R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEŞTI
SECTIA PENALĂ
SENTINŢĂ PENALĂ Nr. 1897/2014
Şedinţa publică de la 29 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREŞEDINTE: G.C.V.
Grefier: M.R.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti fiind reprezentat
prin procuror B.C.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul P.G.A. şi pe părţile civile A.C., Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, Spitalul Universitar Bucureşti, având ca obiect infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 al. 2 şi 3 N.C.p.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părţilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile de fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 10.04.2014, când susţinerile părţilor si concluziile procurorului au fost consemnate în încheierea de amânare de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.
INSTANŢA
Prin rechizitoriul nr. 3554/P/2009 din data de 19.06.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 10.07.2012 sub numărul de mai sus, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P.G.A. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 C.p. 1969 (parte vătămată A.C.).
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în esenţă că la data de 14.05.2009 inculpatul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare X pe strada Coasta Câmpului de pe raza oraşului Ştefăneşti, jud. Argeş, iar la intersecţia cu Aleea Spitalului, având o viteză de aproximativ 65-70 km/h, deşi exista indicatorul „trecere pietoni”, şi-a continuat deplasarea cu aceeaşi viteză şi, observând la o distanţă de aproximativ 46 m o persoană de sex masculin, care s-a angajat în traversarea carosabilului de la stânga spre dreapta, a acţionat sistemul de frânare al autoturismului şi a încercat ocolirea pietonului, însă a avut loc impactul cu acesta.
În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a părţii vătămate A.C., care a necesitat pentru vindecare un nr. de 150 de zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 462/A6 şi 224/A2+A6, emise de SML Argeş.
S-a mai reţinut că inculpatul a încălcat prevederile art. 48 şi 123 din OUG nr. 195/2002, iar partea vătămată dispoziţiile art. 72 din acelaşi act normativ.
Pentru dovedirea situaţiei de fapt expusă în rechizitoriu au fost administrate următoarele probe: proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice aferente (f. 7-20), Raport de expertiză medico-legală nr. 462/A6 întocmit de SML Argeş (f. 21-22), Raport de expertiză medico legală nr. 224/A2+A6, întocmit de SML Argeş (f. 24-25), declaraţia părţii vătămate A.C. (f. 29-33), înscrisuri medicale (f. 35-42), declaraţia inculpatului P.G.A. (f. 48-53), declaraţia martorei D.A.G. (f. 54-56), declaraţia martorului G.O.M. (f. 57-59), declaraţia martorului M.C. (f. 60-62), declaraţia martorului B.A. (f. 63), Raport de expertiză tehnică judiciară – expert V.M. (f. 76-84), punct de vedere motivat, expert consilier parte F.I. (f. 86-95), Raport de expertiză tehnică – expert S.R. (f. 104-116), Completare la raport de expertiză tehnică – S.R. (f. 120-131), poliţă de asigurare de răspundere civilă auto RCA (f. 143).
În cursul cercetării judecătoreşti, au fost administrate următoarele probe: declaraţia inculpatului P.G.A. (f. 39, 40), declaraţia părţii vătămate A.C. (f. 41,42), proba testimonială: pe latura penală cu martorii G.O.M. (f. 52), D.A.C. (f. 53), M.C. (f. 109-110), B.A. (f. 155-156), pe latura civilă cu martorii N.A. (f. 108), C.O. (f. 111-112), înscrisuri medicale (f. 54-78, 114).
La dosarul cauzei a fost ataşată, din dispoziţia instanţei, fişa de cazier judiciar a inculpatului (f. 167).
Partea vătămată A.C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3000 de euro – daune materiale şi 50.000 de euro – daune morale (f. 29 di).
De asemenea Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2350,63 lei (f. 43 dup), iar Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti cu suma de 4284,03 lei (f. 45 dup).
