apărătorul inculpatului L. F. a formulat în dosarul nr……al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Ploieşti, cerere de participare la efectuarea tuturor actelor de cercetare penală, potrivit dispoziţiilor art. 92 alin.1 Cod de procedură penală.
Arată inculpatul că semnătura şi ştampila apărătorului nu se regăsesc pe ultimele acte de cercetare efectuate de organele de cercetare penală. Astfel, deşi urma ca la dosarul cauzei să fie depuse răspunsurile experţilor numiţi în cauză în specialitatea topografie şi silvicultură, aceste acte nu au fost aduse la cunoştinţă şi nici comunicate, inculpatul neputând formula eventuale obiecţiuni referitor la aceste răspunsuri ale experţilor.
Solicită, faţă de acest motiv, ca judecătorul de cameră preliminară să constate nulitatea absolută a rechizitoriului.
IV. În baza dispoziţiilor art. 346 alin.3 lit. a rap. la art. 282 alin.1 şi art. 64 lit. f Cod de procedură penală, a fost invocată de către inculpat prin apărător, nulitatea actelor de cercetare penală pentru existenţa unei suspiciuni rezonabile de imparţialitate a organelor de cercetare penală.
Învederează judecătorului împrejurarea că organul de cercetare penală, cu rea credinţă nu a luat în considerare valoarea probatorie a unor mijloace de probă, cercetările au fost efectuate de o manieră vădit subiectivă şi părtinitoare, organul de cercetare penală fiind interesat sub orice formă în obţinerea unei soluţii în cauză.
V. – VI. În baza art. 346 alin.3 Cod de procedură penală, inculpatul prin apărător a solicitat excluderea probelor cu expertize şi audierea martorilor şi restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Învederează judecătorului că inculpatul a solicitat în scris administrarea probatoriului cu înscrisuri, martori, a solicitat administrarea procedeului probatoriu al confruntării, cererea de administrarea a probelor fiind admisă în parte de organele de urmărire penală. În continuare, inculpatul aduce argumente în ce priveşte necesitatea administrării probelor solicitate şi respinse de Ministerul Public.
Învederează judecătorului că expertul desemnat în efectuarea expertizei în specialitatea îmbunătăţiri funciare nu a avut în vedere actele depuse la dosarul cauzei, raportul de expertiză este subiectiv întocmit. Numai un expert în specialitatea hidrologie şi hidrogeologie, putea răspunde obiectivelor expertizei solicitate de către inculpat. Apreciază expertiza efectuată în cauză ca fiind mincinoasă. Învederează totodată că experţii desemnaţi de organele de urmărire penală „nu au efectuat o lucrare de specialitate, ci pur şi simplu au realizat un cancan” ce are la bază nu măsurători tehnice şi prospecte, ci discuţii cu localnicii zonei şi două plimbări efectuate în zonă.
Mai învederează judecătorului că inculpatul a formulat plângere penală împotriva experţilor C. A., expert tehnic judiciar în specialitatea îmbunătăţiri funciare numit în cauza nr….. şi L.M., expert tehnic judiciar în specialitatea îmbunătăţiri funciare numit în cauza nr….. la cererea părţii, pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 Cod penal, obstrucţionarea justiţiei, prev. de art. 271 Cod penal şi sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prev. de art. 275 Cod penal. Arată că experţii au ascuns actele transmise de către inculpat, efectuând raportul de expertiză fără a avea în vedere aceste documente – copii ale hărţilor amenajistice silvice, proces verbal din 26.10.2010, ce constată existenţa în anul 2010 a unei alte alunecări de teren. În continuare sunt aduse argumente de netemeinicie a rapoartelor de expertiză care au caracter mincinos – filele 204-211 ale vol.12 al dosarului.
VII. În baza art. 346 alin. 3 Cod de procedură penală, inculpatul prin apărător, a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru imposibilitatea stabilirii obiectului şi limitelor supuse judecăţii întrucât nu au fost efectuate acte de cercetare penală în dosarul nr….., nu au fost indicate în concret actele materiale ce compun infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, este evidentă lipsa de probatorii în susţinerea vinovăţiei acestora cât şi inexistenţa infracţiunilor.
Menţiunile din rechizitoriu sunt generale, în raport de toţi inculpaţii din dosar, nu sunt individualizate în raport de fiecare inculpat, cu arătarea clară pentru fiecare inculpat a actelor materiale din care este compusă infracţiunea; faptele au fost expuse global iar nu individual.
Pentru aceste considerente, rechizitoriul este lovit de nulitatea relativă ce produce o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului de sesizare şi trimiterea cauzei la parchet. Inculpatul nu a înţeles de ce magistratul procuror a dispus trimiterea în judecată.
