Constată că prin sentinţa penală nr. 239/21.11.2012 a Judecătoriei Făgăraş, în baza art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului S.C., la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene.
În baza art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală s-a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În baza art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală s-a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 85 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, ce i-a fost aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 22/2012 a Judecătoriei Făgăraş, definitivă prin decizia penală nr. 800/R/3.10.2012 a Curţii de Apel Braşov.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, aplicată inculpatului S.C. prin sentinţa penală nr. 22/2012 a Judecătoriei Făgăraş, şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, aplicată pentru infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, şi 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal raportat la art. 33 lit. a şi b şi 34 lit. b Cod penal şi art. 35 alin. 1 Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, şi respectiv de 2 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 22/2012 a Judecătoriei Făgăraş, cu pedepsele de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, de 2 ani închisoare, şi respectiv de 2 luni închisoare, aplicate prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei sau considerarea ca executată a acesteia.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
S-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 cod penal.
În baza art. 14 al. 3 lit. b Cod procedură penală şi art. 998 Cod civil s-a obligat inculpatul S.C. să plătească părţii civile A.P.I.A., cu sediul în Mun. Bucureşti, B-dul C…, suma de 70.994,26 lei, cu titlu de despăgubiri civile la care se adaugă dobânzi de întârziere calculate de la data scadenţei debitului şi până la achitarea integrală a acestuia.
În baza art. 348 Cod procedură penală s-au desfiinţat înscrisurile falsificate intitulate „declaraţie de suprafaţă – 2009 M.M.O.” din data de 15.05.2009 şi „contract de arendare” înregistrat la Primăria Comunei C., ce poartă data de 09.03.2009, ataşate la dosarul fermierului M.M.O..
S-a menţinut măsura sechestrului asigurator instituit asupra cotei de ½ parte din autoturismul marca Ford Fiesta JH1 F6JB1, serie şasiu W…, cu nr. de înmatriculare BV-10-…, măsură dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 6.06.2012 şi aplicată prin procesul-verbal din data de 12.06.2012.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri Parchetul de pe lângă ÎCCJ-DNA-ST B. şi inculpatul S.C.
Parchetul solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinţei penale nr. 239 din data de 21 noiembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Făgăraş, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.C., pe care o critică sub aspectul netemeiniciei privind cuantumul pedepselor aplicate, a modalităţii de executare a pedepsei rezultante şi pentru neaplicarea pedepsei complementare şi cu privire la infracţiunea de înşelăciune.
Prin actul de sesizare al instanţei au fost reţinute în sarcina inculpatului S.C. trei infracţiuni comise în considerarea calităţii sale de consilier superior APIA ce viza hotărârea sa de a obţine o finanţare nerambursabilă pentru suprafaţa de 65,05 ha aflată în proprietatea Composesoratului de Pădure D., banii urmând a fi viraţi în contul martorului M.M.O., prin falsificarea materială a unor acte. Practic, prin actul lui inculpatul a produs un prejudiciu de 59.096,58 lei, iar bugetului naţional de 8.988,72 lei, acesta nefiind până în prezent recuperat.
Chiar dacă inculpatul S.C. şi-a recunoscut vinovăţia, instanţa de fond nu a realizat o justă şi eficientă individualizare a pedepselor, chiar în contextul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă. Instanţa de fond a reţinut că inculpatul este căsătorit, are vârsta de 56 de ani, are calitatea de consilier superior APIA, nu are antecedente penale şi că a avut o bună conduită înainte de comiterea faptelor, sens în care fiecare dintre pedepsele aplicate s-au cantonat în jurul minimului special prevăzut de lege.
Solicită a se observa că inculpatul S.C. nu este la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat definitiv pentru fapte similare, concurente, respectiv prin sentinţa penală nr. 22/2012 a Judecătoriei Făgăraş, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 800/R/2012 a Curţii de Apel Braşov, fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal, cu aplicarea art. 81 Cod penal. Cu toate acestea, instanţa de fond, respectiv Judecătoria Făgăraş, nu a înţeles să sancţioneze în nici un fel perseverenţa infracţională a inculpatului, deşi faptele au fost săvârşite la un interval scurt de timp.
