Prin sentinţa penală nr. 94 din data de 28.02.2013, Judecătoria Găeşti a hotărât:
În baza art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală, art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal:
Condamnă pe inculpatul RN, aflat în stare de recidivă postexecutorie la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu din data de 12.11.2011.
În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal:
În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal:
În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal:
Interzice inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
Interzice inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
Interzice inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
În baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală, art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal:
Condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat din data de 12.11.2011.
În baza art. 33 lit. a şi art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal:
Contopeşte cele două pedepse aplicate, pedeapsa cea mai grea fiind aceea de 2 ani închisoare.
Aplică acestei pedepse un spor de 1 an, astfel încât inculpatul va executa efectiv, în penitenciar, o pedeapsă rezultantă de 3 (trei) ani închisoare, potrivit art. 57 Cod penal.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 14 şi 15 Cod procedură penală:
Ia act că prejudiciul cauzat părţilor vătămate DM şi DV a fost recuperat prin restituirea bunului de către inculpat, astfel că acestea nu se constituie părţi civile în cauză (filele 4, 5 şi 12 verso din dosarul de urmărire penală).
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală:
Obligă pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu DL, conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie seria DB nr. 3181/2012, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 385 indice 1 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 385 indice 3 Cod procedură penală:
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 28.02.2013.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, instanţa a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 19.07.2012, întocmit în dosarul … Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului RN, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunilor concurente de violare de domiciliu şi furt calificat, infracţiuni prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal şi art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal şi art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
Totodată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a aceluiaşi învinuit pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 217 alin. 1 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
În fapt s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că:
În seara de 12.11.2011, în jurul orelor 20,30-21,00, învinuitul a pătruns fără drept pe poarta locuinţei părţilor vătămate DV şi DM, de unde a sustras din autoturismul familiei D un casetofon şi a părăsit curtea locuinţei deoarece a fost surprins de partea vătămată DM, care observase poziţiile pornite ale autovehiculului (declanşate accidental de acesta), astfel cum rezultă din declaraţia învinuitului şi din declaraţia părţii vătămate DM.
După ce a părăsit curtea locuinţei familiei D, învinuitul s-a deplasat la domiciliul său, unde a fost urmărit de partea vătămată, iar discuţiile purtate cu fratele învinuitului – martorul BV l-au determinat pe învinuit să restituie bunul sustras, astfel cum rezultă din declaraţiile învinuitului, ale părţii vătămate DM şi a martorului BV.
Învinuitul a recunoscut săvârşirea faptelor.
În drept s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că:
Faptele concurente ale învinuitului RN de a pătrunde fără drept în seara de 12.11.2011, după lăsarea întunericului, în curtea locuinţei părţilor vătămate DM şi DV, de unde a sustras un casetofon aparţinând acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu şi ale infracţiunii de furt calificat – prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal şi art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal şi art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
Faptele învinuitului au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, având în vedere că învinuitul a săvârşit aceste fapte după ce a executat pedepsele stabilite prin decizia penală nr. 287/25.03.2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
În ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere pentru care a fost cercetat învinuitul, urmează a se dispune scoaterea de sub urmărire penală, având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii subiective.
Cu privire la latura civilă, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că:
Părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în procesul penal, bunul sustras fiind recuperat.
Ca mijloace de probă, sunt precizate în actul de sesizare a instanţei:
– plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate,
– procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto,
– declaraţia învinuitului,
– declaraţia părţii vătămate DM,
– declaraţia martorului BV.
Cu privire la desfăşurarea urmăririi penale, s-a precizat în actul de sesizare a instanţei că:
Prin rezoluţia din data de 21.12.2011, confirmată de procuror la aceeaşi dată, a fost începută urmărirea penală împotriva învinuitului RN, pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, furt calificat şi distrugere, infracţiuni prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal, art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g Cod penal şi art. 217 alin. 1 Cod penal.
Potrivit art. 6 precum şi art. 70 alin. 2 şi 4 Cod procedură penală, învinuitului i-au fost aduse la cunoştinţă garanţiile procesuale, faptele pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acestora, dreptul de a fi asistat de un apărător, precum şi dreptul la tăcere.
La data de 18.07.2012 a fost prezentat materialul de urmărire penală învinuitului RN, ocazie cu care acesta a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa şi nu a solicitat administrarea altor probe.
Cu privire la învinuit, s-a arătat în actul de sesizare a instanţei că:
Învinuitul dovedeşte o perseverenţă infracţională deosebită în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de furt calificat, fiind condamnat anterior prin sentinţele penale nr. 5739/1992, 3503/1994, 289 din data de 20.03.1993, 174 din data de 04.02.1998, 1795/1998, 626 din data de 28.04.1999, 431 din data de 28.06.2001.