VIII. Totodată prin cererea scrisă , inculpatul L.F. prin apărător, a solicitat obligarea unităţii de parchet la remedierea neregularităţilor actului de sesizare constând în lipsa descrierii corespunzătoare a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Arată că faptele pentru acare a fost trimis în judecată sunt descrise necorespunzător în rechizitoriu, ceea ce pune instanţa în imposibilitatea delimitării obiectului judecăţii, potrivit art. 371 Cod de procedură penală.
Prin memoriul depus la dosarul cauzei la 03.06.2015, precum şi prin cererea depusă ulterior pentru termenul din 24.08.2015, inculpatul P. N., prin apărătorul P. M. T., a invocat următoarele cereri şi excepţii:
I. În baza art. 344 alin.2 Cod de procedură penală, a solicitat anularea tuturor actelor de procedură efectuate de organele de urmărire penală, îndeplinite fără încunoştinţarea apărătorului ales al inculpatului, în condiţiile art. 92 Cod de procedură penală.
Învederează inculpatul prin apărător că deşi au solicitat în cursul urmăririi penale, a fi încunoştinţaţi cu privire la actele de urmărire penală în vederea asistării apărătorului la acestea, organele de urmărire penală nu au procedat la încunoştinţare decât pentru datele de 20.02.2015, 04.03.2015, 06.03.2015, 13.03.2015, 07.04.2015, 20.04.2015, 23.04.2015, încunoştinţări ce s-au efectuat de către organul de cercetare penală prin sms. Faţă de această împrejurare, solicită judecătorului a dispune ataşarea la dosarul cauzei a listingului conţinând apelurile şi mesajele sms, pretinse a fi efectuate de organul de cercetare penală.
Totodată, în cazul în care nu există procese verbale pentru datele anterior menţionate, solicită ca judecătorul să constate încălcarea dispoziţiilor art. 92 Cod de procedură penală şi în consecinţă să dispună anularea actelor efectuate fără încunoştinţarea apărătorului.
Învederează de asemenea că prelungirea obligaţiilor controlului judiciar la 07.04.2015 s-a dispus fără ca inculpatul să fie audiat şi fără a fi adusă la cunoştinţă ordonanţa, potrivit dispoziţiilor art. 215 ind. 1 alin.4 Cod de procedură penală.
II. De asemenea, inculpatul precizează că la 04.02.2015 a fost adusă la cunoştinţă inculpatului ordonanţa din aceeaşi dată, privind extinderea urmăririi penale pentru noi fapte, fără ca aceasta să precizeze nici măcar una din faptele reţinute în sarcina inculpatului.
Ulterior, a fost adus la cunoştinţă inculpatului un proces verbal de îndreptare a erorii materiale în ce priveşte ordonanţa mai si arătată, precizându-se că există o altă ordonanţă din 05.02.2015 ce urmează a fi adusă la cunoştinţă.
Îndreptarea erorii materiale nu s-a făcut din oficiu, cum s-a consemnat în procesul verbal, ci a apărut ca urmare a sesizării apărătorului inculpatului.
Extinderea urmăririi penale nu a fost legală, fiind necesară anularea tuturor actelor procedurale efectuate ulterior acestei extinderi, fiind lovite de nulitatea relativă, potrivit dispoziţiilor art. 282 Cod de procedură penală.
III. Totodată inculpatul P. N. a solicitat prin apărător, prin notele scrise depuse la 12.08.2015, la dosarul cauzei (filele 440-442) , ca mijloacele de probă depuse ulterior la dosarul cauzei de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, să fie excluse. În acest sens arată că procedura în camera preliminară este fază distinctă a procesului penal unde se efectuează un control de legalitate potrivit art. 342 Cod de procedură penală şi în care Ministerul Public poate numai să răspundă în scris în termen de 10 zile la cereri şi excepţii potrivit art. 344 alin 4 Cod de procedură penală.
Prin memoriul depus la dosarul cauzei la 04.06.2015, inculpata D. C., prin apărător E. G. C., a invocat următoarele cereri şi excepţii:
I. În principal, a fost invocată excepţia de nelegalitate a rechizitoriului, arătând că din modalitatea de formulare a acestuia în raport cu probele administrate, rezultă încălcarea prevederilor art. 5 şi 8 Cod de procedură penală, astfel încât este neregulamantar întocmit. Procurorul interpretează defectuos probatoriul cu nerespectarea principiului aflării adevărului şi caracterului echitabil al urmăriri penale.
În subsidiar, este invocată neregularitatea parţială a rechizitoriului, solicitând judecătorului de cameră preliminară ca în baza art. 345 Cod de procedură penală să dispună remedierea neregularităţilor rechizitoriului, respectiv ca acesta să cuprindă enumerarea mijloacelor de probă pe care se sprijină anumite afirmaţii din actul de inculpare.
În cuprinsul motivării, inculpatul prin apărător, invocă interpretarea subiectivă a situaţiei de fapt de către procuror, distorsionând realitatea. În continuare, sunt aduse lămuriri pentru care se apreciază că situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu nu este corespunzătoare adevărului. Materialul probator este interpretat eronat de către procuror.
