Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

Prin sentinţa penală nr. 400 din 1 noiembrie 2013 pronunţată în dosarul nr.10986/83/2011  – Tribunalul Arad, în baza art. 11 pct.2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală încetează procesul penală pornit împotriva inculpatului U.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 Cod penal.
    În baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpatul U.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
    În baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.a Cod procedură penală achită pe inculpatul G.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 Cod penal.
    În baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală achită pe inculpatul G.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
    Respinge acţiunile civile exercitate de părţile civile SC Romstyll SRL Satu Mare, C.S.A. şi Insolvenţa SM SPRL Satu Mare.
    Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt.  
    Prin încheierea nr. 369 din 28 martie 2000 s-a înfiinţat SC COMCAS LJ 2000 SA Satu Mare, având ca asociaţi pe inculpaţii U.V.  şi G.I.. Obiectul secundar de activitate al acestei societăţi a fost reorganizarea şi lichidarea judiciară conform art. 6 lit.a din OG nr. 79/1999, inclusiv lichidarea societăţii în baza Legii nr. 31/1990.
    La data de 21 martie 2005 prin încheierea nr. 1270/18.03.2005 a fost  înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului Satu Mare menţiunea modificării formei juridice a societăţii din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată, inculpatul U.V. fiind numit administrator iar inculpatul G.I. având calitatea de asociat. 
    La data de 29 decembrie 2006 la Oficiul Registrului Comerţului Satu Mare a fost înregistrată menţiunea privind numirea inculpatului G.I. în calitate de administrator, fiind revocat din funcţie numitul G.V.. Totodată s-a efectuat o menţiune cu privire la schimbarea activităţii principale a societăţii în agenţie imobiliară.
    La data intrării în vigoare a OUG nr. 85/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă obiectul secundar al SC COMCAS LJ 2000 SRL Satu Mare a fost radiat. La data de 10 iunie 2009 la Oficiul Registrului Comerţului Satu Mare a fost înregistrată încheierea nr. 3574 din 9 iunie 2009 privind retragerea inculpatului U.V. din cadrul SC COMCAS LJ 2000 SRL Satu Mare. În baza încheierii nr. 3637 din 11 iunie 2009 s-a aprobat fuzionarea SC COMCAS LJ 2000 SRL Satu Mare cu SC Arhiva SM SRL Satu Mare şi la data de 23 noiembrie 2009 SC COMCAS LJ 2000 SRL Satu Mare a fost radiată.
    Prin încheierea din 23 mai 2001 a Tribunalului Satu Mare dată în dosarul nr. 924/2001 s-a dispus începerea procedurii de faliment a debitoarei  SC Leda SA Dorolţ jud. Satu Mare, fiind numit lichidator judiciar SC COMCAS LJ 2000 SA Satu Mare. La această dată, societatea de lichidare era administrată de către inculpatul U.V.. Totodată, s-a dispus ridicarea dreptului de administrare a numitului C.S.A., persoană care la acea dată avea calitatea de administrator.
    După desemnarea lichidatorului judiciar, conform dispoziţiilor Legii nr. 64/1995, în vigoare la acea dată, acesta a procedat la efectuarea activităţilor reglementate respectiv ridicarea actelor contabile de la reprezentanţii falitei, întocmirea tabelului preliminar al creanţelor falitei, depunerea de rapoarte la Tribunalul Satu Mare, notificarea creditorilor şi a debitoarei, organizarea adunărilor creditorilor, inventarierea bunurilor aparţinând debitoarei, organizarea licitaţiilor şi vânzarea activelor şi alte activităţi  specifice. Activitatea de lichidare a SC Leda SA  a fost continuată, după intrarea în vigoare a Legii nr.85/2006, de către SC COMCAS LJ 2000 SPRL Satu Mare.
    Actele contabile ale societăţii au fost predate de către numita C.L., lichidatorului judiciar la data de 3 martie 2003.
    La data de 17 ianuarie 2002 se întocmeşte primul tabel preliminar privind creanţele falitei SC Leda SA, însă ulterior pe parcursul procedurii de faliment, datorită litigiilor falitei cu creditoarele au mai fost întocmite tabele suplimentare la 28.08.2006 şi 21.11.2007 şi prin sentinţa comercială nr. 415/F din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Satu Mare s-a dispus modificarea tabelelor suplimentare. Tabelul definitiv cuprinzând creanţele debitoarei SC Leda SA a fost întocmit de către lichidator la 24.11.2010.
    În raportul de activitate al lichidatorului nr. 3 din 4 septembrie 2003 se prezintă activele identificate aparţinând SC Leda SA şi s-a constatat vânzarea de către debitoare către SC Romstyll SRL Satu Mare, în prealabil deschiderii procedurii falimentului a clădirilor situate în localitatea Dorolţ jud. Satu Mare, a unui imobil către martorul V.N. şi a terenului situat în localitatea Satu Mare str. Ştrandului. Imobilele înstrăinate către SC Romstyll SRL Satu Mare  au fost înscrise în lista de inventar din 11 iunie 2004 a debitoarei SC Leda SA pentru că SC Romstyll SRL nu le-a înscris în Cartea funciară. 
    Despre vânzarea activelor către SC Romstyll SRL Satu Mare, lichidatorul judiciar a fost informat de către C.L. la data de 3 iunie 2003, când au fost puse la dispoziţia inculpatului U.V., contractele de vânzare – cumpărare neautentificate nr.57 din 22.05.1997 cu anexele A  şi B din 15 august 1999, nr.301 din 3 iunie 1998 şi din 20 mai 2002. Din cuprinsul acestora rezultă că au fost înstrăinate de către SC Leda SA imobilele clădiri către SC Romstyll SRL iar debitoarea şi-a păstrat dreptul de proprietate asupra terenurilor.    
    Până la întocmirea tabelului definitiv al creanţelor debitoarei SC Leda SA lichidatorul judiciar a procedat la vânzarea prin intermediul inculpatului U. V., a imobilului înscris în CF 7331 situat în loc. Satu Mare, str. Ion Ghica nr. 36, către martorul V.N., care cumpărase imobilul de la SC Leda SA.Inculpatul U.V. a procedat la vânzarea terenului aferent imobilului cu suma de 29000 lei către martorul V.N., profitând că terenul şi imobilul nu au fost întabulate iar în contractul încheiat la 15 august 1999 cu SC Leda SA nu s-a stipulat că martorul ar fi cumpărat şi terenul aferent construcţiei.   
    La data de 7 iunie 2005 inculpatul U.V. a efectuat un raport de estimare a valorii bunurilor falitei fiind evaluate terenurile aparţinând falitei înscrise în CF 7331 din localitatea Satu Mare şi CF  613, 614, 631 din localitatea Dorolţ jud. Satu Mare. În acest sens, inculpatul a stabilit pentru terenul în suprafaţă de 1338 mp situat în loc. Satu Mare, str. Ion Ghica nr. 36 o valoare de 40000 euro + TVA(29,90 euro/mp) iar pentru terenul în suprafaţă de 29587 mp situat în loc. Dorolţ o valoare de 120000 euro+TVA(4,06euro/mp).
    În raportul de activitate al lichidatorului nr. 5 întocmit la data de 7 iunie 2005 s-a menţionat că terenurile falitei vor fi vândute prin negociere directă pe baza ofertelor depuse de persoanele interesate, în situaţia inexistenţei ofertelor bunurile urmând a fi vândute prin licitaţie publică.
    Astfel, la data de 31 ianuarie 2006 se iniţiază licitaţii publice, următoarele licitaţii publice, deschise, cu strigare, anunţate prin presă, fiind organizate la 14 februarie 2006, 28 februarie 2006, 16 mai 2006, 30 mai 2006, 13 iunie 2006, 27 iunie 2006 .
    La data de 13 iulie 2006 a fost identificat un  teren aparţinând debitoarei SC Leda SA  înscris în CF 609 Dorolţ, în suprafaţă de 1363 mp,  fiind cuprins în inventar şi care era vândut anterior deschiderii procedurii falimentului, către SC Romstyll SRL.
