Trafic de persoane. Trafic de minori. Modalităţi alternative de realizare a elementului material. Şedinţa de judecată. Caracterul ei secret. Luarea măsurii de siguranţă a interzicerii exercitării funcţiei în îndeplinirea căreia un inculpat a comis fapta.Cofiscarea specială. Temeiul ei legal.
Prin sentinţa penală nr.144/S/02.12.2008 Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov pornind de la aspectul că traficul de persoane e un fenomen subteran cu dimensiuni globale, o încălcare gravă a drepturilor omului, constând practic în efectuarea unor acte de comerţ cu persoane în vederea exploatării prin prestarea unor munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat a dispus următoarele:
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţii S.M., C.F., S.M., C.T.I. şi S.R. şi F.R., prin apărători, din infracţiunile prevăzute de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 în infracţiunile de instigare la cerşetorie prevăzută de art. 25 raportat la art. 326 Cod penal.
A respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul L.S.Ş., prin apărător, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 678/2001 şi, respectiv, a înlăturării dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod penal şi a aplicării pentru fiecare activitate materială a dispoziţiilor referitoare la concursul real de infracţiuni.
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul L.S.Ş., prin apărător, din dispoziţiile prevăzute de art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în 3 infracţiuni prevăzute de art. 26 raportat la art. 326 Cod penal.
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul L.S.Ş., prin apărător, din infracţiunea prev de art. 13 alin. 1-4 din Legea nr. 678/2001 în:
– două infracţiuni prev. de art. 26 raportat la art. 326 Cod penal, în cazul lui H.M şi P A ;
– o infracţiune prev de art. 20 raportat la art. 326 Cod penal, în cazul lui P.A. ;
– două infracţiuni prev. de art. 26 raportat la art. 20 şi 326 Cod penal în cazul lui C. C şi N. D.E.A.A.
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de către reprezentanta Parchetului şi a inculpaţilor, prin apărători, privind înlăturarea art. 14 din Legea nr. 678/2001, ca urmare a abrogării acestuia.
A admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către reprezentanta Parchetului din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. 2 lit. a raportat la art. 14 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. 1şi alin. 2 lit. a, raportat la art. 14 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 13 din Codul penal.
A admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către reprezentanta Parchetului din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. 1,2,3,4 raportat la art. 14 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. 1,2,3,4 raportat la art. 14 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi a art. 13 Cod penal.
I. În baza art.12 alin. 1, 2 lit.a rap. la art.14 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi a art.13 Cod penal a condamnat inculpata F.R. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a, teza a II- a, lit. b, d şi e, C.pen. pe o durata de 3 ani pentru savarsirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art.13 alin.1,2,3,4 rap. la art.14 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi a art.13 C.pen. a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, teza a II- a, lit. b, d şi e, C.pen. pe o durata de 3 ani pentru săvârsirea infracţiunii de trafic de minori.
În baza art. 33 lit. a şi a art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat inculpatei F.R. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În baza art. 35 Cod penal a aplicat inculpatei F.R., alături de pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a, b, d şi e Cod penal pe o durată de 3 ani
În baza art 71 Cod penal a interzis inculpatei F.R. pe durata executării pedepsei aplicate drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
În baza art. 88 C.pen. a scăzut din durata pedepsei principale aplicate inculpatei perioada reţinerii şi arestării preventive din data de 28.01.2003 până în data de 09.01.2004.
În baza art. 350 alin. 1 C.proc.pen.a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpata F.R..
II. În baza art.12 alin.1, 2 lit.a rap. la art.14 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si art.13 C.pen. a condamnat inculpatul A.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare si la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a, teza a II- a, lit. b, d şi e, C.pen. pe o durata de 3 ani pentru savarsirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art.13 alin.1,2,3,4 rap. la art.14 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si art.13 C.pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare si la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a, teza a II- a, lit. b, d şi e, C.pen. pe o durata de 3 ani pentru savarsirea infractiunii de trafic de minori.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen. si art.35 alin.3 C.pen.a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 ani inchisoare şi pedeapsa complementară cea mai grea de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a, teza a II- a, lit. b, d şi e, C.pen.
În baza art 71 Cod penal a interzis inculpatului A.A. pe durata executării pedepsei aplicate drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
În baza art. 88 C.pen. a scăzut din durata pedepsei principale aplicate inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive din data de 28.01.2003 până în data de 09.01.2004.
În baza art. 350 alin. 1 C.proc.pen. a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul A.A..
III. În baza art.12 alin.1,2 lit.a rap. la art.14 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si art.13 C.pen. a condamnat inculpatul L.S.S. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal. pe o durata de 3 ani pentru savarsirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art.13 alin.1,2,3,4 rap. la art.14 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si art.13 C.pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 ani inchisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. . 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal pe o durata de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen. si art.35 alin.3 C.pen.a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani inchisoare si pedeapsa complementara cea mai grea de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. . 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
În baza art 71 Cod penal a interzis inculpatului L.S.Ş. pe durata executării pedepsei aplicate drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
În baza art. 88 C.pen. a scăzut din durata pedepsei principale aplicate inculpatului perioada arestării preventive din data de 31.01.2003 până în data de 09.01.2004.
În baza art. 350 alin. 1 C.proc.pen.a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul L.S.Ş..
IV. În baza art.12 alin.1, 2 lit.a rap. la art.14 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si art.13 C.pen. a condamnat inculpatul C.T.I., la pedeapsa de 6 ani inchisoare şi la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal. pe o durata de 3 ani pentru săvârsirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului C.T.I., pe durata executării pedepsei aplicate drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
În baza art. 88 C.pen.a scăzut din durata pedepsei principale aplicate inculpatului perioada arestării preventive din data de 31.01.2003 până in data de 09.01.2004.
În baza art. 350 alin. 1 C.proc.pen.a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul C.T.I..
V. În baza art.12 alin. 1,2 lit.a rap. la art.14 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi a art.13 C.pen. a condamnat inculpatul C.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare si la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal, pe o durata de 3 ani pentru săvârsirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art.25 C.pen. rap. la art.289 C.pen.a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru instigare la săvârsirea infracţiunii de fals intelectual.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen. şi a art.35 alin.1 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani inchisoare şi pedeapsa complementara de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal .
În baza art 71 Cod penal a interzis inculpatului C.A., pe durata executării pedepsei aplicate drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
În baza art. 88 C.pen. a scăzut din durata pedepsei principale aplicate inculpatului perioada arestării preventive din data de 31.01.2003 până in data de 09.01.2004.
În baza art. 350 alin. 1 C.proc.pen.a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul C.A..
VI. În baza art.12 alin.1, 2 lit.a rap. la art.14 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si a art.13 C.pen.a condamnat inculpatul R.I., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal pe o durata de 3 ani pentru săvârsirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art.13 alin.1, 3 teza I şi alin.4 teza a III-a rap. la art.14 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si art.13 C.pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal pe o durata de 3 ani pentru săvârsirea infracţiunii de trafic de minori.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen. si art.35 alin.3 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani inchisoare şi pedeapsa complementară cea mai grea de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
În baza art 71 Cod penal a interzis inculpatului R.I., pe durata executării pedepsei aplicate drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
În baza art. 88 C.pen. a scăzut din durata pedepsei principale aplicate inculpatului perioada arestării preventive din data de 19.03.2003 până in data de 09.01.2004.
