Drept penal. Partea generală. Unitate legală de infracţiune. Infracţiunea continuată. Stabilirea pedepsei
C.pen., art. 41 alin. (1), alin. (2), art.43, art. 85, art. 37 lit. a), art. 83
În cazul infracţiunii continuate legiuitorul a creat o unitate legală de infracţiune, infracţiunea continuă fiind considerată ca un tot unitar în perioada cuprinsă între momentul începerii activităţii infracţionale şi cel a epuizării acesteia. Astfel, actele materiale ale infracţiunii continuate pentru care a intervenit prima condamnare şi actele materiale ale infracţiunii continuate deduse judecăţii în prezenta cauză fac parte dintr-o activitate infracţională unică, condiţii în care devin incidente dispoziţiile art. 43 C.pen. privind recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată. Prin urmare, greşit s-a reţinut de instanţele precedente starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C.pen. şi tot greşit s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 83 C.pen. în privinţa revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii aplicată pentru infracţiunea constituită din primele acte materiale. Aceste dispoziţii ale hotărârii recurate vor fi înlăturate şi se va constată că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi art. 43 C.pen. Totuşi, instanţa de recurs nu poate proceda la anularea suspendării condiţionate a executării anterioare, conform art. 85 C.pen. şi apoi să procedeze la recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată ori, după caz, la aplicarea dispoziţiilor relative la concursul de infracţiuni, deoarece potrivit Deciziei LXX/2007 pronunţată de I.C.C.J., dată în interesul legii, instanţele de control judiciar nu pot dispune direct, în calea de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii, cu pedepse aplicate pentru infracţiuni concurente, aplicate prin alte hotărâri definitive. Anularea suspendării condiţionate, va putea fi dispusă ulterior, de către instanţa competentă, sesizată conform prevederilor art.447 alin. (1) şi art. 449 alin. (3) C.proc.pen.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală,
Decizia penală nr. 166/R din 19 februarie 2009
Prin sentinţa penală nr. 2627/27.10.2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 9224/325/2008, în baza art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit.a,g,i şi al.2 lit.b C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. şi art. 37 lit. a) C.pen., a fost condamnat inculpatul R.I.N. la o pedeapsa de 3 (trei) ani şi 4 (luni) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de „furt calificat” în formă continuată.
În baza art. 83 alin. (1) C.pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicata prin sentinţa penală nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni, definitivă prin neapelare şi s-a dispus executarea acestei pedepse, alăturat de cea aplicata inculpatului în prezenta cauza, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare, în regim de detenţie, prevăzut de art. 57 C.pen.
I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C.pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 C.pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara cu nr. 4332/P/2008, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 06.06.2008, inculpatul R.I.N. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. şi art. 37 lit. a) C.pen.
S-a reţinut în sarcina inculpatului, prin actul de inculpare şi de trimitere în judecată, că în perioada 15 august 2007–11 aprilie 2008 a comis şase acte materiale de furt calificat din mai multe societăţi comerciale din Timişoara.
În noaptea de 15/16 august 2007, inculpatul cu ajutorul unui levier, a forţat gratiile unuia din geamurile din stradă ale pizzeriei SC C. SRL, iar prin deschizătura creată a pătruns în interiorul localului şi din casa de marcat a sustras suma de 200 lei, după care a ieşit prin acelaşi loc pe unde a intrat, iar banii sustraşi i-a folosit în scop personal. Prejudiciul cauzat societăţii, in sumă de 200 lei, nu a fost recuperat, însă partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.
În cauză s-a efectuat conducerea la faţa locului a inculpatului şi totodată s-a efectuat reconstituirea faptei.
În cauză s-a efectuat conducerea la faţa locului a inculpatului şi totodată s-a efectuat reconstituirea faptei.
În cauză s-a efectuat conducerea la faţa locului a inculpatului şi totodată s-a efectuat reconstituirea faptei.
În cauză s-a efectuat conducerea la faţa locului a inculpatului şi totodată s-a efectuat reconstituirea faptei.
În noaptea de 01/02 septembrie 2007, inculpatul R.I.N., cu ajutorul unui levier, a forţat lacătele unei vitrine frigorifice aparţinând SC V. SRL, iar din interior de pe rafturi a sustras mai multe doze cu suc şi bere, pe care le-a depozitat într-o plasă de rafie ce o avea asupra sa, după care a părăsit locul faptei. Bunurile sustrase le-a consumat personal.