    Ulterior, la data de 21 august 2007 lichidatorul judiciar vinde terenurile înscrise în CF 613, 614, 631 şi 609 Dorolţ, aparţinând debitoarei SC Leda SA către SC E&G Distribution SRL reprezentată prin martora Mercea Ana cu suma de 62000 lei la care se adaugă TVA. Se observă, că au fost vândute toate terenurile, deşi imobilul înscris în CF 609 Dorolţ a fost identificat ulterior şi nu a fost evaluat prin raportul întocmit de inculpatul U.V.. La data de 15 octombrie 2007 SC E&G Distribution SRL vinde terenurile achiziţionate către  martora C.M. cu suma de 83300 lei inclusiv TVA. La scurt timp, martora C.M. vinde terenurile către SC Ave Impex SRL Satu Mare la data de 23 octombrie 2007, cu suma de 130000 lei. Ulterior, la data de 14 august 2008, SC Ave Impex SRL Satu Mare vinde aceleaşi terenuri către SC Balandi SRL Satu Mare, reprezentată prin B.A., fiica martorei C.M., cu suma de 725000 lei la care se adaugă TVA.
    Conform susţinerilor părţii vătămate C.L., în calitate de reprezentant al SC Romstyll SRL Satu Mare, ar fi depus o ofertă de cumpărare  la lichidatorul judiciar, a terenurilor înscrise în CF 613, 614, 631 şi 609 Dorolţ, pentru suma de 75000 lei la care se adaugă TVA, ofertă înregistrată sub nr. 1657 din 13 iulie 2006, dar care nu a fost luată în considerare. La aceeaşi dată, respectiv 13 iulie 2006, sub nr. 1656 s-a înregistrat o adresă prin care SC Romstyll SRL Satu Mare a comunicat că a cumpărat clădirile amplasate pe terenul aparţinând SC Leda SA.
    În urma verificării înregistrării  adreselor nr.1656 şi 1657 în evidenţa intrărilor documentelor de la SC COMCAS LJ 2000 SPRL Satu Mare, s-a constatat că oferta de cumpărare a SC Romstyll SRL Satu Mare nu a fost înregistrată de către reprezentanţii societăţii lichidatoare în registrul de intrare a corespondenţei, rubrica de la numărul respectiv fiind necompletată, nr.1657 fiind atribuit unei adrese către DGFP Satu Mare, care a fost menţionată ulterior în acest registru. 
    S-a constatat că pe unele documente înregistrate în registrul de corespondenţă al lichidatorului sub nr. 1648 din 12 iulie 2006, nr. 1650 din 22 iulie 2006 şi nr. 1655 din 22 iulie 2006, s-a aplicat ştampila SC COMCAS LG 2000 SA deşi societatea s-a transformat în SRL la data de 21 martie 2005.În legătură cu acest fapt, lichidatorul a comunicat că ştampila SC COMCAS LJ 2000 SA  a fost confecţionată în 2000 şi a fost folosită până în anul 2007, chiar şi după transformarea societăţii în SRL.
    Referitor la această ofertă inculpatul Ghere Ioan, în calitate de reprezentant al SC COMCAS LJ 2000 SPRL Satu Mare a formulat plângere penală pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi 291 Cod penal  şi în prezent conform înscrisului aflat la dosarul cauzei – fila 265, în dosarul nr. 833/P/2013 al IPJ Satu Mare se efectuează cercetări faţă de numita C. L.. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 Cod penal.
    În legătură cu acest înscris, tribunalul apreciază că nu se poate reţine ignorarea ofertei SC Romstyll SRL întrucât nu a fost înregistrată în registrul de intrări al lichidatorului. Pe de altă parte, de la data pretinsei oferte respectiv iulie 2006 şi până la vânzarea la licitaţie a terenurilor din 21 august 2008, SC Romstyll SRL nu a făcut demersuri pentru cumpărarea prin negociere directă, ceea ce denotă lipsa de interes.  Un alt aspect constatat de instanţă se referă la faptul că,  în conformitate cu regulament de vânzare, în cazul vânzării prin negociere directă, preţul de vânzare era de 75% din preţul menţionat în raportul de evaluare, astfel că suma pentru negociere directă putea fi doar minim 90000 Euro la care se adaugă TVA pentru trei terenuri conform evaluării iar SC Romstyll SRL Satu Mare a oferit doar 75000 lei +TVA.
    Încadrarea juridică pentru inculpatul U.V..
    În legătură cu acest inculpat se constată că a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 246 Cod penal, prin întocmirea raportului de estimare a valorii bunurilor falitei la data de 7 mai 2005.
    Tribunalul va proceda la analizarea activităţii infracţionale a inculpatului U.V. cu privire la această infracţiune, având în vedere poziţia inculpatului care a solicitat continuarea procesului penal şi dispoziţiile art. 13 Cod procedură penală.
    Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal se realizează sub aspectul elementului material, fie printr-o inacţiune – neîndeplinirea unui act, fie printr-o acţiune – îndeplinirea defectuoasă a unui act. Omisiunea sau acţiunea făptuitorului, pentru a realiza elementul material al infracţiunii, trebuie să fie săvârşită în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Funcţionarul public sau alt funcţionar este în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu atunci când desfăşoară activităţi legate de îndatoririle sale de serviciu. Totodată, neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea în mod defectuos a unui act de către funcţionarul public sau de către orice alt funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor sale  de serviciu trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane. Această infracţiune include în latura sa obiectivă şi legătura de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi vătămarea adusă intereselor legale ale unei persoane.     
    Conform Legii nr.64/1995, în vigoare la acea dată, lichidarea bunurilor din averea debitoarei va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului sindic. Se prevede, la art.114 alin 3 din aceeaşi lege, că, lichidatorul va angaja  în numele debitorului, un evaluator, persoană fizică sau juridică, ce va evalua bunurile din averea debitorului, în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.   
    Potrivit certificatului de absolvire aflat la fila 39 dosar, inculpatul U.V.  a absolvit cursul în specialitatea evaluare economică şi financiară în perioada ianuarie 1998.
    În raport de acest înscris instanţa apreciază că acest inculpat avea dreptul de a efectua o evaluare economică a unor bunuri, dar într-o altă situaţie, decât cea din prezenta speţă, unde avea calitatea de lichidator, care  o exclude pe cea de expert.
    Pe de altă parte, textul legal are un caracter imperativ, astfel că lichidatorul avea această obligaţie, iar împrejurarea că raportul de estimare a fost supus aprobării Adunării creditorilor şi judecătorului sindic, nu înlătură această obligaţie.
    Prin raportul de estimare (fila 98 volum I dosar u.p.) întocmit de inculpatul U.V. s-au stabilit următoarele valori de scoatere la vânzare a bunurilor falitei SC Leda SRL : – teren 1338 mp, situat în Satu Mare, str. I. Ghica nr. 36- valoare 40000 euro+TVA (29,90 euro/mp) şi teren 29587 mp, situat în loc. Dorolţ – valoare 120000 euro+TVA (4,06 euro/mp).
    La data de 6 septembrie 2007 evaluatorul ANEVAR  a stabilit o valoare de lichidare pentru terenurile în sumă de 133910 euro şi o valoare de piaţă de 223.190 euro.
    Instanţa constată că fapta inculpatului U.V. astfel cum a fost descrisă mai sus constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal.
    Coroborând data comiterii faptei cu dispoziţiile art. 122 alin.1 lit. d Cod penal şi art.124 Cod penal, se constată că, în privinţa acestei infracţiuni, a intervenit prescripţia specială, astfel că în baza art. 11 pct.2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului U.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 Cod penal.
    Totodată, inculpatul U.V. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006, constând în aceea că  împreună cu coinculpatul G.I. au ignorat oferta de vânzare cumpărare formulată de SC Romstyll  SRL pentru terenurile înscrise în CF 613, 614, 639 şi 609 Dorolţ, cu scopul  traficării bunurilor mobile în interesul acestui inculpat U.V., activitate abuzivă prin care au prejudiciat interesele falitei şi ale SC Romstyll SRL a cărei ofertă de cumpărare nu a fost înregistrată şi luată în considerare de inculpaţi. S-a arătat, prin rechizitoriu că, această activate de înstrăinare succesivă a terenurilor falitei, activitatea controlată prin interpuşi de cei doi inculpaţi constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii de delapidare în forma traficării prevăzută de art. 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006.           