La termenul de judecată din data de 06.03.2014 instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul P.G.A. a fost trimis în judecată din infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 C.p. 1969 în infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 2 şi 3 N.C.p. Sub acest aspect s-a avut în vedere că noua lege prevede alternativ cu pedeapsa închisorii şi pedeapsa amenzii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În data de 14.05.2009, în jurul orelor 21:50 inculpatul P.G.A. a condus autoturismul marca Opel Vectra, cu numărul de înmatriculare X pe strada Coasta Câmpului din oraşul Ştefăneşti. În autoturism se aflau şi martorii D.A.C., G.O.M., M.C. şi B.A..
Fiind întuneric, circulaţia se desfăşura la lumina artificială a farurilor şi a iluminatului public, vizibilitatea în zonă fiind bună. De asemenea ploua încet, carosabilul fiind foarte puţin umed, fără a influenţa coeficientul de aderenţă al acestuia.
Inculpatul a ajuns în apropierea intersecţiei străzii Coasta Câmpului cu Aleea Spitalului, loc în care se află amplasat un indicator de informare „Trecere de pietoni”, viteza de deplasare a autoturismului fiind de aproximativ 65 km/h. În aceste momente inculpatul a observat un pieton, respectiv pe partea vătămată A.C., care, fiind la o distanţă de aproximativ 46 m faţă de poziţia autoturismului, se angajase în traversarea străzii de la stânga spre dreapta sensului său de mers.
În concret, autoturismul condus de inculpat se afla la aproximativ 20 m înaintea locului unde era montat indicatorul „trecere de pietoni”, iar partea vătămată se afla la aproximativ 25 m, după acel loc.
În momentul observării pietonului, inculpatul a acţionat sistemul de frânare, iar după aproximativ 13 m a eliberat parţial pedala de frână, deplasându-se în continuare în aceste condiţii, lovind pe partea vătămată cu partea dreaptă a autoturismului.
Se reţine de asemenea că partea vătămată se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, iar locul unde s-a angajat în traversare nu este un loc special amenajat pentru traversarea străzii de către pietoni.
În urma impactului partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare aproximativ 150 de zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din Raportul de expertiză medico legală nr. 224/A2+A6, întocmit de SML Argeş (f. 24-25 dup).
Pentru a reţine această situaţie de fapt instanţa a avut în vedere declaraţiile martorilor audiaţi, Raportul de expertiză tehnică judiciară – expert V.M. (f. 76-84), Raportul de expertiză tehnică – expert S.R. (f. 104-116) şi Completarea la raportul de expertiză tehnică – S.R. (f. 120-131), precum şi considerentele ce urmează.
Instanţa apreciază că în momentul producerii accidentului rutier ploua foarte încet, carosabilul fiind puţin umed, aspect care nu a fost de natură a influenţa coeficientul de aderenţă al acestuia. Acest aspect a fost stabilit şi de expertul S.R. în completarea la raportul de expertiză tehnică (f. 120 dup), dar rezultă şi din faptul că la momentul efectuării cercetării locului faptei, la aproximativ 10 minute de la momentul impactului, carosabilul era uscat (f. 9 dup), astfel fiind prezentat şi în planşele fotografice ataşate procesului verbal de cercetare la faţa locului (f. 13-20 dup).
Totodată, martorul G.O.M. a declarat faptul că pe carosabil căzuseră câteva picături de ploaie (f. 57 dup verso), aspect relevat şi de martorul M.C. (f. 60 dup verso).
Pe parcursul procesului penal inculpatul a insistat în apărarea potrivit căreia fapta ce formează obiectul prezentului dosar nu a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de lege, deoarece a respectat toate normele rutiere, având un comportament responsabil.
Sub acest aspect s-a solicitat repetat efectuarea unei noi expertize tehnice, apreciind inculpatul că prima expertiză efectuată în cauză a reţinut corect situaţia de fapt şi a relevat concluzii reale.
Instanţa nu poate reţine aceste apărări.
Astfel, se observă faptul că al doilea raport de expertiză efectuat în cauză cuprinde considerente foarte ample.
