Sentinţă penală
Infracţiuni
Raportat la probele dosarului, instanţa apreciază că fapta inculpatului s-a epuizat înainte de 16 octombrie 2005, dată la care a intrat în vigoare textul modificat al Legii nr. 678/2001, considerent pentru care se va reţine aplicarea dispoziţiilor art. 13 Cod penal (legea mai favorabilă fiind cea anterioară ,care prevede limite de pedeapsă mai mici, de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi).
Raportat la probele dosarului, instanţa apreciază că fapta inculpatului s-a epuizat înainte de 16 octombrie 2005, dată la care a intrat în vigoare textul modificat al Legii nr. 678/2001, considerent pentru care se va reţine aplicarea dispoziţiilor art. 13 Cod penal (legea mai favorabilă fiind cea anterioară ,care prevede limite de pedeapsă mai mici, de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi).
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., sent. nr. 13/F/5 februarie 2010)
Prin Rechizitoriul nr.1/D/P/2008 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud a fost trimis în judecată inculpatul S. I. F. (fost A.) pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1 din Legea nr.678/2001, art.41 alin.2 Cod penal, art.13 Cod penal, art.37 lit.”b” Cod penal.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că prin Rechizitoriul nr.73D/P/2006 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud au fost trimişi în judecată inculpaţii I. P. D., B. L. U. şi C. O. C., pentru săvârşirea în concurs real prev.de art.33 lit.”a” Cod penal a mai multor infracţiuni de trafic de persoane şi minori, fapte prev.de art.12 şi art.13 din Legea nr.678/2001.
De asemenea, pentru fapte de acelaşi gen, prin Rechizitoriul nr.70D/P/2005 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud au fost trimişi în judecată inculpaţii : . P. D., B. L. U. şi C. O. C., T. A. I., S. D. C., R. S., B.R., C. V., Z.A.
Alături de aceşti inculpaţi toţi cu domiciliul pe raza localităţii B., prin Rechizitoriul nr.70D/P/2005 a fost trimis în judecată şi inculpatul S. I. F., fost A., pentru infracţiuni de trafic de minori şi proxenetism, prev.de art. 13 alin.1 şi 3 din Legea nr.678/2001, art.13 alin.1 Cod penal şi respectiv prev.de art. 329 alin.2 Cod penal, ambele cu aplic.art. 37 lit.”b” Cod penal.
Deşi a fost sesizată instanţa, cele două dosare nu sunt soluţionate definitiv în momentul de faţă.
Referitor la cele două acte de acuzare este de menţionat că cercetările au fost disjunse faţă de inculpatul S.I.F., fost „A.”, în cazul Rechizitoriului nr.63D/P/2006, în ce priveşte faptele de trafic de minori comise în dauna minorelor M. R. M. şi C. A., precum şi în cazul Rechizitoriului nr.70D/P/2005,astfel că cercetări penale disjunse au continuat şi s-au efectuat separat în dosarul nr.1D/P/2008 al DIICOT – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud, care constituie cauza dedusă judecăţii.
Examinând actele şi lucrările dosarului penal nr.1D/P/2008 al DIICOT-Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud precum şi probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea stare de fapt:
În cursul anului 2004 inculpatul S.I.F. (fost „A.”), poreclit „C.”, a cunoscut-o pe partea vătămată M.R.M., născută la 8.09.1988, care la vremea respectivă era elevă la un liceu din localitatea B.. În acea perioadă inculpatul era căsătorit cu numita A. E. cu care avea un copil.
Intre inculpat şi partea vătămată s-a înfiripat o relaţie de prietenie şi amor, cu care părinţii minorei nu au fost de acord, având în vedere că S.I.F. era deja acuzat de infracţiuni de proxenetism şi arestat preventiv o perioadă de timp. Din acest motiv inculpatul şi partea vătămată ieşeau în oraş (B. ) mai mult seara, pentru a nu fi văzuţi împreună, potrivit declaraţiilor martorelor.
În luna aprilie 2005, când partea vătămată M.R.M. avea vârsta de 16 ani şi 7 luni, inculpatul a convins-o să plece cu el în Spania.
