S-a pus in mişcare acţiunea penală şi a fost trimis in judecată inculpatul N.Î.R., pentru săvârşirea infracţiunii de „refuz de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei”, prev. şi ped. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, republicată.
In motivarea rechizitoriului procurorul a reţinut în esenţă că inculpatul la data de 30.08.2009, ora 05.50, fiind surprins în trafic de către organele de poliţie în timp ce conducea pe drumurile publice din municipiul Iaşi (str. Moara de Vânt) autovehiculul marca Toyota şi fiind condus apoi la o unitate spitalicească, a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale precum şi în cursul judecăţii, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 30.08.2009, în timp ce lucrătorii de politie din cadrul IPJ Iaşi -Serviciul Poliţiei Rutiere – BSCMU efectuau serviciul de supraveghere şi control al traficului rutier pe strada Moara de Vînt din municipiul Iaşi, la ora 05.50, au oprit în trafic pentru control autoturismul marca Toyota, care circula dinspre Aroneanu către strada Eternitate.
Întrucât şoferul-inculpat emana halenă alcoolică, acesta a fost testat cu aparatul alcooltest care a indicat o valoare de 0,56 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 05.50 (nr. test 00532— f. 12 din dosarul cauzei). In consecinţă, inculpatul a fost condus la Spitalul Sf. Spiridon Iaşi pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Ajuns la spital, inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, aspect consemnat de către medicul de gardă în buletinul de examinare clinică (“De la ora 06.07 de când a sosit în UPU şi până la ora 06.35, pacientul agitat refuză recoltarea de probe”; de asemenea, medicul a consemnat în buletin şi împrejurarea că inculpatul “pare” sub influenţa alcoolului). Inculpatul a refuzat să semneze actele de constatare a infracţiunii săvârşite întocmite de organul constatator.
Situaţia de fapt astfel reţinută, rezultă din coroborarea probelor administrate in cauză.
Deşi inculpatul nu a recunoscut că anterior momentului în care a urcat la volan, ar fi consumat băuturi alcoolice, totuşi aparatul alcooltest cu care a fost testat a indicat o valoare de 0,56 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 05.50 – nr. test 00532- f. 12 din dosarul cauzei, precum iar în buletinul de examinare clinică, după examinarea inculpatului, medicul a consemnat că acesta “pare” sub influenţa alcoolului. De asemenea, în procesul-verbal de constatare întocmit de către organele de poliţie, se precizează că inculpatul, la interpelarea lucrătorilor din cadrul SPR a recunoscut că “a servit două beri în discotecă în noaptea de 29/30.08.2009, între orele 23.30-05.30, după care s-a urcat la volanul autoturismului şi 1-a condus până a fost oprit de către organele de poliţie”, aspect confirmat de depoziţia martorului D.D., prezent la testarea inculpatului cu alcooltestul şi care a arătat în declaraţia dată în faţa organelor de poliţie că inculpatul, în prezenţa lui, a recunoscut că este sub influenţa băuturilor alcoolice, întrucât, înainte de a se urca la volan, a consumat 2 beri într-o discotecă.). În acest context, solicitarea organelor de poliţie adresată inculpatului de a se supune recoltării de probe biologice a fost perfect justificată. De asemenea, contestarea de către inculpat a acestei evidenţe (consumul anterior de băuturi alcoolice) în contextul unei probator copleşitor, reliefează o atitudine procesuală nesinceră.
Fiind audiat, în prezenţa apărătorului său ales, inculpatul a precizat organelor de cercetare penală faptul că refuzul recoltării de probe din data de 30.08.2009 s-a datorat fobiei de ace, prezentând în acest sens mai multe documente medicale. A mai arătat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii că, în realitate, nu a fost vorba despre un refuz de a se supune recoltării, ci mai degrabă despre o amânare a momentului recoltării întrucât avea nevoie « de un răgaz de câteva minute pentru a se linişti ».
Această apărare a inculpatului nu va fi reţinută de instanţă pentru următoarele motive.
În primul rând, potrivit declaraţiei martorului B.C., asistent medical care a asistat la refuzul inculpatului, inculpatul a avut la dispoziţie 40-45 de minute, timp în care medicii au insistat să se supună recoltării de probe, iar inculpatul a continuat să refuze. Potrivit declaraţiei acestui martor ,,acesta tot găsea motive pentru a nu i se recolta probe spunând că este alergic la acul de seringă sau alte lucruri asemănătoare; i-am adus la cunoştinţă acestuia că dacă îi va fi rău îi vom acorda primul ajutor (..); NIR a tras de timp pentru a nu i se recolta probe biologice (…); în nici un moment nu am avut senzaţia că acesta se teme de acul de seringă’’.
In al doilea rând, raportat la susţinerile inculpatului referitoare la fobia de care suferă, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, în cadrul cărora specialiştii din cadrul IML Iaşi au stabilit că la data comiterii faptei inculpatul nu suferea de vreo afecţiune care să îl împiedice să se supună recoltării de probe biologice. Din documentaţia medicală examinată nu rezultă că inculpatul ar fi prezentat simptome specifice diagnosticului ,,fobie de ace’’ la momentul examinării clinice din Serviciul UPU la data de 30.08.2009, data comiterii faptei. S-a mai consemnat în raportul de expertiză că fobia de ace reclamată de inculpat nu este obiectivată prin simptome specifice, psihologice sau vegetative.
Din raportul de expertiză medico-legală din cursul urmăririi penale mai rezultă că …nu există elemente medico-legale obiective pentru a putea face aprecieri certe cu privire la simptomatologia învinuitului; că acesta prezintă, într-adevăr, diagnosticul de ‘tulburare anxioasă cu elemente fobice specifice”, însă, are discernământ asupra faptelor şi acţiunilor sale şi că tulburarea anxioasă cu elemente fobice nu este de natură a pune sănătatea persoanei în primejdie atunci când asupra sa s-ar interveni cu obiecte ascuţite (cum ar fi recoltarea de probe biologice folosindu-se acul de seringă), cu alte cuvinte diagnosticul prezentat de inculpat nu este de natură să justifice refuzul său de recoltare a probelor biologice, întrucât din moment ce nu îl face incompatibil cu calitatea de conducător auto, inculpatul are obligaţii în aceasta calitate, inclusiv aceea de a se supune recoltării probelor biologice. Folosindu-se de acest diagnostic, practic, inculpatul ar putea conduce oricând sub influenţa alcoolului şi refuza oricând recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, cu alte cuvinte starea afectivă caracterizată printr-un exces de emoţie i-ar da oportunitatea eludării unor dispoziţii legale imperative în materie, care sunt aplicabile tuturor celorlalţi conducători auto, lucru ce ar fi inadmisibil.
În plus este greu de crezut că inculpatul, student atât la medicina generală cât şi la medicina dentară, calitate în care se presupune că a fost martor şi administrator al multor proceduri medicale din cele mai invasive, nu poate accepta nici după 35 de minute să i se recolteze probe de sânge.
În consecinţă instanţa constată potrivit art. 345 Cod procedură penală că fapta reţinută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, urmând a dispune condamnarea acestuia.
