Rezolvarea actiunii penale prin individualizarea pedepsei si a celei civile prin stabilirea despagubirilor in raport de culpa concurenta si cauzala a partilor
Prin sentinta penala nr. 328 din 7 aprilie 2010, pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 352/311/2010, in baza art. 184 alin. 2 si 4 C. p. a fost condamnat inculpatul M L D la pedeapsa de 9 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.
In baza art.71 C.p. s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 alin 1 lit.a teza a II-a si lit b C.p., cu referire la art.8 CEDO si cauza Sabou si Parcalab impotriva Romaniei, pe durata executarii pedepsei principale.
In baza art. 81 C. p. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 2 ani si 9 luni reprezentand termen de incercare, potrivit art. 82 C. p.
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83, 84 C. p. in conditiile art. 359 C.p.p.
In baza art. 71 alin. 5 C.p. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In baza art 14 si 346 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata urmatoarelor sume de bani: 5012,15 lei despagubiri materiale si 4.000 lei daune morale catre partea civila S I, 2538,51 lei despagubiri materiale catre Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti si 761,795 lei despagubiri materiale catre Spitalul Judetean de Urgenta Slatina.
In baza art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina nr. 4231/P/2009 din 30.12.2009, inregistrat pe rolul Judecatoriei Slatina nr. 352/311/2010 a fost trimis in judecata in stare de libertate inculpatul M. L. D pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 184 alin 2 si 4 C.p
Din actul de sesizare a instantei s-a retinut de catre prima instanta ca in ziua de 19.08.2009 in timp ce conducea pe drumurile publice au autoturism nu a acordat prioritate de trecere unui moped condus din sens opus de partea vatamata S. I. si a intrat in coliziune cu acesta provocand astfel vatamarea corporala a conducatorului mopedului care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 90-100 zile de ingrijiri medicale.
In cursul cercetarii judecatoresti se arata ca a fost interogat inculpatul care a recunoscut savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata.
In procesul penal se mai retine ca s-au constituit parte civila Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti cu suma de 2538,51 lei si Spitalul Judetean de Urgenta Slatina cu suma de 761,795 lei ca urmare a internarii partii vatamate S. I. De asemenea,se arata ca s-a constituit parte civila S. I. cu suma de 15.000 lei, din care 10.000 lei daune materiale si 5.000 lei daune morale.
In aparare se constata ca inculpatului i-a fost incuviintata proba cu inscrisuri iar in dovedirea pretentiilor partii civile i-a fost incredintata proba cu martori si cea cu inscrisuri.
In cursul cercetarii judecatoresti se mai arata ca a fost audiat martorul M. N., a carui declaratie a fost consemnata si atasata la dosar iar din fisa de cazier a inculpatului a rezultat ca acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Analizand materialul probatoriu administrat in cauza prima instanta a retinut ca in ziua de 19.08.2009 in jurul orei 19.00 inculpatul M. L. D. in timp ce conducea autoturismul marca Skoda Octavia cu numarul de inmatriculare OT 05 MVA pe strada Cireasov din Slatina avand directia de mers catre DN 65 la intersectia cu strada A. M. a virat catre stanga fara sa se asigure in mod corespunzator si nu a acordat astfel prioritate mopedului cu numarul de inmatriculare OT 00133 condus de partea vatamata care circula din sens opus pe strada Cireasov iar ca urmare a intrat in coliziune cu acesta.
Tot ca urmare a accidentului se mai retine ca partea vatamata a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 90-100 zile de ingrijiri medicale conform raportului de constatare medico legala nr. 1579/E/28.09.2009 emis de Serviciul Judetean de Medicina legala Olt.
Ulterior producerii accidentului deplasandu-se la fata locului se retine ca organele de politie i-au condus pe cei doi conducatori auto impreuna cu cadrele medicale la Spitalul Judetean de Urgenta Slatina pentru a li se acorda ingrijiri medicale fiindu-le recoltate si probe de sange in vederea stabilirii alcoolemiei.
S-a constatat astfel ca inculpatul nu consumase bauturi alcoolice alcoolemia in sange fiind 00,00 conform buletinului de analiza toxicologica alcoolemie nr. 1144/1145/26.08.2009 iar partea vatamata prezenta o concentratie de alcool in sange de 1,50 g/‰ respectiv 1,35 g/‰, probele fiindu-i recoltate la orele 19,35 si 20,35 iar evenimentul rutier a avut loc la ora 19.00.
