Procedura în cauzele cu infractori minori. Obligativitatea efectuării referatului de evaluare.
C. proc. pen., art. 482
Potrivit art. 482 alin. 2 C. pr. pen., în cauzele cu inculpaţi minori, instanţa are obligaţia să dispună efectuarea referatului de evaluare, cu excepţia cazului în care acesta a fost efectuat în cursul urmăririi penale, când dispunerea referatului de către instanţă devine facultativă.
Absenţa referatului de evaluare în asemenea cauze, atrage casarea hotărârii, cu trimiterea pricinii spre rejudecare.
Prin sentinţa penală nr. 37/10 martie 2011, Judecătoria Topliţa a hotărât următoarele:
A fost condamnat inculpatul T.I.D. la 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. 1 cu art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal Cod penal cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod penal, art. 74 lit. a, b, art. 76 lit. d, art. 109 alin. 1 Cod penal raportat la art. 320 ind. 1 alin. 7 din Cod procedură penală.
A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal, raportat la art. 110 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 1 (un) an şi 4 (patru) luni.
În temeiul art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, i-a fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracţiuni, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare şi asupra consecinţelor acestei revocări.
S-a constatat că partea vătămată S.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 349 şi art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente T.P. şi T. (C.) M., la plata sumei de 370 lei cheltuieli judiciare, către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, la urmărirea penală şi în faza de judecată, se va plăti anticipat, din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 19 februarie 2010, Poliţia municipiului Topliţa a fost sesizată telefonic de către partea vătămată S.L. pentru motivul că în noaptea de 18/19 februarie 2010, persoane necunoscute i-au sustras din grajd un cal şi un ham din grajdul aflat în curtea locuinţei situată pe str. Lungă, nr. —– din municipiul Topliţa, uşa de acces fiind închisă dar neasigurată. Văzând partea vătămată urmele copitelor cabalinei şi-a dat seama că persoanele care au sustras-o s-au îndreptat spre podul de la intersecţia cu str. Marton Aron din municipiul Topliţa. Mai arată partea vătămată în declaraţia sa că, în după-amiaza zilei de 20 februarie 2010, calul s-a întors în gospodărie, iar fiul ei s-a întâlnit cu învinuitul T.I.D., care fugea după cal, astfel prejudiciul a fost recuperat, rămânând să-i fie restituit doar hamul.
Inculpatul T.I.D., audiat în cauză în faza de urmărire penală, a recunoscut săvârşirea faptei, declarând că, împreună cu numitul V.A.I., unchiul său şi concubina acestuia, numita U.A., s-au deplasat în noaptea de 18/19 februarie 2010 pe strada Lungă din municipiul Topliţa. Inculpatul T.I.D. a declarat că el a sustras calul iar numitul V.A.I. a sustras hamul din piele.
Audiat în cauză numitul V.A.I., acesta a arătat că l-a aşteptat pe nepotul său T.I.D. pe strada Lungă din municipiul Topliţa, el fiind cel care a luat hamul din piele pe care i l-a dat să-l treacă peste pârâul Valea Topliţei, spunându-i să-l aştepte în continuare. Din probele dosarului nu a rezultat cu certitudine că şi învinuitul V.A.I. ar fi participat direct la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, astfel s-a dispus încetarea urmăriri penale faţă de acesta, din probele dosarului rezultând cu certitudine că inculpatul T.I.D. se face vinovat de comiterea infracţiunii de furt pentru care a fost trimis în judecată.
Fapta săvârşită de inculpat a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto, declaraţia părţii vătămate S.L., declaraţiile martorilor U.A., B.A., V.A.I. şi V.M., ancheta socială, proces verbal de confruntare, ordonanţă de schimbare a încadrării juridice a faptei, declaraţia inculpatului, fişa cazier, acte de stare civilă şi procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, în sensul că a recunoscut fapta reţinută în rechizitoriu, nesolicitând administrarea altor probe, pentru acesta procedându-se conform prevederilor art. 3201 alin. 1 Cod procedură penală.
În drept, fapta inculpatului, minor la data comiterii faptei, de a sustrage calul şi hamul părţii vătămate în scopul însuşirii pe nedrept, a realizat elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. 1 cu art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod penal.
La individualizarea pedepsei care s-a aplicat inculpatului, instanţa va avea în vedere limitele speciale de pedeapsă, dispoziţiile art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, faptul că inculpatul a săvârşit fapta în stare de minoritate, gradul de pericol social concret al faptei comise, reflectat în modul concret de comitere a faptei, scopul şi mobilul urmărit de făptuitor precum şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale.
