Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu întocmit la 17.05.2011, în dosarul nr. 453/P/2010 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor S R, pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. e C.p., art. 208 alin. 1 C.p., art. 180 alin. 2 C.p., art. 191 alin. 1 şi 2 C.p. – 2 fapte, şi art. 20 raportat la art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. şi art. 99 şi următoarele C.p., P I, pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 192 alin.1, 2 C.p., 2 fapte , art. 20 C.p. raportat la art. 197 alin. 1, alin. 2 şi alin. 3 C.p.şi art. 180 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. şi art. 99 şi următoarele C.p. şi P A V, pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 192 alin. 1, 2 C.p. , art. 180 alin. 2 C.p. şi art. 20 C.p. raportat la art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. şi art. 99 şi următoarele C.p..
În motivarea actului de sesizare al instanţei s-au reţinut în fapt, următoarele:
Minora B D A M, născută la data de 23.09.1998, locuieşte în Sibiu, cartierul L, fiind elevă în ciclul gimnazial la Colegiul Naţional „ Gheorghe Lazăr”.
În cartierul unde locuieşte i-a cunoscut pe inculpaţii S R, P I, şi P A V, care locuiesc în acelaşi cartier, cu care s-a întâlnit şi a discutat de mai multe ori, pe stradă sau prin intermediul Internetului.
La sfârşitul lunii mai 2010, partea vătămată B D A M s-a întâlnit, în jurul amiezii, pe stradă, în apropierea ?colii din cartierul L, cu inculpatul S R care văzând că are la gât un lănţişor din aur cu cruciuliţă i l-a cerut să-l pună la gâtul său, să vadă cum îi stă. Partea vătămată a fost de acord şi după ce inculpatul şi-a pus lănţişorul la gât, acesta a refuzat să îl mai înapoieze, deşi aceasta i-a cerut acest lucru de mai multe ori, în mod imperativ.
De faţă la această scenă a fost şi martora L E A.
În zilele următoare partea vătămată B, i-a cerut, în mod repetat inculpatului S R să-i înapoieze lănţişorul şi cruciuliţa, dar aceasta nu a făcut acest lucru.
Mai mult, inculpatul S R a apelat la martora C N R, pe care a rugat-o să-i amaneteze acel lănţişor de aur la o casă de amanet, pentru a face rost de bani, spunându-i acesteia că lănţişorul este al lui şi l-a primit de la mama sa din Franţa.
La data de 29.06.2010 martora C N R s-a deplasat, împreună cu inculpatul S R la casa de amanet aparţinând S.C. G S.R.L., căreia i-a predat lănţişorul de aur cu cruciuliţă, în greutate totală de 4,95 g. aur, primind în schimb suma de 130 lei, conform contractului de amanet ( fila 38 dosar urmărire penală).
În data de 23.06.2010, în jurul orei 10, în timp ce partea vătămată B D A M, dormea la locuinţa sa, a fost trezită de zgomotul de la poartă de intrare în curte.
Ieşind din camera ei să vadă ce se întâmplă, partea vătămată B D, s-a trezit în bucătărie cu inculpaţii S şi P, care intraseră pe uşa secundară de acces în interior. Partea vătămată le-a cerut celor doi să plece din locuinţa sa, spunându-le că trebuie să se întoarcă mama sa, aflată în oraş.
Cei doi inculpaţi au refuzat să plece, punând-o pe partea vătămată să o sune pe mama ei, fixând telefonul pe difuzor, pentru a auzi şi ei convorbirea.
Mama părţii vătămate i-a comunicat acesteia că mai întârzie, fapt ce i-a făcut pe cei doi inculpaţi să mai rămână o perioadă de timp în locuinţa părţii vătămate, deşi ea le-a cerut în mod repetat să plece, servindu-se cu mâncare şi băutură din frigider.
Inculpatul S R şi-a însuşit din sufragerie, două ceasuri marca „Constantin Chavaron” şi unul electronic, cât şi suma de 40 de lei, aparţinând tatălui minorei – partea vătămată B N G, în ciuda faptului că a fost văzut de partea vătămată B D, care i-a cerut să lase ceasurile la locul lor.