In cursul urmaririi penale se mai arata ca a fost efectuata o expertiza tehnica auto concluzionandu-se ca pentru producerea accidentului vinovatia apartine ambilor conducatori auto, inculpatului prin aceea ca a generat starea de pericol, virand catre stanga pe contrasens fara a se asigura in mod corespunzator iar partea vatamata prin aceea ca a condus mopedul avand in sange o concentratie de alcool destul de ridicata care a facut ca acesta sa nu perceapa bine pericolul de accident si sa nu initieze in mod corespunzator manevra de franare.
In raport de intreg materialul probator administrat in cauza prima instanta a retinut situatia de fapt in sensul ca ca inculpatul in timp ce se deplasa pe strada Cireasov din Slatina a efectuat o manevra de virare catre stanga pe o alta strada si nu a acordat prioritate mopedului condus din sens opus pe drumul cu prioritate de catre partea vatamata intrand in coliziune cu acesta.
Prima instanta a constatat ca fapta inculpatului care in ziua de 19.08.2009 a generat un accident de circulatie in urma caruia si din vina sa a rezultat vatamarea corporala a numitului S. I. intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 184 alin 2 si 4 C.p.
S-a apreciat ca actionand in acest mod inculpatul nu a prevazut rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada retinandu-se sub aspect subiectiv ca forma de vinovatie culpa.
Vinovatia inculpatului sub aceasta forma s-a constatat ca este probata cu procesul verbal de cercetare la fata locului, declaratiile martorilor, raportul de expertiza tehnica auto si declaratiile inculpatului.
De aceea, prima instanta a rezolvat actiunea penala prin condamnarea inculpatului inculpatului M. L. D. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 184 alin 2 si 4 C.p. la pedeapsa inchisorii.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului prima instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 Cp. respectiv dispozitiile partii generale limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana infractorului si atitudinea acestuia in timpul desfasurarii procesului penal. Fata de aceste elemente, respectiv atitudinea sincera a inculpatului in cursul urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti, lipsa antecedentelor penale, urmarile produse, gradul de pericol social sporit al faptei inculpatului constand in aceea ca in urma neglijentei sale s-a adus atingere unui drept al omului respectiv integritatea corporala, tinand seama si de forma de vinovatie cu care a actionat inculpatul, respectiv culpa in varianta prevazuta de art. 19 alin 2 lit. b C.p. , avand in vedere faptul ca si partea vatamata a contribuit la producerea accidentului prin aceea ca a condus mopedul avand in sange o concentratie de alcool ridicata, prima instanta a apreciat ca aplicarea unei pedepse cu inchisoarea, este de natura sa realizeze scopul preventiv prevazut de art. 52 C.p.
Potrivit dispozitiilor art. 71 alin 1 C.p. se arata ca pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 C.p. iar condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a – c C.p. din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei. Astfel, in baza art. 71 C.p. au fost interzise inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II si lit. b C.p. cu referire la art. 8 CEDO si cauza Sabou si Parcalab impotriva Romaniei, pe durata executarii pedepsei principale.
Se arata apoi ca, in ce priveste continutul si modul de executare a pedepselor accesorii, si acestea au suferit modificari esentiale, de natura a le pune de acord cu jurisprudenta Curtii Europene a drepturilor omului (Hotararea Sabou si Pircalab contra Romaniei, M. Of., Partea I, nr. 484 din 08.05.2005). In acest sens, se arata ca art. 71 alin. 2 C. p. prevede ca interzicerea drepturilor electorale (art. 64 lit. a-c C. p.) este atrasa de drept de condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii, de la ramanerea definitiva a condamnarii pana la executarea pedepsei, gratierea totala sau a restului de pedeapsa sau pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei. Interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d si e C. p. nu mai opereaza de drept, ca urmare a condamnarii, ci este supusa aprecierii judecatorului in functie de natura si gravitatea infractiunii savarsite, imprejurarile cauzei, persoana infractorului, interesele copilului sau ale persoanei aflate sub tutela sau curatela.
