Plângere întemeiată pe dispoziţiile art.2781 C. pr. pen. Natura termenului. Tardivitate.
Termenele prevăzute de art.278 şi 2781 C. pr. pen. sunt termene procedurale peremptorii, iar sancţiunea care intervine în cazul nerespectării lor este decăderea din dreptul la acea cale de atac şi respingerea plângerii ca tardivă.
– art.278 şi 2781 C. pr. pen.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A II-A PENALĂ,
SENTINŢA NR.39 din 26.01.2012)
Asupra cauzei penale de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 08.11.2011 sub nr.9615/2/2011, petentul C.A.I. a formulat plângere, în temeiul art.2781 Cod pr.penală, împotriva rezoluţiei nr.2319/II-2/2011, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la data de 25.08.2011, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea acestuia împotriva rezoluţiei nr. 915/P/2011 din 27.07.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În susţinerea plângerii, petentul arată, în esenţă, că soluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procurori în cauză este nelegală şi vădit netemeinică întrucât se întemeiază pe o greşită interpretare a normelor legale care ocrotesc valorile sociale a căror lezare a fost invocată, dar şi a actelor premergătoare administrate.
Se solicită admiterea plângerii şi pe cale de consecinţă desfiinţarea rezoluţiei atacată şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor invocate în plângerea iniţială.
Examinând actele şi lucrările dosarului, referitor la excepţia tardivităţii invocată, Curtea reţine următoarele:
Prin rezoluţia 915/P/2011 din 27.07.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus:
– neînceperea urmăririi penale faţă de numita P.C.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev.de art. 53 alin.6 din Legea nr. 188/2000, art. 205 Cod penal, art.206 Cod penal, art. 246 Cod penal, art. 31 rap la art.256 Cod penal şi art. 289 alin.1 Cod penal;
– neînceperea urmăririi penale faţă de numitul D.I.V., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev.de art.192 alin.2 Cod penal, art. 205 Cod penal şi art. 206 Cod penal;
– neînceperea urmăririi penale faţă de numitul M.S.C., avocat în cadrul Baroului Timiş, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev.de art. 192 alin.2 Cod penal, art.205 Cod penal şi art. 206 Cod penal;
– neînceperea urmăririi penale faţă de numita M.T.V., avocat în cadrul Baroului Timiş, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev.de art. 192 alin.2 Cod penal, art.205 Cod penal şi art. 206 Cod penal;
– neînceperea urmăririi penale faţă de numita P.M., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev.de art. 192 alin.2 Cod penal, art.205 Cod penal şi art. 206 Cod penal;
– neînceperea urmăririi penale faţă de numitul J.Ghe., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art. 217 Cod penal;
– neînceperea urmăririi penale faţă de numitul S.Ghe.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art. 240 Cod penal.
La data de 03.08.2011, petentului i-a fost comunicată susmenţionata rezoluţie împotriva căreia a formulat plângere în temeiul art.278 Cod pr.penală la data de 19.08.2011, la procurorul general apreciind că rezoluţia procurorului de caz de netemeinică şi nelegală, alegându-şi totodată şi domiciliul la sediul apărătorului ales, conform plângerii aflate la dosar.
De la data de 19.08.2011, conform dispoziţiilor art.277 Cod pr.penală, procurorul avea la dispoziţie un termen de 20 de zile pentru „rezolvarea plângerii”, ceea ce include şi comunicarea acesteia către petent.
Plângerea formulată de către petent împotriva rezoluţiei nr.915/P/2011 a fost respinsă de către procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin rezoluţia nr.2319/II/2/2011 din data de 25.08.2011, deci înlăuntrul termenului de 20 de zile.
La data 26.08.2011 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a comunicat petentului soluţia adoptată, la adresa de comunicare indicată de către acestea, respectiv la sediul profesional al avocatului său. Întrucât aceasta nu a fost ridicată în termenul de păstrare de la oficiul poştal, a fost restituită la expeditorului, respectiv la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Ulterior, la data de 18.10.2011, s-a făcut o nouă comunicare a soluţiei Procurorului general către petentul C.A.I. la aceeaşi adresă, respectiv la cabinetul avocatului său, comunicare ce a fost primită de această dată de către secretarul cabinetului, la data de 20.10.2011, conform dovezii ataşate la dosar.
Curtea consideră că printr-o astfel de procedură de recomunicare a actelor procedurale (neprevăzută de Codul de procedură penală), petentul nu poate fi repus în termenul de formulare a plângerii adresate instanţei, neexistând nici un temei pentru aceasta. Pe de o partea, se constată că aceasta a fost recomunicată la aceeaşi adresă la care s-a făcut şi prima comunicare, iar pe de altă parte, acesta a fost domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură chiar de către petent, în plângerea adresată Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Aşa fiind, Curtea constată că de la data primei comunicări a rezoluţiei de către Procurorul general (26.08.2011) şi până la introducerea plângerii la instanţă (07.11.2011) au trecut mai mult de 20 de zile prevăzut de lege pentru aceasta.
Curtea constată că plângerea este tardiv formulată şi din perspectiva în care s-ar lua în considerarea comunicarea ulterioară (recomunicarea) a rezoluţiei procurorului.
Astfel, conform alin.2 al art.2781 Cod proc. pen., în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prev.de art. 277, termenul prev. în alin.1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
Cum în speţă nu a fost respectat termenul de 40 de zile, socotit de la data de 19.08.2011 (data formulării plângerii în temeiul art.278 Cod pr.penală) înlăuntrul căruia acesta era îndrituit să se adreseze instanţei de judecată, plângerea petentului C.A.I., fiind înregistrată la instanţă la 08.11.2011 (data poştei, fila 5 dosar instanţă), Curtea constată că prezenta plângere a fost tardiv formulată.
În legătură cu natura termenelor prevăzute în dispoziţiilor art.278 şi art.2781 Cod proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit din Decizia nr.15/2009 că acestea nu pot fi decât termene procedurale peremptorii, iar sancţiunea care intervine în cazul nerespectării lor este decăderea din dreptul la acea cale de atac şi respingerea plângerii ca tardivă.
Aşa fiind, neexercitarea dreptului procesual de a formula plângere împotriva actelor procurorului în termenele stabilite în art. 278 alin. 3 şi art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală duce la decăderea din acest drept, determinând nulitatea plângerii depuse cu depăşirea termenului prevăzut de lege, astfel încât calea de atac declarată în astfel de condiţii devine tardivă.
În raport de aceste considerente, în baza art.2781 alin.8 lit.a Cod pr.penală Curtea va respinge ca tardiv formulată plângerea petentului C.A.I.
Conform art. 192 alin. 2 Cod pr.penală petentul urmează a fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
