Plângere împotriva solutiei procurorului. Aplicabilitatea art.2781 lit.c) Cod procedura penala în cazul infractiunilor prevazute de art.205 si art.206 Cod penal. Posibilitatea modificarii sentintei în lipsa recursului intimatului.
Potrivit dispozitiilor art. 228 alin. 1 din Codul de procedura penala organul de urmarire penala sesizat prin vreunul din modurile prevazute în art. 221 din Codul de procedura penala dispune prin rezolutie începerea urmaririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în miscare a actiunii penale prevazute de art. 10 din Codul de procedura penala (cu exceptia cazului de la litera b1 din Codul de procedura penala). Asadar, în aceasta cauza se impunea solutia de neîncepere a urmaririi penale pentru faptele de calomnie si insulta, operând în cauza dispozitiile art. 10 litera b din Codul de procedura penala si trebuia sa se constate ca acestea nu sunt prevazute de legea penala. Sentinta primei instante si solutia procurorului nu mai poate fi modificata, întrucât în cauza intimatul nu a declarat recurs.În conditiile în care faptele nu sunt incriminate ca infractiuni, în cauza nu poate fi pusa în miscare actiunea penala conform art.2781lit.c) Cod procedura penala.
decizia penala nr. 512/R/09 noiembrie 2010 dosar nr. 767/238/2010 al Tribunalului Arad
Prin sentinta penala nr. 57/23.09.2010 pronuntata de Judecatoria Gurahont în dosar nr. 767/238/2010,în baza art. 2781 al.8 lit. a Cod procedura penala a fost respinsa ca nefondata plângerea formulata de petentul BRLn împotriva ordonantei din 06.07.2010 emisa de prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Gurahont în dosar nr. 120/P/2009 si a rezolutiei din 13.08.2010 din dosar nr. 407/II/2/2010 ale Parchetului de pe lânga Tribunalul Arad.
Prima instanta a retinut ca, prin ordonanta de scoatere de sub urmarire penala din data de 6 iulie 2010 emisa de Prim –procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Gurahont în dosar nr. 120/P/2010, confirmata prin rezolutia din 13.08.2010, emisa de Parchetul de pe lânga Tribunalul Arad, în dosar nr. 407/II/2/2010, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a intimatului I DI pentru faptele prevazute de art. 205 si art. 206 Cod penal si aplicarea unei amenzi administrative pentru faptele prevazute de art. 205 si art. 206 Cod penal si aplicarea unei amenzi administrative în suma de 500 lei , în baza art. 10 lit. b1 Cod procedura penala .
Conform art. 18 1 Cod penal , nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa unei din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita în mod vadit de importanta , nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Împotriva sentintei susmentionate de declarat recurs în termen recurentul BRL. Recursul a fost motivat în scris, solicitându-se admiterea recursului casarea sentintei si în rejudecare admiterea plângerii, desfiintarea ordonantei de scoatere de sub urmarire penala si judecarea acestuia pentru savârsirea infractiunii de insulta si calomnie prevazute de art.205 si 206 Cod penal. Recurentul a mai aratat ca în opinia sa nu are aplicabilitate art.181 Cod penal, respectiv fapta prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Examinând recursul declarat în cadrul dat de dispozitiile art.38514 Cod procedura penala prin prisma motivelor invocate dar si din oficiu conform art.3856 alin.3 Cod procedura penala tribunalul a constat ca recursul nu este fondat.
Analizând existenta infractiunilor prevazute de art. 205 si 206 Cod penal, tribunalul a retinut ca prin decizia Curtii Constitutionale nr. 62/2007 au fost declarate neconstitutionale dispozitiile abrogatoare ale art. 205-207 din Codul penal continute de art. I punctul 56 din Legea nr. 278/2006. Asadar, Curtea Constitutionala nu a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art.205 si art.206 Cod penal.
Art.I punctul 56 din Legea nr. 278/2006 a produs efecte juridice de la data intrarii în vigoare a legii pâna la data la care s-au împlinit 45 zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale nr. 62/2007, tragerea la raspundere penala a celor care au savârsit faptele prevazute de fostele art. 205 si 206 din Codul penal nemaifiind posibila. Decizia Curtii Constitutionale a determinat suspendarea efectelor normei juridice declarate ca fiind neconstitutionale, astfel încât, de la data publicarii sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, faptele de insulta si calomnie pot fi din nou incriminate de catre legiuitor. O alta interpretare ar echivala cu atribuirea competentei Curtii Constitutionale, care ar deveni legislator pozitiv, drept care nu îi este conferit nici de Constitutie si nici de propria lege organica.
Cu privire la efectul deciziei Curtii Constitutionale asupra legilor declarate neconstitutionale, art. 145 alin. 1 a stabilit ca dispozitiile din legile si ordonantele în vigoare, precum si cele din regulamente constatate ca fiind neconstitutionale, îsi înceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile constitutionale. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.
Asadar, având în vedere ca dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 au fost constatate ca fiind contrare Constitutiei, trebuia sa opereze abrogarea acestora, temeiul fiind furnizat de art. 62 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, iar abrogarea trebuia urmata de reincriminarea faptelor care au fost prevazute de art. 205 si art. 206 din Codul penal. Curtea Constitutionala nu are ca atributie si abrogarea actelor normative, astfel ca deciziile acesteia nu pot avea si acest efect.
Asadar, în raport cu efectele deciziei Curtii Constitutionale, raspunderea penala pentru faptele de insulta si calomnie nu mai este posibila. Numai aceasta interpretare raspunde principiului legalitatii infractiunilor si pedepselor si principiului securitatii juridice, ca elemente esentiale ale preeminentei dreptului.
Potrivit dispozitiilor art. 228 alin. 1 din Codul de procedura penala organul de urmarire penala sesizat prin vreunul din modurile prevazute în art. 221 din Codul de procedura penala dispune prin rezolutie începerea urmaririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în miscare a actiunii penale prevazute de art. 10 din Codul de procedura penala (cu exceptia cazului de la litera b1 din Codul de procedura penala). Asadar, în aceasta cauza se impunea solutia de neîncepere a urmaririi penale pentru faptele de calomnie si insulta, operând în cauza dispozitiile art. 10 litera b din Codul de procedura penala si trebuia sa se constate ca acestea nu sunt prevazute de legea penala. Sentinta primei instante si solutia procurorului nu mai poate fi modificata, întrucât în cauza intimatul nu a declarat recurs.
În conditiile în care faptele nu sunt incriminate ca infractiuni, în cauza nu poate fi pusa în miscare actiunea penala conform art.2781 lit.c) Cod procedura penala, recursul declarat de petent fiind nefondat.