Tot în virtutea calităţii sale de consilier superior APIA, în contextul în care pentru terenurile aparţinând Primăriei T. (sentinţa penală nr. 22/2012 a Judecătoriei Făgăraş), respectiv Composesoratul de Pădure D. (prezenta cauză) nu s-a solicitat sprijinul pe suprafaţă, iar prejudiciile cauzate atât bugetului naţional cât şi bugetului comunităţii europene, nu au fost recuperate în niciuna dintre cele două cauze penale.
În acest sens, apreciază oportună aplicarea dispoziţiilor art. 86/1 Cod penal pentru pedeapsa rezultantă stabilită, cu stabilirea unui termen de încercare mai lung între 2 şi 5 ani, pentru a exista un control permanent asupra conduitei inculpatului şi pentru a-l determina pe inculpat la o conduită licită.
Instanţa de fond a aplicat inculpatului S.C. o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal şi consideră că s-ar impune aplicarea pedepsei complementare şi vizavi de această infracţiune.
Concluzionând, parchetul solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii instanţei de fond şi rejudecând majorarea cuantumului pedepselor aplicate, aplicarea pedepsei complementare şi pentru infracţiunea de înşelăciune, iar ca modalitate de executare a pedepsei rezultate, aplicarea dispoziţiilor art. 86/1 Cod penal.
Recurentul inculpat S.C. susţine că recursul său vizează latura civilă. Sub aspectul laturii civile se subliniază că inculpatul nu a beneficiat de aceste sume. Inculpatul nu a săvârşit aceste fapte decât pentru a ajuta Primăria T. şi Composesoratul de Pădure D.. Banii pe care fondurile APIA le-au acordat acordate au mers la o persoană audiată ca martor în acest dosar, respectiv M.M.O.. Apreciază că M.M.O. trebuia să aibă o altă calitate. De ce anume aceste sume au fost trecute pe numele lui, deoarece era sfârşitul termenului la care se putea efectua cererea, iar preşedintele Composesoratului nu a făcut formele şi tabelele cerute de lege şi în acest context s-a trecut pe numele lui M. şi această suprafaţă deoarece acesta avea un contract de arendare de la Composesoratul de Pădure D. şi pentru a nu se pierde aceşti bani.
Recuperarea acestor sume se face de la M.M., deoarece composesoratul nu are nicio legătură directă cu APIA, deşi banii sunt la composesorat. Singura legătură existentă este aceea pe care APIA a înţeles să o folosească prin acest proces-verbal care atestă faptul că banii au fost viraţi de către APIA lui M.M.O. şi că M.M. trebuie să restituie banii încasaţi. Recuperarea acestor sume de bani se face de la M.M.O., bani încasaţi pe nedrept de la APIA.
Se susţine că în cauză nu există prejudiciul recuperat, dar APIA a luat măsurile cuvenite pentru recuperarea prejudiciului, M.M.O. fiind în executare silită, astfel că banii vor fi recuperaţi de către composesorat.
Constituirea de parte civilă făcută de către APIA la parchet este şi faţă de M.M.O. şi faţă de S.C.. Solicitarea este de a nu-l obliga pe inculpatul S. să plătească către APIA suma la care se face referire, suma fiind încasată nelegal de către M.M.O..
Analizând actele şi lucrările dosarului curtea constată că recursurile parchetului şi al inculpatului sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, pentru următoarele motive:
În ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpatului S.C., curtea constată că acestea au fost just individualizate, ţinându-se cont de gravitatea faptelor şi de persoana inculpatului. Instanţa de fond a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul special, deoarece a ţinut cont de faptul că acesta are vârsta de 56 de ani, este căsătorit, îndeplineşte funcţia de consilier superior şi nu are antecedente penale. În plus, aşa cum s-a arătat, s-a avut în vedere că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunilor şi o comportare sinceră în cursul procesului, recunoscând şi regretând faptele săvârşite. La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului trebuie ţinut cont şi de mobilul faptei comise, respectiv de intenţia inculpatului de a ajuta Composesoratul de pădure D., nefiind indicii că inculpatul a urmărit obţinerea unui folos personal. De asemenea, instanţa de fond a ţinut cont de faptul că inculpatul a solicitat judecarea pe baza procedurii recunoaşterii vinovăţiei, fapt ce presupune reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite.
Pentru aceste motive curtea constată că nu se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului S.C., pentru infracţiunile comise, acestea reflectând în mod just atât gravitatea faptelor comise cât şi trăsăturile personale ale inculpatului.