    Infracţiunea de delapidare în forma traficării, presupune sub aspectul laturii obiective, efectuarea următoarelor operaţii succesive: scoaterea bunului din patrimoniul societăţii şi trecerea lui în stăpânirea făptuitorului; darea bunului în folosinţa altei persoane în scopul obţinerii unui profit sau câştig. Aşadar, traficarea presupune ca după scoaterea bunului din sfera patrimonială  a societăţii, să fie dat în folosinţa altei persoane în schimbul unui profit. În cazul „traficării” scoaterea bunului este temporară ca şi la „folosire” dar scopurile sunt diferite, la „traficare” se urmăreşte realizarea unui profit, la „folosire” se satisface o nevoie personală.  
    Însuşirea, folosirea sau traficarea, ca forme de sustragere cerute de lege pentru existenţa elementului obiectiv al delapidării, au ca obiect, bani, valori sau alte bunuri pe care făptuitorul le gestionează sau administrează.
    Prin expresia „alte bunuri” se înţelege orice alt bun mobil corporal, altul decât banii sau valorile asimilate acestora, care are o valoare economică. Obiectul material al acestei infracţiuni nu poate fi decât un bun corporal mobil deoarece numai acesta este susceptibil de sustragere. 
    În raport de aceste consideraţii teoretice, instanţa constată că, terenurile falitei, deci bunuri imobile nu pot constitui obiect material al infracţiunii de delapidare iar pe de altă parte, acestea au fost vândute, înstrăinate în mod definitiv, deci nu este o operaţiune de „traficare” , în sensul textului legal.
    În altă ordine de idei, inculpatul U.V. a fost revocat din funcţia de administrator  al societăţii de lichidare la data de 29 decembrie 2006, încetându-şi activitatea la data de 1 ianuarie 2007, astfel că, chiar dacă, s-ar fi reţinut existenţa infracţiunii de delapidare, la data înstrăinării bunurilor imobile, respectiv 21 august 2008, acesta nu avea vreo calitate în cadrul SC COMCAS LJ 2000 SPRL.  
    Aşadar, în baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală va achita pe inculpatul U.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
    Încadrarea juridică pentru inculpatul G.I..
    Prin rechizitoriu acest inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art.246 Cod penal.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 317 Cod procedură penală judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei; ca urmare, obiectul judecăţii  în primă instanţă priveşte fapta şi persoana pentru care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriu. În acest text legal se precizează că obiectul judecăţii se referă la „fapta” şi nu la infracţiunea săvârşită, care ar implica şi încadrarea juridică a faptei. Astfel, s-a stabilit că pentru sesizarea  instanţei cu judecarea unei infracţiuni nu este suficientă descrierea acesteia în expunerea făcută în rechizitoriu; sesizarea este legală numai în cazul în care în dispozitivul de trimitere în judecată al rechizitoriului este menţionată fapta, cu încadrarea ei juridică.
    Rechizitoriul este actul procedural în care se consemnează dispoziţia de trimitere în judecată a inculpatului, instanţa fiind sesizată cu judecarea numai a faptei şi a persoanei cuprinse în actul de sesizare.
    Rechizitoriul prin care se dispune trimiterea în judecată a inculpatului şi sesizarea instanţei de judecată trebuie să se limiteze la fapta(faptele) şi persoana (persoanele) pentru care s-a efectuat urmărirea penală, în sensul că nu se poate dispune trimiterea în judecată pentru o faptă pentru care inculpatul nu a fost învinuit şi ascultat, în vederea exercitării dreptului său la apărare, după cum nu poate fi trimisă în judecată o persoană care nu a avut calitatea de învinuit sau inculpat în cursul urmăririi penale. Rechizitoriul, ca act de sesizare al instanţei cuprinde partea introductivă, expunerea şi dispozitivul.
    Expunerea constă în descrierea faptei reţinut în sarcina inculpatului, precum şi arătarea probelor pe care se întemeiază situaţia de fapt reţinută şi vinovăţia inculpatului; descrierea trebuie să se refere la toate împrejurările de loc, timp, mijloace, mod, scop în care a fost săvârşită fapta, dacă acestea au consecinţe asupra încadrării faptei reţinute sau la individualizarea răspunderii penale. Tot în expunere se arată, încadrarea juridică a faptei, cu motivarea în drept a acestei încadrări, care trebuie să conducă la concluzia că sunt întrunite condiţiile pentru trimiterea în judecată a inculpatului.  Dacă urmărirea penală s-a desfăşurat cu privire la mai multe infracţiuni sau la mai multe persoane, expunerea trebuie să cuprindă descrierea tuturor faptelor reţinute şi forma de participare a tuturor inculpaţilor, cu rolul fiecăruia în săvârşirea faptelor.
    Aceste cerinţe sunt în concordanţă cu exigenţele art.6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil,  paragraf 3 lit.a – potrivit căruia orice acuzat are dreptul de a fi informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa şi paragrafului 3 lit. b – privind dreptul la apărare. 
    În speţă, din expunerea rechizitoriului nu rezultă în ce constă fapta reţinută în sarcina  inculpatului G.I., starea de fapt prezentată nu face trimitere la vreun element constitutiv al acestei infracţiuni, la încadrarea juridică sau la probele pe care se întemeiază învinuirea, limitându-se doar la trimiterea în judecată a acestui inculpat pentru  infracţiunea prevăzută de art. 246 Cod penal.
    Aşa fiind, tribunalul în baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.a Cod penal va achita pe inculpatul G.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 Cod penal.
    Pentru infracţiunea prevăzută de art. 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006 pentru care inculpatul G.I. a fost trimis în judecată sunt aplicabile aceleaşi consideraţii expuse anterior cu privire la inculpatul U.V. şi drept urmare, instanţa în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală  va achita pe inculpatul G.I. pentru această infracţiune.
    Tribunalul remarcă faptul că, în speţă, activitatea de înstrăinare a terenurilor falitei SC Leda SA, activitate controlată prin interpuşi, de inculpatul G.I., în calitate de lichidator al debitoarei, s-ar putea circumscrie, eventual, infracţiunii de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 144 alin.2 din Legea nr.85/2006, infracţiune asupra căreia, însă, s-a pronunţat,  de către procuror, o soluţie de scoatere de sub urmărire penală, în temeiul dispoziţiilor art. 249 Cod procedură penală raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală.
    Acţiunea civilă.
    În cadrul procesului penal s-a constituit parte civilă SC Romstyll SRL Satu Mare reprezentată prin C.L. cu suma de 2.204.000 euro reprezentând contravaloarea halelor în sumă de 950.000 euro (9500 mp x 100 euro/mp) şi beneficiu nerealizate din închirierea halelor în sumă de 1.254.000 euro (9500 mp x 1 euro/lună x 12 luni x 11 ani). Partea civilă a solicitat obligarea inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente SC COMCAS LJ 2000 SPRL la plata acestei sume.
    Referitor la aceste pretenţii instanţa constată că obiectul sesizării instanţei îl constituie imobilele terenuri înstrăinate de către lichidator, urmare cărora s-a produs un prejudiciu, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 346 şi 14 Cod procedură penală va respinge acţiunea civilă exercitată de această parte civilă ca neîntemeiată.