După ce şi-a însuşit acele bunuri, inculpatul S R l-a chemat pe inculpatul P I, aflat în altă cameră şi au părăsit locuinţa.
Despre aceste fapte partea vătămată B D, din teamă nu a spus nimic părinţilor ei în aceea zi.
În data de 24.06.2010, în jurul orei 10, partea vătămată B D A M, aflându-se la domiciliul său , a fost din nou, trezită de zgomotul de la poartă. Ieşind din camera sa din bucătărie, i-a întâlnit acolo pe inculpaţii S R, P I şi P A V, care intraseră în curte şi mai apoi în casă, prin forţarea sistemului de închidere al porţii de la stradă. Partea vătămată B D le-a cerut celor trei inculpaţi să plece din casă, dar aceştia au refuzat, s-au servit cu mâncare şi băutură din frigider, apoi au deschis calculatorul şi au găsit un film porno, pe internet, pe care au început să-l vizioneze. Când filmul a prezentat scene erotice explicite, inculpaţii i-au cerut părţii vătămate să facă şi ea acelaşi lucru, adică să facă sex cu ei, lucru cu care partea vătămată nu a fost de acord. Faţă de refuzul părţii vătămate, cei trei inculpaţi i-au turnat băuturi alcoolice, respectiv gin, cu forţa pe gât, au prins-o de mâini şi au pus-o în pat, dezbrăcând-o de bluză şi pantaloni.
Inculpaţii au folosit forţa asupra minorei, încercând să întreţină raporturi sexuale cu aceasta, dar nu au reuşit datorită opoziţiei hotărâte a acesteia.
După un timp, partea vătămată B D a reuşit să scape din mâinile celor trei şi a fugit în stradă, reuşind să o anunţe despre cele întâmplate pe vecina sa M R. Datorită acestui fapt, cei trei inculpaţi au părăsit locuinţa.
De această dată partea vătămată Bâlc Denia le-a spus părinţilor despre cele întâmplate, fiind apoi sesizate organele de poliţie şi medicul legist. Din actul medico-legal al Serviciului Medico-Legal Sibiu rezultă că minora B D A M prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, precum şi şi prin compresiune cu mâna la nivelul braţelor şi coapselor. Leziunile pot data din 24 iunie 2010 şi necesită 5-6 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. De asemenea se concluzionează că leziunile de compresiune la nivelul coapselor s-au putut produce în cadrul unei tentative de viol, iar din punct de vedere genital minora este virgină.
Pentru dovedirea stării de fapt, organul de urmărire penală a administrat următoarele probe:
– plângerea şi declaraţia părţii vătămate B N G
– certificatul medico-legal nr. I/a/30 din 29.06.2010 al Serviciului Medico – Legal Sibiu
– declaraţiile părţii vătămate B D A M
– certificatul de naştere al minorei B D A M
– declaraţiile martorei B D E
– contract de amanet al S.C. G S.R.L. Sibiu
– procesele verbale ale organelor de poliţie
– dovezile de restituire
– declaraţiile martorilor M R, C N R, L E A
– acte pentru efectuarea rapoartelor de expertiză psihiatro-legală a inculpaţilor
– caracterizările ţi foile matricole de la şcoală a inculpaţilor
– declaraţiile inculpaţilor P I, P A V, S R
– formele de trimitere în judecată, în lipsă a inculpatului S R
– cazierele judiciare ale inculpaţilor
– citarea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, la prezentarea materialului de urmărire penală a inculpaţilor minori
– delegaţiile avocaţilor
– procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală inculpaţilor P A V şi P I.
Dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, privind actul de inculpare arătat mai înainte, a fost înregistrat la Tribuanlul Sibiu.
La termenul de judecată din 07.11.2011, instanţa a admis cererea formulată de inculpatul P I prin avocatul ales şi a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul S R.
Pentru a pronunţa această soluţie a avut instanţa în vedere următoarele argumente:
Inculpatul S R (minor în vârstă de 15 ani la data săvârşirii faptelor) a fost singurul dintre cei trei inculpaţi care a fost trimis în judecată în lipsă, deci fără a-i fi prezentat materialul de urmărire penală la finalizarea anchetei de către procuror.