Analizând cererile şi excepţiile invocate de către inculpaţii din prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele:
Asupra cererilor şi excepţiilor formulate de inculpatul L. F., prin apărătorii M. A.H. şi A.G.;
I. Reţine cu prioritate judecătorul de cameră preliminară că nulitatea absolută a rechizitoriului invocată de inculpat pe motiv de necompetenţă a organului de urmărire penală, respectiv a Parchetului de pe lângă Curtea de apel Ploieşti, nu se regăseşte între cazurile de nulitate absolută limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 281 alin.1 lit. a-f Cod de procedură penală. Motivul de nulitate absolută prevăzut de dispoziţiile art. 281 alin.1 lit. b Cod de procedură penală se referă numai la competenţa materială şi personală a instanţelor judecătoreşti, aşa cum rezultă cu claritate din dispoziţiile legale şi în mod judicios s-a reţinut în literatura de specialitate – Noul Cod de procedură penală comentat, Nicolae Volonciu şi colectiv, editura Hamangiu 2015, pag. 711. Nu este aşadar reţinut între motivele de nulitate absolută, cel de necompetenţă a organelor de urmărire penală.
Califică aşadar judecătorul de cameră preliminară nulitatea rechizitoriului invocată de inculpat ca fiind o problemă de nulitate relativă în sensul art. 282 Cod de procedură penală, iar nu una de nulitate absolută, în sensul dispoziţiilor art. 281 Cod de procedură penală.
Analizând condiţiile de existenţă ale nulităţii relative astfel invocate de inculpat şi calificate de judecătorul de cameră preliminară, se reţine că nu este îndeplinită condiţia de existenţă a nulităţii prevăzută de dispoziţiile art. 282 alin.1 Cod de procedură penală, respectiv aceea ca îndeplinirea actului (preluarea cauzei de un parchet superior şi emiterea ulterior a rechizitoriului) să fi avut loc cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal.
Potrivit dispoziţiilor art. 325 alin.1 Cod de procedură penală, procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua, în vederea efectuării sau supravegherii urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziţia motivată a conducătorului parchetului ierarhic superior.
Reţine judecătorul de cameră preliminară că în reglementarea Noului Cod de procedură penală, prevederile art. 235 Cod de procedură penală au fost puse în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 1058/2007 şi cu prevederile art. 132 alin. 1 din Constituţia României care consacră principiul controlului ierarhic. Dispoziţiile procesual penale, în mod justificat de jurisprudenţa Curţii Constituţionale arătate, nu prevăd situaţii în care cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare pot fi preluate de procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare, întrucât ar restrânge nejustificat competenţa acestora din urmă, cu consecinţa încălcării principiilor care guvernează activitatea Ministerului Public, ar fi o piedică în calea eficientizării activităţii de urmărire penală, aşa cum s-a reţinut întemeiat de literatura de specialitate – Noul Cod de procedură penală comentat, Nicolae Volonciu şi colectiv, editura Hamangiu 2015, pag. 848.
Preluarea cauzei penale s-a făcut prin dispoziţia motivată a conducătorului parchetului ierarhic superior, în sensul dispoziţiilor art. 325 Cod de procedură penală, prin Ordinul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Ploieşti nr. …. – volum 1, fila 3 al dosarului. Faţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu pot fi impuse Ministerului Public cazuri de preluare a cauzelor de către parchetele ierarhic superioare. Ordinul procurorului general este în sensul dispoziţiilor art. 325 Cod de procedură penală, motivat. În mod judicios dispoziţia procurorului general s-a concretizat într-un ordin, emiterea unei rezoluţii în acest sens, potrivit concluziilor verbale ale apărătorului inculpatului, avocat A. G., neavând suport legal.
Totodată, împrejurarea că procurorul a instrumentat şi alte cauze constituite urmare sesizării aceleiaşi persoane, C. A., nu este de natură a forma bănuiala rezonabilă că repartizarea cauzei penale nu a fost una aleatorie.
Faţă de aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară constată neîndeplinită condiţia de existenţă a nulităţii relative analizate, respectiv aceea de ca îndeplinirea actului (preluarea cauzei de un parchet superior şi emiterea ulterior a rechizitoriului) să fi avut loc cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal, urmând a respinge excepţia ca neîntemeiată.
II. În ce priveşte invocarea nulităţii absolute a rechizitoriului întrucât inculpatului nu i s-a adus la cunoştinţă inculparea şi nici schimbarea calităţii procesuale din suspect în inculpat, întemeiată pe prevederile art. 346 alin.1 şi 3 lit. a Cod de procedură penală, raportat la art. 83 Cod de procedură penală, coroborate cu art. 281 lit. e Cod de procedură penală, cu prioritate judecătorul de cameră preliminară dă acesteia calificarea ca fiind o problemă de nulitate relativă.