    În condiţiile prevăzute de art. 15 Cod procedură penală s-a constituit parte civilă C.S.A., în calitate de acţionar majoritar al SC Leda SA,  cu suma de 218.050,94 euro. În motivarea cererii sale, partea civilă a arătat că deţine calitatea de acţionar al SC Leda SA cu un număr de 950 acţiuni şi o cotă de participare la beneficii/pierderi de 95%. În conformitate cu tabelul definitiv cuprinzând creanţele împotriva averii debitoarei SC Leda SA întocmit de lichidatorul judiciar  şi înregistrat sub nr. 8874/24.11.2010, totalul sumelor acceptate este de 388.024,20 lei reprezentând 90.072,70 euro (1 euro la 24.11.2010 =4,3079).Valoarea terenului ce face obiectul prezentului dosar este de 319.600 euro (31960 mp x 10 euro/mp). Astfel, dacă cei doi inculpaţi şi-ar fi îndeplinit atribuţiile conform prevederilor legale, la închiderea procedurii ar fi rămas în contul aflat la dispoziţia asociaţilor următoarele sume : 319.600 euro – 90.072,70 euro =229.527,30 euro. Având că în vedere că susnumitul deţine cota de 95%, susţine că i-ar fi revenit din această sumă 218.050,94 euro.
    A solicitat obligarea inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente SC COMCAS LJ 2000 SPRL la plata acestei sume.  
    De asemenea, prin înscrisul de la fila 136 dosar primă instanţă, s-a constituit parte civilă Insolvenţa SM SPRL Satu Mare, în calitate de lichidator  judiciar al SC Leda SA Satu Mare, cu suma de 115.257 euro reprezentând diferenţa dintre valoarea de lichidare forţată a terenurilor la data de 6 septembrie 2007, stabilită de evaluatorul ANEVAR şi suma încasată pe aceste imobile la data vânzării, respectiv 6 septembrie 2007.S-a menţionat că evaluatorul ANEVAR  a stabilit pentru terenurile în litigiu la data de 6 septembrie 2007, o valoare de lichidare de 133.910 euro şi o valoare de piaţă de 223.190 euro, valabile la data de 6 septembrie 2007.
    Prin rechizitoriu a fost indicată ca parte vătămată C.L. în calitate de reprezentant al SC Romstyll SRL Satu Mare, deşi în starea de fapt descrisă nu se face trimitere la vreun prejudiciu cauzat acestei societăţi prin activitatea infracţională a inculpaţilor.  Totodată, prin starea de fapt descrisă în actul de sesizare se precizează că inculpaţii prin infracţiunile comise au  prejudiciat interesele falitei SC Leda SA Satu Mare, fără a se  indica prejudiciul cauzat, în funcţie de cele două infracţiuni pentru care inculpaţii G.I. şi U.V. au fost trimişi în judecată.
    Faţă de împrejurarea că instanţa a pronunţat o soluţie de achitare a inculpaţilor pentru faptele deduse judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 346 şi 14 Cod procedură penală va respinge ca neîntemeiate acţiunile civile exercitate de părţile civile C.S.A. şi Insolvenţa SM SPRL Satu Mare.
    Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad precum şi inculpaţii G.I. şi U.V., partea responsabilă civilmente Comcas LJ 2000 SPRL, şi părţile civile C.S.A. şi SC ROMSTYLL SRL.
    Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi în rejudecare să se dispună condamnarea inculpaţilor G.I. şi U.V. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 144 alin.2 din Legea nr. 85/2006, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. pr. pen.1968, iar a inculpatului G.I. şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pr. pen.1968 .
    În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a invocat în esenţă următoarele critici:
    În mod greşit prima instanţă a dispus în baza art. 10 lit. a C. pr. pen.1968 achitarea inculpatului G.I. pentru infracţiunea prev. de 242 alin 2  C.pen., cu motivarea că această faptă nu ar fi fost descrisă în rechizitoriu, în condiţiile în care prin  Decizia penală 1613/R/2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar 10986/83/2011 a fost casată sentinţa penală 361/17.09.2012 pronunţată de Tribunalul Arad dispunându-se trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii. În considerentele acestei Decizii s-a stabilit că în rechizitoriu sunt descrise faptele şi, dată fiind folosirea pluralului rezultă că s-a reţinut în mod definitiv că este descrisă şi infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită de inculpatul Gehere Ioan, aceasta constând în ignorarea ofertei de cumpărare din 31.07.2006 şi continuarea licitaţiilor începute, culminând cu vânzarea terenurilor din 21.08.2007.
    S-a mai arătat  faptul că infracţiunea săvârşită de inculpatul G.I. este în formă continuată, acesta omiţând în mod repetat să îndeplinească un act, ignorând la fiecare licitaţie oferta SC Romstyll  SRL înregistrată sub nr. 1657/13.07.2006, infracţiunea fiind consumată la data de 21.08.2007 la momentul înstrăinării terenurilor, astfel încât nu a operat prescripţia răspunderii penale.
    S-a mai invocat faptul că, deşi în mod corect s-a reţinut de către prima instanţă că obiect material al infracţiunii de delapidare nu îl pot constitui bunurile imobile, având în vedere că instanţa  a constatat că activitatea de înstrăinarea bunurilor falitei SC Leda SA, controlată prin interpuşi de inculpatul G.I., s-ar circumscrie eventual infracţiunii de gestiune frauduloasă prev. de art. 144 din Legea nr. 85/2006 , în mod greşit prima instanţă nu a procedat la punerea în discuţie a schimbării încadrării juridice conform art. 334 C. pr. pen.1968.
    În acest sens s-a învederat că faptele inculpaţilor se circumscriu infracţiunii prev. de art. 144 alin.1 din Legea nr. 85/2006, inculpaţii având calitatea specială cerută de lege, fiind  administratori ai societăţii lichidatoare; obiectul material al infracţiunii este reprezentat de o pluralitate de bunuri; elementul materila este realizat prin acţiunea celor doi inculpaţi în sensul vânzării terenurilor la licitaţie publică, prin ignorarea ofertei de cumpărare cu nr. 1657/13.07.2006 a SC Romstyll  SRL,  şi a vânzărilor succesive, controlate, prin care bunurile SC Leda SA au ajuns la persoane cu aceleaşi interese cu inculpaţii.; administrarea frauduloasă a cauzat un prejudiciu ; inculpaţii au acţionat cu rea credinţă.
    O altă critică a vizat greşita constatare a primi instanţe în sensul că la data de 21.08.2007 inculpatul U.V. nu avea vreo calitate în COMCAS LJ 2000 SPRL, retragerea acestuia fiind înregistrată doar la data de 10.06.2009, după însrtăinarea bunurilor.
    În final s-a arătat că în motivarea sentinţei nu se face trimitere la probele administrate în cauză din care rezultă reaua credinţă a inculpaţilor şi dorinţa de a dobândi foloase injuste din gestiunea frauduloasă a patrimoniului falitei, prin ignorarea vădită a ofertei de cumpărare, imobilele fiind cumpărate de martora C.M., soacra lui H.R.V., director al SC COMCAS EXPERT SA, societate al cărui administrator a fost inculpatul U.V.. De asemenea, din declaraţiile martorei M.A., rezultă că cei doi inculpaţi au păstrat relaţiile după plecarea inculpatului U.V. din societate, dar şi împrejurarea că martora M.A., secretară la SC COMCAS EXPERT SA  nu avea fondurile necesare achiziţionării terenurilor, rezultând că inculpatul U.V. controla SC E&G Distribution SRL.
    Prin apelul formulat de către părţile civile SC Romstyll SRL şi C.S.A. s-a solicitat desfiinţarea sentinţei şi  condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.. 246 C. pr. pen.1969, rap. la art. 35 alin 1 C.pen, cu aplic. art. 5 C.pen., şi a infracţiunii prev. de art. 295 C.pen. cu aplic. art. 5 alin 1  Cpen., precum şi admiterea acţiunii civile şi obligarea în solidar a inculpaţilor la plata sumei de 218.050,94 euro prejudiciu suferit de partea civilă C.S.A. şi a sumei de 2.204.000 euro, prejudiciu suferit de partea civilă SC Romstyll SRL.
