Prin sentinţa penală nr. 160 din 29 aprilie 2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr.365/108/2015, în baza art. 386 Cod procedură penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, formulată de apărătorul inculpatului, din tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal, în tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 Cod penal – în cazul victimei H.I. şi lovire şi alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal – în cazul victimei H.F.O. .
În baza art. 386 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, din tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal, în tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 lit. f, cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 386 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, din tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal, în tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 lit. f, cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 32 raportat la art. 189 lit. f, cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul H.I.A., la 8 ani închisoare, pentru tentativă la omor calificat.
În baza art. 189 alin. 1 teza finală, raportat la art. 67 alin 2 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h şi i Cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h şi i Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive, începând cu 16.01.2015, până la zi.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat.
În baza art. 109 alin. 1, raportat la art. 108 lit. a Cod penal, a fost obligat inculpatul să urmeze tratament medical până la însănătoşire.
În baza art. 7 alin. 1 şi 2, raportat la art. 5 alin. 5 şi art. 4 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice, în vederea introducerii profilului genetic al inculpatului în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul, întocmit la data de 6 februarie 2015, în dosarul nr. 880/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, înregistrat la această instanţă la data de 9 februarie 2015, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul H.I.A., pentru săvârşirea infracţiunii tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32, raportat la art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că, în seara zilei de 12.12.2014, inculpatul H.I.A. le-a aplicat mai multe lovituri cu o sabie tatălui său – H.I. şi fratelui său – H.F.O., generându-le leziuni care au necesitat 35-40, respectiv 6-8 zile de îngrijiri medicale.
Analizând probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu (f. 3); procesul verbal de cercetare la faţa locului (cu toate anexele, schiţele, planşele foto (f. 9-26); rapoarte medico-legale cu examinarea persoanei (f. 31-42, 49-52); raport de expertiză medico-legală psihiatrică (f. 46-48 ); declaraţii persoane vătămate (f. 53-66); declaraţii martori (f. 67-68, 83-92); declaraţie suspect/inculpat (f.94-95, 97-98); înscrisuri (f. 112-115); fişă cazier judiciar (f. 116-119) şi în cursul fazei de judecată, respectiv: înscrisuri medicale (f. 27-30, 64, 80-85), declaraţie inculpat (f. 70), declaraţii martori (f. 71, 72, 86) instanţa a reţinut următoarele:
În fapt:
Inculpatul H.I.A. locuieşte în loc. Ineu, str. G. C. nr. 79, împreună cu familia, respectiv mama, tata şi fratele său.
Acesta nu este angajat în câmpul muncii, fiind pensionat de boală din anul 2012, întrucât suferă de un anumit grad de handicap psihic, respectiv retard mental uşor şi tulburări de comportament legate de consumul de alcool, astfel că i-a fost interzis consumul de băuturi alcoolice.
În aceste împrejurări inculpatul, nu are un loc de muncă stabil, dar prestează uneori munci ocazionale la diverse persoane din localitate, de la una dintre acestea primind, în cursul anului 2013, o sabie pe care o folosea de obicei la pescuit şi cu care tăia vegetaţia pentru a avea acces la apă.
În decursul anilor, relaţiile dintre inculpat şi părinţii săi au fost destul de tensionate, existând şi alte situaţii când inculpatul, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, i-a agresat şi i-a ameninţat cu moartea.
În seara zilei de 12.12.2014, în jurul orelor 19,00 inculpatul H.I.A. s-a întors acasă de la un consătean, unde a muncit în ziua respectivă şi unde a consumat câteva pahare cu ţuică.
Ajuns acasă, a intrat în camera părinţilor, in care se afla mama sa, iar la scurt timp a intrat in cameră şi tatăl său, moment în care, între acesta şi inculpat, a început o ceartă, amândoi aflându-se sub influenţa alcoolului.
În acest context, inculpatul l-a ameninţat pe tatăl său că îl va „tăia” cu o sabie pe care o are în cameră, împrejurare în care mama inculpatului, de teamă, a părăsit casa, deplasându-se în apropiere la o vecină.