Motivul de nulitate absolută prevăzut de dispoziţiile art. 281 alin.1 lit. e Cod de procedură penală referindu-se strict la prezenţa suspectului sau inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii.
Analizând condiţiile nulităţii relative, aşa cum rezultă din prevederile art. 282 Cod de procedură penală, reţine judecătorul că nu este îndeplinită condiţia de existenţă a nulităţii ca îndeplinirea actului să fi avut loc cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal.
Astfel, aşa cum rezultă din actele dosarului cât şi din notele scrise ale Ministerului Public, prin ordonanţa din 16.02.2015 s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de inculpatul L. F. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de distrugere, prev. de art. 47 Cod penal rap. la art. 253 alin.1 Cod penal (filele 29-31, volumul 3 al dosarului).
Prin ordonanţa din 16.02.2015 a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de distrugere prev. de art. 47 rap. la art. 253 Cod penal.
Prin procesul verbal din 06.03.2015 a fost adus la cunoştinţă inculpatului L. F., actul procesual de dispoziţie al extinderii acţiunii penale şi pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de distrugere, prev. de art. 47 rap. la art. 253 alin. 1 Cod penal – filele 32-33, volumul 3 al dosarului), proces verbal ce a fost semnat personal de inculpat, în prezenţa apărătorului ales.
Prin ordonanţa din 14.04.2015 a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea de instigare la săvârşirea infracţiunii de distrugere, în infracţiunea de participaţie improprie la infracţiunea de distrugere, prev. de art. 52 alin.3 rap. la art. 253 alin.1 Cod penal –filele 37-39, volumul 3 al dosarului.
Schimbarea încadrării juridice a fost adusă la cunoştinţa inculpatului prin procesul verbal din 23.04.2015, semnat personal de inculpat, în prezenţa apărătorului ales – filele 58-59, volumul 3 al dosarului, ulterior inculpatul fiind şi ascultat de către procuror.
Reţine astfel judecătorul de cameră preliminară că nu este îndeplinită condiţia analizată a nulităţii relative, actele procesuale şi cele procedurale arătate fiind existente, în dosarul cauzei şi îndeplinite cu respectarea dreptului la apărare al inculpatului L.F., urmând a respinge excepţia nulităţii relative ca neîntemeiată.
III. În ce priveşte nulitatea întemeiată pe dispoziţiile art. 282 alin.1 faţă de nerespectarea dispoziţiilor art. 92 alin.1 şi art. 10 Cod de procedură penală, reţine în primul rând judecătorul că deşi a fost invocat ca temei de drept art. 282 Cod de procedură penală referitor la motivele de nulitate relativă, s-a solicitat constatarea unei nulităţi absolute.
Faţă de prevederile limitative ale art. 281 Cod de procedură penală, califică judecătorul apărarea invocată ca pe o problemă de nulitate relativă, cum a fost şi motivată în drept.
Analizând condiţiile de existenţă ale nulităţii relative, indicate expres de prevederile art. 281 alin.1 Cod de procedură penală, reţine judecătorul că nu este îndeplinită prima condiţie, aceea ca îndeplinirea actului să fi avut loc cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal.
Astfel, din actele dosarului rezultă că la data de 26.02.2015 inculpatul L. F., prin apărătorul ales, a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea îmbunătăţiri funciare; raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie; raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea silvicultură. Toate cererile formulate de inculpatul L. F., prin apărătorul ales, ce au vizat obiecţiuni la rapoartele de expertiză tehnică judiciară, au fost admise de procuror, fiind refăcut raportul de expertiză tehnică judiciară, ori fiind audiaţi experţii desemnaţi. La 06.03.2015, au fost ascultaţi experţii desemnaţi în cauză, A. F. G., E. A. H. şi C. A., audieri la care a participat apărătorul ales al inculpatului, avocat A. G.
Reţine astfel judecătorul că nu este îndeplinită prima condiţie de existenţă a cazului de nulitate relativă, motiv pentru care va respinge excepţia ca neîntemeiată.
IV. În ce priveşte nulitatea relativă prevăzută de dispoziţiile art. 282 alin.1 rap. la art. 64 alin.1 lit. f Cod de procedură penală, reţine judecătorul, cu prioritate, că motivele de recuzare a organului de cercetare penală se analizează de către magistratul procuror, în procedura prevăzută de dispoziţiile art. 69 Cod de procedură penală.