Partea vătămată a acceptat, astfel că inculpatul a făcut demersuri pentru ca aceasta să obţină un paşaport în condiţiile în care minora nu avea bani. De asemenea, inculpatul a făcut demersuri şi pentru realizarea transportului minorei în Spania, fără ştirea şi acordul părinţilor ei, suportând costul deplasării.
Deşi inculpatul şi partea vătămată nu recunosc că aspectele descrise mai sus, aceste împrejurări rezultă fără echivoc din declaraţiile prietenelor părţii vătămate, care i-au atras atenţia că ar putea fi dusă la „produs”.
Astfel, în dimineaţa zilei de 22.04.2005, înainte de Sărbătoarea de Paşti, partea vătămată M.R.M. a plecat de acasă împreună cu martora C. D., spunând părinţilor că merge la spovedit şi apoi la şcoală. În realitate, după ce a plecat de acasă, partea vătămată a dat cheia de la apartament colegei ei pentru a-i lua hainele şi telefonul mobil, după plecarea părinţilor ei la serviciu şi s-a întâlnit cu inculpatul. Cei doi au luat un taxi şi s-au deplasat în Dej, de unde cu un autocar aparţinând SC Trans D. SRL B. , la care aveau făcută rezervare, până în Italia şi de aici cu un alt autocar au plecat spre Spania. Înainte de a pleca, partea vătămată a lăsat un bilet părinţilor în care a scris „Am plecat, sunt bine, R.”.
După ce au ajuns în Spania cei doi s-au stabilit în localitatea V. A., iar minora a început să practice prostituţia prin diferite cluburi în care era plasată de inculpat care prelua periodic banii obţinuţi de aceasta. În perioada în care s-a aflat în Spania, minora i-a contactat în mai multe rânduri pe părinţii ei, însă nu le-a spus niciodată în ce loc se află şi cu ce se ocupă, spunându-le pentru a-i linişti, că „este bine” şi se descurcă”.
În a doua jumătate a lunii iunie 2005 partea vătămată M.R.M. i-a telefonat tatălui său M. V. şi i-a spus că a fost identificată de către autorităţile spaniole în timp ce era împreună cu inculpatul S.I.F. şi a fost internată într-un Centru de minori, fără a-i spune motivul real al internării. În fapt, conform adresei emise de Garda Civilă-Comandamentul de Poliţie V., în data de 14.06.2005, la orele 12, cei doi au fost reţinuţi, pentru „extorcare cu referire la prostituţie” – inculpatul S.I.F. şi respectiv pentru „extorcare” partea vătămată M.R.M..
Tot cu acea ocazie partea vătămată i-a cerut tatălui său să-i facă inculpatului S.I.F. o procură notarială pentru a o scoate din Centrul de minori însă acesta a refuzat întrucât între timp se aflase că inculpatul a transportat-o în Spania pentru a o exploata prin obligarea la practicarea prostituţiei. Ca urmare, M. V. l-a sunat pe cumnatul său, B. G., care locuia în A. – Spania şi i-a trimis o procură prin care l-a împuternicit să o scoată pe fiica sa din Centrul de minori. Numitul B. G. a mers şi a luat-o pe minora M.R.M. din Centrul de minori, în care aceasta a stat aproximativ 2 săptămâni şi a dus-o la domiciliul său unde partea vătămată a stat doar câteva zile întrucât B. G. împreună cu soţia aveau cumpărate bilete de avion pentru a se reîntoarce în ţară. Tot atunci, B. G. a dus-o pe partea vătămată la o autogară pentru a lua un autocar spre România, pentru a veni acasă. M.R.M. nu a luat însă autocarul spre România ci s-a reîntâlnit cu inculpatul, iar după câteva zile partea vătămată l-a contactat telefonic pe tatăl său solicitându-i din nou, o procură pentru S.I.F. , fiind şi de această dată refuzat.