În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului S.C., curtea constată că de asemenea că modalitatea suspendării simple, aleasă de instanţa de font, este aptă să conducă la îndeplinirea scopului pedepsei aplicate, fără a fi necesară instituirea unor măsuri de supraveghere sau a unor obligaţii, aşa cum a solicitat parchetul în recursul declarat. Inculpatul are o vârstă destul de înaintată, a avut un comportament sincer după săvârşirea faptei, iar înainte de comiterea acesteia a avut un comportament conform normelor de convieţuire socială, fiind bine integrat în familie şi societate. S-ar fi impus supravegherea specială a inculpatului sau impunerea unor obligaţii acestuia doar în cazul în care ar fi existat un pericol ca inculpatul să comită alte infracţiuni, din cauza mediului social în care acesta îşi continuă viaţa sau din cauza exercitării în continuare a unor activităţi care au creat mediul prielnic pentru săvârşirea infracţiunilor. Or, în speţă nu poate fi vorba de existenţa unor condiţii care să favorizeze săvârşirea de către inculpat a altor infracţiuni, deoarece acesta nu mai este în situaţia ce a prilejuit săvârşirea faptelor. În lipsa unor indicii că inculpatul ar fi predispus la săvârşirea unor alte fapte de natură penală, curtea apreciază că nu este se impune suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante aplicate acestuia. Simpla condamnare a inculpatului, în urma parcurgerii unui proces penal, este suficientă pentru asigurarea scopului pedepsei de reeducare a inculpatului, existând suficiente date că acesta poate fi atins şi prin lăsarea în libertate a inculpatului.
De asemenea, curtea constată că inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, iar în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente această pedeapsă complementară se va executa pe lângă pedeapsa rezultantă, de 2 ani închisoare. Având în vedere acest aspect, precum şi faptul că legea nu prevede luarea în mod obligatoriu a pedepsei complementare pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune, curtea apreciază că recursul parchetului nu este întemeiat nici cu privire la acest aspect. Inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară pe lângă pedeapsa rezultantă, iar în cauză nu există elemente potrivit cărora s-ar fi impus aplicarea unei alte pedepse complementare şi pe lângă infracţiunea de înşelăciune.
Recursul inculpatului, declarat pe latură civilă, nu este întemeiat, deoarece inculpatul este cel care este obligat să suporte prejudiciul creat părţii civile APIA, prin fapta comisă. Răspunderea civilă delictuală a inculpatului intervine pentru fapta proprie, reţinută în sarcina sa, fără a avea vreo relevanţă cine a beneficiat în final de banii obţinuţi în acest mod. Relaţiile juridice dintre inculpat şi Composesoratul de Pădure D. sau numitul M.M.O. exced cadrului procesual stabilit în prezenta cauză. Cadrul procesual este cel stabilit strict de latura penală a procesului şi doar în aceste limite instanţa va stabili răspunderea civilă delictuală. Nu se poate extinde cadrul procesual şi cu privire la alte raporturi juridice, care exced raportului juridic născut între inculpat şi partea civilă, ca urmare a săvârşirii de către cel dintâi a infracţiunilor reţinute în sarcina sa. În cazul în care inculpatul are de invocat recuperarea unor prejudicii, create în urma unor raporturi juridice ulterioare săvârşirii faptei, acesta va avea la îndemână căile prevăzute de lege pentru recuperarea acestui prejudiciu. Pentru aceste motive, curtea constată că în mod corect inculpatul a fost obligat la plata prejudiciului produs prin comiterea infracţiunilor supuse judecăţii.
În speţă instanţa nu poate analiza decât condiţiile răspunderii civile delictuale, rezultate din săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor reţinute în sarcina sa. Or, sub acest aspect, se poate reţine fapta civilă delictuală a inculpatului, existenţa unui prejudiciu produs părţii civile APIA; prejudiciu care încă nu a fost reparat, şi existenţa unei legături de cauzalitate între faptele inculpatului şi prejudiciul produs. Nefiind reparat prejudiciul produs prin infracţiuni, nici de către inculpat, nici de către o altă persoană, nu poate fi primită susţinerea inculpatului că acesta ar urma să fie recuperat de către APIA prin imputarea banilor numitului M.M.O..
În consecinţă, curtea constată că este nefondat şi recursul inculpatului, declarat sub acest aspect.
Fiind respins recursul inculpatului, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