În baza art. 350 alin. 1 C.proc.pen.a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul R.I..
VII. În baza art.12 alin.1,2 lit.a rap. la art.14 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si art.13 C.pen. a condamnat inculpatul C.R., la pedeapsa de 7 ani închisoare si la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal pe o durata de 3 ani pentru săvârsirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art.13 alin.1,2,3,4 rap. la art.14 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si art.13 C.pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal pe o durata de 3 ani pentru săvârsirea infracţiunii de trafic de minori.
În baza art.25 C.pen. rap. la art.289 C.pen.a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru instigare la săvârsirea infracţiunii de fals intelectual.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen. si art.35 alin.3 C.pen.a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani inchisoare şi pedeapsa complementara cea mai grea de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
În baza art 71 Cod penal a interzis inculpatului C.R., pe durata executării pedepsei aplicate drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
În baza art. 88 C.penal a scăzut din durata pedepsei principale aplicate inculpatului perioada arestării preventive din data de 01.04.2004 până în data de 26.04.2005.
În baza art. 350 alin. 1 C.proc.pen.a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul C.R..
VIII. În baza art.12 alin.1, 2 lit.a rap. la art.14 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si art.13 C.pen. a condamnat inculpatul S.P.I., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal pe o durata de 3 ani pentru săvârsirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art.13 alin.1, 3 teza I si alin.4 teza a III-a rap. la art.14 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si art.13 C.pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal, pe o durata de 3 ani pentru săvârsirea infracţiunii de trafic de minori.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen. si art.35 alin.3 C.pen.a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani inchisoare si pedeapsa complementara cea mai grea de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
În baza art 71 Cod penal a interzis inculpatului S.P.I., pe durata executării pedepsei aplicate drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
IX. În baza art.12 alin 1, 2 lit.a rap. la art.14 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si a art.13 C.pen. a condamnat inculpatul V.R. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal pe o durata de 3 ani pentru săvârsirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art.13 alin.1, 3 teza I si alin.4 teza a III-a rap. la art.14 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si art.13 C.pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal pe o durata de 3 ani pentru săvârsirea infracţiunii de trafic de minori.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen. si art.35 alin.3 C.pen.a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani inchisoare si pedeapsa complementara cea mai grea de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
În baza art 71 Cod penal a interzis inculpatului V.R. pe durata executării pedepsei aplicate drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
X. În baza art.12 alin.1, 2 lit.a rap. la art.14 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi a art.13 C.pen. a condamnat inculpatul S.R., la pedeapsa de 6 ani inchisoare şi la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal pe o durata de 3 ani pentru savarsirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art 71 Cod penal a interzis inculpatului S.R., pe durata executării pedepsei aplicate drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
În baza art. 88 C.penal a scăzut din durata pedepsei principale aplicate inculpatului perioada arestării preventive din data de 31.01.2003 şi până în data de 13.02.2003.
XI. În baza art.12 alin. 1, 2 lit.a rap. la art.14 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si art.13 C.pen. a condamnat inculpata S.M., la pedeapsa de 5 ani inchisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal pe o durata de 3 ani pentru savarsirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art 71 Cod penal a interzis inculpatei S.M., pe durata executării pedepsei aplicate drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e Cod penal.
XII. În baza art.12 alin 1,2 lit.a rap. la art.14 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal a condamnat inculpata C.F., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e Cod penal pe o durata de 3 ani pentru savarsirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art 71 Cod penal a interzis inculpatei C.F., pe durata executării pedepsei aplicate drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
XIII. În baza art. 11, pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală a achitat inculpatul M. M. pentru savarsirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12, alin. 1,2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
În baza art. 11, pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală a achitat acelaşi inculpat pentru savarsirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. 1 şi 4 teza a I-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
În baza art. 88 Cod penal a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore începând din data de 29.01.2003 ora 22,00 pina in data de 30.01.2003 ora 22,00.
XIV.În baza art.289 Cod penal a condamnat inculpatul M.A.C., la 3 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârsirea a trei infracţiuni de fals intelectual.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen.a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81, art.82 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
A reţinut art. 13 Cod penal, relativ la neaplicarea articolului 71 alin. ultim Cod penal.
A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
XV.În baza art.12 alin. 1, 2 lit.a rap. la art.14 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi a art.13 Cod penal a condamnat inculpata A.A., la pedeapsa de 5 ani inchisoare şi la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal pe o durata de 3 ani pentru săvârsirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art.13 alin.1, 3 teza I si alin.4 teza a III-a rap. la art.14 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.13 Cod penal a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e Cod penal pe o durata de 3 ani pentru săvârsirea infracţiunii de trafic de minori.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen. si art.35 alin.3 Cod penal a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 ani inchisoare şi pedeapsa complementara cea mai grea de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatei A.A., pe durata executării pedepsei aplicate drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e Cod penal.
XVI.În baza art.12 alin. 1, 2 lit.a rap. la art.14 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal a condamnat inculpata C.N., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal pe o durata de 3 ani pentru săvârsirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art.13 alin.1, 3 teza I si alin.4 teza a III-a rap. la art.14 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi a art.13 C.pen. a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal, pe o durata de 3 ani pentru săvârsirea infracţiunii de trafic de minori.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen. si art.35 alin.3 C.pen. a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 ani inchisoare şi pedeapsa complementara cea mai grea de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
În baza art 71 Cod penal a interzis inculpatei C.N., pe durata executării pedepsei aplicate drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
XVII. In baza art.12 alin. 1, 2 lit.a rap. la art.14 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si art.13 C.pen. a condamnat inculpata S.M., , la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal pe o durata de 3 ani pentru săvârsirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art.13 alin.1, 3 teza I şi alin.4 teza a III-a rap. la art.14 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi a art.13 C.pen. a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal pe o durata de 3 ani pentru săvârsirea infracţiunii de trafic de minori.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen. si art.35 alin.3 C.pen. a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară cea mai grea de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatei S.M. pe durata executării pedepsei aplicate drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II a, b, d şi e C. penal.
În baza art.346. alin.1 C.proc.pen.a constatat ca părtile vătămate N.A., D.A., O.G, B.I, O.V., K.C.G., S.R.E., G.C.V., C.A, C.I, C.C.N., F.N. si H.O.G. nu s-au constituit părţi civile în cauza.
În baza art.346 alin.1 C.proc.pen.a respins acţiunile civile formulate de către Parchet pentru părţile vătămate minore L.M., P.A.D., P.I.L., P.M.B., H.C.G. şi H.A.