Prejudiciul cauzat SC V. SRL în sumă de 40 lei, nu a fost recuperat, însă partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
S-a reţinut că în noaptea de 17/18 decembrie 2007, inculpatul R.I.N. cu ajutorul unui levier, a forţat sistemul de închidere a lacătele vitrinelor frigorifice aparţinând magazinul alimentar SC M.S. SRL, situat in Timişoara, iar din interior de pe rafturi a sustras mai multe doze cu suc şi sticle pet la 2 litri cu bere, pe care le-a pus într-o sacoşă de rafie, după care a părăsit locul faptei. Bunurile sustrase le-a consumat personal în umătoarele zile.
Prejudiciul cauzat SC M.S. SRL în sumă de 300 lei, nu a fost recuperat, iar partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă.
În noaptea de 30/31 ianuarie 2008, inculpatul R.I.N. cu ajutorul unui levier, a dislocat tabla din spate a chioşcului aparţinând SC A. Group SRL, situat in Timişoara, iar prin deschizătură a pătruns in interior şi de pe rafturi a sustras mai multe cartuşe cu ţigări, cafea şi ciocolată, pe care le-a depozitat in pungi din plastic găsite în interior şi a părăsit locul faptei, deplasându- se la Gara de Nord.
A doua zi in Gara de Nord, majoritatea ţigărilor le-a oferit martorului-cumpărător de bună-credinţă, Ş.A., în schimbul unui telefon mobil şi a sumei de 50 lei. O parte din ţigări le-a ascuns împreună cu celelalte bunuri şi le-a consumat în scop personal.
Prejudiciul cauzat SC A. Group SRL în sumă de 1200 lei, nu a fost recuperat, însă partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă.
În noaptea de 09/10 aprilie 2008, inculpatul R.I.N. cu ajutorul unui levier, a forţat sistemul de închidere al uşilor de cces in localul aparţinând SC D.M. SRL, situată in Timişoara, nereuşind să pătrundă în interior. Prejudiciul cauzat SC D.M. SRL, în sumă de 250 lei, reprezentând contravaloarea geamurilor distruse nu a fost recuperat, însă partea vătămată declară că nu se mai constituie parte civilă în cauză.
În cazul acestor fapte, de la faţa locului au fost ridicate urme papilare care aparţin inculpatului R.I.N.
În noaptea de 10/11 aprilie 2008, prin escaladarea gardului din spatele SC C.C. SRL Timişoara, inculpatul a pătruns în interiorul acesteia, după care a luat de pe jos o bucată de pavaj pe care a pus-o în mâneca bluzei ce o purta şi a spart unul din geamurile termopan şi a pătruns prin acel geam în interiorul magazinului şi de la casa de marcat, de pe rafturi a sustras mai multe pachete de ţigări şi cartele telefonice Orange, Cosmote şi altele, pe care le-a pus în două pungi de plastic luate din acel loc. În acel moment a observat că la uşa magazinului se află doi agenţi de pază, după care a fugit şi s-a ascuns în magazia din spate, unde a fost prins de către aceştia şi predat organelor de poliţie.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate a fost în sumă de 1200 lei, fiind recuperat în totalitate.
Faţă de modalitatea de comitere a faptelor, caracterul similar al bunurilor sustrase, raza teritorială restrânsă de activitate şi perioada scurtă dintre faptele comise, prima instanţă a apreciat ca actele materiale de sustragere au fost realizate în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, făcând aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
S-a constatat din studiul fişei de cazier judiciar al inculpatului că acestuia i s-a aplicat o amendă administrativă şi a suferit o condamnare la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, aflându-se în stare de recidivă post-condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C.pen., raportat la condamnarea de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală. nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni, definitivă prin neapelare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe un termen de încercare de 4 ani.
Având în vedere că inculpatul a comis infracţiunea dedusă judecăţii, cu intenţie, în cursul termenului de încercare de 4 ani, stabilit ca urmare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, în baza art. 83 C.pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 280/20.11.2007 a Judecătoriei Săveni, definitivă prin neapelare şi s-a dispus executarea acestei pedepse alăturat de cea aplicata inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa totală de 5 ani şi 4 luni închisoare.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul R.I.N., apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 12.11.2008 sub acelaşi număr unic de dosar, 9224/325/2008.
Inculpatul apelant nu şi-a motivat în scris considerentele pentru care a înţeles să declare calea de atac a apelului faţă de sentinţa judecătoriei.