    În dezvoltarea motivelor de apel, părţile civile au arătat în esţă că prin ignorarea ofertei SC Romstyll  SRL cu nr. 1657/13.07.2006, de cumpărare a terenurilor CF 613,614,631 şi 609 Dorolţ, inculpatul G.I. a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu, dispoziţiile art. 114 alin 2 teza III din Legea 64/1995 impunând obligativitatea vânzării bunurilor prin negocierea directă şi doar în subsidiar prin licitaţie publică. fapta inculpatului G.I. este în formă continuată, la fiecare licitaţie ignorând oferta.
    S-a mai arătat că fapta inculpatului U.V. care, în calitate de administrator al lichidatorului COMCAS LJ 2000 SPRL a întocmit raportul de estimare a bunurilor falitei SC Leda SA, deşi art. 114  alin 3 din Legea 64/1995 îl obliga la angajarea unui evaluator  constituie infracţiunea prev. de art. art. 246 C. pr. pen.1968.   Prima  instanţă în mod greşit a constatat intervenită prescripţia specială întrucât, în calitatea sa de administrator al COMCAS LJ 2000 SPRL până în 2009  nu se poate contesta că a avut cunoştinţă de oferta SC Romstyll SRL pe care ignorând-o, a săvârşit fapta în formă continuată, termenul de prescripție curgând de la data epuizării faptei, la încheierea contractului de vânzare cumpărare cu privire la terenuri, în 21.08.2007.
    O altă critică vizează greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea de delapidare, cu ptrivire la care se arată că prima instanţă  a fîăcut referire doar la modalitatea traficării din modalităţile alternative prev. de art.. 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006, pe când, în realitate, modalitatea este cea a însuşirii,
 Care este dovedită prin  manevrele ulteriore de vânzări succesive până când bunul a ajuns în mâna inculpatului U.V. bunurile debitoarei SC Leda SA au rămas în cercurile de interese controlate de către cei doi inculpaţi simpla coincidenţă privind legăturile de rudenie sau prioetenie fiind exclusă.
    În privinţa pretenţiilor civile s-a arătat că SC Romstyll SRL Satu Mare reprezentată prin C.L. a suferit un prejudiciu de 2.204.000 euro reprezentând contravaloarea halelor în sumă de 950.000 euro (9500 mp x 100 euro/mp) şi beneficiu nerealizate din închirierea halelor în sumă de 1.254.000 euro (9500 mp x 1 euro/lună x 12 luni x 11 ani). Partea civilă a solicitat obligarea inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente SC COMCAS LJ 2000 SPRL la plata acestei sume. Partea civilă  C.S.A., în calitate de acţionar majoritar al SC Leda SA,  cu un număr de 950 acţiuni şi o cotă de participare la beneficii/pierderi de 95%. În conformitate cu tabelul definitiv cuprinzând creanţele împotriva averii debitoarei SC Leda SA întocmit de lichidatorul judiciar  şi înregistrat sub nr. 8874/24.11.2010, totalul sumelor acceptate este de 388.024,20 lei reprezentând 90.072,70 euro (1 euro la 24.11.2010 =4,3079).Valoarea terenului ce face obiectul prezentului dosar este de 319.600 euro (31960 mp x 10 euro/mp). Astfel, dacă cei doi inculpaţi şi-ar fi îndeplinit atribuţiile conform prevederilor legale, la închiderea procedurii ar fi rămas în contul aflat la dispoziţia asociaţilor următoarele sume : 319.600 euro – 90.072,70 euro =229.527,30 euro. Având că în vedere că susnumitul deţine cota de 95%, susţine că i-ar fi revenit din această sumă 218.050,94 euro.
    Prin motivele de apel formulate de inculpatul U.V. se solicită defiinţartea sentinţei primei instanţe şi achitarea pentru infracţiunea prev. de art. art. 246 C. pr. pen.1968 , în temeiul art. 17 rap. la art. 16 lit. b C. pr. pen..
    În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul arată în esenţă că în temeiul art.13 Cod Procedura Penala anterior, solicită continuarea procesului penal in ceea ce priveşte infracţiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanei, considerând ca nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii amintite. In temeiul art.5 din NCPP privind aplicarea legii mai favorabile, solicită a se constata ca legea mai favorabilă este Codul penal anterior, intrucat prevederile art.246 Cod Penal anterior prevăd o pedeapsa mai mica decât cea prevăzuta de art.297 din NCP.
    Se arată că prin evaluarea bunurilor SC Leda SA nu a cauzat nici vătămare acestei societăţi sau acţionarilor acesteia, nefiind întrunite condiţiile art. 246 C. pr. pen.1968.  de asemenea, nu a avut calitatea de asociat al COMCAS LJ 2000 SPRL, iar din 01.01.2007 i-a încetat calitatea de director al COMCAS LJ 2000 SRL.
    În continuare, se arată că  potrivit art. 114 alin 3 din Legea 64/1995  în redactarea de la 07.05.2005 îi conferea dreptul de a face evaluarea bunurilor deoarece avea şi calitatea de expert contabil autorizat, legea neobligând la angajarea unui expert, iar textul la care se face referire în rechizitoriu a fost introdus prin Legea 249/2005 publicată în Monitoru Oficial 678/28.07.2005. se mai arată şi împrejurarea că evaluarea a fost aprobată de Adunarea Creditorilor şi de către judecătorul sindic, creditorii necontestând evaluarea timp de peste 2 ani.
    Cu privire la activitatea din perioada 2005.2007 la COMCAS LJ 2000 SRL, arată că au fost organizate 32 licitaţii pentru vânzarea bunurilor SC Leda SA la care nu s-a prezentat nimeni, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu SC E&G Distribution SRL nu mai avea calitatea de director în COMCAS LJ 2000 SRL şi nu a avut cunoştinţă de oferta de cumpărare depusă  de SC Romstyll SRL, societate care nu a contestat nici licitaţie.
    Prin apelul formulate de inculpatul G.I. se critică sentinţa primei instanţe ca nelegală şi netemeinică, fără indicarea motivelor. Prin concluziile formulate cu ocazia dezbaterii apelurilor, se solicită să se desfiinţeze sentinţa şi să se dispună achitarea pentru delapidare şi abuz în temeiul art. 10 lit. b –C. pr. pen.1968 – fapta nu este prevăzută de legea penală, iar în principal pentru gestiune frauduloasă există un impediment legal, anume autoritate de lucru judecat, iar în subsidiar solicită pentru gestiune frauduloasă să se dispună achitarea în temeiul prev. de art. 10.lit.b C. pr. pen.
    Prin apelul  formulat de partea responsabilă civilmente COMCAS LJ 2000 SPRL se critică sentinţa primei instanţe ca nelegală şi netemeinică, fără indicarea motivelor. Cu ocazia dezbaterilor s-a arătat că apelul vizează cheltuielile de judecată, arătând că există la dosar dovezi care atestă că avocatul G.V.,   este angajat şi de partea responsabilă civilmente COMCAS LJ 2000 SPRL ca avocat, sens în care solicită cheltuieli de judecată  şi reformarea soluţie pronunţate de prima instanţă, pe acest aspect.
    În apel,  avându-se  în vedere că prin  motivele de apel se solicită, printre altele, condamnarea inculpaţilor în urma schimbării încadrării juridice din infracţiunea prev.de art. 144 alin 2 din Legea 85/2006  în infracţiunea prev. de art. 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006, iar  în urma intrării în vigoare, la 1.02.2014,  pe parcursul judecării apelului,  a Legii nr. 286 / 2009 privind Codul penal,  dispoziţiile art. 144 alin.2 din Legea nr. 85/2006 se regăsesc în dispoziţiile art. 242 alin 1 şi 2 din  Codul penal care, la alin 4, care instituie condiţia plângerii prealabile a persoanei vătămate, s-a constatat că  în cauză au devenit incidente dispoziţiile art. 386 alin 2 C. pr. pen.