Se mai reţine totodată că argumentele aduse de inculpat în susţinerea acestei excepţii sunt fundate pe valoarea probatorie a unor mijloace de probă. Or, procedura în camera preliminară, aşa cum este descrisă de prevederile art. 432 Cod de procedură penală, are ca obiect verificarea legalităţii administrării probelor şi efectuării actelor de către organele de urmărire penală, aspecte ce se pot circumscrie prevederilor art. 101 şi 102 Cod de procedură penală, însă aspectele ce vizează aprecierea valorii probatorii a probelor, circumscrise prevederilor art. 103 Cod de procedură penală, nu fac obiectul camerei preliminare, neconstituind o problemă de legalitate sau de loialitate a probelor.
Pentru aceste considerente, judecătorul va respinge excepţia invocată, nefiind în concret învederate acestuia şi nici identificate, încălcări ale dispoziţiilor legale, în sensul prevederilor art. 282 alin.1 Cod de procedură penală.
V. – VI. Reţine cu prioritate judecătorul că sancţiunea excluderii probelor este prevăzută de dispoziţiile art. 101 şi 102 Cod de procedură penală. Potrivit dispoziţiilor art. 101 Cod de procedură penală, (1) Este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe. (2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei. Interdicţia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare. (3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe.
Potrivit dispoziţiilor art.102 Cod de procedură penală (1) Probele obţinute prin tortură, precum şi probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal. (2) Probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal. (3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei. (4) Probele derivate se exclud dacă au fost obţinute în mod direct din probele obţinute în mod nelegal şi nu puteau fi obţinute în alt mod.
Observând dispoziţiile legale mai sus arătate, se constată că motivele invocate de către inculpat în vederea excluderii mijloacelor de probă administrate (rapoarte de expertiză şi declaraţii de martor), privesc netemeinicia acestora, valoarea probatorie a acestora, aspecte ce ţin de aprecierea probelor, instituţie de drept procesual penal distinctă şi prevăzută anume de dispoziţiile art. 103 Cod de procedură penală.
Totodată, formularea de plângeri penale experţilor din prezenta cauză, nu constituie un motiv de excludere a mijloacelor de probă cu rapoartele de expertiză, un atare motiv nefiind prevăzut de dispoziţiile art. 102 Cod de procedură penală. Eventuala stabilire ulterior, pe cale judiciară, a săvârşirii vreunei infracţiuni de către experţii din prezenta cauză, poate avea, în desfăşurarea procesului penal, alte valenţe procedurale.
Aprecierea valorii probatorii a mijloacelor de probă administrate, nu face obiectul procedurii de cameră preliminară, în sensul dispoziţiilor art. 342 Cod de procedură penală.
Pentru aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară va respinge cererea de excludere a probelor ca neîntemeiată.
VII. În ce priveşte invocarea nulităţii relative a rechizitoriului, reţine judecătorul de cameră preliminară că nu este îndeplinită prima dintre condiţiile nulităţii relative, aşa cum rezultă din prevederile art. 281 alin.1 Cod de procedură penală, în sensul că motivele invocate ori nu există, aşa cum se poate observa din examinarea rechizitoriului (în cazul neindicării actelor materiale din care se compun faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată), ori ele exced procedurii de cameră preliminară, referindu-se la temeinicia mijloacelor de probă ori a acuzaţiei penale, aspecte ce nu pot fi analizate de judecătorul de cameră preliminară, nefiind circumscrise prevederilor art. 342 Cod de procedură penală, privind obiectul camerei preliminare.
Rechizitoriul Ministerului Public întruneşte menţiunile care în mod legal constituie cuprinsul acestuia. În acest sens, reţine judecătorul că potrivit dispoziţiilor 328 Cod de procedură penală (1) Rechizitoriul se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute la art. 330 şi 331, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rechizitoriul este verificat de procurorul-şef de secţie, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestaţi, verificarea se face de urgenţă şi înainte de expirarea duratei arestării preventive. (2) În rechizitoriu se arată numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces, şi locul unde urmează a fi citate. (3) Procurorul întocmeşte un singur rechizitoriu chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulţi suspecţi şi inculpaţi şi chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite, potrivit art. 327.
Faţă de aceste considerente, judecătorul constatând neîndeplinită condiţia existenţei unei încălcări a dispoziţiilor legale, aşa cum prevede art. 282 alin.1 Cod de procedură penală, în referire la actul de sesizare a instanţei, va respinge excepţia nulităţii relative ca neîntemeiată.
VIII. Reţine judecătorul împrejurarea că rechizitoriul Ministerului Public respectă cuprinsul arătat la art. 328 Cod de procedură penală în ce priveşte indicarea faptelor şi a încadrărilor juridice ale acestora pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Rechizitoriul cuprinde rubrica specială privind situaţia de fapt şi rubrică specială, privind încadrarea în drept. În acestea sunt descrise faptele şi încadrările juridice. Văzând şi prevederile art. 328 Cod de procedură penală, reţine judecătorul că au fost respectate aceste dispoziţii legale, astfel nu este îndeplinită prima condiţie de existenţă a nulităţii relative în condiţiile art. 282 alin. 1 Cod de procedură penală, urmând a respinge excepţia ca neîntemeiată.