Din analiza acestora reiese faptul că viteza de deplasare a autoturismul condus de inculpat în momentele premergătoare accidentului (principalul aspect contestat de inculpat), a fost stabilită de expert în trei variante posibile (f. 106-109 dup).
Varianta I reprezintă situaţia în care inculpatul a frânat cu eficienţă maximă pe întreaga perioadă de la începutul urmelor de frânare şi până la locul în care a fost găsit de organele de cercetare.
În această variantă a fost stabilită viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat la valoarea de 70,5 km/h.
Varianta a II-a reprezintă situaţia în care inculpatul a frânat cu eficienţă maximă pe distanţa de 13,3 m (lungimea urmelor de frânare) şi s-a deplasat apoi în frână de motor până la locul impactului.
În această situaţie a fost stabilită viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat la valoarea de 54,7 km/h.
De menţionat că aceasta a fost şi singura variantă luată în considerare la efectuarea primului raport de expertiză (f. 78,79 dup), stabilindu-se viteza autoturismului condus de inculpat la valoarea de 54,61 km/h.
Valorile stabilite de către experţi sunt aproape identice, deşi în cazul primului Raport s-a luat în calcul şi greutatea autoturismului, iar la efectuarea celui de-al doilea Raport nu a fost avut în vedere acest coeficient. În consecinţă apărarea inculpatului potrivit căreia greutatea autoturismului şi a persoanelor transportate ar fi influenţat rezultatul expertizei urmează a fi înlăturate, fiind evident că acest coeficient nu a influenţat rezultatul stabilit.
A treia Variantă, reprezintă situaţia în care inculpatul a frânat cu eficienţă maximă pe distanţa de 13,3 m (lungimea urmelor de frânare) şi parţial până în locul în care a fost găsit de organele de cercetare.
În această situaţie s-a stabilit că viteza de deplasarea a autoturismului condus de inculpat era la valoarea de 65,4 km/h.
Din cele trei variante, expertul Savu Romeo a exclus a doua variantă, precizând că aceasta nu era posibilă, deoarece în acele condiţii autoturismul nu ar fi putut fi oprit decât după o distanţă de aproximativ 7,8 m după locul impactului, depăşind locul în care acesta a fost găsit de organele de cercetare cu minim 3 m.
Referitor la celelalte două variante expertul a precizat că sunt posibile, concluzionând că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat era de aproximativ 65-70 km/h.
Având în vedere principiul de drept potrivit căruia orice dubiu existent profită inculpatului, instanţa reţine că varianta a treia este cea reală, cu atât mai mult cu cât urmele de frânare au dispărut după aproximativ 13,3 m.
În ceea ce priveşte prima expertiză efectuată se mai observă cu evidenţă o eroare în reţinerea situaţiei de fapt de către expert.
Astfel, acesta a evidenţiat că inculpatul a efectuat manevră spre stânga pentru evitarea impactului, însă datele ce rezultă din procesul verbal de cercetare la faţa locului contrazic evident această concluzie, deoarece distanţa dintre partea dreaptă a autoturismului (calculată de la începutul urmelor de frânare şi până în locul unde a fost identificat de organele de cercetare) şi trotuarul ce mărgineşte carosabilul, s-a micşorat, de la valoarea de 2,8 m la începutul urmei de frânare, 2,7 m la sfârşitul urmei de frânare şi 2,6 m poziţia fragmentelor de lampă semnalizare, care indică locul impactului (f. 10 dup).
Instanţa reţine că dacă inculpatul circula cu viteza maximă legal admisă, respectiv 50 km/h ar fi putut evita impactul cu partea vătămată A.C., deoarece aceasta a fost observată în momentul în care se afla în afara spaţiului de siguranţă al autoturismului. Acest aspect a fost stabilit motivat prin al doilea raport de expertiză efectuat în cauză.
Sub aspectul normelor legislaţiei rutiere încălcate de către inculpat, instanţa reţine că potrivit art. 48 din OUG nr. 195/2002 conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă. De asemenea potrivit art. 49 alin. 1 din acelaşi act normativ limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.