Deşi au fost acordate cinci termene de judecată pentru prezentarea în faţa instanţei a inculpatului minor S R, nici acesta şi nici mama sa (partea responsabilă civilmente) nu s-au prezentat, din procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare şi din conţinutul mandatelor de aducere rezultând faptul că minorul este plecat împreună cu mama sa în Franţa, fiind necunoscute adresa de domiciliu din Franţa şi data la care cei doi se vor întoarce în România.
A mai constatat de asemenea instanţa, că, în cauză, cu privire la acest inculpat nu există referat de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune şi nici expertiză psihiatrică obligatorie de stabilire a discernământului minorului la momentul comiterii faptelor.
În consecinţă, apreciindu-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 38 C.p.p. potrivit căruia „ în cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. a), precum şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecăţi, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infracţiuni să se facă separat”, instanţa a dispus disjungerea cauzei cu privire la judecarea acestui inculpat.
În acest sens, s-a format dosar având ca obiect judecarea inculpatului S R sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. e C.p., art. 208 alin. 1 C.p., art. 180 alin. 2 C.p., art. 191 alin. 1 şi 2 C.p. – 2 fapte, şi art. 20 raportat la art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. şi art. 99 şi următoarele C.p.,
Deşi şi în acest dosar inculpatul minor S R, dar şi partea responsabilă civilmente S M au fost citaţi pentru termenele de judecată din 05.12.2011, 09.01.2012, 06.02.2012, 15.02.2012, aceştia nu s-au prezentat în instanţă, din actele de citare rezultând că s-ar afla pe teritoriul Franţei, fără a se cunoaşte adresa unde locuiesc.
Cu toate demersurile făcute, instanţa nu a reuşit să asigure prezenţa inculpatului minor la judecarea cauzei şi a fost în imposibilitate de a afla domiciliul din străinătate al minorului şi al părţii responsabile civilmente pentru a fi citaţi.
La termenul din 15.02.2012, instanţa a admis excepţia invocată din oficiu şi a dispus în temeiul art. 332 C.p.p. restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale cu privire la inculpatul minor S R.
Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut instanţa următoarele:
Inculpatul S R este născut la data de 24.03.1995, având deci la data comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată (mai-iunie 2010), vârsta de 15 ani.
Conform art. 99 alin. 2 Cod penal „minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ”.
La dosarul de urmărire penală nu există o astfel de dovadă, neefectuându-se o expertiză psihiatrică minorului de 15 ani, care este prezumat conform legii fără discernământ.
De asemenea, nu există nici referatul de evaluare al acestui minor, care a fost totuşi audiat în cursul desfăşurării urmăririi penale ( a se vedea filele 85-100 dosar de urmărire penală).
Conform art. 332 alin. 2 C.p.p., instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.
În speţă, instanţa a constatat că nu au fost respectate de către procuror dispoziţiile privind sesizarea instanţei.
Conform art. 264 C.p.p., rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei, iar potrivit art. 262 C.p.p. procurorul pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecată când constată la terminarea urmăririi penale că au fost respectate dispoziţiile care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate.
Tribunalul a apreciat, raportat la cauza de faţă că urmărirea penală nu este completă, organul de urmărire penală emiţând rechizitoriul fără existenţa unei probe strict necesare judecării cauzei: expertiza psihiatrică obligatorie care să stabilească existenţa sau lipsa discernământului inculpatului minor cu vârsta între 14 şi 16 ani, la data comiterii faptelor imputate.
A apreciat instanţa că nu este legal sesizată întrucât prezumţia legală a lipsei discernământului minorului cu vârsta între 14 şi 16 ani, impunea obligaţia organului de urmărire penală să probeze existenţa discernământului inculpatului minor la momentul săvârşirii faptelor pentru care este cercetat şi numai după dovedirea existenţei discernământului să dispună trimiterea în judecată.
Aflându-se în imposibilitatea de a stabili dacă faptele inculpatului minor au fost comise cu discernământ sau fără discernământ (prezumţia legală fiind în sensul lipsei discernământului, dovada contrară trebuind a fi fost făcută de către Parchet), Tribunalul a dispus trimiterea cauzei privind pe inculpatul S R, Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu în vederea refacerii urmăririi penale cu privire la acest inculpat.