Prin decizia penală nr. 357/A din 19.12.2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 9224/325/2008, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat R.I.N. împotriva sentinţei penale 2627/27.10.2008 a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în dosarul nr. 9224/325/2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a examinat apelul formulat în limita prevederilor art. 371 – 372 C.proc.pen., reţinând că sentinţa pronunţată de Judecătorie este temeinică si legală.
Împotriva deciziei penale nr. 357/A/19.12.2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 9224/325/2008 din 12.11.2008 a declarat recurs în termenul legal inculpatul R.I.V., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 9224/325/2008 din 27.01.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C.proc.pen., Curtea constată că recursul este fondat sub aspectele reţinerii stării de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen. şi revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni jud. Botoşani, definitivă la 11.12.2007 prin neapelare faţă de inculpatul R.I.V., recurentului i-a fost aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru o infracţiune de furt calificat în formă continuată, constând în 5 acte materiale comise în perioada 23.05 – 06.06.2007 (respectiv în datele de 23.05.2007, 25.05.2007, 29.05.2007, 05.06.2007 şi 06.06.2007).
În cauza de faţă, inculpatului i se reţine în sarcină o infracţiune de furt calificat în formă continuată, constând în 6 acte materiale comise în perioada 15/16.08.2007 – 10/11.04.2008 (respectiv în datele de 15/16.08.2007, 01/02.09.2007, 17/18.12.2007, 30/31.01.2008, 09/10.04.2008 şi 10/11.04.2008).
Rezultă că primele 2 dintre cele 6 acte materiale ale infracţiunii continuate reţinute în sarcina inculpatului în prezenta cauză au fost comise înainte ca sentinţa penală nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni să devină definitivă (la 11.12.2007).
Art. 41 C.pen., cu denumirea marginală „unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe”, prevede la alin. (1) că în cazul infracţiunii continuate nu există pluralitate de infracţiuni.
Aşadar, în cazul infracţiunii continuate legiuitorul a creat o unitate legală de infracţiune, infracţiunea continuată fiind privită ca un tot unitar în perioada cuprinsă între momentul începerii activităţii infracţionale (al comiterii primului act material) şi momentul epuizării (al ultimului act material).
Curtea observă că este neîntemeiată susţinerea din rechizitoriu conform căreia unele acte materiale au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât din aceste punct de vedere actele materiale ale unei infracţiuni continuate nu pot fi privite în mod izolat, ci doar în ansamblul lor.
Cum infracţiunea continuată imputată inculpatului în această cauză a fost comisă (respectiv activitatea infracţională a început) anterior rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni şi, în consecinţă, nu în timpul termenul de încercare stabilit prin această hotărâre, reiese că prima instanţă a reţinut în mod eronat starea de recidivă postcondamnatorie şi incidenţa art. 83 C.pen.
Urmează ca instanţa de recurs să înlăture reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen. şi revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni.
Potrivit art. 85 alin. (1) C.pen. dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă.
De asemenea, art. 43 C.pen. stabileşte că dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decât cea pronunţată anterior.
Însă, instanţa de recurs nu va putea proceda la anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni şi apoi să procedeze la aplicarea dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni (conform art. 447 alin. (1) C.proc.pen. raportat la art. 85 C.pen.) sau la recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată (potrivit art. 449 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. raportat la art. 43 C.pen.), deoarece instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă (a se vedea Decizia LXX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, pronunţată în recurs în interesul legii).
Anularea suspendării condiţionate poate fi dispusă ulterior de către Judecătoria Timişoara (căreia îi revine competenţa atât potrivit art. 447 alin. (1) C.proc.pen. cât şi potrivit art. 449 alin. (2) lit. c) C.proc.pen.), sesizată conform art. 447 alin. (1) sau/şi 449 alin. (3) C.proc.pen.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C.proc.pen. a fost admis recursul declarat de inculpatul R.I.V. împotriva deciziei penale nr. 357/A/19.12.2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 9224/325/2008 din 12.11.2008, au fost casate în latura penală, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 2627/27.10.2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 9224/325/2008 din 06.06.2008 cu privire la pedeapsa accesorie şi, rejudecându-se cauza, a fost înlăturată reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen. şi revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 280/22.11.2007 a Judecătoriei Săveni jud. Botoşani, definitivă la 11.12.2007 prin neapelare faţă de inculpatul R.I.V.