    În vederea îndeplinirii condiţiilor art. 386 alin 2 C. pr. pen., Ministerul Public a depus o precizare a cererii de schimbare a încadrării juridice menţionate în memoriul de apel, prin raportare la noile dispoziţii penale,  solicită schimbarea încadrării juridice în infracţiunile prevăzute de art.242 alin 2 C.pen. şi art. 297 alin 2 C.pen. Ulterior acestei precizări, a fost citată partea civilă LEDA SA prin lichidator judiciar Insolventa SM SPRL Satu Mare, pentru ca, în baza art. 386 al. 2 C. pr. pen.,  să îşi exprime poziţia respectiv în ce măsură înţelege sau nu să depună plângere prealabilă pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă menţionată în memoriul de apel al Parchetului.
    La data de 24.03.2014 părţile civile SC Romstyll SRL şi C.S.A. au depus plângere prealabilă împotriva inculpaţilor G.I. şi U.V. pentru săvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasă prev. de art. 242 C.pen.
    La data de 23.04.2014 a fost depusă prin Registratură plângerea prealabilă formulată de partea  civilă  LEDA SA prin lichidator judiciar Insolventa SM SPRL Satu Mare, pentru săvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasă de către inculpaţii G.I. şi U.V..
    În apel au fost audiaţi inculpaţii, declaraţiile fiind ataşate la dosar – f 199 şi 200 şi au fost depuse de către părţi  înscrisuri în probaţiune, fiind respinse solicitările în probaţiune formulate de apelanţii inculpaţi, partea responsabilă civilmente şi părţile civile, pentru motivele indicate în încheierea de la termenul din 28.06.2014.
    Prin Decizia penală nr. 562/A din 25 iunie 2014 – Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, inculpaţii Ghere Ioan şi Ungureanu Vasile, partea responsabilă civilmente SC Comcas LJ 2000 SPRL Satu Mare, părţile civile SC Romstyl SRL Satu Mare, Cristea Sorin Alexandru împotriva sentinţei penale nr. 400 din1 1noiembrie 2013 a Tribunalului Arad, pentru cele ce se vor arăta în continuare: 
    Din analiza materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că instanţa de fond  a stabilit o corectă situaţie de fapt,  urmare a unei aprecieri juste asupra împrejurărilor faptice, ceea ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice .
    Criticile apelanţilor vor fi analizate cumulat, pornind de la fiecare infracţiune reţinută în sarcina celor doi inculpaţi prin actul de sesizare a instanţei  şi, având în vedere că apelul inculpatului U.V. vizează infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina acestuia în legătură cu întocmirea raportului de estimare din 7.05.2005,  se va analiza întâi acest apel.
    Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de  art. 246 C. pr. pen.1968 reţinută în sarcina inculpatului Ungureanu Voinea.
    Din informaţiile ORC privind istoricul firmei COMCAS LJ 2000 SRL(f 66 dup v. II), rezultă că inculpatul U.V. a fost asociat al înfiinţat SC COMCAS LJ 2000 SA Satu Mare, împreună cu inculpatul G.I., societate care potrivit încheierii nr. 1270/18.03.2005 şi-a modificat forma juridică devenind COMCAS LJ 2000 SRL, inculpatul U.V. fiind administrator, iar din 22.12.2006 această calitate a deţinut-o şi inculpatul G.I..  Inculpatul  U.V. s-a retras din SC COMCAS LJ 2000 SRL Satu Mare la data de 10.06.2009 potrivit încheierii  O.R.C.Satu Mare nr. 3574 din 9 iunie 2009.
    În urma fuziunii prin absorbţie a  SC COMCAS LJ 2000 SRL Satu Mare şi SC Arhiva SM SRL Satu Mare,  la data de 23.10.2009 SC COMCAS LJ 2000 SRL a fost radiată.
    SC COMCAS LJ 2000 SA Satu Mare, societate administrată de inculpatul U.V., a fost numită lichidator judiciar al  debitoarei  SC Leda SA Dorolţ jud. Satu Mare,  prin încheierea  din 23.05.2001 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. 924/2001 prin care s-a dispus începerea procedurii de faliment a debitoarei.
    Inculpatul U.V. a întocmit  Raportul de estimare  al bunurilor falitei SC Leda SA la data de  7.06.2005- f98 dup v.I, prin care a stabilit pentru terenurile din CF 613,614,631 Dorolţ în suprafaţă  totală de 29587 mp situat în loc. Dorolţ o valoare de 120.000 euro+TVA(4,06euro/mp).  Raportul este semnat de inculpatul U.V. şi poartă impresiunea ştampilei SC COMCAS LJ 2000 SRL.
    Instanţa de apel constată că în mod corect prima instanţă a stabilit că inculpatul, în calitate de lichidator judiciar, nu avea dreptul de a efectua evaluarea economică a bunurilor SC Leda SA.
    Contrar susţinerilor inculpatului, obligaţia angajării unui expert pentru evaluarea bunurilor falitei,  nu a fost introdusă în Legea 64/1995 prin Legea 249/2005 publicată în Monitorul Oficial 678/28.07.2005.
    Textul art. 114 alin 3 din Legea 64/1995, republicată în varianta publicată în Monitorul Oficial  nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, în vigoare la data de 7.05.2005, prevedea fără echivoc „    (3) Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator, persoană fizică sau juridică, ce va evalua bunurile din averea debitorului, în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.”
    De altfel şi art. 100 alin 3 din Legea 64/1995, anterior republicării, avea un conţinut identic. Varianta optativă a art. 100 alin 3 din Legea, variantă invocată de inculpatul U.V., nu a mai fost în vigoare din 15.05.2004, când a fost modificat prin Legea    Nr. 149 din 11 mai 2004.
    Prin urmare, având în vedere că legea în vigoare la data întocmirii raportului de estimare, îl obliga fără echivoc pe inculpat să angajeze un evaluator, nu are relevanţă deţinerea de către inculpat a unui atestat de evaluare economică şi financiară, acesta neputând deţine în acelaşi dosar calitatea de lichidator şi de evaluator. Faţă de prevederea imperativă a legii, aprobarea raportului de estimare de către Adunarea Creditorilor nu are aptitudinea de a consacra legalitatea efectuării acestui raport, apărările privind necontestarea raportului sau acceptarea lui fiind nefondate.
    Cum rezultă din evaluarea întocmită la data de 6.09.2007de către evaluator autorizat  ANEVAR  a valoare de lichidare a terenurilor s-a stabilit la 133.910 euro iar valoarea de piaţă  la  223.190 euro,  reţinându-se producerea unui prejudicieu debitoarie falite SC Leda SA.
    Prin raportare la aceste date, în privinţa inculpatului U.V. în mod corect prima instanţă a constat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor, conform art. 246 C. pr. pen.1968, apelul inculpatului urmând a fi respins, nefiind incidente dispoziţiile art. 17 rap. la art. 16 lit. b C. pr. pen..
    În legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită de inculpatul U.V. cu privire la care prima instanţă a dispus în baza art. 11 pct.2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală încetarea procesului penal,  constatând intervenită prescripţia, se impune a se analiza critica din apelul părţilor civile Cristea Sorin Alexandru şi SC Romstyll SRL.
    Instanţa de apel nu poate primi critica în sensul că infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului U.V. ar fi săvârşită în forma continuată prevăzută de art. 35 C.pen., prin aceea că acesta a ignorat în mod repetat oferta SC Romstyll SRL fapta epuizându-se, la încheierea contractului de vânzare cumpărare cu privire la terenuri, în 21.08.2007. În această privinţă se constată în primul rând că,  potrivit art. 371 C. pr. pen. (ca şi art. 317 C. pr. pen.1968) judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei.
    Or, spre deosebire de infracţiunea continuă, care este o formă a unităţii naturale de infracţiune, şi presupune prelungirea în chip natural a acţiunii sau inacţiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, infracţiunea continuată, constituie o formă a unităţii legale, şi presupune săvârşirea de către aceeaşi persoană,  la intervale de timp diferite, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, (şi împotriva aceluiași subiect pasiv conform art. 35 C.pen. ) a mai multor acţiuni sau inacţiuni  care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
    În consecinţă, pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii în formă continuată, cu aplic. art. 35 C.pen., inculpatul trebuia trimis în judecată pentru mai multe acte materiale, distinct indicate, fiind în discuţie reţinerea în sarcina sa a mai multor infracţiuni distincte, care, fiind săvârşite în condiţiile art. 35 C.pen., realizează forma continuată, ca unitate legală de infracţiune şi nu concursul, ca formă a pluralităţii.
