Potrivit art.181 alin.2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
Or, în ipoteza în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru un concurs de infracţiuni, aprecierea asupra incidenţei textului anterior menţionat trebuie realizată prin evaluarea pluralităţii faptelor de care este acuzat inculpatul.
Aşa fiind, este netemeinică aprecierea instanţei privind lipsa pericolului social concret – cu consecinţa achitării, în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. b1 Cod procedură penală – doar pentru una/unele dintre infracţiunile comise în concurs ideal.
Prin sentinţa penală nr. 13/18.01.2011, pronunţată de Judecătoria Zărneşti în dosar penal nr. 674/338/2010, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. b? Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului D.V. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat şi cu număr fals de înmatriculare, prevăzut de art. 85 alin. 1, 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
În baza art. 91 lit. c Cod penal raportat la art. 18? Cod penal, inculpatului i-a fost aplicată o amendă de 1.000 lei.
În temeiul art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, inculpatul D.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 81 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat pe o durată de 3 ani şi 6 luni reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a-II-a ), b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei principale, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 191 alin. 1 Cod penal, art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în data de 10.07.2009, inculpatul, conducând autoturismul Ford cu număr de înmatriculare BV-…, s-a deplasat pe străzile Ion Creanga şi George Bariţiu din oraşul Zărneşti, unde, în dreptul imobilului cu nr. 5, a fost oprit de un echipaj de poliţie.
În urma verificărilor efectuate, conform adreselor nr. 66417/23.07.2009 şi 66418/24.07.2009, emise de către SPCRPC, s-a constatat că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie, iar autoturismul Ford cu numărul de înmatriculare provizoriu BV-… a beneficiat de autorizaţie de circulaţie în perioada 17.04.2009 -16.05.2009, la data emiterii adresei nefigurând înmatriculat în circulaţie.
Pe baza probelor administrate, s-a apreciat că fapta inculpatului care, în data de 10.07.2009, a condus autoturismul Ford cu număr de înmatriculare provizoriu BV-…, beneficiind de autorizaţie de circulaţie în perioada 17.04.2009-16.05.2009, expirată la data săvârşirii faptei, nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni sub aspectul lipsei de pericol social, considerându-se că, prin modalitatea de săvârşire a faptei s-a adus o minimă atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis, au fost invocate dispoziţiile art. 72 Cod penal, respectiv, dispoziţiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, modul şi împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmarea care s-ar fi putut produce precum şi persoana inculpatului; s-a reţinut gradul de pericol social ridicat al infracţiunii, raportat la contextul de insecuritate generat în trafic de către o persoană care conduce un vehicul fără a poseda permis de conducere; în favoarea inculpatului, a fost menţionată atitudinea sa, respectiv, recunoaşterea săvârşirii infracţiunii.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 81 alin. 1 Cod penal, având în vedere că pedeapsa stabilită nu depăşeşte 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii şi, raportat la persoana acestuia şi atitudinea de recunoaştere a săvârşirii faptei, s-a putut aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul achitării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 85 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
În memoriul cuprinzând motivele de recurs, depus la dosarul cauzei, s-a arătat, în esenţă, că faptele menţionate sunt infracţiuni de pericol, iar din analiza circumstanţelor reale şi personale relevate de probele dosarului în raport cu criteriile instituite de legiuitor în vederea evaluării pericolului social al faptei, concluzia cu privire la lipsa vădită de importanţă a faptei este complet eronată. Drept urmare, s-a apreciat că se impune condamnarea inculpatului pentru cele două infracţiuni, prevăzute de art. 85 alin. 1 şi alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, la pedepse cu închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, conform art. 81 Cod penal.
Verificând decizia atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispoziţiile art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că doar recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt, coroborând în mod judicios probele administrate în cursul urmăririi penale, inculpatul recunoscând integral faptele comise, cu ocazia ascultării sale de organele de urmărire penală.
În mod netemeinic însă, Judecătoria Zărneşti a apreciat că faptele inculpatului care a condus pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat şi cu număr fals de înmatriculare nu ar prezenta gradul de pericol social al infracţiunilor prevăzute de art. 85 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Curtea reţine că, potrivit art. 181 alin. 2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
Or, inculpatul a participat şi la comiterea unei infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii, faptele pentru care i-au fost aplicate prevederile art. 181 Cod penal fiind săvârşite în concurs ideal cu această infracţiune, toate fiind deduse judecăţii în aceeaşi cauză.
Deşi prima instanţă a apreciat că prin modalitatea de săvârşire a faptelor s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală, dacă se ţine seama de toate elementele prevăzute de art. 181 Cod penal, nu se poate ajunge la concluzia că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, deoarece conduita inculpatului trebuie privită şi apreciată în totalitate, iar conducerea autoturismului neînmatriculat şi cu număr fals de înmatriculare nu trebuie privită singular, desprinsă de săvârşirea celeilalte infracţiuni, de conducere fără permis, în condiţiile în care toate cele trei infracţiuni au avut drept autor aceeaşi persoană, respectiv, inculpatul, şi au fost comise printr-o singură acţiune.
Reevaluând probele aflate la dosarul cauzei, instanţa de recurs constată că fapta inculpatului D.V. care, în data de 10.07.2009, a condus pe străzile Ion Creangă şi George Bariţiu din oraşul Zărneşti autoturismul Ford, înmatriculat sub numărul BV-…, deşi autorizaţia de circulaţie expirase la data de 16.05.2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat şi cu număr fals de înmatriculare, prevăzute de art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată şi de art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate, Curtea va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv, dispoziţiile părţii generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, apreciind că un cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege este apt să asigure realizarea scopului pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal.
Drept urmare, în baza art. art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, se va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, iar în baza art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, acelaşi inculpat va fi condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.
Infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată fiind concurente ( concurs ideal ), în baza art. 33 lit. b, art. 34 lit. b Cod penal, pedepsele stabilite vor fi contopite cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, stabilită de prima instanţă în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, urmând a fi aplicată pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante, Curtea va menţine cele stabilite de prima instanţă, apreciind că în mod legal şi temeinic s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 Cod penal, scopul pedepsei putând fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia.
Aşa fiind, constatând că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 Cod procedură penală, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti va fi admis, sentinţa penală nr. 13/18.01.2011 a Judecătoriei Zărneşti urmând a fi casată sub aspectul achitării inculpatului D.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată şi de art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Rejudecând în aceste limite, sentinţa recurată va fi reformată în sensul celor ce preced, iar celelalte dispoziţii ale hotărârii, inclusiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei, vor fi menţinute.
În temeiul dispoziţiilor art. 189 Cod procedură penală, onorariul cuvenit avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei, se va plăti Baroului Braşov, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat, care, faţă de dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, vor rămâne în sarcina statului.
(Decizia penală nr.1004/R din 2 decembrie 2011 – redactor N Ţ)