În baza art.19 alin.1 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 lit. e Cod penal a dispus confiscarea specială a următoarelor sume de bani:
– 49.037 euro de la inculpaţii F.R. şi A.A. ( respectiv câte 24. 518,5 euro de la fiecare inculpat );
– 4355 euro de la inculpatul L.S.Ş.;
– 8040 euro de la inculpaţii C.R. si S.M. (respectiv câte 4020 Euro de la fiecare inculpat;
– 9790 euro de la inculpaţii S.R. şi S.M., (respectiv câte 4895 Euro de la fiecare inculpat);
– 4361 euro de la inculpatul C.A. ;
– 5.000 euro de la inculpaţii R.I. si A.A., (respectiv câte 2500 Euro de la fiecare inculpat);
– 2.310 euro de la inculpaţii V.R. si C.N., (respectiv câte 1155 Euro de la fiecare inculpat);
– 22.500 euro de la inculpatul S.P. I.
În baza art.19 alin.1 din legea 678/2001 raportat la art.118 lit.d Cod penal a dispus confiscarea specială de la inculpata F.R. a sumei de 1300 USD, suma ce a fost consemnată în cursul urmăririi penale la B.N.R. Brasov.
În baza art.19 alin.2 din Legea nr.678/2001 rap. la art.118 lit.b C.pen. a dispus confiscarea speciala a autoturismului marca MERCEDES VITO 180D cu numărul de înmatriculare BV-07-MHE, serie saşiu VHA 63816413013202.
În baza art.348 C.proc.pen.a dispus anularea căsătoriilor fictive încheiate intre B.G.D.. şi C.A. şi intre M.M. şi L.E., înregistrate in Registrul Actelor de Stare Civila de la Primăria Fagaras sub numerele 129/18.06.2002 si 11/22.01.2003, şi a certificatelor de căsătorie seria CB nr. 965 041 şi seria CB nr. 966463.
În baza art.191 alin.1,2 C.proc.pen. a obligat inculpaţii F.R., A.A., L.S.S., C.R., C.T.I., S.R., C.A., R.I., V.R., C.F., S.P.I., S.M., A.A., C.N., S.M. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 600 RON lei şi pe inculpatul M.A.C. la 400 RON lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Suma de 3600 reprezentând onorarile apărătorilor din oficiu s-a suportat în avans din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pe latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că în urma calificării victimelor infracţiunii de trafic ca şi martori, urmare a faptului că aceştia şi-au exprimat neechivoc dorinţa de a nu participa în procesul penal în calitate de parte vătămată ori civilă, acţiunea civilă exercitată din oficiu de către Parchet nu mai are temei legal, urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei soluţii, prevalându-se de prerogativa conferită prin dispoz. art.362-363 cod proc. penală, au declarat apel, solicitând reexaminarea cauzei în fond, atât Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov cât şi inculpaţii
F.R.
A.A.
L.S.S.
S.R.
C.T.I.
C.A.
S.P.I.
V.R.
S.M.
S.M.
C.N.
C.F.
C.R..
Parchetul, ţinând cont că apelul devoluează cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, îşi întemeiază această cale ordinară de atac atât pe motive de nelegalitate ( greşita computare a perioadei de arest preventiv opozabilă inculpatului S.R., reţinându-se eronat intervalul 31.01.2003-13.02.2003 în loc de 31.01.2003 până la 12.02.2003 cum rezultă din examinarea înscrisurilor de la filele 95-98 vol.I dosar u.p. ; greşita aplicare a dispoziţiilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 rap la art. 118 lit. d Cod penal în loc de art. 118 lit. b Cod penal cu referire la suma de 1.300 USD ce aparţinea inculpatei F.R. dată fiind destinaţia acesteia şi scopul urmărit prin punerea ei la dispoziţia persoanelor ce urmau a fi traficate în străinătate, mai precis pentru a face dovada în faţa organelor vamale că posedă suma de bani impusă de legiuitor pentru a intra în spaţiul Schengen) cât şi pe motive de neteimenicie, respectiv:
– greşita achitare a inculpatului M.M. privind săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, acesta fiind conducătorul autovehiculului cu care au fost transportate în străinătate, în diverse perioade ale anului 2002, persoanele traficate în scopul de a cerşi.
– cuantumul redus al pedepselor şi neaplicarea unui spor de pedeapsă inculpaţilor F.R., A.A. şi L.S.S. dată fiind contribuţia majoră şi rolul hotărâtor al acestora în realizarea activităţii infracţionale, numărul mare de persoane traficate, recurgerea la violenţă fizică şi verbală asupra acestora din pricina nemulţumirii faţă de sumele obţinute din cerşit şi calitatea persoanelor traficate-persoane paupere, de etnie rromă, chiar cu handicap fizic, în special minori.
– omisiunea reţinerii măsurii de siguranţă prev. de art. 112 lit. c Cod penal privind interzicerea dreptului de a mai ocupa o funcţie sau exercita o profesie de natura celei prin care inculpatul M.A. a săvârşit infracţiunile câtă vreme încălcând dipoziţiile legale privind metodologia încheierii căsătoriei a devenit nedemn de a mai fi purtătorul autorităţii publice.
– neteimenicia înlăturării ca mijloace de probă a casetelor video ce cuprind declaraţiile persoanelor traficate pe suport video, produse cu consimţământul lor, luate cu respectarea prescripţiilor legale.
– greşita respingere a acţiunii civile exercitate din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 17-18 Cod proc. penală cu referire la persoanelor traficate minore devenite între timp majore, câtă vreme dreptul acestora la despăgubiri civile s-a născut în timpul minorităţii iar infracţiunea reţinută în sarcina autorilor-trafic de minori-este o infracţiune de sine stătătoare ce se raportează exclusiv la calitatea de minori a victimelor.
Inculpaţii C.N. şi V.R. pun problema desfiinţării sentinţei pentru necalificarea corectă a calităţii de parte vătămată sau de martor, pentru nestabilirea calităţii participanţilor la proces, mai ales că la acel moment era instituită obligaţia asistenţei juridice obligatorii a părţii vătămate, lucru care în speţă a fost trecut cu vederea, a achitării lor în temeiul dispoz. art. 11 punct 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală, părţile vătămate declarând că nu au avut legătură cu aceştia, nefiind traficate de aceşti inculpaţi.
Inculpatele F.R. şi S.M., prin apărător, invocă neregularităţi procedurale legate de publicitatea şedinţei de judecată câtă vreme prin dispoz. art. 24 din Legea 678/2001 se statuează că „şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută la art 13 şi de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice”, susţine că dacă în starea de fapt descrisă în actul de sesizare au fost reţinute în sarcina inculpatei F.R. 22 de acte materiale, la încadrarea în drept a faptei au fost menţionate doar 18 părţi vătămate. Inculpatele pun problema achitării lor în temeiul dispoziţiilor art. 11 punct 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod proc. penală pentru ambele fapte ce li se impută, negând implicarea lor în săvârşirea vreuneia din aceste fapte, bazându-se pe depoziţia coinculpatului M.M. potrivit căruia odată ajunse în străinătate aşa-zisele părţi vătămate erau debarcate unde doreau, în locuri publice, nefiind însoţite la coborâre de ceilalţi inculpaţi, pe contradictorialitatea şi părtinirea depoziţiilor părţilor vătămate, cu unele aflându-se în relaţii de duşmănie, pe aspectul că în persoana lor nu sunt întrunite cumulativ toate elementele componente ale infracţiunii de trafic de persoane, părţile vătămate nefiind forţate să cerşească. Totodată, acestea solicită a se reţine că nu există o rezoluţie infracţională unică ci ocazională şi mai mult sunt vizate şi fapte derulate anterior intrării în vigoare a Legii 678/2001, că nu există o înţelegere între coinculpaţi ci practic avem doar activităţi independente, că nu avem o pluralitate de făptuitori ci un simplu lot de persoane, fiecare răspunzând în parte pentru infracţiunile sale distincte. În subsidiar, se solicită reţinerea de circumstanţe atenuante, inculpatele aflându-se la primul conflict cu legea penală, redozarea pedepselor aplicate şi schimbarea modalităţii de executare, alegându-se una neprivativă de libertate.
