Petenta SC M IFN SA a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor de NUP nr.807/P/2012 şi nr.903/II/2 din 11.10.2013 ale Parchetului de pe lângă JGH şi restituirea cauzei la Parchet în vederea reluării urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz de încredere, înşelăciune şi fals în declaraţii prev. de art.213, 215 şi 192 CP faţă de GDE şi GG.
Instanţa a respins plângerea împotriva actelor procurorului pentru următoarele considerente : din probele administrate a rezultat că SC GC SRL care ulterior şi-a schimbat denumirea în SC DL SRL , prin administratorul GG a achiziţionat prin contractul de leasing nr. DF 18 577.18.06.2006, un autovehicul Hyundai H1 de la SC M IFN SA. În cursul lunii iunie 2008, GC soţul lui GG i-a împrumutat numitului MMS în urma unei înţelegeri verbale autovehiculul pentru o scurtă perioadă de timp, acesta din urmă exprimându-şi intenţia de a prelua contractul de leasing pentru autovehicul. În cursul lunii iulie 2009 MMS a refuzat în mod expres restituirea autovehiculului lui GC, iar urmare a acestui fapt GC care a fost împuternicit de soţia sa GG să formuleze plângere penală împotriva numitului MMS, a formulat împotriva acestuia plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, care a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului sub nr. 808/P/2009. Prin Ordonanţa nr.807/P/2012 din 14.10.2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de MMS pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prev. de art.213 CP, în temeiul art.10 lit.f CPP. Prin Rezoluţia nr.807/P/2012 din 12.07.2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de GDE şi GG pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prev. de art.213 CP, în temeiul art.10 lit.d CPP dispus neînceperea urmăririi penale faţă de MMS pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prev. de art.213 CP, în temeiul art.10 lit.f CPP, soluţie menţinută prin Rezoluţia prim-procurorului nr.903/II/2 din 11.10.2013. Constituie infracţiunea de abuz de încredere însuşirea unui bun mobil al altuia deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acel bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui. În speţă, lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii subiective. Astfel, din materialul probator a rezultat faptul că intimatele GDE şi GG au fost în imposibilitatea obiectivă de a restitui bunul, la momentul solicitării restituirii, întrucât în acel moment era deţinut de către o altă persoană, a cărei activitate antisocială a format obiectul unei alte cauze penale, în care s-a adoptat tot o soluţie de neîncepere a urmăririi penale.