De asemenea, se mai arata ca in ceea ce priveste interzicerea de drept a drepturilor electorale, cf. art. 71 alin. 2 C. p., modificat, se impune a fi valorificata jurisprudenta Curtii Europene a drepturilor omului, respectiv Hotararea Hirst contra Marii Britanii din 6 octombrie 2005 care a statuat ca interzicerea de drept a drepturilor electorale incalca art. 3 al Protocolului nr. 1.Se mentioneaza apoi ca in motivarea hotararii s-a aratat ca acest articol garanteaza drepturi individuale, cum ar fi, de pilda, dreptul la vot, recunoscand in acelasi timp ca aceste drepturi individuale nu sunt absolute, ci pot face obiectul unor limitari implicite si care sunt supuse unei largi marje de apreciere din partea statelor care, la randul ei, este supusa unei verificari din partea Curtii Europene pentru a se asigura ca aceste limitari nu reduc dreptul pe care il vizeaza intr-o maniera care sa ii atinga substanta insasi sau sa il priveze de efectivitate (a se vedea si Hotararea Mathieu-Mohin si Clerfayt impotriva Belgiei din 2 martie 1987). Astfel, jurisprudenta CEDO se mentioneaza ca a stabilit ca orice restrictie trebuie sa vizeze un scop legitim si mijloacele restrictive utilizate sa fie proportionale. Referitor la interzicerea dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 64 alin.1 lit. c C.p. se arata ca se impun urmatoarele precizari din punct de vedere al concordantei cu dreptul comunitar. Astfel, limitarile impuse liberei circulatii a persoanelor si serviciilor ca urmare a interzicerii ope legis a drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. c C. p. se constata ca pot intra in contradictie cu directivele comunitare iar conform principiului teritorialitatii legea romana se aplica faptelor savarsite pe teritoriul Romaniei, chiar daca faptuitorul este cetatean strain.
Se mai arata ca o condamnare trebuie sa fie proportionala cu scopul legitim urmarit, iar autoritatile nationale sa ofere motive pertinente si suficiente pentru a o justifica iar interzicerea dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii se aplica, potrivit normei nationale, automat si absolut, cu titlu de pedeapsa accesorie, oricarei persoane care executa o pedeapsa cu inchisoarea, in absenta controlului cu privire la proportionalitate exercitat de o instanta.
Sistemul sanctionator se constata ca nu trebuie sa conduca ia compromiterea libertatilor prevazute de tratate ca in cazul in care o sanctiune ar fi vadit disproportionata fata de gravitatea infractiunii incat ar conduce la o restrangere a libertatilor garantate de dreptul comunitar.
Curtea de la Luxemburg se arata ca a considerat (CJCE 29 febr. 1996-Skanavi et Chryssarthakopoulos 193/94, Rec. CJCE partea 1 929, 955) ca statele membre nu sunt libere sa prevada sanctiuni disproportionate de natura sa impiedice libera circulatie a persoanelor serviciilor, ceea ce este de natura sa intareasca faptul ca, si in aprecierea limitarii drepturilor ca urmare a aplicarii unei pedepse accesorii, trebuie avut in vedere proportionalitatea consecintelor juridice cu situatia care le-a generat.
In raport de cele sus mentionate s-a constatat ca inculpatul este nedemn in ceea ce priveste exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II a si lit. b C.p. respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, astfel ca pe durata executarii pedepsei principale au fost interzise inculpatului aceste drepturi..
In ceea ce priveste individualizarea in continuare a pedepsei pronuntate prima instanta a apreciat ca scopul sanctionator si preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia. Avand in vedere ca inculpatului i s-a aplicat o pedeapsa mai mica de 3 ani inchisoare iar acesta nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, exceptand cazul cand condamnarea intra in vreunul din cazurile prevazute de art. 38 C.p., scopul pedepsei putand fi atins chiar fara executarea acesteia, prima instanta a constatat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 81 C.p. in baza acestor prevederi legale a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei fixand, conform art. 82 alin. 1 C.p., termen de incercare pe o durata de 2 ani la care s-a adaugat durata pedepsei ce va fi aplicata .
In baza art. 359 C.p.p. s-a atras atentia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendarii conditionate a pedepsei prevazuta de art .83 si art. 84 C.p.