Inculpatul L.S. pune problema incorectei publicităţi a şedinţei de judecată, problema înlăturării dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod penal şi aplicarea în ceea ce-l priveşte a dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni reţinute în sarcina sa, a schimbării încadrării juridice din dispoziţiile art. 12 alin. 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal în trei infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 326 Cod penal, ameninţarea nefiind probată, victimele nefiind permanent supravegheate, a schimbării încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 13 din Legea 678/2001 în două infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 326 Cod penal în cazul părţilor vătămate H.M. şi P.A., în art. 20 rap. la art. 326 Cod penal în cazul părţii vătămate P.A. şi în două infracţiuni pedepsite de art. 26 rap. la art. 20 raportat la art. 326 Cod penal în cazul lui C.C.şi N.D.E. Inculpatul susţine că simpla sa prezenţă în autocarul care l-a transportat pe D.D. în Spania nu este o probă neechivocă din care să rezulte că transportarea a fost realizată de el, că simpla enunţare a scopului exploatării fără stabilirea modalităţii de exploatare nu realizează latura subiectivă a infracţiunii de trafic de persoane. În subsidiar, vrea redozarea pedepselor aplicate, funcţie de contribuţia sa efectiv adusă.
Inculpaţii S.M., S.R., C.T.I., C.A. şi C.F., prin apărător ales, pun problema înlăturării ca nelegală a declaraţiei olografe a persoanei traficate C.G.D., acesta neştiind să scrie ori să citească, fiind analfabet, a lipsei calităţii de reprezentant legal al semnatarului declaraţiei acestuia, fratele său neîndeplinind legal această calitate, a nulităţii declaraţiilor mamei acestei persoane traficate, C.A., ele nefiind semnate pe fiecare pagină şi la sfârşit de către declarantă, al neluării în calcul a declaraţiilor înregistrate pe suport magnetic, atâta timp cât în prealabil martorii nu au depus jurământ funcţie de credinţa în sine a fiecăruia, a nerespectării dispoziţiilor art. 15 alin. 2 din Constituţie, în cuprinsul hotărârii atacate făcându-se referire la ani anteriori intrării în vigoare a Legii 678/2001. Aceşti inculpaţi solicită, în pricipal, desfiinţarea sentinţei în discuţie şi trimiterea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale şi clarificarea calităţii procesuale a persoanelor implicate, a stabilirii calităţii lor de martor, parte vătămată ori parte civilă, iar în subsidiar a trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe, urmare a nerespectării dispoz. art. 24 din Legea 678/2001, a rigorii nepublicităţii şedinţei de judecată. Totodată, în ipoteza respingerii acestor cereri inculpaţii solicită pronunţarea în ceea ce-i priveşte a unei hotărâri de achitare în temeiul prev. art. 11 punct 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod proc. penală, arătând că la fond s-a nesocotit atât principiul răspunderii personale, nespecificându-se contribuţia proprie a fiecăruia, dându-se curs principiului răspunderii colective cât şi principiul echităţii, cei care au câte 22 de acte materiale au aceleaşi pedepse ca ceilalţi cărora nu li se incumbă un astfel de număr. Se susţine că ecoul acestor fapte s-a diminuat ori a dispărut prin trecerea anilor şi ca atare devine oportună schimbarea modalităţii de executare a pedepselor aplicate, alegându-se una neprivativă de libertate.
Inculpatul S.P.I. ridică problema desfiinţării în tot a sentinţei, a restituirii dosarului la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, a existenţei unor erori legate de nerespectarea dreptului la apărare, a neclarificării numărului de acte materiale încorporate în infracţiunile ce-i sunt opozabile iar în subsidiar a achitării sale funcţie de dispoz. art. 11 punct 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală sau a redozării pedepsei aplicate şi a schimbării modalităţii ei de executare.
Inculpatul C.R. solicită a se constata intervenită prescripţia specială relativ la infracţiunea de instigare la fals intelectual, pune problema desfiinţării sentinţei apelate, a lovirii de nulitate absolută a actului de sesizare a instanţei pe considerentul că părţile vătămate nu au beneficiat de asistenţă juridică pe parcursul urmăririi penale, că în speţă nu subzistă o pluralitate de făptuitori iar în subsidiar a achitării sale.
Inculpatul A.A. solicită desfiinţarea sentinţei atacate, înlăturarea formei continuate a infracţiunilor ce i se impută şi schimbarea încadrării lor juridice prin reţinerea tentativei la infracţiunile respective. Pe fond optează pentru redozarea pedepselor aplicate şi neprivarea sa de libertate.
Curtea, cercetând cuprinsul înscrisurilor de la dosar, raportând motivele de nelegalitate ale Parchetului la dispoziţiile sentinţei apelate a reţinut că, privitor la inculpatul S.R., s-a indicat greşit partea din pedeapsă executată, permisivă prin dispoziţiilor art. 357 (2) lit. a Cod proc. penală, deducându-se din durata pedepsei aplicate acestuia perioada arestării preventive începând cu 31.01.2003 până la 13.02.2003 în loc de 31.01.2003 până la 12.02.2003 cum rezultă din actele anexate la filele 95-98 din volumul I dosar urmărire penală.
Referitor la nerespectarea de către prima instanţă a dispoziţiilor care reglementează desfăşurarea procesului penal, la cazurile de nulitate invocate de către inculpaţi Curtea a reţinut următoarele:
Şedinţele de judecată nu sunt publice, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, numai în cauzele privind infracţiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 şi pornografie infantilă prevăzută în art. 18 din această lege, prin derogare de la regula publicităţii şedinţei de judecată, instituită prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 127 din Constituţie şi art. 290 alin. (1) teza I Cod proc. pen., 12 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
Prin urmare, ori de câte ori, în aceeaşi cauză, inculpatul este trimis în judecată pentru mai multe infracţiuni, dintre care unele se judecă în şedinţă publică potrivit regulii publicităţii şedinţei de judecată, iar altele în şedinţă nepublică, în conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cauza se judecă în şedinţă publică, sub sancţiunea nulităţii absolute şi a incidenţei cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 4 C. proc. pen., întrucât excepţiile de la regula publicităţii şedinţei de judecată sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse la alte infracţiuni decât cele la care se face referire în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2 Publicitatea şedinţei de judecată este unul din cele mai importante principii ale dreptului procesual penal, întrucât asigură, pe de o parte, punerea în valoare a celorlalte principii ale activităţii de judecată (nemijlocirii, contradictorialităţii, rolului activ al instanţei), iar, pe de altă parte, dă siguranţă faptului că instanţa de judecată, în întreaga ei activitate, respectă toate garanţiile procesuale prevăzute pentru părţi şi ceilalţi participanţi la proces, în vederea aflării adevărului, oferind societăţii posibilitatea exercitării unui control permanent asupra înfăptuirii justiţiei.