    Având în vedere că obiectul sesizării instanţei l-a constituit săvârşirea de către inculpatul U.V. a infracţiunii prev. de art. 246 Codul penal din 1969 în formă simplă, constând într-un un singur act material  săvârşit prin întocmirea raportului de evaluare din 07.06.2005,  pentru ca judecată să se extindă cu privire la alte acte materiale circumscrise infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, ar fi fost necesară instituţia extinderii acţiunii penale  prevăzută de art. 335 alin 1 C. pr. pen.1968, în acest sens pronunţându-se şi ÎCCJ –secţia penală, Decizia 1328 din 4.04.2011.
    Instituţia  extinderii acţiunii penale în cursul judecăţii,  nu mai este însă prevăzută de Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale,  neputându-se reţine aplicarea art. 35 C.pen. privind săvârşirea infracţiunii în formă continuată, direct în prezentul apel, astfel încât, considerentele privind curgerea termenului de prescripție de la alt moment decât cel reţinut de către prima instanţă nu pot fi primite.
    Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pr. pen.1968 reţinută în sarcina inculpatului G.I..
    În continuare se vor analiza criticile apelanţilor Ministerul Public şi părţilor civile cu privire al infracţiunea de abuz în serviciu pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.I., faţă de care prima instanţă a dispus achitarea în baza art. 11 pct.2 lit. a C. pr. pen.1968 raportat la art. 10 lit.a C. pr. pen.1968.
    Prin motivele de apel ale Parchetului se arată că prin  Decizia penală 1613/R/2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar 10986/83/2011 a fost casată sentinţa penală 361/17.09.2012 pronunţată de Tribunalul Arad dispunându-se trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii, astfel încât s-a stabilit că în rechizitoriu sunt descrise faptele şi, dată fiind folosirea pluralului în dispozitiv şi considerente, rezultă că s-a reţinut în mod definitiv că este descrisă şi infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită de inculpatul G.I., aceasta constând în ignorarea ofertei de cumpărare din 31.07.2006 şi continuarea licitaţiilor începute, culminând cu vânzarea terenurilor din 21.08.2007.
    Dat fiind caracterul definitiv al Deciziei penale 1613/R/2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar 10986/83/2011 trebuie admisă critica Parchetului şi se va constata că din considerentele acesteia se deduce că prin rechizitoriu s-a stabilit că această faptă este descrisă.
    Conform motivelor de apel, se reţine că fapta inculpatului G.I. care, cu ignorarea ofertei de cumpărare din 31.07.2006 şi continuarea licitaţiilor începute, culminând cu vânzarea terenurilor din 21.08.2007 ar constitui infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.  Instanţa de apel nu poate însă constata întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prev.de art. 246 C. pr. pen.1968 în privinţa inculpatului G.I..
    Cu   privire la această infracţiune  prev.de art. 246 Codul penal din 1969,  se observă că, din probaţiunea administrată, nu rezultă mai presus de orice dubiu acţiunea inculpaţilor G.I. şi U.V. de ignorare a ofertei de cumpărare, cu nr. 1657/13.07.2006 a SC Romstyll  SRL -f 83 dup v.I.
    Instanţa a respins solicitarea în probaţiune a inculpaţilor referitoare la expertiza grafoscopică, având în vedere că această ofertă face obiectul cercetărilor  în dosarul nr. 833/P/2013 al IPJ Satu Mare având în vedere că inculpatul G.I. , în calitate de reprezentant al SC COMCAS LJ 2000 SPRL Satu Mare a formulat plângere penală pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi 291 Cod penal  de către numita C.L., dosar  aflat în curs de soluţionare.
    De altfel, oferta în original nici nu a fost depusă la prezentul dosar, părţile civile, prin avocat, arătând că oferta, în original, a fost ridicată în iulie 2013 de către organele de cercetare penală.
    Analizându-se apărările ambilor inculpaţi privind această ofertă, prin raportare la înscrisurile de la dosar, se observă că oferta poartă numărul 1657/13.07.2006. În registrul de intrare-ieşire a SC COMCAS LJ 2000 SRL nr.1657 (f 84-85 dup v.I) figurează la ieşiri nu la intrări şi este atribuit unei adrese către DGFP Satu Mare din 13.07.2006, aflată în copie la dosar- f 86 dup v.I. În registrul de intrare-ieşire numerele sunt atribuite consecutiv pentru intrări şi ieşiri. Numerele 1650-1655 sunt înregistrare în 12.07.2006 la intrări, urmate de nr. 1656 din 13.07.2006 (o adresă prin care SC Romstyll SRL Satu Mare a comunicat că a cumpărat clădirile amplasate pe terenul aparţinând SC Leda SA), după care, nr. 1657 şi 1658  din 13.07.2006 figurează la ieşiri, următoarele numere din 13.07.2006, 1659-1663 figurând la intrări.
    De asemenea, din probaţiunea testimonială administrată în cauză martorii D.L.-130, S.A. 226, G.L.-227,  C.D.C.-f 268 , A.D.I. f 275, personalul angajat la COMCAS în perioada vizată, nu rezultă persoana care ar fi înregistrat această ofertă şi nici nu se poate reţine că vreun angajat al COMCAS a avut cunoştinţă de respectiva ofertă, martorii neavând cunoştinţă despre această ofertă până la prezentarea ei în procesul penal, nerecunoscând scrisul de pe ofertă şi menţionând prezenţa în 13.07.2006 a  reprezentantei SC Romstyll SRL la sediul societăţii şi înregistrarea altei adrese, respectiv cea înregistrată cu nr. 1656.
    De asemenea, un aspect care nu poate fi neglijat este chiar cuprinsul ofertei cu nr.1657/ 13.07.2006, care menţionează ca a fost întocmită în 12.06.2006, dar face referire şi la CF 609 Dorolţ. Or, acest teren figurează ca inventariat în 13.07.2006, conform procesului verbal înregistrat sub nr. 1658/13.07.2006, semnat şi de C.L. –f96 dup v.I, inclusiv numărul de înregistrare fiind ulterior cel al ofertei.  Din probaţiunea administrată, nu se poate reţine nicio explicaţie a motivului pentru care, în oferta întocmită în 12.07.2006 figurează menţionată o parcelă identificată la o dată ulterioară, împrejurare care creează serioase dubii cu privire la realitatea înregistrării ofertei  la SC COMCAS.
    Menţiunea acestei oferte în întâmpinarea depusă de inculpatul G.I. în dosarul 924/83/2001, pe rolul Tribunalului Satu Mare, nu este în măsură să lămurească menţionatele contradicţii care o privesc, cu atât mai mult cu cât întâmpinarea este depusă la data de 03.12.2009, mult ulterior datei pretinsei înregistrări a ofertei privind terenurile CF 613,614,631 şi 609 Dorolţ. Având în vedere că vânzarea terenurilor a avut loc în 21.08.2007, menţionarea depunerii ofertei de cumpărare directă de către SC Romstyll SRL, într-o întâmpinare din 03.12.2009, deci ulterior organizării licitaţiilor publice pentru vânzarea acelor terenuri, nu  poate constitui o dovadă a cunoașterii de către inculpatul Ghere Ioan a reputatei oferte la data organizării licitaţiilor, (2005-2007),  şi deci a ignorării acesteia.
    Este de menţionat că la data depunerii respectivei întâmpinări 03.12.2009, denunţul formulat de C.L. şi C.S.A. privind această ofertă era deja în lucru Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, fiind înregistrat din 2008, oferta în discuţie nemaiavând caracter de noutate nici pentru inculpaţi şi nici pentru personalul SC COMCAS LJ 2000 SPRL. Din această perspectivă, apărarea inculpatului G.I., confirmată şi de declaraţia martorului D.L., în sensul că acesta a redactat întâmpinarea, dar nu dat comanda de salvare a modificărilor dictate de inculpat privind neînregistrarea ofertei pare verosimilă deşi, cum s-a arătat deja, esenţială este data pretinsei recunoaşteri a depunerii ofertei SC Romstyll SRL, mult ulterioară organizării licitaţiilor cu pretinsa ignorare a acesteia.