Având în vedere considerentele expuse, instanţa constată că, în drept, fapta inculpatului P.G.A., care în data de 14.05.2009 în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare X pe raza oraşului Ştefăneşti, având viteza de deplasare de 65 km/h, a acroşat pe partea vătămată A.C., care a necesitat un număr de 150 de zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 şi 3 N.C.p.
Instanţa va reţine de asemenea şi dispoziţiile art. 5 N.C.p., apreciind că încadrarea juridică, astfel cum a fost menţionată, este mai favorabilă inculpatului.
Sub aspectul laturii obiective se reţine că elementul material constă în acroşarea părţii vătămate de autoturismul condus de inculpat, urmarea imediată fiind producerea unor leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare aproximativ 150 de zile de îngrijiri medicale, între acţiunea inculpatului şi urmarea imediată existând legătură directă de cauzalitate.
Se reţine că fapta a fost săvârşită în forma prevăzută de alin. 3 al art. 196 N.C.p. deoarece inculpatul nu a respectat dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice, respectiv prevederile art. 48 şi 49 alin. 1 OUG nr. 195/2002, conducând autoturismul cu o viteză peste limita legal admisă şi fără să o adapteze la condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de art. 16 alin. 4 lit. a N.C.p., acesta, prevăzând rezultatul faptei sale, nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art.74 N.C.p., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii, aplicabile în cauză: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, d) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, e) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, f) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Astfel, se reţine în defavoarea inculpatului faptul că fapta a fost săvârşită în condiţiile în care circulaţia se desfăşura în localitate, cu ajutorul luminilor artificiale ale farurilor, fiind şi în apropierea unui indicator „trecere de pietoni”, situaţii în care prudenţa manifestată de conducătorii auto trebuie să fie maximă. Starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită de lege, respectiv integritatea corporală şi sănătatea părţii vătămate, este crescută, aspect ce se susţine şi prin rezultatul produs.
În favoarea inculpatului se observă că acesta nu are antecedente penale, fiind la prima încălcare a legii penale. Conduita după săvârşirea infracţiunii este una de cooperare cu organele de cercetare şi cu instanţa de judecată, prezentându-se de fiecare dată când a fost chemat.
Mai mult trebuie avut în vedere şi faptul că în complexul cauzal al accidentului există şi culpa concurentă a victimei, care, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice şi fără a se asigura corespunzător, s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis, deşi indicatorul pentru trecerea de pietoni se afla la o distanţă de doar 25 m.
De asemenea trebuie menţionat că inculpatul a observat victima de la o distanţă considerabilă şi a efectuat manevrele specifice evitării impactului.
În raport de aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa va aplica inculpatului P.G.A. pedeapsa de 6 luni închisoare (minimul special prevăzut de lege) pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 şi 3 N.C.p. cu aplicarea art. 5 alin. 1 N.c.p.
În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 65 N.C.p. instanţa va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b N.C.p., deoarece infracţiunea săvârşită de inculpat implică din partea acestuia un grad de ignorare a valorilor sociale ocrotite de legea penală ce este incompatibil cu profilul psihologic pe care trebuie să îl îndeplinească o persoană care exercită o funcţie publică sau o altă funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile aplicării instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Astfel, prioritar, trebuie menţionat că această modalitate de executare a pedepsei poate fi aplicată în condiţiile art. 5 N.C.p., fiind favorabilă inculpatului, prin raportare la corespondentul acestei modalităţi de executare din Noul Cod penal (amânarea aplicării pedepsei), datorită efectelor sale, respectiv lipsa supravegherii pe durata termenului de încercare.
În acest context, instanţa observă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. 1 lit. a, b şi c C.p. 1969, scopul pedepsei închisorii putând fi atins şi fără executarea acesteia, apreciere ce are la bază şi faptul că inculpatul nu are antecedente penale şi a regretat producerea accidentului.
Instanţa va stabili un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni conform art. 82 C.p. 1968.
Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 Cod penal 1969, cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune, sau dacă cu rea credinţă nu execută obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. 1968 va dispune suspendarea pe durata termenului de încercare şi a executării pedepsei accesorii mai sus menţionate.
Instanţa apreciază că dispoziţiile art. 71 alin. 5 C.p. 1969, deşi sunt cuprinse în secţiunea privind pedepsele accesorii, vizează în concret modalitatea de individualizare a executării constând în suspendarea pedepsei sub supraveghere sau suspendarea condiţionată a pedepsei.
În ceea ce priveşte latura civilă, având în vedere art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil, instanţa constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil din 1864, deoarece fapta a fost săvârşită anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
Instanţa reţine că partea vătămată A.C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3000 de euro daune materiale şi 50.000 de euro daune morale (f. 29 di). De asemenea Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2350,63 lei (f. 43 dup), iar Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti cu suma de 4284,03 lei (f. 45 dup).
Se reţine şi faptul că la data producerii evenimentului rutier din 14.05.2009 autoturismul condus de inculpat era asigurat pentru răspundere civilă obligatorie auto la SC Euroins România Asigurare Reasigurare SA (f. 143 du.p.).
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale şi, având în vedere că părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti şi Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti au făcut dovada cheltuielilor făcute cu spitalizarea părţii vătămate prin deconturile de la filele 43-45 dup, instanţa, în baza art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 şi art. 397 C.p.p. raportat la art. 19 alin. 5 C.p.p. combinat cu art. 998-999 C.Civ 1864 va admite în parte acţiunea civilă a acestora şi va obliga pe asigurătorul de răspundere civilă în solidar cu inculpatul, să achite sumele 1175,315 lei către Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti şi 2142,015 lei către Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti cu titlu de despăgubiri materiale.
Instanţa a obligat inculpatul doar în limitele culpei avute de acesta în producerea accidentului rutier, apreciind că în complexul cauzal culpa producerii accidentului aparţine în egală măsură atât inculpatului, cât şi părţii vătămate.
Privitor la acţiunea civilă formulată de partea vătămată A.C., instanţa reţine că acordarea de daune morale este justificată prin prisma suferinţelor fizice şi psihice la care a fost expusă partea vătămată urmare a lezării stării sale de sănătate, fiind necesară o perioadă îndelungată de îngrijiri medicale, din care şi repaus la pat, când a fost supus mai multor tratamente. Medicii au constatat: fracturi cu deplasare de fragmente cu intersare articulară la nivelului ischionului şi a ramurilor pubiene dr., fractură cotil dr., fractură ram ischio-pubian dr., TCC acut închis.
Martorii N.A. şi C.O. (f. 108, 111 di) au declarat că inculpatului i s-a redus capacitatea de muncă, a devenit trist, fiind afectat din punct de vedere emoţional.
Pe de altă parte partea vătămată nu şi-a pierdut total capacitatea de muncă, în prezent lucrează aproximativ 4 ore pe zi (f. 111 d.i.), primind şi pensie de asigurări sociale (f. 77 d.i.).
Rezultă aşadar că viaţa socială şi familială a părţii civile a suferit la vârsta de 52 de ani de ani schimbări esenţiale comparativ cu situaţia anterioară vătămării produse prin fapta inculpatului.
Pentru a compensa pierderile înregistrate de partea civilă în plan fizic, social, afectiv şi profesional instanţa va acorda acesteia daune morale în cuantum de 30.000 lei, suma pretinsă, de 50.000 euro, fiind disproporţionată în raport de faptul că partea vătămată a avut o culpă concurentă cu a inculpatului în producerea accidentului rutier.
În privinţa daunelor materiale, instanţa reţine că partea civilă a făcut dovada faptului că a împrumutat anumite sume de bani, însă nu a depus nici un mijloc de probă din care să reiasă că aceste sume de bani au fost efectiv efectuate pentru tratament medical. În aceste circumstanţe instanţa va respinge solicitarea părţii civile privitor la acordarea daunelor materiale.