Ca atare, în situaţia în care inculpatul este trimis în judecată doar pentru infracţiunile prevăzute în art. 13 şi, respectiv, art. 18 din Legea nr. 678/2001, şedinţa de judecată este nepublică pe tot parcursul judecăţii, prin excepţie, prin derogare, de la regula publicităţii şedinţei de judecată.
Problema de drept care se ridică şi care, de altfel, a fost evidenţiată de speţa de faţă, vizează caracterul public sau nepublic al şedinţei de judecată, în ipoteza în care inculpatul sau inculpaţii sunt trimişi în judecată, în aceeaşi cauză, pentru mai multe infracţiuni, dintre care unele se judecă în şedinţă publică, potrivit regulii publicităţii şedinţei de judecată, iar altele în şedinţă nepublică, potrivit Legii speciale nr. 678/2001.
Raportat la regula potrivit căreia excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare, fiind prevăzute expres, Curtea a apreciat că dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 678/2001, privind nepublicitatea şedinţei de judecată, nu pot fi extinse pe cale de interpretare ori prin analogie şi la alte situaţii pe care norma juridică respectivă nu le prevede. Lipsa de publicitate a şedinţei de judecată în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 13 şi art. 18 din Legea nr. 678/2001 – la care face referire textul art. 24 din Legea nr. 678/2001 – a fost prevăzută doar în interesul părţii vătămate minore, victimă a unor astfel de infracţiuni.
Instanţa, în cauza în care sunt supuse judecăţii şi alte infracţiuni decât cele strict enumerate de legiuitor în textul art. 24 din Legea nr. 678/2001, trebuie să-şi deruleze întreaga procedură în condiţii de publicitate. Problema de drept expusă mai sus – şi care face obiectul prezentei cauze – se aseamănă, sub aspectul procedurii, cu cea prevăzută de legiuitor în cazul inculpatului minor trimis în judecată împreună cu un major, astfel că pe cale de supliment analogic nu poate primi decât aceeaşi rezolvare. Potrivit art. 486 C. proc. pen., atunci când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii majori, dispoziţiile speciale derogatorii ale art. 485 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd judecarea inculpatului minor în şedinţă nepublică, nu îşi mai găsesc concretizarea, aplicându-se procedura obişnuită, respectiv cea a judecării cauzei în şedinţă publică, pentru a se asigura astfel transparenţa administrării justiţiei.
Văzând că art. 290 din Codul de proc penală prevede expres că şedinţa de judecată este publică, iar nerespectarea doar a publicităţii este sancţionată cu nulitate absolută în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Curtea, faţă şi de considerentele mai sus expuse, a respins susţinerile inculpaţilor apelanţi privitoare la existenţa acestei neregularităţi procedurale.
Relativ la retroactivitatea legii penale dezincriminatoare, Curtea a constatat că fapta prev. de art. 14 din Legea 678/2001 nu a fost scoasă în afara ilicitului penal prin art. 34 din Legea 39/2003. Nu se confundă abrogarea unei dispoziţii de incriminare cu dezincriminarea faptei pe care accea dispoziţie o prevede ca infracţiune, existând posibilitatea ca fapta penală la care se referă să continue a fi incriminată printr-o altă dispoziţie cu caracter penal. În speţă, nu avem o abrogare cu dezincriminare, fapta regăsindu-se în cuprinsul art. 7 din Legea 39/2003 ca infracţiune de sine stătătoare cu un regim sancţionator mai dur. Suntem în prezenţa unei situaţii tranzitorii determinate de succesiunea legilor penale de la săvârşirea unei infracţiuni şi până la judecarea ei, art. 13 Cod penal instituind principiul aplicării legii penale mai favorabile infractorului. Deşi legile succesive prevăd pedepse de aceeaşi natură, Legea 678/2001 oferă soluţia cea mai favorabilă pentru inculpaţi din punct de vedere al sancţiunilor penale, motiv pentru care corect au fost reţinute dispoziţiile art. 13 Cod penal.
Relativ la nereţinerea aceleiaşi rezoluţii infracţionale în ipoteza existenţei mai multor subiecţi pasivi, Curtea a amintit existenţa Deciziei nr. XLIX (49) din 04.06.2007 pronunţată de Î.C.C.J.-secţiile unite potrivit căreia „ traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o infracţiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în concurs” câtă vreme, pe de o parte, prin săvârşirea repetată a oricăreia dintre faptele la care se referă art. 12 sau 13 din Legea nr. 678/2001 se încalcă de mai multe ori aceeaşi dispoziţie a legii, urmare a unei singure decizii infracţionale luată de autor, dusă la îndeplinire într-un interval de timp mai mult sau mai puţin îndelungat, iar pe de altă parte, diferenţa de obiect sau de subiect pasiv al infracţiunii nu poate determina pulverizarea unei acţiuni unice sau repetate în timp, îndeplinite în realizarea aceleiaşi rezoluţii, în tot atâtea infracţiuni autonome concurente câte bunuri sau persoane au făcut obiectul acelei acţiuni.