Întrucât cearta dintre cei doi a continuat, inculpatul s-a deplasat în camera sa, de unde a luat sabia pe care a primit-o în cursul anului 2013, aşa cum s-a arătat anterior, pe care o ţinea sub covor, după care a revenit în camera în care se afla tatăl său şi a început să-l lovească cu sabia la întâmplare, peste tot corpul, astfel că tatăl inculpatului, în tendinţa de a se apăra, a fugit în curte, fiind însă urmat de inculpat, care a continuat agresiunea, victima apărându-se cu mâinile de loviturile primite, însă la un moment dat a căzut la pământ, pierzându-şi cunoştinţa.
În aceste împrejurări inculpatul a abandonat sabia în curtea casei şi s-a deplasat la un vecin, martorul C.G., căruia i-a relatat cele petrecute, spunându-i totodată că l-a omorât pe tatăl său, context în care martorul s-a deplasat la locuinţa inculpatului, unde l-a găsit pe tatăl acestuia plin de sânge, astfel că l-a transportat la Spitalul oraşului Ineu.
Inculpatul s-a deplasat la un bar din localitate, unde a mai consumat o bere, după care s-a reîntors acasă, întâlnindu-se în faţa casei cu fratele său, persoana vătămată H.F., cu care a început să se certe, astfel că inculpatul a luat sabia din curte, de unde a lăsat-o şi a început să-l lovească şi pe acesta, lezându-l în zona feţei, a piciorului stâng şi a spatelui.
După incident inculpatul a lăsat sabia pe nişte butoaie care se află în stradă şi a intrat în locuinţă, unde s-a culcat, fiind depistat la scurt timp de către organele de poliţie.
Conform raportului de expertiză medico-legală întocmit persoanei vătămate H.I., acesta a suferit leziuni în următoarele regiuni: occipitală, antebraţ drept cu fractură deschisă, antebraţ stâng, faţă dorsală mână stângă şi deget 2 mână stângă cu secţiune tendon flexor profund si tendon extensor. Leziunile suferite de acesta au putut fi produse cu un obiect vulnerant dur, de tip contondent-tăietor, necesită 35-40 zile de îngrijiri medicale, iar conform criteologiei medico-legale viaţa victimei nu a fost pusă în pericol.
Conform raportului de expertiză medico-legală întocmit persoanei vătămate H.F.O., acesta a suferit leziuni in regiunea perietală, parieto-occipitală, frontală stângă, orbitară dreaptă, aripă nazală stângă şi regiunea anterioară a coapsei stângi. Leziunile suferite de acesta au putut fi produse cu un obiect vulnerant dur de tip contondent-tăietor, necesită 6-8 zile de îngrijiri medicale, iar conform criteriologiei medico-legale viaţa victimei nu a fost pusă în pericol.
În drept:
Texte legale incidente în cauză:
– articolul 189 alin. 1 lit. f Cod penal:
„(1) Omorul săvârşit în vreuna dintre următoarele împrejurări:
f) asupra a două sau mai multor persoane;
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseşte.
– articolul 32 alin. 1 Cod penal:
„Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.”
– articolul 199 Cod penal:
„Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 şi art. 193 – 195 sunt săvârşite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.”
Fapta inculpatului H.I.A., de a le aplica mai multe lovituri cu o sabia tatălui şi fratelui său – H.I. şi H.F.O. – vizând o zonă vitală cum este capul, urmărind ori cel puţin acceptând drept rezultat uciderea acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32, rap la art. 189 alin. 1 lit. f, cu aplicarea art. 199 Cod penal.
Deşi în rechizitoriu nu s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 199 Cod penal, raportat la calitatea de membri de familie a persoanelor asupra cărora au fost săvârşite actele de agresiune, se impune reţinerea lor, sens în care se va schimba încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, urmând a se face aplicarea art. 199 Cod penal, cu consecinţa majorării maximului special al pedepsei cu o pătrime.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, prin apărător, din tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal, în tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 Cod penal – în cazul victimei H.I. şi lovire şi alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal – în cazul victimei H.F.O., instanţa a reţinut următoarele:
Ceea ce deosebeşte infracţiunea de loviri sau alte violenţe de tentativa de omor, este poziţia subiectivă a inculpatului faţă de acţiunile care constituie latura obiectivă a infracţiunii.
În timp ce, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 193 Cod penal, făptuitorul acţionează, din punct de vedere subiectiv, cu intenţia de a lovi victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, în cazul tentativei la omor, făptuitorul acţionează cu intenţia de a suprima viaţa victimei.