În cursul lunii august 2005, M.V. a fost apelat telefonic de inculpatul S.I.F. care i-a spus că M.R.M. este însărcinată şi s-a internat într-un spital pentru a face avort, dar din cauză că este minoră este nevoie de o procură din partea părinţilor care să fie dată unei persoane majore care să o reprezinte. În această situaţie, pentru ca fiica sa să poată face avortul M.V. şi-a dat acordul şi a trimis o procură specială direct la spitalul unde fiica sa minoră era internată.
După ce s-a însănătoşit şi a ieşit din spital, s-a reîntâlnit cu inculpatul care continuând activitatea de exploatare prin obligarea la prostituţie, a plasat-o în Clubul de noapte „L.S.” din apropierea oraşului V. În acest club se prostituau circa 50-60 de fete, denumite în convorbirile telefonice „morţi”. Banii obţinuţi din prostituţie de partea vătămată erau preluaţi de inculpat care îi folosea , o parte pentru plata chiriei şi pentru întreţinerea apartamentului în care locuia, iar restul îi aduna pentru sine.
Deşi în rechizitoriu se menţionează că partea vătămată s-a prostituat în Clubul „L. S.” până în luna martie 2006, instanţa apreciază că această împrejurare nu este dovedită cu certitudine întrucât convorbirile telefonice aflate la dosar nu pot fi coroborate cu alte probe. Cert este însă că partea vătămată a fost în continuare în anturajul inculpatului.
Aşadar, probele existente la dosar dovedesc doar că partea vătămată a fost obligată să se prostitueze şi după ce a ieşit din spital (luna august 2005) însă fără să se poată stabili exact ce perioadă, astfel că acest dubiu va profita inculpatului, în sensul că se va reţine că activitatea sa infracţională a încetat anterior datei de 16 octombrie 2005 când a avut loc ultima modificare a Legii nr. 678/2001, care prevede pedepse mai severe pentru infracţiunea de trafic de minori prev.de art.13 alin.1 .
Potrivit declaraţiei părţii vătămate M.R.M., aceasta a revenit în ţară, din Spania, după data de 15.05.2006, ocazie cu care , le-a spus părinţilor că lucrează la un Internet caffe din zona V., că doreşte să-şi deschidă propria afacere şi că a rupt orice legătură cu inculpatul.
Partea vătămată a plecat din nou în Spania la data de 09.09.2006, unde s-a reîntâlnit cu inculpatul locuind în zona localităţilor B. şi T.A.. Aceasta a revenit în ţară şi în cursul lunii ianuarie 2007, spunându-le din nou părinţilor că nu mai are nicio legătură cu inculpatul. Pe la sfârşitul lunii ianuarie 2007, partea vătămată a plecat din nou în Spania, unde s-a întâlnit iarăşi cu inculpatul, iar după un timp a telefonat părinţilor şi le-a spus că intenţionează să deschidă o societate de construcţii.
În cursul zilei de 31.12.2007, partea vătămată a telefonat părinţilor şi le-a spus că se simte rău, motiv pentru care se va interna în spital. În data de 2.01.2008, partea vătămată şi-a sunat din nou părinţii şi le-a spus că starea sa de sănătate s-a agravat, având probleme cu inima. În fine, la data de 3.01.2008, părinţii săi au fost înştiinţaţi telefonic de inculpatul S.I.F. că fiica lor a murit şi că a născut o fetiţă. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul a spus părinţilor părţii vătămate că el este tatăl fetiţei şi că va face demersurile necesare pentru a o aduce în ţară şi că le-o va încredinţa spre creştere, lucru care s-a şi întâmplat.
Minora născută de partea vătămată M.R.M. la data de 31 decembrie 2007 în localitatea T. – Spania, se numeşte M.A.R.M. şi potrivit certificatului de naştere aflat la dosar nu a fost recunoscută de inculpat.
Potrivit Sentinţei civile nr.457/2008 a Judecătoriei B. minora M.A.R.M., a cărei paternitate nu a fost stabilită după decesul părţii vătămate, a fost adusă în ţară din Spania, de bunicul matern ,M.V., care împreună cu bunica maternă, M.Vi., şi-au asumat creşterea acesteia. Prin sentinţa menţionată a fost instituită tutela pentru minora M.A.R.M., neavând stabilită filiaţia faţă de tată, iar tutori au fost numiţi bunicii materni ai minorei, respectiv M.V. şi M. Vi.