Potrivit dispozitiilor art. 71 alin 4 C.p. pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii sau a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii se suspenda si executarea pedepselor accesorii.
Astfel in baza art. 71 alin 4 C.p. prima instanta a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii aplicate inculpatului in conditiile art. 71 rap. la art. 64 alin 1lit a teza a II a si b C.p. pe durata suspendarii conditionate a pedepsei.
In procesul penal se constata de prima instanta ca s-a constituit parte civila Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti cu suma de 2538,51 lei si Spitalul Judetean de Urgenta Slatina cu suma de 761,795 lei ca urmare a internarii partii vatamate Smarandache Ilie.De asemenea, s-au constituit parte civila Smarandache Ilie cu suma de 15.000 lei din care 10.000 lei daune materiale si 5.000 lei daune morale.
In raport de situatia de fapt retinuta prin prisma probelor administrate si de dispozitiile art. 998 – 999 C.civ conform carora “orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”, acesta fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar si de acela ce a cauzat prin imprudenta sa, prima instanta a apreciat ca sunt indeplinite conditiile pentru antrenarea raspunderii civile delictuale a inculpatului respectiv existenta faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, implicarea in comiterea acesteia a inculpatului precum si legatura de cauzalitate dintre aceste elemente.
Inculpatul s-a stabilit ca raspunde in conformitate cu dispoz. art.14 C.p.p. si art. 998 – 999 C.civ. pentru prejudiciul pe care l-a produs prin fapta comisa, fiind obligat sa suporte atat daunele materiale, cit si cele morale, conform art.14 alin.5/1 C.p.p.
La stabilirea despagubirilor civile ce au fost acordate partii vatamate prima instanta a avut in vedere faptul ca accidentul de circulatie s-a produs si din culpa acestuia.
Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civila Smarandache Ilie,prima instanta a apreciat ca acestea nu au fost dovedite in totalitate iar cum actiunea civila chiar promovata in procesul penal ramane supusa regulilor civile, in lipsa unor probe concludente pentru dovedirea integrala a daunelor materiale solicitate, asa cum impun dispoz.art.1169 C.civ.si art.129 C.p.c., si a concluzionat ca nu poate admite decat in parte actiunea civila formulata de aceasta cu privire la aceste daune.
Sumele de bani cu care s-au constituit parti civile Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti si Spitalul Judetean de Urgenta Slatina se arata ca au fost dovedite cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei astfel ca vor fi admise in totalitate.
In ceea ce priveste cererea privind despagubirile pentru daunele morale, pentru partea civila S. I. s-a apreciat ca aceasta a suferit cu siguranta un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferintele psihice si fizice cauzate in urma accidentului ca urmare a vatamarii integritatii sale corporale. In acest sens se arata ca incalcarea acestor valori genereaza dreptul si obligatia la repararea consecintelor si, chiar daca este adevarat ca prejudiciul nepatrimonial nu are un continut economic, evaluarea acestuia nu inseamna stabilirea echivalentei in bani a valorilor incalcate prin fapta ilicita dar s-a statuat ca atingerile aduse acestei valori manifestandu-se concret permit aprecierea intensitatii si gravitatii lor in raport de toate imprejurarile cauzei, de modul de actiune si de consecinte. Asadar,se constata ca dimensiunea prejudiciului moral s-a stabilit nu doar in raport de intensitatea durerilor fizice si psihice suferite de partea civila dar si a imprejurarilor concrete in care s-a petrecut fapta, gravitatea acesteia si vinovatia inculpatului, in forma culpei, de atitudinea manifestata de acesta dupa producerea accidentului, constand in atitudinea sa de a-si recunoaste vinovatia in producerea accidentului si de gradul de vinovatie al partii vatamate in producerea accidentului. Se mai arata ca s-a statuat, de asemenea, ca repararea trebuie sa fie justa, dar ca nu s-ar putea acorda mai mult decat dauna suferita, deoarece savarsirea unei infractiuni nu este un prilej de imbogatire pentru persoana lezata.
