Potrivit dispoziţiilor art.19 din Legea nr.255/2013, „atunci când, în cursul procesului, se constată că în privinţa unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispoziţiile art.181 Cod penal din 1968, ca lege penală mai favorabilă…”
Ori, potrivit art.181 alin.3 Cod penal din 1968 „în cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa poate aplica una dintre sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute la art.91”.
Ori, potrivit art.181 alin.3 Cod penal din 1968 „în cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa poate aplica una dintre sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute la art.91”.
În privinţa cheltuielilor avansate de stat, Codul de procedură penală în vigoare nu mai prevede situaţia în care inculpaţii au fost achitaţi potrivit dispoziţiilor art.19 din Legea nr.255/2013 şi art.181 din Codul penal din 1968, însă dispoziţiile art.192 alin.1 pct.1 lit.d Cod pr.penală anterior, prevedeau, în mod expres, obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat în cazul când a fost achitat în temeiul art.10 alin.1 lit.b1.
În privinţa cheltuielilor avansate de stat, Codul de procedură penală în vigoare nu mai prevede situaţia în care inculpaţii au fost achitaţi potrivit dispoziţiilor art.19 din Legea nr.255/2013 şi art.181 din Codul penal din 1968, însă dispoziţiile art.192 alin.1 pct.1 lit.d Cod pr.penală anterior, prevedeau, în mod expres, obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat în cazul când a fost achitat în temeiul art.10 alin.1 lit.b1.
Prin sentinţa penală nr.91 din 16 ianuarie 2015, Judecătoria Târgu Jiu,în baza art. 396 alin. 5 C.p.p., rap. la art.19 din Legea 255/2013 şi art. 18 indice 1 din Codul penal de la 1969, au fost achitati inculpaţii P. L. pentru faptele prev. de art.215 indice 1 alin. 1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 V.C.p. şi art. 289 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 VC.p., R. G., M. I. şi G. N. pentru fapta prev. de art. 26 V.C.p., rap. la art.215 indice 1 alin.1 din Codul penal din 1969., G. A. şi P. M., pentru fapta prev. de art. 25 V.C.p., rap. la art. 215 indice 1 alin.1 din Codul penal din 1969.
S-a aplicat inculpaţilor În baza art. 18 indice 1 alin. 3 din Codul penal din 1969 rap. la art. 91 lit.c din Codul penal din 1969, s-a aplicat fiecărui inculpat sancţiunea administrativă a amenzii.
S-a dispus anularea tuturor înscrisurilor şi menţiunilor false.
S-a luat act că partea vătămată SC C. SA nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât prejudiciile s-au reparat integral.
Cheltuielile avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr.3286/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P. L., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.295 alin.1 C.p., art.321 C.penal, R. G., M. I., G. N., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art-.48 C.p. rap. la art.295 C.p., G. A. şi P. M., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.47 C.p. la art. 295 alin. 1 C.p.
Reţinând comiterea de către toţi inculpaţii a faptelor , instanţa a apreciat că faţă de modul şi împrejurările în care au fost săvârşite, scopul urmărit, întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, împrejurarea că prejudiciile au fost reparate integral, conduita anterioară a autorilor, lipsa antecedentelor penale şi posibilităţile de îndreptare, instanţa a apreciat că, în concret, prin atingerea minimă adusă valorii apărată de lege, faptele, prin conţinutul loc concret sunt lipsite în mod vădit de importanţă, neprezentând gradul de pericol social al infracţiunilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, inculpaţii R. G. şi G. A..
În motivare parchetul a arătat,printre altele, că în mod nelegal cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului, având în vedere dispoziţiile art.275 Cod pr.penală
Inculpaţii a mai criticat, sentinţa şi prin prisma aplicării greşite a sancţiunii amenzii cu caracter administrativ, deoarece aceasta nu mai este prevăzută în actualele dispoziţii penale.
Prin decizia penală nr. 938 din 24 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.4122/318/2014*s-a admis apelul declarat de parchet,s-au respins apelurile declarate de inculpaţi, dispunându-se,printre altele, următoarele:
,, Desfiinţează în parte sentinţa.
……………
Obligă pe fiecare dintre inculpaţii R. G., M. I., G. N., G. A., P. M. la câte 1000 lei cheltuieli judiciare către stat,din care câte 700 lei au fost efectuate la urmărirea penală, iar câte 300 lei au fost efectuate la instanţa de fond.
Obligă pe inculpata P. L. la 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat,din care 900 lei au fost efectuate la urmărirea penală, iar 300 lei au fost efectuate la instanţa de fond.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Obligă pe apelanţii-inculpaţi R. G. şi G. A. la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat”
În motivarea deciziei s-au reţinut următoarele:
Este nefondată critica inculpaţilor, potrivit căreia nu li se poate aplica sancţiunea administrativă a amenzii.
În acest sens, semnificative sunt dispoziţiile art.19 din Legea nr.255/2013, potrivit cărora „atunci când, în cursul procesului, se constată că în privinţa unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispoziţiile art.181 Cod penal din 1968, ca lege penală mai favorabilă…”
Sunt fondate criticile parchetului privind obligarea inculpaţilor la cheltuieli judiciare către stat.
Codul de procedură penală în vigoare prevede la art.274 alin.1 obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, în caz de renunţare la aplicarea pedepsei, instituţie asemănătoare celei reglementate de dispoziţiile art.181 Cod penal din 1968.
Prin urmare, se vor aplica prin analogie dispoziţiile art.274 alin.1 Cod pr.penală rap.la art.192 alin.1 pct.1 lit.d Cod pr.penală anterior, iar inculpaţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
De altfel, ar fi inechitabil ca persoanele care au săvârşit o faptă antisocială, dar care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, potrivit Codului penal anterior, să nu fie obligaţi la cheltuielile judiciare efectuate de stat cu ocazia cercetărilor.