Asupra cererilor şi excepţiilor formulate de inculpatul P.N., prin apărător P. M.T.l;
I. În ce priveşte motivul de nulitate relativă întemeiat pe nerespectarea de către organele de urmărire penală a prevederilor art. 92 Cod de procedură penală, judecătorul constată că nu este îndeplinită condiţia nulităţii relative de a exista o încălcare a dispoziţiilor legale, aşa cum rezultă din prevederile art. 282 alin.1 Cod de procedură penală.
În acest sens, se reţine că la dosarul cauzei există procese verbale întocmite de organele de urmărire penală de încunoştinţare a apărătorului ales al inculpatului (filele 199, 379, 387 volum III ale dosarului).
Potrivit dispoziţiilor art. 92 alin.2 Cod de procedură penală avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încunoştinţat de data şi ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi. Încunoştinţarea se face prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Faţă de prevederile legale exprese şi de existenţa la dosarul cauzei a proceselor verbale de încunoştinţare, judecătorul apreciază ca neîntemeiate atât excepţia nulităţii relative invocate, cât şi cererea de ataşare la dosarul cauzei a listingului privind apelurile telefonice ale inculpatului. De altfel, o astfel de cerere este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât inculpatul, în cuprinsul cererii arată că a fost încunoştinţat prin mijloace telefonice – fila 166, vol. 12 a dosarului.
Totodată, faţă de împrejurarea că apărătorul inculpatului nu a fost încunoştinţat la 12.03.2013 când a fost ascultat inculpatul L. F., la 16.03.2015 şi 18.03.2015, când au fost ascultaţi martori propuşi de către inculpat, ori la 03.04.2015 când au fost ascultaţi inculpaţii P. V., Ş. V., P. N. şi B. G., nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale de natură a produce o vătămare dreptului la apărare şi care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. În acest sens, judecătorul are în vedere că drepturile avocatului inculpatului au fost exercitate deplin în celelalte modalităţi prevăzute de art. 92 Cod de procedură penală, respectiv prin dreptul de consulta dosarul cauzei, inclusiv prin fotocopierea integrală a acestuia. Reţine totodată judecătorul că inculpaţii mai sus arătaţi nu au fost trimişi în judecată prin prezentul rechizitoriu, precum şi împrejurarea că apărătorul inculpatului nu a formulat plângere în sensul prevederilor art. 95 Cod de procedură penală.
Mai reţine judecătorul că au fost respectate dispoziţiile art. 215 ind. 1 Cod de procedură penală, ordonanţa de prelungire a măsurii controlului judiciar fiind comunicată inculpatului în aceeaşi zi.
II. În ce priveşte nulitatea relativă privind procedura extinderii urmăririi penale pentru alte fapte şi pentru actele de urmărire penală subsecvente acesteia, reţine judecătorul că nu este îndeplinită condiţia existenţei unei încălcări a dispoziţiilor legale, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 282 alin.1 Cod de procedură penală.
Potrivit art. 311 Cod de procedură penală, (1) În cazul în care, după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală constată fapte noi, date cu privire la participarea unor alte persoane sau împrejurări care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei, dispune extinderea urmăririi penale ori schimbarea încadrării juridice. (2) Organul de cercetare penală care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe procuror cu privire la măsura dispusă, propunând, după caz, punerea în mişcare a acţiunii penale. (3) Organul judiciar care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea. (4) În cazul în care extinderea urmăririi penale s-a dispus cu privire la mai multe persoane, organul de urmărire penală are obligaţia să procedeze faţă de aceste persoane potrivit art. 307. (5) Procurorul sesizat de organul de cercetare în urma extinderii urmăririi penale sau din oficiu cu privire la ipotezele prevăzute la alin. (1) poate dispune extinderea acţiunii penale cu privire la aspectele noi.
În ce priveşte ordonanţa din 05.02.2015 de extindere a urmăririi penale faţă de inculpatul P. N., noua încadrare juridică, ordonanţa şi procesul verbal de îndreptare a erorii materiale au fost comunicate inculpatului la 11.02.2015 cu prilejul ascultării acestuia.
III. În ce priveşte sancţiunea excluderii probelor depuse la dosar ulterior de către Ministerul Public, care din eroare au fost depuse la urma dosarului de parchet, reţine judecătorul că cererea de excludere este neîntemeiată.
Se reţine astfel că, instituţia de drept procesual penal a excluderii probelor este prevăzută de art. 102 Cod de procedură penală, putând fi excluse mijloacele de probă nelegal administrate. Or, se reţine că la administrarea acestor mijloace de probă, în cursul urmării penale, depuse num ai ulterior, au fost respectate disp. procesual penale, astfel că nu este îndeplinită prima condiţie de existenţă a nulităţii relative, desprinsă din prevederile art. 282 alin 1 Cod de procedură penală.