Deşi inculpatul nu recunoaşte săvârşirea faptei pentru care este trimis în judecată, vinovăţia sa nu poate fi pusă la îndoială cel puţin pentru motivele arătate în continuare.
Potrivit declaraţiilor martorelor C. R. D. şi S. A. C., încă de la începutul anului 2005, inculpatul şi partea vătămată M.R.M. „erau iubiţi”, deşi aceştia nu recunosc prin declaraţiile date. Cei doi se întâlneau fără ştirea părinţilor părţii vătămate care s-au opus relaţiei, având în vedere că la vremea respectivă inculpatul era deja acuzat de infracţiuni de proxenetism şi trafic de minori în dauna altor minore. Ca urmare, pe fondul relaţiei de prietenie inculpatul a reuşit să o recruteze pe partea vătămată convingând-o să meargă cu el în Spania, fără să-i spună adevăratele intenţii ci doar că o va întreţine. În acest context este de menţionat că minora a ignorat avertizările venite din partea colegelor ei, în sensul că inculpatul s-ar putea să o ducă „la produs” tocmai pentru că avea încredere deosebită în el. Faptul că inculpatul a făcut demersuri pentru ca minora să obţină paşaport şi a achitat costul acestuia precum şi transportul în Spania, rezultă din declaraţiile martorelor audiate în cauză. De asemenea, este stabilit cu certitudine că inculpatul a călătorit împreună cu partea vătămată (deşi cei doi nu recunosc) până în Spania, unde a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituţiei.
Faptul că partea vătămată s-a prostituat în cluburile în care era plasată de inculpat rezultă din transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu persoane care aveau acelaşi gen de preocupări. Din aceleaşi convorbiri telefonice rezultă că inculpatul prelua banii câştigaţi din prostituţie de partea vătămată.
Declaraţia părţii vătămate dată la procuror la data de 24.05.2006 este vădit nesinceră, urmând a fi înlăturată de instanţă. În primul rând este de observat că declaraţia este în contradicţie cu relatările martorelor, prietene apropiate minorei la momentul plecării în Spania, care au declarat că inculpatul şi partea vătămată „erau iubiţi”. Prin urmare, susţinerea părţii vătămate că l-a întâlnit în autocar pe inculpat şi că „îl cunoştea din vedere” nu are nici un temei. De asemenea, prin declaraţia dată partea vătămată a afirmat că „nu cunoaşte bine limba spaniolă” şi că internarea în Centrul de minori a fost cauzată de faptul că era minoră şi nu putea răspunde la întrebările poliţiştilor, fără nicio referire la alte motive, deşi din scriptele înaintate de autorităţile spaniole rezultă că reţinerea sa privea „presupusă extorcare” respectiv în cazul inculpatului „extorcare cu referire la prostituţie”.
Raportat la transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu numitul S. D. C. (cercetat pentru fapte similare într-un alt dosar) în perioada 4.02-6.02.2006, deci anterior întoarcerii în ţară a părţii vătămate (15.02.2006) când a fost audiată de procuror, instanţa reţine că minora a fost influenţată şi sfătuită de inculpat referitor la o eventuală declaraţie care i-ar putea fi luată în urma plângerii depuse de părinţii ei M.V. şi M.Vi. Sub acest aspect sunt relevante îndeosebi transcrierile convorbirilor telefonice în care S. D. C. îi propunea inculpatului o „variantă” la explicaţiile pe care partea vătămată ar fi bine să le dea la sosirea în ţară organelor de cercetare penală.