Intenţia, însă, poate fi directă sau indirectă, potrivit art. 19 alin. 1 Cod penal („Fapta este săvârşită cu intenţie când infractorul: a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte; b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.”)
În raport cu aceste dispoziţii, pentru stabilirea poziţiei subiective, trebuie să se ţină seama de următoarele:
– împrejurările concrete în care a fost comisă fapta şi, în special, în raport cu instrumentul folosit, în speţă sabia, instrument apt să producă moartea;
– regiunea corpului lovită, în speţă zonele descrise în rapoartele de expertiză medică-legale, descrise mai sus, leziuni care ar fi putut cauza decesul;
– intensitatea loviturilor – având în vedere zonele lovite şi dimensiunea sabiei, fiind suficiente pentru a pune în primejdie viaţa persoanelor vătămate;
– urmarea care s-ar fi putut produce – moartea.
Având în vedere cele de mai sus, precum şi starea de fapt reţinută, s-a apreciat că inculpatul, deşi nu a acţionat cu intenţia directă de a ucide, în momentul în care a folosit sabia a putut prevedea rezultatul faptei sale şi chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
În raport cu aceste considerente, precum şi cu starea de fapt reţinută de instanţă, cererea de schimbarea a încadrării juridice, urmează a fi respinsă.
Cât priveşte reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, constând în săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate-tatăl inculpatului, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, se observă că, pentru existenţa acestei circumstanţe trebuie îndeplinite două condiţii:
1. infracţiunea să fie săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii;
2. starea de tulburarea sau emoţie să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate.
În speţă, nu s-a dovedit că au fost îndeplinite aceste condiţii.
Chiar dacă martorii audiaţi în cauză fac referire la starea conflictuală existentă între inculpat şi tatăl său, la împrejurarea că persoana vătămată a fost cea care a iniţiat conflictul pe fondul căreia s-a produs fapta, nu rezultă că ar fi întrunite condiţiile stării de provocare.
Astfel, inculpatul, în declaraţia dată în faţa instanţei (f. 70), a declarat că recunoaşte parţial fapta, în sensul că l-a lovit cu sabia doar pe tatăl său, după care şi-a pierdut controlul, a aruncat sabia şi a ieşit din curte, ducându-se la barul din apropierea casei lor, unde a băut o bere. La bar a venit şi fratele său, care a început să „se lege” de el, iar după o scurtă ceartă acesta a plecat spre casă. Inculpatul mai susţine că nu l-a lovit pe fratele său cu sabia, ci că acesta şi-a provocat singur rănile, menţionând următoarele: „cred că fratele meu s-a lovit singur cu sabia ca sa mă bage pe mine în puşcărie.”
Inculpatul nu contestă că şi-a lovit tatăl cu sabia, aspect confirmat şi de martorul C.G. (f. 86), vecin cu inculpatul, care declară că inculpatul a venit acasă la el şi i-a spus că şi-a omorât tatăl, martorul fiind persoana care l-a dus pe tatăl inculpatului la spital, cu maşina personală. În ce-l priveşte pe fratele inculpatului, martorul declară că nu l-a văzut în seara respectivă.
Este greu de crezut că o persoană – în speţă fratele inculpatului, şi-ar putea provoca singură leziuni cu sabia, în regiunea perietală, parieto-occipitală, frontală stângă, orbitară dreaptă, aripă nazală stângă şi regiunea anterioară a coapsei. Aceste leziuni, în diferite zone, denotă lovituri la întâmplare, pe care o persoană, chiar cu un handicap mental, nu şi le-ar putea crea.
Este adevărat că atât inculpatul, cât şi fratele său, deţin certificare de încadrare în grad de handicap, dar nici unul din ei nu au discernământul abolit.
Inculpatul a fost evaluat psihiatric cu privire la fapta comisă. Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad (f. 46.48 u.p.), rezultă că prezintă tulburări de comportament legate de consumul de alcool, retard mental uşor, iar în raport cu fapta comisă, a avut diminuată capacitatea de apreciere critică a faptei şi a consecinţelor acesteia, acţionând cu discernământ diminuat, nu însă abolit.
Discuţiile purtate cu inculpatul în faţa instanţei au fost coerente, ceea ce demonstrează că în perioada de arest, în lipsa consumului de alcool, comportamentul său este unul normal.