Pentru considerentele de mai sus, judecătorul va respinge cererile şi excepţiile formulate de inculpatul P. N. ca neîntemeiate.
Asupra cererilor şi excepţiilor formulate de inculpata D. C., prin apărător E. G. C.;
I. În ce priveşte nelegalitatea rechizitoriului, apreciat ca neregulat întocmit, judecătorul de cameră preliminară observă că potrivit dispoziţiilor art. 328 Cod de procedură penală (1) Rechizitoriul se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute la art. 330 şi 331, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rechizitoriul este verificat de procurorul-şef de secţie, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestaţi, verificarea se face de urgenţă şi înainte de expirarea duratei arestării preventive. (2) În rechizitoriu se arată numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces, şi locul unde urmează a fi citate. (3) Procurorul întocmeşte un singur rechizitoriu chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulţi suspecţi şi inculpaţi şi chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite, potrivit art. 327.
Potrivit art. 5 Cod de procedură penală, (1) Organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului. (2) Organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinţă a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpatului se sancţionează conform dispoziţiilor prezentului cod.
Potrivit art. 8 Cod de procedură penală, organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.
Având în vedere dispoziţiile legale mai sus invocate, judecătorul de cameră preliminară constată că rechizitoriul întocmit întruneşte condiţiile cerute de art. 328 Cod de procedură penală. Împrejurările relevate de inculpată prin apărător, referitoare la temeinicia situaţiei de fapt reţinută în rechizitoriu, nu fac obiectul procedurii în camera preliminară, aşa cum rezultă din prevederile art. 342 Cod de procedură penală.
De asemenea, aprecierea probelor, instituţie de drept procesual penal prev. de art. 103 Cod de procedură penală, nu face obiectul procedurii în camera preliminară, procedură în care se verifică legalitatea mijloacelor de probă administrate.
În ce priveşte neregularitatea parţială a rechizitoriului, invocată pe motive de neindicare a mijloacelor de probă pe care se sprijină anumite afirmaţii din acesta, judecătorul a reţinut că actul de sesizare întruneşte cerinţele art. 328 Cod de procedură penală. Totodată, şi actul de inculpare (ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale) este legal întocmită. Reţinem această precizare, întrucât inculpatul se referă la rechizitoriu ca act de inculpare, acţiunea penală nefiind pusă în mişcare prin rechizitoriu, după Noul cod de procedură penală, ci distinct prin ordonanţă.
Pentru considerentele arătate, judecătorul va respinge excepţiile invocate de inculpata D.C. prin apărător ca fiind neîntemeiate.
Având în vedere considerentele mai sus reţinute, judecătorul de cameră preliminară urmează ca, în baza art. 345 şi 346 Cod de procedură penală, să respingă cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii L.F., D.C. şi P.N, ca neîntemeiate.
În baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală urmează să constate competenţa şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. …. al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Ploieşti, privind pe inculpaţii:
-L.F., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu – prev. de art. 297 alin. 1 Cp., fals intelectual – prev. de art. 321 Cp. , ambele cu aplic. art. 38 alin. 2 Cp., conflict de interese – prev. de art.301 Cp, instigare la abuz în serviciu prev. de art. 47 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp şi instigare la fals intelectual, prev. de art. 47 Cp. rap. la art. 321 Cp., instigare la sustragere sau distrugere de înscrisuri – prev. de art. 47 Cp. rap. la art. 259 alin. 2 Cp., participaţie improprie la infracţiunile de tăiere fără drept de arbori prev. de art. 52 alin. 3 Cp. raportat la art. 108 alin. 1 lit d din Codul Silvic – Legea 46/2008, participaţie improprie la furt de arbori prev. de art. 52 alin. 3 Cp. rap. la art. 110 alin. 1 lit. d din Codul Silvic – Legea 46/2008 şi participaţie improprie la reducerea suprafeţei fondului forestier prev. de art. 52 alin. 3 Cp. rap. la art. 106 alin. 1 din Codul Silvic – Legea 46/2008 şi participaţie improprie la distrugere, prev. de art. 52 alin. 3 Cp. rap. la art. 253 alin. 1 Cp., toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp.;
-D.C., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal şi fals intelectual, prev. de art. 321 Cod Penal, ambele cu aplic. art. 38 alin. 2 Cp, participaţie improprie la infracţiunile de tăiere fără drept de arbori prev. de art. 52 alin. 3 Cp. raportat la art. 108 alin. 1 lit d din Codul Silvic – Legea 46/2008, participaţie improprie la furt de arbori prev. de art. 52 alin. 3 Cp. rap. la art. 110 alin. 1 lit. d din Codul Silvic – Legea 46/2008 şi participaţie improprie Ia reducerea suprafeţei fondului forestier prev. de art. 52 alin. 3 Cp. rap. la art. 106 alin. 1 din Codul Silvic – Legea 46/2008, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp.;
-P. N., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu prev. de art. 47 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp şi instigare la fals intelectual, prev. de art. 47 Cp. rap. la art. 321 Cp., ambele cu aplic. art. 38 alin. 2 Cp., participaţie improprie la infracţiunile de tăiere fără drept de arbori prev. de art. 52 alin. 3 Cp. raportat la art. 108 alin. 1 lit d din Codul Silvic – Legea 46/2008, participaţie improprie la furt de arbori prev. de art. 52 alin. 3 Cp. rap. la art. 110 alin. 1 lit. d din Codul Silvic – Legea 46/2008 şi participaţie improprie la reducerea suprafeţei fondului forestier prev. de art. 52 alin. 3 Cp. rap. la art. 106 alin. 1 din Codul Silvic – Legea 46/2008, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.