Tinand insa seama de faptul ca pentru producerea accidentului culpa apartine atat partii vatamate cat si inculpatului M. L. D., prima instanta a apreciat ca in raport de aceasta situatie despagubirile pentru daune morale la care este indreptatita partea civila in cauza sunt in cuantum de 4.000 lei prejudiciu nepatrimonial pentru traumele fizice si psihice suferite de aceasta.
In baza dispozitiilor art. 191 alin 1 C.p. in raport de solutia de condamnare a inculpatului cu ocazia solutionarii actiunii penale acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul M. L. D.,pentru motivele expuse in partea introductiva a deciziei care au fost prezentate si in forma scrisa care se refera in plus si la necesitatea ca la operatiunea de individualizare a pedepsei sa se aiba in vedere cota de culpa ce revenea partii vatamate.
Instanta a constatat ca apelul este fondat in limitele si conditiile de mai jos.
Pentru aceasta concluzie s-a retinut ca sentinta este temeinica sub aspectul constatarii situatiei de fapt pe baza de probe concludente ce atesta consumarea infractiuni de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. 2 si 4 Cp cat si calitatea de infractor a inculpatului in cadrul raportului de drept penal stabilit cu partea vatamata,in conditiile expuse anterior.
In aceste conditii in mod corespunzator prima instanta a rezolvat actiunea penala prin condamnarea inculpatului.
Cu toate acestea s-a constatat ca atat motivarea sentintei cat si elemente de dispozitiv ale acesteia este necesar sa fie completate ,respectiv sa fie reformate de instanta de apel.
In primul rand , s-a retinut ca ,desi prima instanta constata culpa concurenta si cauzala a partii vatamate alaturi de cea a inculpatului in producerea accidentului conform celor mentionate anterior, totusi nu procedeaza la cuantificarea acesteia prin stabilirea cotei acesteia spre a putea fi avuta in vedere la solutionarea actiunilor penala si civila. In concret, partii vatamate ii revine o cota de culpa de 10 % in raport de contributia sa la accident avand la baza incalcarea obligatiei ce ii revenea in calitate de conducator al mopedului si de participant la trafic de a nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice,conform art. 161 alin. 1 lit. f din Reg. de aplicare a OUG nr. 195/2002 ceea ce a determinat sa nu aiba o perceptie normala a pericolului de accident si sa nu poata initia in timp util manevra de franare cu consecinta amplificarii urmarilor ce le-a suferit,restul de 90 % revenind inculpatului pe baza constatarilor mentionate anterior..
In al doilea rand, s-a observat ca in raport de ansamblul criteriilor generale de individualizare prevazute de art.71 alin. 1 C.p. si de cele particulare ale cauzei nivelul pedepsei principale a inchisorii stabilita in cauza corespunde acestora intre care se evidentiaza si cel referitor la culpa concurenta si cauzala a partilor. Desi culpa inculpatului se constata ca redusa in conditiile aratate , lipsa antecedentelor penale,faptul ca este integrat social si profesional si conduita procesuala sunt in favoarea inculpatului, celelalte criterii de individualizare ( modul de producere a accidentului, urmarea materiala –leziuni traumatice ce au necesitate 90-100 zile de ingrijiri medicale,etc.) impun constatarea ca un nivel al pedepsei principale relativ apropiat de minimul special este de natura sa asigure scopul preventiv si functiile coercitiva si educativa ale acestei sanctiuni. De aceea , motivul de apel ce se refera la individualizarea pedepsei prin retinerea de circumstante atenuante se constata ca nefondat deoarece s-ar ajunge in mod obligatoriu la coborarea nivelului pedepsei sub minimul special ce ar fi insuficient pentru realizarea scopului si functiilor acestei sanctiuni in raport de criteriile mentionate. S-a mai retinut ca acestor criterii de individualizare li s-a dat pe deplin eficienta in cadrul acestei operatiuni de individualizare atunci cand prima instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei. In mod similar, critica inculpatului ce se refera la nivelul prea mare al despagubirilor civile stabilite in favoarea partii civile S. I. in raport de vinovatia astfel stabilita dar si de probe se constata ca lipsita de temei. Sub aspectul