Pe parcursul urmăririi penale, acesta a avut o atitudine constant sinceră, recunoscând faptele comise.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Găeşti sub nr. …
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, instanţa reţine următoarele:
La data de 14.11.2011, la Postul de Poliţie Valea Mare din cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Dâmboviţa a fost înregistrată plângerea formulată de numitul DV cu privire la faptul că, în seara de 12.11.2012, în jurul orei 20,30, numitul RN a pătruns în curtea locuinţei sale şi a sustras un CD player din autoturismul acestuia, distrugând componente ale bordului autovehiculului; totodată, a precizat că a recuperat CD player-ul de la locuinţa lui RN şi a solicitat tragerea la răspundere penală a acestuia – fila 4 din dosarul de urmărire penală.
Plângerea a fost înregistrată în aceeaşi zi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găeşti, sub nr. ….
Prin declaraţia dată (fila 5 din dosarul de urmărire penală), numitul DV a relatat că în seara de 12.11.2012, în jurul orei 20,30, l-a observat pe numitul RN în curtea locuinţei sale, fugind către pădure din zona unde DV parcase autoturismul. De asemenea, a remarcat faptul că RN avea asupra sa un CD player marca Sony. A mai menţionat că soţia sa, DM, a mers la domiciliul lui RN, unde fratele acestuia i-a înapoiat CD playerul sustras.
În procesul verbal de cercetare la faţa locului din data de 13.11.2011 – de la filele 6-8 din dosarul de urmărire penală, se precizează că în interiorul autoturismului părţilor vătămate se pot remarca urme de dislocare şi de forţare la nivelul bordului, iar radiocasetofonul lipseşte din locul destinat.
În declaraţia olografă din data de 22.12.2011 şi în declaraţia de învinuit din data de 16.02.2012, RN a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa şi a detaliat modul de săvârşire a acestora – filele 9-10 din dosarul de urmărire penală. Învinuitul a recunoscut faptele comise şi în declaraţia din data de 03.04.2012 de la fila 19 din dosarul de urmărire penală.
În declaraţia din data de 13.11.2011 (fila 12 din dosarul de urmărire penală), DM a relatat că în seara de 12.11.2012, în jurul orei 20,30, l-a observat pe numitul RN în curtea locuinţei sale, lângă autoturismul parcat, având asupra sa un CD player. În acel moment, RN a fugit spre pădure, iar DM a mers la autovehicul şi a constatat lipsa CD playerului şi deteriorarea bordului. Ulterior, în aceeaşi seară, DM a plecat la domiciliul lui RN, unde a povestit fratelui acestuia cele întâmplate, acesta din urmă fiind de acord să meargă să îl caute. După un timp, fratele lui RN a revenit la domiciliu împreună cu acesta, înapoindu-i numitei DM bunul sustras. A mai precizat DM că CD playerul este bun comun al său şi al soţului, fiind dobândit în timpul căsătoriei, dar şi că nu se constituie parte civilă, deoarece casetofonul a fost recuperat.
Aspectele de mai sus sunt confirmate şi de planşa foto aflată la filele 15-17 din dosarul de urmărire penală, dar şi de declaraţia martorului BV de la fila 20 din dosarul de urmărire penală.
La termenul de judecată din data de 17.01.2013, în condiţiile asigurării asistenţei judiciare efectuate de către apărător desemnat din oficiu, inculpatului i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile art. 320 indice 1 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
Acesta a declarat, anterior începerii cercetării judecătoreşti, că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaşte şi şi le însuşeşte.
Coroborând recunoaşterea inculpatului cu celelalte mijloace de probă din faza de urmărire penală, instanţa reţine că acesta a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în faptele inculpatului RN de a pătrunde fără drept în seara de 12.11.2011, după lăsarea întunericului, în curtea locuinţei părţilor vătămate DM şi DV, de unde a sustras un casetofon din autoturismul aparţinând acestora; urmarea imediată o reprezintă atingerea adusă valorilor sociale referitoare la patrimoniu şi celor referitoare la inviolabilitatea domiciliului, iar legătura de cauzalitate dintre fapte şi urmarea imediată rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit infracţiunile cu intenţie directă, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal, prevăzând rezultatele faptelor şi urmărind producerea acestor rezultate.
La individualizarea pedepselor pe care le va aplica inculpatului pentru fiecare dintre infracţiunile concurente, instanţa va ţine seama, potrivit art. 72 Cod penal, de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum şi de dispoziţiile art. 320 indice 1 Cod procedură penală.
În cazul infracţiunii de furt calificat, limitele de pedeapsă prevăzute de lege (art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g Cod penal) sunt de la 3 la 15 ani închisoare, iar prin reducerea lor cu o treime se ajunge la limitele de la 2 la 10 ani închisoare.