Privitor la calificarea victimelor infracţiunii în procesul penal, Curtea a constatat că la rejudecarea după casare, persoanelor care s-au prezentat la termenele fixate fie de bună voie, fie în urma punerii în executare a mandatelor de aducere, li s-au pus în vedere dispoziţiile art. 76 Cod proc. penală, acestea expimându-şi opţiunea de a figura fie în calitate de martor (filele 234 verso vol.II instanţă, fila 347 vol.II instanţă, fila 4 vol.IV instanţă, fila 184 vol. IV instanţă, filele 418, 420 şi 488 vol. IV instanţă), depunând în acest sens jurământul prealabil, fie de parte vătămată (fila 487 verso vol. IV instanţă), cele care nu s-au prezentat au figurat ca şi părţi vătămate, luându-se în calcul calificarea făcută la întocmirea rechizitoriului, asigurându-se tuturor exercitarea drepturilor şi garanţiilor procesuale. În art. 197 alin. 2 Cod proc. penală sunt enumerate limitativ dispoziţiile legale a căror nerespectare atrage nulitatea absolută ; aceste dispoziţii se referă la organizare şi competenţă, la dreptul la apărare al învinuitului sau inculpatului. Or, susţinerile inculpaţilor legate de acest aspect se includ cel mult în categoria nulităţilor relative care puteau fi invocate cel mai târziu la primul termen de judecată cu procedura completă, ceea ce nu s-a făcut. În cazul în care victima nu şi-a exercitat dreptul la asistenţă juridică, inculpatul nu poate invoca neasigurarea asistenţei juridice a victimei, întrucât prin aceasta, inculpatului nu i s-a adus nici o vătămare. Dreptul la asistenţă juridică e un drept subiectiv, personal al victimei, bazat pe principiul disponibilităţii, în prevederile art. 197 Cod proc. penală nefăcându-se nici o referire la partea vătămată şi unde legea procesual penală nu prevede nu se poate adăuga.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată din oficiu de către Ministerul Public, funcţie de dispoziţiile art. 17 alin. 3 şi art. 18 alin. 2 Cod proc. penală relativ la persoanele traficate minore, devenite majore la data judecării cauzei, şi care şi-au exprimat în instanţă în mod neechivoc voinţa de a nu participa ca şi parte civilă (fila 234, verso, vol.II instanţă), Curtea a apreciat că dreptul acestora la despăgubiri s-a născut într-adevăr în timpul minorităţii, însă acţiunea civilă este guvernată de pricipiul disponibilităţii funcţie de care petentul este cel care stabileşte cadrul procesual în privinţa obiectului şi a participanţilor la proces, ceea ce denotă că prima instanţă a luat act de poziţia expresă, exprimată oral, de către aceste persoane ajunse la vârsta la care puteau dispune personal de mijloacele procesuale acordate de legiuitor în scopul dispunerii de obiectul procesului. Potrivit art. 129 (6) Cod proc. civilă instanţa este obligată să se pronunţe numai cu privire la ceea ce s-a cerut în cadrul acţiunii civile, or, în speţă, persoanele traficate, devenite majore, nu au cerut despăgubiri, nu au îmbrăţişat poziţia Ministerului Public, considerent pentru care instanţa în mod corect a respins această acţiune. Privitor la incidenţa nulităţii actului de sesizare al instanţei urmare a neprecizării numărului de acte materiale care constituie fiecare în parte elementul material al aceleiaşi infracţiuni continuate, în toate realizându-se conceptul infracţiunii de trafic de persoane, nefiind necesar ca ele să fie săvârşite în acelaşi loc sau să aibă acelaşi subiect pasiv, Curtea a apreciat că acest aspect nu este vizat prin normele care reglementează sesizarea instanţei şi care sunt sancţionate cu nulitatea absolută, acestea raportându-se doar la modul de sesizare, respectiv prin rechizitoriu, plângerea persoanei vătămate în condiţiile art. 278/1 Cod proc. penală, extinderea acţiunii penale şi a procesului penal şi punerea în mişcare a acţiunii penale în cursul judecăţii, inexistând nici o dispoziţie legală care să oblige organul de urmărire penală să precizeze numărul de acte materiale. Ceea ce este important este faptul că activitatea infracţională în formă continuată pentru care este cercetată o persoană să fie descrisă în actul de sesizare şi să fie susţinută de mijloace de probă ce s-au administrat pe parcursul procesului penal. Judecătorul rămâne sesizat şi cercetează infracţiunea pentru care inculpatul sau inculpaţii au fost trimişi în judecată, infracţiune care apare în partea dispozitivă a rechizitoriului.
Relativ la eficienţa depoziţiilor testimoniale scriptice nu şi a înregistrărilor video ale persoanelor traficate, Curtea, transpunând în speţă dispoziţiile art. 91/1-91/4 Cod proc. penală ce condiţioneau efectuarea înregistrărilor de existenţa prealabilă a unei autorizaţii motivate a procurorului a apreciat că în lipsa acestui înscris mijocul de probă corect s-a înlăturat, subzistând obligativitatea legală a deţinerii autorizaţiei procurorului.
Totodată, legiuitorul nu sancţionează cu nulitatea absolută nesemnarea pe fiecare pagină a declaraţiilor olografe de către persoanele traficate sau semnarea acestora, în primă fază, de un alt membru al familiei decât reprezentantul legal ci doar neasistarea inculpatului de către avocat, a declaraţiei inculpatului făcute în lipsa apărătorului. Declaraţiile persoanelor traficate s-au consemnat în scris, complet şi exact, ulterior fiind înseriate şi întroduse în dosarul cauzei. Atunci când nu a fost posibilă completarea declaraţiei de către aceste persoane, consemnarea aspectelor declarate s-a făcut de persoana care le-a audiat şi care anterior semnării lor de către declarant le-a dat citire oral.
Referitor la obligaţia instanţei de a face o corectă aplicare a legii penale, la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţi din trafic de persoane în instigare la cerşetorie, bazată pe consimţământul victimelor la desfăşurarea activităţii de cerşetorie, acestea prestând în opinia inculpaţilor astfel de servicii din proprie voinţă şi nu ca urmare a unui abuz de autoritate, nefiind tot timpul supravegheate, nereţinându-li-se actele de identitate, Curtea a apreciat că declaraţiile inculpaţilor privind consimţământul victimelor la practicarea cerşetoriei nu se coroborează cu cele ale martorilor audiaţi sub prestare de jurământ în faza de urmărire penală, cu cele ale părţilor vătămate, constituind practic infracţiune de trafic de persoane recrutarea unor persoane în vederea exploatării prin executarea unor munci în mod forţat, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, prin transportarea acestora în străinătate, neplata muncii, lipsirea de cazare şi hrană corespunzătoare, reţinerea paşapoartelor. Probele dosarului confirmă că inculpaţii au folosit atât înşelăciunea cu prilejul recrutării victimelor lipsite de loc de muncă şi resurse financiare unora promiţându-li-se plasarea în locuri de muncă decente (spălat parbrize în intersecţii, încărcat-descărcat marfă, cules de căpşuni) precum şi violenţa în partea finală a evenimentelor. Victimele au fost puse în situaţia de a nu avea nici un document asupra lor, de a nu avea bani, fiind agresate şi ameninţate în ipoteza în care nu urmau conduita impusă de inculpaţi
Prin urmare, reiese, pe de o parte, prezentarea de către inculpaţi a unei alte situaţii asupra locului în care victimele urmau să-şi desfăşoare activitatea, iar pe de altă parte, folosirea unor acte de ameninţare, de violenţă pentru a obţine şi menţine consimţământul persoanelor în discuţie în practicarea cerşetoriei şi nu îndemnul ori inlesnirea acestei practici, o punere a acestora într-o situaţie de subordonare faţă de inculpaţi, ceea ce justifică încadrarea juridică reţinută la fond. Victimele susţin, potrivit celor de mai sus, că erau supravegheate îndeaproape fie de inculpaţi fie de oamenii lor de încredere, erau cazate în condiţii insalubre (barăci, maşini), nefiindu-le permisă plecarea, predau sumele obţinute din cerşit inculpaţilor care le agresau în situaţia în care nu atingeau plafonul minimal cerut.
Referitor la fondul pricinii, Curtea a reţinut că s-a conturat o stare de fapt certă, bazată pe o justă corelare a probelor, acestea reliefând rolul jucat de fiecare inculpat în recrutarea, obţinerea documentelor de călătorie prin orice mijloace, inclusiv nelegale, transportarea, cazarea şi tratamentul aplicat victimelor infracţiunilor, care au fost ademenite prin promisiuni mincinoase să accepte plecarea în străinătate, în absenţa cărora aceste persoane nu ar mai fi fost de acord cu plecarea, fie au fost agresate, obligate să cerşească în condiţiile impuse de inculpaţi. Mai exact, recrutarea, respectiv descoperirea, atragerea şi îndrumarea unei persoane s-a făcut în scopul obligării la practicarea cerşetoriei, a obţinerii unor foloase de pe urma acestei activităţi. Inculpaţii s-au asociat şi au creat o reţea eficientă de trafic de persoane în scopul exploatării acestora. Infracţiunea prev. de art. 12 din Legea 678/2001, sub aspectul elementului material al laturii obiective, se realizează prin mai multe acţiuni alternative însă toate trebuie să se circumscrie aceluiaşi scop – exploatarea persoanei, victimă a traficului prin supunerea sa la îndeplinirea unor activităţi cu încălcarea normelor legale privitoare la condiţiile de muncă, salarizare, sănătate..