Declaraţiile date de inculpat vor fi înlăturate pentru motivele arătate mai sus, iar susţinerea acestuia că începând cu luna septembrie 2006 – decembrie 2008 ar fi întreţinut o relaţie de concubinaj cu partea vătămată nu este dovedită de probe. Sub acest aspect este de menţionat că partea vătămată nu a relatat niciodată despre existenţa vreunei relaţii de concubinaj cu inculpatul după întoarcerea în ţară (din 15.05.2006 şi respectiv ianuarie 2007). Dimpotrivă, a spus părinţilor că nu mai are nicio legătură cu inculpatul.
Fapta săvârşită de inculpatul S.I.F., astfel cum a fost descrisă mai sus, comisă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a recruta, transporta găzdui şi exploata partea vătămată minoră M.R.M., prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art.13 Cod penal, art.37 lit.”b” Cod penal.
Starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit.”b” Cod penal se va reţine raportat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 7/1997 a Judecătoriei B. pentru comiterea unei infracţiuni de furt, pedeapsă din a cărei executare inculpatul s-a liberat condiţionat la 6.11.1998 cu un rest neexecutat de 397 zile.
Fapta reţinută în sarcina inculpatului este comisă în concurs real cu alte infracţiuni de trafic de minori şi proxenetism pentru care acesta a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.70D/P/2005 al DIICOT – Serviciul Teritorial Bistriţa-Năsăud, dosar aflat în urma strămutării cauzei pe rolul Tribunalului Mureş.
Procedând la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei comise, persoana inculpatului şi urmările cauzate. La dozarea pedepsei se va ţine seama de împrejurarea că fapta a fost comisă asupra unei minore, care a fost transportată şi apoi exploatată în afara ţării, de modalitatea concretă în care a acţionat, profitând de naivitatea specifică vârstei părţii vătămate.
Pentru considerentele arătate, instanţa va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.”a” teza a II-a, lit.”b” şi „e” Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1 din Legea nr.678/2001, art.41 alin.2, art.37 lit.”b”, art.13 Cod penal, cu executare în regim de detenţie şi aplicarea pedepsei accesorii în conţinutul prev.de art. 71 rap.la art.64 lit.”a” teza a II-a, „b” şi „e” Cod penal.
În temeiul art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001 se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 5.300 Euro sau echivalentul în lei al aceste sume la data plăţii. Suma confiscată reprezintă banii obţinuţi de inculpat în urma săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii. Sub acest aspect se au în vedere transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpat şi numitul S. D. C. (acuzat de acelaşi gen de infracţiuni şi trimis în judecată într-un alt dosar), din care rezultă sumele care se obţineau din prostituţie la vremea respectivă, inculpatul recunoscând suma de 5.300 Euro.
În latura civilă a cauzei se va avea în vedere că din probele dosarului rezultă că partea vătămată M.R.M. a decedat în urma naşterii minorei M.A.R.M., probabil în urma unor complicaţii cardiace. Partea vătămată, prin declaraţia dată nu a formulat pretenţii civile în cauză şi a negat acuzaţiile aduse inculpatului. Părinţii părţii vătămate, M.V.şi M.Vi. personal şi în calitate de tutori (conform sentinţei penale nr.457/2008 a Judecătoriei B.) ai minorei M.A.R.M. (întrucât nu s-a stabilit filiaţia faţă de tată) de asemenea nu au formulat pretenţii civile. Reprezentanţii legali ai părţii vătămate, prin avocatul desemnat din oficiu, au precizat în scris, prin note de şedinţă, că nu solicită obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile. Aceeaşi poziţie a fost adoptată şi de persoana desemnată de Autoritatea Tutelară B. pentru a apăra interesele minorei M.A.R.M. (V. Gh.) care de asemenea nu a solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri civile.
Reţinând că decesul părţii vătămate a intervenit în urma unor complicaţii determinate de naştere şi nu în urma săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii instanţa apreciază că nu se impune soluţionarea din oficiu a acţiunii civile în sensul obligării inculpatului la plata de daune morale în favoarea minorei M.A.R.M.
În consecinţă, sub aspectul laturii civile se va lua act că în cauză nu s-a formulat constituire de parte civilă.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului 2.600 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, C. C. C. şi 300 lei onorariul avocatului din oficiu C. G.