despagubirilor pentru daune materiale se retine ca au caracter concludent probele rezultand din declaratia martorului M. N. care se refera la un nivel de 6.000 lei al cheltuielilor impuse de tratamentul medical ce este veridic in raport de intensitatea leziunilor ce includ fracturi si plagi multiple si de interventiile ortopedice impuse de acestea. Chiar si aspectul relatat de martor ca parte din aceasta suma a fost folosita pentru stimularea personalului medical nu poate exclude dreptul la despagubire al acestei parti civile deoarece se circumscrie pretului serviciilor medicale de care a beneficiat aceasta. Mai mult ,chiar si situatia ca Spitalele in care a fost tratata partea civila au efectuat cheltuieli si au solicitat despagubiri pe baza de deconturi de cheltuieli la un nivel inferior celui pretins de prima parte civila este lipsit de relevanta deoarece este notoriu faptul ca acestea nu asigura tot necesarul de medicamente si servicii datorita conditiilor in care sunt finantate. Desi cotele de culpa constatate impun ca nivelul despagubirilor catre partea civila S. I. sa fie stabilite si in raport de acestea totusi se observa astfel s-ar ajunge la stabilirea unui cuantum al acestor despagubiri peste cel fixat deja prin sentinta si s-ar incalca astfel efectul neagravarii situatiei in propriul apel al inculpatului. Pe baza probelor cu martorul mentionat si cu inscrisurile depuse s-a stabilit cert un nivel al cheltuielilor de 6.000 lei la care aplicand reducerea de 10% aferenta culpei partii vatamate rezulta un nivel al despagubirilor de 5400 lei care este superior celui stabilit prin sentinta , 5012,15 lei. Cu privire la despagubirile pentru daune morale catre aceiasi parte se impune concluzia ca acestea nu corespund prin nivelul lor -4.000 lei tuturor criteriilor de mai sus ,intre care cel referitor la nivelul si intensitatea suferintelor produse acestei parti civile chiar in conditiile de culpa concurenta si cauzala mentionate.. Acest din urma criteriu ar impune o majorare a acestor despagubiri dar dupa cum s-a aratat acest lucru nu este posibil datorita efectului neagravarii situatiei inculpatului in propria sa cale de atac. In aceste conditii,s-a retinut ca lipsita de efecte constatarea referitoare la culpa concurenta a partilor.
Motivele ce au determinat admiterea apelului inculpatului sunt cele ce urmeaza. In primul rand, s-a constatat ca atunci cand a rezolvat actiunea civila a celor doua Spitale prima instanta nu a dat eficienta conditiilor esentiale ale raspunderii civile prevazuta de art. 998, 999 Cod civil ce se refera la faptele concurente producatoare de prejudiciu si la vinovatia comuna a partilor in cotele aratate anterior cu privire la latura penala a cauzei. De aceea ,s-a retinut ca este necesar ca sentinta sa fie reformata in sensul ca prejudiciile stabilite pe baza probei cu inscrisuri prezentate de catre cele doua parti civile sa fie cuantificate in obligatii de despagubire a acestora in raport de cota de culpa ce revine inculpatului – 90% si sa se reduca astfel corespunzator nivelul acestora cu 10 % fata de cel stabilit de prima instanta prin sentinta..
In al doilea rand , s-a constatat ca, in raport de prevederile art.111 alin. 4 si 6 din OUG nr. 195/2002,modificata prin OUG nr. 146/2008 dar si de situatia de fapt ca inculpatului i s-a emis dovada cu drept de circulatie de organele politei rutiere,ca acesta a comis o infractiune din culpa iar incalcarea regulilor de circulatie nu este dintre cele prevazute de art. 102 alin. 3 lit. a si c din acest act normativ ,se impune a fi prelungit dreptul de circulatie pe drumuri publice cu autovehicule al inculpatului pe 30 de zile, ca urmare a cererii verbale a acestuia ce va fi admisa.
In consecinta ,in baza art. 379 pct. 2 lit. a C.p.p. prin decizia nr. 171 pronuntata la data de 8.09.2010 in dosarul nr. 352/311/2010 s-a admis apelul inculpatului, s-a desfiintat in parte sentinta sub aspect civil si s-a dispus in sensul aratat anterior cu mentinerea restului dispozitiilor sentintei. De asemenea, in baza art. 193 alin. 1 C.p.p. apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare catre intimatul parte vatamata intrucat s-a mentinut solutia de condamnare a primului.
Data publicarii pe portal : 01.10.2010