Prin urmare, indiferent de modul licit sau ilicit în care victimele, lipsite de resurse financiare, majoritatea de etnie rromă au înţeles să acţioneze pentru obţinerea unor venituri, inculpaţii au acţionat coordonat, fiecare având un rol determinat, preconizând săvârşirea infracţiunilor, conlucrând prin contribuţii identice la săvârşirea traficului de persoane, lucrând cu forma de vinovăţie cerută de lege (intenţie directă), având reprezentarea clară de la început în sensul comiterii frecvente, continue a cât mai multe acte materiale de trafic de persoane. Ei au recrutat victime provenite din familii nevoiaşe, unele necunoscând sopul real al racolării lor, creându-li-se convingerea că vor fi angajate în locuri de muncă decente, altora, promiţându-li-se avantaje materiale, respectiv împărţirea egală a câştigurilor obţinute din cerşit, au oferit bani pentru obţinerea consimţământului persoanelor care aveau autoritate asupra minorilor, au facilitat demersurile pentru obţinerea paşaportului unora din persoanele traficate, suportând costul eliberării acestuia, au asigurat transportul lor în altă ţară, însoţindu-le pe parcursul traseului, le-au asigurat cazarea la destinaţie, de cele mai multe ori în condiţii mizere, le-au ridicat paşapoartele într-o ţară a cărei limbă nu o cunoşteau, nu le-au plătit sub pretextul acoperirii cheltuielilor de transport, cazare, le-au pus într-o situaţie de dependenţă faţă de inculpaţi, au fost ameninţate şi agresate în ipoteza realizării unor câştiguri inferioare plafonului minimal stabilit, nu li s-a înmânat nici un procent din sumele de bani obţinute din cerşit. Mai exact, victimele nu au practicat cerşetoria pe cont propriu ci au intrat în slujba celor care au organizat această activitate.
Funcţie de depoziţiile martorilor ce confirmă starea de fapt reţinută prin rechizitoriu, de datele încorporate în caietul aparţinând victimei C.I., de declaraţiile notariale ce atestă acordul reprezentanţilor legali ai minorilor, victime ale traficului, ca aceştia să obţină paşapoarte individuale pentru a părăsi teritoriul ţării, de menţiunile actelor de stare civilă ce certifică faptul încheierii căsătoriilor la care s-a făcut referire mai sus (dintre M.M. şi L.V. E., B.G.D.. şi C.A.), de cele expuse în procese-verbale de depistare întocmite de lucrătorii poliţiei de frontieră şi înscrisurile ridicate cu prilejul percheziţiilor domiciliare, Curtea a reţinut vinovăţia inculpaţilor apelanţi în materializarea faptelor ce li se incumbă, chiar dacă victimele şi-au dat consimţământul la derularea activităţii de cerşetorie, recrutarea s-a efectuat în scopul aservirii lor, a prestării unei munci prin constrângere, în condiţii improprii, lipsite de igiena elementară.
Prin urmare, prima instanţă a reţinut o stare de fapt corectă, existând probe certe de vinovăţie a inculpaţilor apelanţi şi intimaţi în raport cu faptele reţinute în sarcina fiecăruia prin actul de trimitere în judecată, respingându-se în mod corect cererile de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de cerşetorie, respectiv instigare la cerşetorie.
Relativ la faptele reţinute în sarcina inculpatului M.M., de trafic de persoane şi trafic de minori, susţinute de declaraţiile celor două minore, B.T. şi H.M. Curtea a apreciat că acesta a efectuat la cerere doar servicii de transport în virtutea calificării de conducător auto, nefiind implicat în activitatea de traficare, neurmărind o astfel de finalitate, fiind remunerat doar ca şofer pentru cele 5 deplasări în străinătate. Mai mult, durata ieşirilor din ţară nu a depăşit niciodată 2-3 zile, timp necesar pentru a ajunge la destinaţie şi a reveni în ţară, dovadă făcând vizele aplicate pe paşaportul său. Inculpatul nu a exercitat acte de violenţă asupra victimelor infracţiunii, nu a manifestat vreun abuz de autoritate asupra acestora, nu a oferit bani ori alte foloase pentru obţinerea consimământului persoanelor care aveau autoritate asupra minorilor în scopul deplasării lor în afara ţării, nu are nici o legătură de rudenie ori prietenie cu nici unul dintre inculpaţi. Cu prilejul efectuării fiecărui transport persoanele aflate în microbuz se comportau normal, inexistând vreun diferend între acestea la care inculpatul M.M. să fi intervenit. Totodată, declaraţiile minorelor sunt contrazise şi de vizele aplicate pe paşaportul inculpatului potrivit cărora în intervalul 2000-2001 s-a aflat pe teritoriul statului Israel unde a beneficiat de viză de lucru, neputându-se afla în aceeaşi perioadă în Polonia. Sesizând că în privinţa acestui inculpat nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, respectiv trafic de minori, Curtea a menţinut soluţia primei instanţe în ceea ce-l priveşte ca fiind legală şi temeinică.
Pornind de la definiţia dată de legiuitor prescripţiei şi de la durata termenelor de prescripţie a răspunderii penale, de la aspectul că prin prescripţie se stinge săspunderea penală, adică se stinge dreptul statului de a stabili răspunderea penală şi de a aplica pedeapsa, Curtea raportându-se la pedeapsa prevăzută de Codul penal în vigoare în anul 2001 pentru infracţiunea consumată de fals intelectual prev. de art. 289, la durata termenului inserată în art. 122 lit. d Cod penal, la cea prev. de art.124 Cod penal dar şi la durata suspendării cursului prescripţiei urmare a judecării excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de inculpaţi (de 9 luni şi 15 zile situată între data pronunţării încheierii de sesizare a C.C., respectiv 09.09.2009 când s-a şi suspendat motivat judecarea cauzei şi data pronunţării soluţiei de către C.C., respectiv 24.06.2010), dat fiind şi efectul extensiv al apelului a constatat intervenită prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunile de fals intelectual relativ la faptele săvârşite la data de 18.06.2002 de către inculpatul M.A. (2 fapte) şi instigare la fals intelectual, relativ la fapta săvârşită de inculpatul C.A. la data de 18.06.2002, prescrisă la 18.10.2010 sens în care a descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor C.A. şi M.A. în pedepsele componente, a constatat prescripţia răspunderii penale pentru faptele enumerate mai sus şi a purces, pe de o parte, la înlăturarea dispoz. art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal faţă de inculpatul C.A., acesta urmând a executa doar pedeapsa principală şi complementară aplicate pentru traficul de persoane şi, pe de altă parte, la încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.A. urmare a prescripţiei speciale a răspunderii penale pentru cele două infracţiuni de fals intelectual imputabile inculpatului, materializate la 18.06.2002, a incidenţei acestei cauze legale de înlăturare a răspunderii penale, în final acesta urmând să execute doar pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru fapta din 21.03.2003 în modalitatea stabilită la fond, permisivă prin art. 81 Cod penal. Curtea, având convingerea că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, a menţinut faţă de inculpatul M.M. dispoziţiile art. 82-83 Cod penal, apreciind că pe durata termenului de încercare se află sub ameninţarea unor consecinţe speciale, fiind determinat la un autocontrol deosebit în ce priveşte respectarea legii penale.
