Rejudecare în caz de extrădare. Respingerea Domeniu asociat:
cererii. Menţinerea hotărârii de condamnare a Asistenţa judiciară
condamnatului. internaţională
Sentinţa penală nr. 88/P din 28.04.2010
S-a înregistrat la această instanţă cererea de rejudecare după extrădare, formulată de condamnatul G. T., în prezent deţinut în Penitenciarul Bacău, care a solicitat să se dispună, în temeiul art. 5221 Cod procedură penală, rejudecarea după extrădare a cauzei penale care a format obiectul dosarului penal al Tribunalului Neamţ, în care s-a pronunţat sentinţa penală din 26.03.2009 a acestei instanţe, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 9 (nouă) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Condamnatul nu şi-a motivat cererea introductivă, însă, la primul termen de judecată a invocat, prin apărătorul desemnat din oficiu, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5221 Cod procedură penală, solicitând admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare, deoarece a fost judecat şi condamnat în lipsă.
Prin încheierea pronunţată de această instanţă la data de 09.12.2009, în temeiul art. 5221 raportat la art. 405 alin. 2 şi art. 403 alin. 3 Cod procedură penală, s-a admis în principiu, cererea de rejudecare formulată de G.T., după extrădare, reţinându-se că acesta a lipsit de la judecarea în fond a cauzei, fiind trimis în ţară la data de 06.10.2009, în vederea executării pedepsei de 9 ani închisoare, de către autorităţile judiciare din Spania.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi condamnatul şi partea vătămată, s-a întocmit referat de evaluare pentru condamnat, s-au solicitat relaţii de la Spitalul Târgu-Neamţ şi au fost audiaţi martorii D.I., C. A., A. C.-M., A. C. şi D. E..
Examinând lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut că prin sentinţa penală din 26.03.2009 a acestei instanţe, rămasă definitivă prin neapelare, G. T. a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 9 (nouă) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II şi lit. b Cod penal, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
S-a reţinut în sarcina condamnatului că, acesta locuia împreună cu soţia sa G. M. şi cu fiul lor, în comuna Grumăzeşti, judeţul Neamţ. În seara zilei de 17.12.2007, condamnatul a venit acasă în stare de ebrietate. Partea vătămată G.M., care lucra la maşina de cusut (cei doi aveau un atelier de confecţionat căciuli), i-a spus că trebuie să meargă la târg în oraşul Paşcani, pentru a vinde căciuli, fiind o perioadă propice comerţului.
Condamnatul s-a enervat, spunându-i părţii vătămate că s-a săturat să meargă la târguri, a luat de pe masă cuţitul de bucătărie, s-a îndreptat spre ea, a trântit-o la pământ şi a lovit-o cu acel cuţit în zona abdomenului. Partea vătămată a reuşit să fugă în camera copilului şi a încuiat uşa. Fiica părţii vătămate şi-a anunţat bunicii, care locuiau în aceeaşi gospodărie şi a telefonat la serviciul de ambulanţă. Partea vătămată a fost transportată la spital, unde a suferit o intervenţie chirurgicală.
Conform raportului de constatare medico-legală din 19.12.2007, efectuat de Serviciul de Medicină Legală Piatra-Neamţ, a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp tăietor înţepător, care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, constând în plagă înjunghiată abdominală cu evisceraţie, plăgi multiple colon şi jejun, secţiune drept abdominal, hemiperitoneu, peritonită, iar prin gravitatea lor, leziunile traumatice au pus în primejdie viaţa victimei.
Tribunalul Neamţ a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, nr. 65/26.03.2009 şi a întocmit formele de extrădare, în baza cărora G. T. a fost predat în România de autorităţile judiciare din Spania, la data de 06.10.2009, când a început executarea pedepsei.
Condamnatul a învederat că judecata s-a desfăşurat în lipsa sa, nefiind prezent la termenele acordate în cauză.
Având în vedere că la dosar nu există elemente din care să rezulte că G. T. ar fi revenit în ţară pe durata desfăşurării procesului penal finalizat cu condamnarea sa, s-au constatat aplicabile dispoziţiile art. 5221 Cod procedură penală şi s-a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare.
Pe fondul cauzei, condamnatul a solicitat, prin apărător şi personal, achitarea în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală, sau, în subsidiar, reţinerea stării de provocare din partea victimei şi aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
În urma analizării probelor existente la dosarul cauzei, se reţine că cererea de rejudecare după extrădare nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Condamnatul, audiat chiar în seara zilei de 17.12.2007 de organele de poliţie, a declarat că soţia sa l-a lovit cu un ciocan în cap, că el a împins-o după care aceasta a luat un cuţit în mână, iar când s-a aruncat peste el, s-a lovit în acel cuţit. Ulterior, G. T. a plecat din ţară şi nu a mai putut fi audiat pe tot parcursul procesului penal. În baza probelor administrate în dosarul penal s-a reţinut vinovăţia condamnatului în comiterea infracţiunii de tentativă de omor împotriva soţiei sale.
În rejudecare, condamnatul a susţinut că, în seara zilei de 17.12.2007, după ce a avut o discuţie contradictorie cu soţia, aceasta s-a enervat, a luat o bucată de fier de pe masa de lucru, pe care-l folosea la presatul materialului, cu care i-a aplicat o lovitură în partea stângă a capului. Din cauza loviturii primite s-a dezechilibrat şi a căzut jos, însă s-a ridicat şi i-a aplicat soţiei o lovitură puternică cu pumnul în zona feţei. Aceasta a căzut peste masa pe care lucra, masă care s-a rupt în două şi când s-a ridicat din acel loc, i-a spus, mergând în altă cameră, „m-am tăiat boule”. După ce şi-a spălat plaga provocată de soţie, a mers afară, unde a constatat că sosise maşina salvării, care a transportat-o pe G. M. la spital.
Această a doua variantă de prezentare a situaţiei de fapt de către condamnat, nu răstoarnă probele de vinovăţie existente în cauză, ci dimpotrivă, reliefează inconsecvenţa şi nesinceritatea manifestată de G. T. în declaraţiile date în faţa organelor judiciare, cu scopul vădit de a scăpa de răspunderea penală, sau, de a-i fi diminuată pedeapsa.
Probele de la urmărirea penală, cât şi cele administrate în instanţă, atât în dosarul penal , cât şi în dosarul de rejudecare după extrădare, fac dovada certă a vinovăţiei condamnatului în tentativa de ucidere a soţiei sale, nerezultând că acesta ar fi acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate şi nici împrejurarea că soţia s-ar fi lovit în cădere de masa de lucru, care s-a rupt după ce el i-a aplicat un pumn în faţă, şi prin urmare, este nevinovat.
În consecinţă, în cauză nu există indicii pentru care să se aprecieze că soluţia de condamnare a lui G. T. ar fi netemeinică şi nici vreun alt considerent rezonabil pentru care să se înlăture prezumţia puterii lucrului judecat, astfel că tribunalul, va respinge ca neîntemeiată, cererea de rejudecare după extrădare.
