TÂLHĂRIE.COAUTORAT. SĂVÂRŞIREA DE CĂTRE UNII DINTRE PARTICIPANŢI A ACTELOR DE VIOLENŢĂ ŞI AMENINŢARE ŞI DE CĂTRE ALŢII A ACTELOR DE FURT.
C.pen., art.28 alin.2 şi art. 211 alin.1,2 şi 2/1
Faptul că unor participanţi li s-a distribuit rolul de a executa activităţi de sustragere de bunuri din magaziile părţii civile, pe care le-au transportat apoi la autoturism, nu îi exonerează de răspundere în calitate de coautori ai infracţiunii de tâlhărie, atunci când se dovedeşte că au fost de faţă când s-au executat primele violenţe prin lovirea părţii vătămate, au putut vedea că aceasta a fost ameninţată de ceilalţi făptuitori care aui sechestrat-o într-o încăpere şi că unul dintre ceilalţi participanţi a avut asupra sa un pistol.
Chiar dacă nu ei au fost cei care au executat violenţele asupra părţii vătămate, această circumstanţă reală, care este şi element constitutiv al infracţiunii de tâlhărie, se răsfrânge şi asupra lor, deoarece au cunoscut-o şi au prevăzut-o.
Prin sentinţa penală nr.194/11 iunie 2007 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte în baza art.211 alin.1 şi 2 lit.b şi alin.2/1 lit.a şi b C.pen. au fost condamnaţi inculpaţii S.P.I. şi D.H.C. la 7 ani închisoare şi respectiv 7 ani şi 6 luni închisoare.
Totodată, s-a respins cererea inculpaţilor privind schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de tâlhărie calificată în infracţiunea de furt calificat.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că la data de 31 oct.2006, în jurul orelor 21,00 inculpaţii Ş.P.I. şi D.H.C., însoţiţi de alte trei persoane, faţă de care cauza a fost disjunsă în cursul urmăririi penale, au hotărât să pătrundă în incinta unei societăţi pentru a sustrage bunuri. Intrând în curtea unităţii printr-o porţiune pe unde nu se afla gard şi în momentul în care tăiau cu o foarfece tip „gură de lup” lacătele ce asigurau mai multe hale ale societăţii, au fost surprinşi de portarul P.T.G..
Paznicul a fost lovit în spate cu o bucată de lemn şi apoi a văzut siluetele a 5 persoane care, apropiindu-se de el, i-au spus că era mai bine să rămână înăuntru decât să iasă afară.
Ulterior, partea vătămată a fost dusă într-o magazie de celelalte trei persoane netrimise în judecată în prezenta cauză şi aici a fost ameninţat pentru a-i înfrânge orice reacţie.
Cei doi inculpaţi au pătruns apoi în incinta unei hale prin tăierea lacătelor cu o foarfece tip „Gură de lup” iar de aici au sustras mai multe bunuri care au fost duse în autoturismul cu care veniseră şi apoi transportate la locuinţele lor din comuna D.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii Ş.P. şi D.H.C. criticând-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond şi schimbarea încadrării din infracţiunea de tâlhărie prev. de art.211
al.1 şi 2 lit.b şi alin.2/1 lit.a şi b C.pen. în infracţiunea de furt calificat prev. de art.208 – 209 lit.a şi g C pen.
În principal apelanţii au arătat că ei au comis doar fapte de sustragere nu şi de ameninţare sau lovire, astfel că nu poate fi reţinută în sarcina lor comiterea infracţiunii de tâlhărie.
Prin decizia penală nr.376/7 decembrie 2007 Tribunalul Prahova a admis apelurile inculpaţilor însă pentru alt motiv, referitor la aplicarea pedepselor accesorii.
S-a respins nou cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs cei doi inculpaţi, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocându-se în principal disp.art.385/9 pct.17 C.proc.pen., cu privire la greşita încadrare juridică a faptei în infracţiunea de tâlhărie, deşi în realitate era o infracţiune de furt calificat prev.şi ped.de disp.art.208 – 209 alin.1 lit.a,b şi g C.pen..
Recursurile celor doi inculpaţi au fost apreciate ca nefondate sub acest aspect.
În opinia Curţii, probele administrate în cauză demonstrează că, cei doi inculpaţi au calitatea de coautori ai infracţiunii de tâlhărie calificată, chiar dacă nu ei au fost cei care au exercitat violenţele asupra părţii vătămate – paznic, la societatea de unde ci doar au sustras o serie de bunuri.
Astfel, atât din declaraţiile părţii vătămate, cât şi din declaraţiile celor doi inculpaţi rezultă cu certitudine că la săvârşirea infracţiunii au participat cinci persoane; inculpaţii din prezenta cauză fiind identificaţi şi trimişi în judecată, iar pentru ceilalţi participanţi dispunându-se de către parchet disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor.
Încă din prima declaraţie dată în cursul urmăririi penale, partea vătămată a arătat că atunci când a auzit zgomote şi a deschis porţile unităţii ieşind în drumul de acces, a fost lovit din spate cu un lemn de către un bărbat necunoscut, iar când s-a întors către cel care l-a lovit, partea vătămată a văzut siluetele a cinci persoane care s-au apropiat. După aceea agresorii s-au despărţit, doi dintre ei mergând către interiorul perimetrului, iar ceilalţi l-au escortat într-un atelier, unde a fost în permanenţă păzit şi ameninţat cu un topor şi un pistol.
Prin urmare, inculpaţii Ş.P.I. şi D.H.C. au putut să perceapă nemijlocit că partea vătămată a fost agresată de către unul dintre ceilalţi făptuitori prin lovitura ce i-a fost aplicată din spate , precum şi faptul că partea vătămată a fost condusă şi închisă într-o încăpere sub ameninţarea unor arme, printre care şi un pistol, deţinute de ceilalţi participanţi.
Faptul că lor li s-a distribuit rolul de a executa activităţi de sustragere de bunuri din magaziile unităţii respective, pe care le-au transportat apoi la autoturisme, nu îi exonerează de răspundere în calitate de coautori ai infracţiunii de tâlhărie, întrucât potrivit art.28 alin.2 C.pen. „circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanţilor în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.” Or, rezultă fără dubii că cei doi inculpaţi au fost de faţă atunci când s-au executat primele violenţe asupra părţii vătămate, au putut vedea că aceasta a fost ameninţată şi în continuare de ceilalţi făptuitori care au sechestrat-o într-o încăpere şi că unul dintre ceilalţi participanţi a avut asupra sa un pistol. Chiar dacă nu ei au fost cei care au executat violenţele asupra părţii vătămate, această circumstanţă reală, care este şi element constitutiv al infracţiunii de tâlhărie, se răsfrânge şi asupra lor, deoarece au cunoscut-o şi au prevăzut-o.
