DOSAR NR. 107/284/2015 – mărturie mincinoasă: sancţiune diferenţiată
Prin rechizitoriul nr. … din data de … al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, inculpaţii x şi y au fost trimişi în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 C.pen..
În actul de sesizare a instanţei s-au reţinut următoarele: Cei doi inculpaţi, fiind audiaţi într-o cauză penală, cu privire la faptele şi împrejurările esenţiale cu privire la care au fost întrebaţi, au făcut afirmaţii mincinoase.
Inculpaţii nu au dorit ca judecata să se desfăşoare în baza procedurii simplificate, nerecunoscând faptele reţinute în rechizitoriu.
Pe parcursul urmăririi penale inculpaţii au avut o atitudine oscilantă, iar pe parcursul procesului aceştia au negat comiterea faptei de mărturie mincinoasă, arătând în principal că nu au avut intenţia de a ascunde adevărul în momentul declaraţiei date în faţa instanţei de judecată, ci au declarat ceea ce şi-au amintit după aproape doi ani de la incident.
Analizând întreg materialul probator existent în cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: cei doi inculpaţi au declarat aspecte neconforme cu realitatea într-o altă cauză penală. În urma celor două declaraţii, date de cei doi inculpaţi în faţa instanţei, în dosarul respectiv s-a dispus achitarea inculpatului, hotărârea fiind însă modificată de instanţa de control judiciar, care a dispus condamnarea acestuia reţinând o stare de fapt contrară.
În drept, fapta inculpaţilor, care fiind audiaţi într-o cauză penală au făcut declaraţii mincinoase cu privire la anumite aspecte cu privire la care au fost întrebaţi şi despre care aveau cunoştinţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzute si pedepsite art. 273 alin. (1) C.pen..
S-a constatat că în timpul judecăţii a intervenit o lege penală nouă, care menţine încriminarea faptei pentru care inculpaţii au fost trimis în judecată, prevăzând limite reduse ale pedepsei cu închisoarea, respectiv închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă, în comparaţie cu limitele pedepsei prevăzute de legea penală veche, care prevedea închisoarea de la 1 an la 5 ani, şi permiţând modalităţi de executare mai blânde.
La aplicarea pedepsei, instanţa a pornit de la limitele de pedeapsa stabilite de lege şi a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen..
Pentru inculpatul y instanţa a aplicat o pedeapsă cu închisoarea (6 luni închisoare). Faţă de această pedeapsă, ţinând cont de faptul că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale, că anterior nu a mai beneficiar de disp. art. 83 C.pen., că şi-a manifestat expres acordul pentru a presta o muncă în folosul comunităţii, că acesta, după comiterea faptei a reuşit să se angajeze, dând dovadă de responsabilitate la locul de muncă, fiind respectuos şi integrat în comunitatea în care trăieşte, instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acesteia. Instanţa a avut în vedere în principal că se impune acordarea unei şanse reale de îndreptare inculpatului, care la acest moment are un loc de muncă în cadrul comunităţii din care face parte, pronunţarea unei condamnări în ceea ce-l priveşte fiind de natură a determina desfacerea contractului de muncă ca efect al unei condamnări şi în baza art. 83 alin. (1), (3) C.pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii de 6 luni, pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C.pen., de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În baza art. 85 alin. (1) C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dâmboviţa, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. În baza art. 85 alin. (2) C.pen. i s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul x, la aplicarea pedepsei, instanţa a pornit de la limitele de pedeapsa stabilite in legea speciala şi care nu au fost reduse, nefiind identificat nicio circumstanţă atenuantă aplicabilă în cauză, şi s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.Pen..
Instanţa a aplicat inculpatului x o pedeapsă cu închisoarea (6 luni închisoare). Faţă de antecedentele penale ale acestuia, în baza art. 865 C.pen. din 1968 corob. cu art. 15 din legea 286/2009 s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa Penală nr. … în dosarul … al Judecătoriei Răcari, definitivă prin neapelate la data de …, întrucât fapta pentru care a fost condamnat în prezenta cauză este comisă la data de …. S-a constatat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în dosarul … este comisă în stare de concurs real cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în dosarul 107/284/2015. În temeiul art. 38 al 1 rap. la art. 39 al 1 lit b C pen. corob. cu art. 10 din legea 286/2009 s-a dispus contopirea celor două pedepse, şi s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, care a fost sporită la 3 ani şi 8 luni închisoare (cu aplicarea unui spor de 1/3 din pedeapsa stabilită de 6 luni), pe care inculpatul x trebuia să o execute în regim de detenţie.