La urmărire penală inculpatul a declarat că l-a lovit cu sabia şi pe fratele său, dar nu îşi aminteşte în ce zonă a corpului.
Mama inculpatului, H.M.F., audiată în calitate de martor, declară la urmărire penală (f.87-88) că a fost prezentă doar la începutul certei dintre inculpat şi tatăl său, ambii fiind în stare de ebrietate. Martora arată că în momentul în care inculpatul şi-a ameninţat tatăl că îl va tăia cu sabia, ea a plecat de acasă şi s-a deplasat spre o familie vecină, căreia i-a cerut să se deplaseze acasă la familia sa, să vadă dacă „nu cumva este scandal”, susţinând că ea nu a mai mers acasă de frică. Martora mai declară că, pe fondul consumului de alcool de către soţ şi a problemelor de handicap ale fiilor ei, în familie au loc dese scandaluri. Martora menţionează: „fiul meu A. (inculpatul) în mai multe rânduri i-a agresat atât pe soţul meu, cât şi pe fratele său, F. O..”
În faţa instanţei, martora îşi menţine declaraţia de la urmărire penală, însă la întrebarea procurorului în legătură cu altercaţia dintre inculpat şi fratele său răspunde: „băiatul cel mic mi-a spus că l-a lovit inculpatul, dar eu nu cred, cred că el s-a tăiat singur” (f. 71 verso), iar la întrebarea pusă de apărătorul inculpatului, dacă inculpatul i-a ameninţat cu moartea, răspunde: „deşi am fost ameninţaţi de inculpat cu moartea, nu am luat în considerare ameninţarea, ştiind că nu este reală.”
Martora C.F.L., sora inculpatului, nu a fost prezentă la incidentul dintre părţi. Declaraţia dată în faţa instanţei se bazează, aproape în totalitate, pe relatările mamei sale. Martora arată că ţine legătura telefonic cu mama sa, de aproximativ două ori pe săptămână, ocazie cu care mai află ce se petrece în familia lor. Relevante sunt afirmaţiile martorei: „nu au existat altercaţii aşa grave ca acum, iar inculpatul mai ameninţa în perioadele în care nu-şi lua medicamentele, ameninţările nu erau reale, ci doar jignire, eventual mai profunde. Între inculpat şi fratele nostru nu ştiu să fi fost altercaţii sau disensiuni grave, ci doar mici incidente ca între fraţi.” Martora mai afirmă că mama ei i-a spus că scandalurile din familie sunt determinate de faptul că tatăl lor, H.I., crede că soţia sa, H.M.F., are o relaţie intimă cu inculpatul. Această afirmaţie, nu este susţinută de vreo altă probă, astfel încât instanţa nu o va lua în considerare.
Constatând, dincolo de orice dubiu, că faptele pentru care inculpatul H.I.A. a fost trimis în judecată există, constituie infracţiune şi au fost săvârşite de inculpat, instanţa a pronunţat condamnarea acestuia, rezolvând acţiunea penală potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. 2 Cod procedură penală.
La stabilirea pedepsei, instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 74 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite, periculozitatea infractorului, evaluată în conformitate cu împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
În concret, instanţa a reţinut că inculpatul este tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale, şi-a câştigat, până la momentul săvârşirii faptelor, existenţa prin mijloace licite – prestând diverse activităţi la persoanele din localitate, beneficiază de sprijinul mamei şi surorii sale, a recunoscut comiterea faptelor, cu unele nuanţări. De asemenea, instanţa a constatat că inculpatul are grad de handicap accentuat, pe fondul afecţiunilor psihiatrice, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultând că prezintă retard mental uşor, iar raportat la fapta comisă, a avut diminuată capacitatea psihică de apreciere critică şi a consecinţelor acestei fapte, faţă de care a acţionat cu discernământ diminuat.
Având în vedere toate considerentele de mai sus, referitoare la persoana inculpatului, la stabilirea pedepsei, instanţa s-a orientat spre minimul special prevăzut pentru tentativa la omor calificat.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 386 Cod procedură penală, instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, formulată de apărătorul inculpatului, din tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal, în tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 Cod penal – în cazul victimei H.I. şi lovire şi alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal – în cazul victimei H.F.O..
În baza art. 32 raportat la art. 189 lit. f, cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul H.I.An. la 8 ani închisoare, pentru tentativă la omor calificat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, inculpatul H.I.A..
