Tăiere ilegală şi furt de arbori. Grad de pericol social. Criterii de apreciere.
Fapta inculpatului de a tăia un număr de arbori de diferite esenţe, depăşind de 50 de ori valoarea unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, fără ca arborii să fie marcaţi şi sustragerea acestor arbori prezintă gradul de pericol social specific infracţiunilor expuse în actul de sesizare al instanţei.
Secţia penală – Decizia penală nr. 371/31 mai 2007
Prin sentinţa penală nr.548/2006, Judecătoria Hunedoara a condamnat pe inculpatul L.V. la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.32 al.1 şi 3 din O.G. nr.96/1998, republicată cu aplicarea art.4 lit. a,c şi art.76 lit. d Cod penal şi art.37 lit. b Cod penal şi art.98 al.1 şi 3 din Legea nr.26/1996 cu art. 74 lit. a,c şi art.76 lit. c Cod penal cu art. 37 lit. b Cod penal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că inculpatul, la data de 30.04.2005 a tăiat fără drept şi a sustras din zona de pădure Valea Ursului aparţinând Primăriei Topliţa 100 fire arbori molid şi alte foioase.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul L.V., solicitând în principal desfiinţarea ei cu trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere că Parchetul nu a fost legal sesizat, iar în subsidiar achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 476/A/2006 a Tribunalului Hunedoara a fost admis apelul inculpatului, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. b /1 Cod procedură penală şi art. 18/1 Cod penal a fost achitat inculpatul pentru infracţiunile prevăzute de art. 32 al. 1 şi 3 din O.G. nr.96/1998 republicată cu art. 37 lit. b Cod penal şi art.98 al. 1 şi 3 din Legea nr.26/1999 cu art.37 lit. b Cod penal, aplicându-i-se o sancţiune administrativă de 1000 lei.
S-a apreciat că raportat la prejudiciu redus şi la săvârşirea în concret a faptelor, acestea nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, argumentând că soluţia de achitare nu este temeinică, întrucât inculpatul a fost condamnat anterior pentru infracţiuni de şantaj şi ultraj, iar în timpul cercetării judecătoreşti a încercat să inducă instanţa în eroare creând falsa impresie că ar fi deţinut documente legale, nefiind preocupat de recuperarea prejudiciului cauzat.
Recursul este fondat.
Fapta inculpatului de a tăia un număr de 100 de arbori de diferite esenţe depăşind de 50 de ori valoarea unui metru cub de masă lemnoasă, fără ca arborii să fie marcaţi şi sustragerea acestor arbori prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Tăierea şi sustragerea a unui număr de 100 de arbori a adus o atingere serioasă valorilor ocrotite de lege, cu atât mai mult cu cât fenomenul tăierii nelegale a luat o amploare deosebită.
Tribunalul Hunedoara a constatat greşit că în cauză s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, iar fapta în conţinutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanţă, neluând în considerare elementele ce definesc persoana şi condiţia inculpatului care a săvârşit fapta în stare de recidivă postexecutorie, a încercat să inducă în eroare instanţa creând falsa impresie că ar fi deţinut documente legale.
Ca atare, recursul a fost admis, decizia penală casată şi menţinută conform art. 385/15 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, hotărârea instanţei de fond, Judecătoria Hunedoara.