Totodată, Curtea a apreciat că prima instanţă a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, pedepsele fiind practic perfect adaptate cazului individual concret, fiind menite a le influenţa în mod pozitiv inculpaţilor conştiinţa, caracterul şi deprinderile. Astfel, la individualizarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile în discuţie, conduita nesinceră a inculpaţilor, modul lor de acţiune, atingerea adusă uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, numărul actelor materiale care compun activităţile infracţionale, impactul social deosebit al faptelor, aspectul că trecerea timpului datorată complexităţii cauzei nu a atenuat starea de insecuritate creată în rândul opiniei publice, fermitatea ripostei societăţii. Prin pedepsele aplicate se păstrează o proporţie între gravitatea deosebită a faptelor săvârşite de inculpaţi, consecinţele acestora şi durata în timp necesară reeducării şi reintegrării sociale a acestora iar prin executarea prin privare de libertate a pedepselor dispuse va fi atins scopul pedepsei, acela de a constitui un mijloc de constrângere şi de reeducare în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate. Apreciind că pedepsele pentru infracţiunile concurente răspund gravităţii proprii infracţiunilor săvârşite, Curtea nu a considerat oportună aplicarea unui şi spor în raport cu datele concrete ale cauzei judecate.
Măsura de siguranţă a confiscării speciale este temeinică legală, sumele de bani rezultate din exploatarea victimelor fiind precizate de către acestea în declaraţiile date în mod explicit, astfel că prima instanţă a reţinut corect că inculpaţii au beneficiat de pe urma activităţii infracţionale comise, indisponibilizând respectivele sume.Totdată, relativ la suma de 1300 USD aparţinând inculpatei F.R., consemnată la BNR, dată persoanelor traficate în scopul dovedirii îndeplinirii condiţiilor pentru trecerea frontierei de stat, a dispunerii de mijloacele băneşti pentru intrarea în spaţiul Schengen, Curtea a apreciat că temeiul legal aferent acestei măsuri, reglementată ca o sancţiune de drept penal, este cel prev. de art. 118 lit. b Cod penal dată fiind destinaţia acesteia şi scopul vizat prin punerea banilor la dispoziţia victimelor. Au fost corect aplicate dispoziţiile legale atunci când a fost confiscat şi autoturismul cu care au fost transportate victimele în străinătate, deţinut în proprietate de aceeaşi inculpată, acesta servind la comiterea infracţiunii.
Ţinând cont de trăsăturile caracteristice, proprii măsurilor de siguranţă a căror luare este provocată de existenţa stării de pericol pe care o reprezintă în special persoana inculpatului, că în speţă inculpatul M.A. şi-a exercitat funcţia în condiţii necorespunzătoare, nepăsându-i de regulile şi cerinţele de care depindeau buna desfăşurare a activităţii sale, el nesocotind voit dispoziţiile referitoare la metodologia încheierii căsătoriei, Curtea, văzând starea de pericol rezultată din inaptitudinea lui de a mai exercita funcţia de ofiţer de stare civilă, a dispus luarea faţă de acesta a măsurii de siguranţă prev. de art. 112 lit. c Cod penal, faptele săvârşite făcându-l impropriu pentru exercitarea acestei funcţii.
În baza art.348 C.proc.pen. rap. la art. 170 Cod penal Curtea, ţinând cont că atunci când în urma săvârşirii infracţiunii s-a produs, în mod vădit, o schimbare a situaţiei de fapt sau de drept se dispune ca măsură procesuală restabilirea situaţiei anterioare, în mod corect s-a dispus anularea căsătoriilor fictive încheiate intre B.G.D.. şi C.A. şi intre M.M. şi L.E., înregistrate in Registrul Actelor de Stare Civila de la Primăria Fagaras sub numerele 129/18.06.2002 si 11/22.01.2003, şi a certificatelor de căsătorie seria CB nr. 965 041 şi seria CB nr. 966463, nu şi a celei încheiate între inculpaţii C.A. şi C.F. care şi-au întemeiat în realitate o familie, împrejurarea că au figurat şi au semnat în calitate de martori la căsătoria fictivă încheiată în lipsa numiţilor B.G.D.. şi C.A. nefiind o cauză de anulare a propriei căsătorii.
Prin urmare, faţă de considerentele mai sus expuse Curtea, funcţie de dispoz. art. 379 punct 2 lit. a Cod proc. penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi pe cel al inculpatului C.A. şi a extins efectele apelului potrivit art. 373 Cod proc. penală şi cu privire la inculpatul M.A.C. şi a desfiinţat sentinţa atacată sub aspectul greşitei deduceri a duratei arestului preventiv, a părţii din pedeapsă executată în acest mod de inculpatul S.R., a temeiului juridic aferent confiscării speciale a sumei de 1300 USD aparţinând inculpatei F.R., a omisiunii reţinerii măsurii de siguranţă prev. de art. 112 lit. c Cod penal faţă de inculpatul M.A., a prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunile prev. de art. 25 rap. la art. 289 Cod penal (relativ la inculpatul C.A.) şi de art. 289 Cod penal (relativ la două infracţiuni comise de inculpatul M.A.). Funcţie de prev. art. 379 punct 1 lit. b Cod proc. penală, ale art 4 alin. 1 şi 2 din CEDO a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor F.R., A.A., L.S.Ş., C.T.I., S.R., S.M., C.F., V.R., C.N., S.P.I., S.M.şi C.R. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
A menţinut în tot restul dispoziţiilor hotărârii primei instanţe.
În raport de dispoziţiile art.191 (2) Curtea a obligat inculpaţii apelanţi, fiecare, la plata sumei de câte 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, compuse fiind, per total, din 1000 lei/termen de judecată, 150 lei/onorar avocat oficiu pentru cele 20 de părţi vătămate, 1600 lei onorariile apărătorilor desemnaţi pentru intimaţii inculpaţi în număr de 4 şi 1300 lei onorariile parţiale cuvenite apărătorilor din oficiu ai celor 13 apelanţi inculpaţi potrivit art. 3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocaţii care acordă asistenţă juridică în materie penală. Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi, onorariile cuvenite avocaţilor din oficiu desemnaţi atât pentru inculpaţii intimaţi cât şi pentru intimatele părţi vătămate se vor avansa din fondurile Ministerului de Justiţie şi se vor include în costul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
(Decizia penală nr. 38/AP din 1 martie 2011; dosar nr. 240/64/2009)
15