Examinând apelul formulat de inculpat, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, instanţa a apreciat că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut parţial săvârşirea faptelor.
Astfel, s-a reţinut că în seara zilei de 12.12.2014, inculpatul H.I.A. le-a aplicat mai multe lovituri cu o sabie tatălui său – H.I. şi fratelui său – H.F.O., generându-le leziuni care au necesitat 35-40, respectiv 6-8 zile de îngrijiri medicale.
Instanţa de apel a constatat că încadrarea juridică dată faptei este corectă, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 32 C.p. raportat la art. 189 lit. f şi art. 199 C.p.
Este adevărat că inculpatul a recunoscut doar parţial săvârşirea faptelor, declarând că nu l-a lovit cu sabia şi pe fratele său.
Declaraţiile inculpatului sunt contrazise de înscrisurile medicale aflate la dosarul cauzei, din care rezultă natura leziunilor suferite atât de către tatăl său, cât şi de fratele său. Astfel că aceste lovituri au fost produse de un corp contondent-tăietor, parte din leziuni fiind în zona capului în cazul ambelor persoane vătămate. Nu pot fi reţinute apărările inculpatului că fratele său şi-a produs singur aceste leziuni cu o sabie. Se reţine că inculpatul a recunoscut faptul că a avut o ceartă cu fratele său şi s-a dus în curte să recupereze sabia, iar leziunile fratelui său nu se puteau produce aşa cum a arătat inculpatul, respectiv că acesta s-a tăiat în sabie, în timp de inculpatul fugea după el.
Astfel, în mod constant s-a stabilit că elementul subiectiv al infracţiunii de tentativă de omor, trebuie dedus din următoarele criterii obiective: împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, intensitatea loviturii, numărul loviturilor, regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura precum şi aceea vizată de făptuitor, obiectul contondent, consecinţele cauzate şi raporturile dintre autor şi victimă.
Lovirea persoanelor vătămate cu o sabie (instrument apt de a ucide), într-o zonă vitală a corpului (capul) de mai multe ori şi cu intensitate, demonstrează că inculpatul a urmărit suprimarea vieţii victimelor, sau cel puţin a acceptat acest deznodământ, iar împrejurarea că rezultatul letal nu s-a produs se datorează unor împrejurări independente de voinţa acestuia.
În ce priveşte sancţiunea aplicată, instanţa de apel apreciază că prin sentinţa penală atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 74 C.pen., Astfel potrivit acestor dispoziţii „stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială
Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte. Prima instanţă a avut în vedere şi împrejurarea că inculpatul are discernământul diminuat raportat la faptele comise
Prin urmare, instanţa de apel, a apreciat că se impune menţinerea pedepsei 8 ani închisoare, fără a reţine în cauză circumstanţe atenuante, reţinând că în cauză nu au fost identificate elemente care să poată fi reţinute drept circumstanţe atenuante judiciare, respectiv împrejurări legate de fapta comisă care, dacă ar fi luate în considerare reduc gravitatea faptei sau periculozitatea inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este în măsură să corespundă unei juste individualizări.
Pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor în formă calificată, asupra unor membrii de familie cu executare în regim de detenţie este în măsură să asigure reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de noi fapte penale.
În aplicarea dispoziţiilor art. 74 C.pen, prima instanţă a efectuat o analiză şi evaluare completă a circumstanţelor personale ale inculpatului, a condiţiilor producerii faptei şi consecinţele acesteia. În acest sens, se reţine că infracţiunea de tentativă de omor în general denotă un pericol social ridicat, aducând atingere celei mai importante valori sociale, dreptul la viaţă al individului, sancţiunea aplicată fiind conformă gravităţii faptei.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei, având în vedere cuantumul acesteia, rezultă că se impune executarea pedepsei în regim de e detenţie.
Pentru considerentele expuse, prin decizia penală nr. 571/A din 27 mai 2015 Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 421 pct.1, lit. b Cod procedură penală, a respins apelul declarat de inculpatul H.I.A.
În baza art. 424 alin 2 şi 3 Cod procedură penală rap. la art. 399 alin 1 Cod procedură penală şi 72 Cod penal s-a menţinut starea de arest a inculpatului H.I.A. şi a dedus în continuare arestul preventiv din 29.04.2014 la zi.