-P. N., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu prev. de art. 47 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp şi instigare la fals intelectual, prev. de art. 47 Cp. rap. la art. 321 Cp., ambele cu aplic. art. 38 alin. 2 Cp., participaţie improprie la infracţiunile de tăiere fără drept de arbori prev. de art. 52 alin. 3 Cp. raportat la art. 108 alin. 1 lit d din Codul Silvic – Legea 46/2008, participaţie improprie la furt de arbori prev. de art. 52 alin. 3 Cp. rap. la art. 110 alin. 1 lit. d din Codul Silvic – Legea 46/2008 şi participaţie improprie la reducerea suprafeţei fondului forestier prev. de art. 52 alin. 3 Cp. rap. la art. 106 alin. 1 din Codul Silvic – Legea 46/2008, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.
Urmează să dispună începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii L.F., D.C şi P.N.
În baza art. 272, 275 alin. 3 Cod de procedură penală, urmează ca cheltuielile judiciare constând în onorariile apărătorilor din oficiu, aferente procedurii în camera preliminară (câte 850 lei – onorariu avocat M. M. şi avocat U. Ţ. N. şi 200 lei – onorariu avocat S. M.), avansate din Bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În baza art. 345 şi 346 Cod de procedură penală, respinge cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii L. F., D. C. şi P. N., ca neîntemeiate.
În baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală constată competenţa şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. …..al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Ploieşti, privind pe inculpaţii:
-L.F, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu – prev. de art. 297 alin. 1 Cp., fals intelectual – prev. de art. 321 Cp. , ambele cu aplic. art. 38 alin. 2 Cp., conflict de interese – prev. de art.301 Cp, instigare la abuz în serviciu prev. de art. 47 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp şi instigare la fals intelectual, prev. de art. 47 Cp. rap. la art. 321 Cp., instigare la sustragere sau distrugere de înscrisuri – prev. de art. 47 Cp. rap. la art. 259 alin. 2 Cp., participaţie improprie la infracţiunile de tăiere fără drept de arbori prev. de art. 52 alin. 3 Cp. raportat la art. 108 alin. 1 lit d din Codul Silvic – Legea 46/2008, participaţie improprie la furt de arbori prev. de art. 52 alin. 3 Cp. rap. la art. 110 alin. 1 lit. d din Codul Silvic – Legea 46/2008 şi participaţie improprie la reducerea suprafeţei fondului forestier prev. de art. 52 alin. 3 Cp. rap. la art. 106 alin. 1 din Codul Silvic – Legea 46/2008 şi participaţie improprie la distrugere, prev. de art. 52 alin. 3 Cp. rap. la art. 253 alin. 1 Cp., toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp.;
-D. C., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal şi fals intelectual, prev. de art. 321 Cod Penal, ambele cu aplic. art. 38 alin. 2 Cp, participaţie improprie la infracţiunile de tăiere fără drept de arbori prev. de art. 52 alin. 3 Cp. raportat la art. 108 alin. 1 lit d din Codul Silvic – Legea 46/2008, participaţie improprie la furt de arbori prev. de art. 52 alin. 3 Cp. rap. la art. 110 alin. 1 lit. d din Codul Silvic – Legea 46/2008 şi participaţie improprie Ia reducerea suprafeţei fondului forestier prev. de art. 52 alin. 3 Cp. rap. la art. 106 alin. 1 din Codul Silvic – Legea 46/2008, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp.;
Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii L. F., D. C. şi P. N.
În baza art. 272, 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare constând în onorariile apărătorilor din oficiu, aferente procedurii în camera preliminară (câte 850 lei – onorariu avocat M. M. şi avocat U. Ţ. N. şi 200 lei – onorariu avocat S. M.), avansate din Bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, potrivit dispoziţiilor art. 347 Cod de procedură penală. Contestaţia se depune la Judecătoria Pătârlagele.
Pronunţată în camera de consiliu, azi, 07.09.2015, ora 14.15