S-a mai avut în vedere şi împrejurarea că inculpatului, după ce i s-au luat declaraţii, a recunoscut comiterea faptei, prin aceasta contribuind la stabilirea adevărului judiciar în cauză şi la recuperarea în totalitate a prejudiciului produs prin infracţiune.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, paguba fiind recuperată prin restituirea în natură.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, pe linia principiului fundamental al individualizării sancţiunilor de drept penal şi al principiului constituţional înscris în prevederile art. 53 alin. 2 din Constituţie, potrivit cu care restrângerea unor drepturi sau libertăţi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, s-a examinat în raport de natura şi gravitatea pedepsei principale, proporţionalitatea restrângerii drepturilor în cadrul pedepsei accesorii care însoţeşte de drept pedeapsa principală, conform dispoziţiilor deciziei nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţii Unite – publicată în Monitorul Oficial 545/18 iulie 2008.
Reţinând natura faptei comise, rezultatul produs, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului, care conduc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat – instanţa l-a privat pe inculpat de exerciţiul acestor drepturi pe durata executării pedepsei, conform dispoziţiilor art. 71 alin. 1 Cod penal.
Deoarece s-a creat convingerea că inculpatul, faţă de lipsa antecedentelor penale, şi îndeplinite fiind şi celelalte cerinţe ale art. 81 Cod penal, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi accesorii pe un termen de încercare calculat conform dispoziţiilor art. 82 Cod penal.
Văzând conduita infractorului înainte de comiterea faptei, stăruinţa depusă de acesta pentru a repara paguba pricinuită şi atitudinea sa după săvârşirea infracţiunii în sensul că s-a prezentat în faţa autorităţii, având o comportare sinceră în cursul procesului penal, aceste împrejurări au fost reţinute ca circumstanţe de atenuare a pedepsei, dându-se eficienţa prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, b şi 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
Astfel, faţă de cele arătate, s-a apreciat că o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare este proporţională în raport de prev. art. 52, 72 Cod penal.
În temeiul art. 81 raportat la art. 110 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 1 (un) an şi 4 (patru) luni, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În temeiul art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracţiuni, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare şi asupra consecinţelor acestei revocări.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TOPLIŢA.
În motivarea recursului, Parchetul susţine că soluţia dată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică din următoarele motive:
Cauza a fost judecată în fond fără a se dispune întocmirea referatului de evaluare pentru inculpatul T.I.D. (care la data de săvârşirii faptei era minor), aşa cum prev. disp. art.482 alin.2 Cod procedură penală, situaţie în care potrivit art.197 alin.2 Cod procedură penală, sentinţa este lovită de nulitate relativă, motiv pentru care conform art.3859 alin.7 Cod procedură penală constituie motiv de recurs.
Deşi judecarea cauzei s-a desfăşurat conform procedurii speciale, la fel s-a aplicat şi pedeapsa principală, termenul de încercare a fost stabilit de 1(un) an, totuşi, în cauză, pe lângă pedeapsa principală au fost aplicate şi pedepsele complementare şi accesorii prev. de art.64 lit.a teza a II-a lit.a şi b Cod penal pe durata şi condiţiilor prev. de art.71 alin.1 Cod penal, deşi, potrivit art.109 alin.3 Cod penal pedepsele complementare şi accesorii nu se aplică inculpaţilor minori.
Examinând recursul promovat de Parchet, din prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 7 şi art. 482 alin. 2 rap. la art. 52 şi art. 62-68 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar îl găseşte fondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în stare de minoritate, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal, cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal.
Potrivit disp. art. 482 alin. 2 Cod procedură penală, în cauzele cu inculpaţi minori, instanţa are obligaţia să dispună efectuarea referatului de evaluare, cu excepţia cazului în care acesta a fost efectuat în cursul urmăririi penale, când dispunerea referatului de către instanţă devine facultativă.
În prezenta cauză, constatăm că referatul de evaluare nu a fost întocmit în cursul urmăririi penale şi nici instanţa nu a dispus efectuarea acestuia.
Dispoziţia din art. 482 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv “instanţa are obligaţia să dispună efectuarea referatului de evaluare” apare ca fiind una imperativă, iar încălcarea acesteia este sancţionată, potrivit disp. art. 197 alin. 2 Cod procedură penală cu nulitatea absolută a hotărârii pronunţate, constituind în acelaşi timp şi cazul de recurs prev. de art. 3859 pct. 7 Cod procedură penală.
Faţă de cele reţinute, soluţia care se impune este aceea a casării integrale a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, care dispune întocmirea referatului de evaluare cu privire la inculpatul-minor.
Vor fi menţinute toate actele de procedură întocmite de prima instanţă până la termenul din 10.03.2011, de la care procesul penal îşi va relua cursul.
Având în vedere soluţia dată faţă de primul motiv de recurs, Curtea nu va mai analiza şi cel de-al doilea motiv de recurs invocat de Parchet, pentru a nu influenţa judecătorul fondului investit cu rejudecarea cauzei.
Aşadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TOPLIŢA împotriva sentinţei penale nr. 37/10.03.2011 pronunţată de Judecătoria Topliţa este fondat, motiv pentru care, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, urmează a fi admis. Sentinţa atacată va fi casată în întregime şi cauza va fi trimisă primei instanţe, Judecătoriei Topliţa în rejudecare.