Prin urmare, în temeiul art. 397 C.p.p. raportat la art. 19 alin. 5 C.p.p. combinat cu art. 998-999 C.Civ 1864 şi art. 54 alin. 1 din Legea nr.136/1995 va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.C. în contradictoriu cu inculpatul P.G.A. şi asigurătorul de răspundere civilă SC Euroins România Asigurare Reasigurare SA – Agenţia Piteşti, urmând a obliga SC Euroins România Asigurare Reasigurare SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, în solidar cu inculpatul P.G.A., să plătească părţii civile A.C., suma de 30.000 de lei, cu titlu de daune morale.
În baza art. 274 alin.1 şi 3 C.p.p. instanţa va obliga inculpatul P.G.A. să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 de lei reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale.
De asemenea, în baza art. 276 alin. 2 C.p.p. coroborat cu art. 50 alin.1, art. 55 din Legea nr.136/1995 va obliga asigurătorul de răspundere civilă SC Euroins România Asigurare Reasigurare SA, în solidar cu inculpatul P.G.A., să plătească părţii civile A.C. suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Condamnă pe inculpatul P.G.A., cetăţean român, studii medii, fără antecedente penale la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 şi 3 N.C.p. cu aplicarea art. 5 alin. 1 N.c.p. (faptă săvârşită la data de 14.05.2009, parte vătămată A.C.).
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 65 N.C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b N.C.p.
În baza art. 5 alin. 1 N.C.p. combinat cu art. 81 C.p. 1968 dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare şi fixează termenul de încercare de 2 ani şi 6 luni conform art. 82 C.p. 1968.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal 1968 pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C.p. 1968 privitoare la cazurile de revocare a suspendării condiţionate.
În temeiul art. 397 C.p.p. raportat la art. 19 alin. 5 C.p.p. combinat cu art. 998-999 C.Civ 1864 şi art. 54 alin. 1 din Legea nr.136/1995 admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.C., în contradictoriu cu inculpatul P.G.A., şi asigurătorul de răspundere civilă SC Euroins România Asigurare Reasigurare SA – Agenţia Piteşti.
În baza art. 397 C.p.p. raportat la art. 19 alin. 5 C.p.p. combinat cu art. 998-999 C.Civ 1864 şi art. 54 alin. 1 din Legea nr.136/1995 obligă SC Euroins România Asigurare Reasigurare SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, în solidar cu inculpatul P.G.A. să plătească părţii civile A.C. suma de 30.000 de lei, cu titlu de daune morale. Respinge restul pretenţiilor.
În temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 şi art. 397 C.p.p. raportat la art. 19 alin. 5 C.p.p. combinat cu art. 998-999 C.Civ 1864 admite în parte acţiunea civilă a părţii civile Spitalul Universitar de urgenţă Bucureşti şi obligă pe asigurătorul de răspundere civilă SC Euroins România Asigurare Reasigurare SA în solidar cu inculpatul P.G.A., să-i achite acesteia suma de 2142,015 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
În temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 şi art. 397 C.p.p. raportat la art. 19 alin. 5 C.p.p. combinat cu art. 998-999 C.Civ 1864 admite în parte acţiunea civilă a părţii civile Spitalul Judeţean de urgenţă Piteşti şi obligă pe asigurătorul de răspundere civilă SC Euroins România Asigurare Reasigurare SA în solidar cu inculpatul P.G.A., să-i achite acesteia suma de 1175,315 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 274 alin.1 şi 3 C.p.p. obligă inculpatul P.G.A. să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 de lei reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale.
În baza art. 276 alin. 2 C.p.p. coroborat cu art. 50 alin.1, art. 55 din Legea nr.136/1995 obligă asigurătorul de răspundere civilă SC Euroins România Asigurare Reasigurare SA în solidar cu inculpatul P.G.A., să plătească părţii civile A.C. suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat ales.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei.
Pronunţată în şedinţă publică azi 29.04.2014.
Preşedinte,
G.C.V.
Grefier,
M.R.
