Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Ialomita inculpata P. I. a fost trimisa în judecata pentru comiterea infractiunii de refuz de a pune la dispozitia administratorului judiciar, în termen de 10 zile documentele societatii, infractiune prevazuta de art. 147 din Legea nr. 85/2006.
Instanta de fond a dispus achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. raportat la art. 10 lit. b C.pr.pen. – fapta nu este prevazuta de legea penala.
În motivarea hotarârii s-a retinut ca inculpata si-a nesocotit obligatia de a depune documentele societatii în termenul de 10 zile dar, la data la care a fost comisa fapta, data la care a expirat termenul de 10 zile (noiembrie 2003) aceasta nu era incriminata de legiuitor ca infractiune ci era sanctionata cu amenda civila.
Astfel, potrivit art. 32 din Legea nr. 64/1995, în vigoare la acea data, „În termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit art. 31 alin. 5 sau 7 debitorul este obligat sa depuna la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute la art. 26 alin. 1”. Alineatul 2 al acestui articol avea urmatorul continut: „Nerespectarea fara motive întemeiate a dispozitiilor prevazute la alineatul 1 se sanctioneaza cu amenda civila de 2.000.000 lei pe zi de întârziere, amenda care va fi aplicata persoanelor care îl reprezinta legal pe debitor”.
Abia în 2004, prin Legea nr. 149 din 11.05.2004 au fost abrogate prevederile alineatului 2 al articolului 32 si a fost incriminata fapta ca infractiune prin dispozitiile art. 1275 care aveau urmatorul continut: “Refuzul debitorului persoana fizica sau al administratorului, directorului, directorului executiv sau reprezentantului legal al debitorului, persoana juridica, de a pune la dispozitie judecatorului-sindic, administratorului sau lichidatorului judiciar, în conditiile prevazute la art. 32 alin. (1), documentele si informatiile prevazute la art. 26 alin. (1) lit. a) – e) sau împiedicarea acestora, cu rea-credinta, de a întocmi documentatia respectiva se pedepseste cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda.”
În prezent infractiunea este incriminata de art. 147 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce priveste natura a infractiuni instanta de fond a apreciat ca nu este o infractiune continua, care sa prezinte doua momente unul de consumare iar altul de epuizare ci este o infractiune momentana, instantanee care se consuma la expirarea termenului de 10 zile.
În sustinerea acestei opinii au fost invocate urmatoarele argumente:
Pentru identificarea infractiunilor continue si delimitarea lor de infractiunile instantanee, în literatura de specialitate si practica judiciara penala, s-a aratat ca trebuie sa se stabileasca în primul rând daca actiunea sau omisiunea ce constituie elementul constitutiv al laturii obiective al infractiunii este prin ea însasi apta de prelungire dupa momentul consumativ.
În cazul în care infractiunea presupune o actiune – situatie incidenta în speta – uneori, termenul sau expresia folosite de legiuitor pentru a desemna actiunea interzisa are o importanta deosebita. Un termen sau o expresie care semnifica o activitate de durata, releva întotdeauna caracterul continuu al infractiunii. De exemplu: conducerea, detinerea, portul, transportul etc.
Alteori, pentru a determina natura reala a infractiunii trebuie sa ne adresam unei arii mai largi de elemente cuprinse în textul incriminator si eventual considerate si în lumina altor dispozitii legale susceptibile sa le lamureasca continutul.
În cazul infractiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 (fostul art. 1275 din Legea nr. 64/1995, modificata) elementul constitutiv al laturii obiective consta într-o actiune si anume refuzul debitorului de a pune la dispozitie în conditiile prevazute la art. 35, adica în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, documentele si informatiile prevazute la art. 28 alin. (1) lit. a) – f).
Dupa cum se poate observa termenul ales de legiuitor pentru a incrimina aceasta infractiune nu desemneaza o activitate de durata ci o actiune instantanee.
Pe de alta parte, obligatia de a depune documentele si informatiile prevazute la art. 28 alin. (1) lit. a) – f) nu este prin natura ei o obligatie cu caracter continuu, adica o obligatie a carei executare sa se prelungeasca în timp, cum este situatia obligatiei de întretinere.
În cazul refuzului de a depune aceste documente si informatii, ca si în cazul refuzului de a restitui bunul mobil al altuia, detinut cu orice titlu (actiune ce realizeaza elementul material al laturii obiective în cazul infractiunii de abuz de încredere, prev. de art. 213 C.pen., infractiune instantanee, conform opiniei dominante în practica si doctrina penala) obligatia faptuitorului este o obligatie cu consumare instantanee iar ceea se prelungeste în timp este detinerea documentelor si informatiilor. Or, infractiunea nu se realizeaza din punct de vedere al laturii obiective prin detinerea acestor documente si informatii ci prin refuzul de a le pune la dispozitie.
Natura acestei infractiuni prezinta în cauza o importanta deosebita deoarece, atâta timp cât suntem în prezenta unei infractiuni instantanee, concluzia ce se impune est aceea ca legea noua, de incriminare, nu poate fi aplicata unei fapte care a fost savârsita anterior intrarii sale în vigoare.
A mai retinut instanta de fond ca si în situatia în care s-ar considera ca este vorba de o infractiune continua dispozitiile incriminatorii, în lipsa unor dispozitii tranzitorii, nu pot fi aplicate decât în cazul procedurilor deschise dupa intrarea lor în vigoare. În caz contrar nu s-ar pute stabili care este momentul consumarii infractiunii continue: daca se alege data intrarii în vigoare a legii prin care fapta a fost incriminata ca infractiune se ajunge implicit la o sanctionare pentru un comportament manifestat în perioada când fapta era sanctionata doar cu amenda civila iar acordarea unui nou termen de gratie care sa curga de la intrarea în vigoare a legii nu are suport legal.
Definitiva prin decizia penala nr. 277/27.11.2008 a C.A.B. – sectia a II-a penala la 09.12.2008