În cazul infracţiunii de violare de domiciliu, limitele de pedeapsă prevăzute de lege (art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal) sunt de la 3 la 10 ani închisoare, iar prin reducerea lor cu o treime se ajunge la limitele de la 2 la 6 ani şi 8 luni de închisoare.
În ceea ce priveşte persoana infractorului, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit faptele în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, din fişa de cazier judiciar de la fila 7 din dosarul instanţei reieşind că acesta a fost condamnat pentru mai multe infracţiuni, astfel:
– prin sentinţa penală nr. 389 din data de 09.04.1993 a Judecătoriei Găeşti,
– prin sentinţa penală nr. 3503/1994 a Judecătoriei Târgovişte,
– prin sentinţa penală nr. 289 din data de 20.03.1997 a Judecătoriei Găeşti,
– prin sentinţa penală nr. 174 din data de 04.02.1998 a Judecătoriei Găeşti,
– prin sentinţa penală nr. 1795 din data de 30.10.1998 a Judecătoriei Târgovişte,
– prin sentinţa penală nr. 431 din data de 28.06.2001 a Judecătoriei Găeşti,
– prin sentinţa penală nr. 1414 din data de 17.11.2004 a Judecătoriei Moreni.
Faţă de aceste aspecte, instanţa nu va reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, deoarece nu este îndeplinită cerinţa ca inculpatul să fi avut o bună conduită anterior săvârşirii faptelor deduse judecăţii.
În prezenta cauză, instanţa apreciază că nu se impune nici reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante arătate în art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, deoarece nu este oportun a se coborî pedeapsa sub minimul special; inculpatul a dovedit o perseverenţa deosebită în săvârşirea unor fapte de aceeaşi natură, respectiv infracţiuni de furt calificat, astfel că reeducarea inculpatului şi cultivarea în conştiinţa sa a respectului faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală se pot realiza numai prin aplicarea unei pedepse mai aspre. De altfel, aceasta este o circumstanţă atenuantă judiciară, iar reţinerea sa este lăsată la latitudinea instanţei, care va dispune în funcţie de particularităţile speţei.
Mai mult decât atât, inculpatul a mai beneficiat în trecut de clemenţa organelor judiciare, dispunându-se în privinţa sa de mai multe ori liberarea condiţionată, însă inculpatul a continuat să manifeste o conduită necorespunzătoare, concretizată în săvârşirea de fapte ilicite, ceea ce caracterizează inculpatul ca o persoană periculoasă pentru societate, faţă de care se impune a se dispune o pedeapsă mai grea.
Având în vedere toate aceste argumente, instanţa urmează să îl condamne pe inculpat astfel:
La o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu din data de 12.11.2011.
La o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat din data de 12.11.2011.
În baza art. 33 lit. a şi art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, instanţa va contopi cele două pedepse aplicate, pedeapsa cea mai grea fiind aceea de 2 ani închisoare.
Faţă de persistenţa remarcabilă a inculpatului în săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, fapte care au fost săvârşite de acesta începând din anul 1993 până în prezent, faţă de aspectul că în acest timp inculpatul a fost condamnat de mai multe ori, a executat perioade de detenţie şi a fost liberat condiţionat, dar acesta nu s-a reeducat, faţă de faptul că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, instanţa apreciază că este necesar a se aplica acestei pedepse un spor de 1 an, astfel încât inculpatul va executa efectiv, în penitenciar, o pedeapsă rezultantă de 3 (trei) ani închisoare, potrivit art. 57 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal, instanţa va interzice inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
Instanţa nu va interzice inculpatului dreptul civil prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal, ţinând cont de hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici c. României, unde s-a statuat că privarea de dreptul de a vota pentru toţi condamnaţii care execută pedepse şi care se aplică în mod automat acestora, indiferent de durata pedepsei lor, de natura sau gravitatea încălcării pe care aceştia au săvârşit-o şi independent de situaţia lor personală, depăşeşte limitele unei aprecieri rezonabile, astfel că este incompatibilă cu articolul 3 din Protocolul nr. 1.
Întrucât în speţă, persoana inculpatului şi natura infracţiunii săvârşite nu impun interzicerea dreptului de a vota, va fi exceptată de la aplicare pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 14 şi 15 Cod procedură penală, instanţa va lua act că prejudiciul cauzat părţilor vătămate DM şi DV a fost recuperat prin restituirea bunului de către inculpat, astfel că acestea nu se constituie părţi civile în cauză (filele 4, 5 şi 12 verso din dosarul de urmărire penală).
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu DL, conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie seria DB nr. 3181/2012, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 385 indice 1 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 385 indice 3 Cod procedură penală, calea de atac împotriva prezentei hotărâri este recursul, în termen de 10 zile de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă.