    Pentru toate aceste considerente, având în vedere contradicţiile privind înregistrarea  ofertei numărul 1657/13.07.2006, nu se poate reţine mai presus de orice dubiu  efectiva înregistrare a ofertei la SC COMCAS LJ 2000 SRL şi, ca urmare, ignorarea acesteia de către inculpatul G.I., iar dubiul profită inculpaţilor, această regulă constituind un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, se regăseşte în materia probaţiunii. Regula in dubio pro reo  se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite. Or, se constată că în mod corect s-a dispus de către prima instanţă achitarea inculpatului G.I. în baza art. 10 lit. a C. pr. pen,,  chiar dacă pentru alte considerente, cazul dubiului care profită inculpatului subsumându-se, conform Noului C. pr. pen. cazului de a împiedicare a exercitării acţiunii penale prev. de art. 16 lit. a.
    În al doilea rând, din analiza formală a ofertei numărul 1657/13.07.2006, prin raportare la Regulamentul de vânzare a bunurilor falitei SC Leda SA—f99, aprobat de Adunarea Creditorilor din 21.06.2005-f121, se observă că aceasta nu corespunde niciunui criteriu pentru a fi luată în considerare.
    Astfel în primul rând, în mod cert aceasta nu respectă termenul de depunere. Regulamentul de vânzare a bunurilor falitei SC Leda SA stipula că bunurile vor fi vândute prin negociere directă conform art. 115 al 2 lit. b din Legea 64/1994 rep.. Preţul minim de vânzare prin această metodă va fi de cel puţin 75% din preţul trecut în raportul de evaluare. Ofertele se vor depune în plic închis la sediul lichidatorului împreună cu actele mai jos arătate până la termenul stipulat în anunţ.
    Potrivit anunţului de vânzare în condiţiile Legii 64/1995publicat în 28.05.2005 în două ziare locale,  f 83şi 84, termenul pentru depunerea ofertelor prin negociere directă a fost stabilit până la data de 30.06.2005, iar oferta figurează cu data de 13.07.2006, la un an distanţă, dată la care licitaţiile erau deja demarate încă din 11.07.2005- f 167 dup v.I.
    De asemenea, prin raportare la acelaşi regulament, oferta nu corespunde valorii de minim 75% din preţul menţionat în raportul de evaluare. Pentru  terenul în suprafaţă de 29587 mp situat în loc. Dorolţ prin raportul de estimare s-a stabilit o valoare de 120.000 euro+TVA(4,06euro/mp), astfel încât valoarea care trebuia oferită la negociere directă era de cel puţin 90.000 euro  plus TVA or, suma  de 75.000 lei la care se adaugă TVA reprezenta mai puţin de 1/3 din această sumă minimă, conform istoricului de curs valutar BNR la 12.07.2006 (1 euro/3.5699 lei).
    În continuare, cu privire la oferta numărul 1657/13.07.2006, nu s-a făcut nici dovada de către acuzare că a fost însoţită de documentele anexă potrivit regulamentului. 
    Având în vedere toate aceste nereguli privind oferta, rezultă că aceasta nu avea aptitudinea de a genera dreptul părţii civile la negociere directă şi, prin urmare, nu se poate reţine că prin pretinsa ignorare a ofertei de către inculpaţi, s-ar fi creat o vătămare părţii civile care, cu oferta de care se prevalează, nu ar fi putut obţine stoparea  licitaţiilor publice aflate în desfăşurare. Astfel, vătămarea impusă de art. 246 C.pen., se raportează doar la drepturi sau interese legale, ceea ce presupune ca, în ipoteza lipsei acţiunii sau omisiunii inculpaţilor, partea civilă să  îşi fi putut realiza dreptul sau interesul legitim protejat, dar impietat de inculpaţi.
    Critica din apelul Ministrului Public  privind modul de calcul a termenului de prescripţie al infracţiunii de abuz în serviciu în privinţa inculpatului Ghere Ioan nu poate fi primită având în vedere că s-a reţinut incidenţa art. 10 lit. a C. pr. pen.1968 -16 lit. a un caz care împiedică exercitarea acţiunii penale.
    Suplimentar, se impune precizarea că, aşa cum s-a arătat  pe larg în privinţa inculpatului U.V., obiectul sesizării instanţei l-a constituit săvârşirea de către inculpatul G.I. a infracţiunii prev. de art. 246 Codul penal din 1969 în formă simplă, pentru reţinerea săvârşirii faptei în formă continuată fiind  necesară instituţia extinderii acţiunii penale  prevăzută de art. 335 alin 1 C. pr. pen.1968, care nu mai este însă prevăzută de Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale,  neputându-se reţine aplicarea art. 35 C.pen. privind săvârşirea infracţiunii în formă continuată, direct în apel.
    Infracţiunile de delapidare  prev. de art. 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006 reţinute în sarcina inculpaţilor G.I. şi U.V..
    Se vor analiza în continuare  motivele de apel formulate de părţile civile SC Romstyll SRL şi C.S.A. privind greşita achitare a inculpaţilor G.I. şi U.V. pentru infracţiunile de delapidare.
    Critica privind greşita achitare pentru infracţiunea de delapidare nu poate fi primită. Cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, infracţiune de delapidare nu poate avea ca obiect material bunuri imobile, ci doar de bani, valori sau alte bunuri mobile corporale, doar acestea fiind susceptibile de sustragere, cu atât mai mult cu cât,  condiţiile privind subiectul activ impun ca acesta să aibă administrarea sau gestionarea efectivă a bunurilor delapidate. De altfel, atât doctrina, cât şi jurisprudenţa au exprimat constant o asemenea abordare, nefiind posibilă o aplicare extensivă a legii penale printr-o jurisprudenţă lipsită de previzibilitate, ce ar duce la încălcarea art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cum a fost interpretat de Curtea de la Strasbourg (a se vedea Pessino c. Franţa din 10.10.2006, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni c. României din 24.05.2007).
    Prin urmare, toate variantele alternative ale elementului  material al infracţiunii de delapidare, respectiv şi însuşirea şi folosirea şi  traficarea   se vor raporta la obiectul material. Nici pentru varianta însuşirii invocată de părţile civile  în motivele de apel  nu se poate reţine că infracţiunea de delapidare poate  avea ca obiect material imobile.
    Infracţiunile de gestiune frauduloasă   prev. de art. 144 alin.2 din Legea nr. 85/2006 pentru care se solicită, prin motivele de apel ale Parchetului, schimbarea încadrării juridice  faţă de inculpaţii G.I. şi U.V..
    Cu privire la motivul de apel al Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de delapidare prev. de art. 145 alin.1 din Legea nr. 85/2006 în gestiune frauduloasă, prev. de  art. 144 din Legea nr. 85/2006, respectiv art. art. 242 alin 2 din Noul C.pen se constată următoarele:
    Argumentele inculpaţilor privind obstacolele procedurale sau substanţiale ale solicitării Parchetului de schimbare a încadrării juridice pe calea apelului, în condiţiile în care anterior trimiterii în judecată a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor din gestiune frauduloasă în delapidare, iar în privinţa inculpatului G.I. s-a dispus şi scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă,  ca şi împrejurarea că potrivit noului Cod penal ingracţiunea de gestiune frauduloasă se urmăreşte la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar în cazul de faţă, având în vedere că persoana vătămată SC Leda SA nu a formulat apel, schimbarea încadrării ar echivala cu repunerea acesteia în termenul de apel, nu pot fi primite.
    În acest sens se observă că potrivit art417 C. pr. pen., instanţa de apel este datoare să verifice cauza sub toate aspectele, de fapt şi de drept, apelul având caracter integral devolutiv. În această privinţă, instanţa de apel are obligaţia şi din oficiu să verifice corecta încadrare juridică dată faptelor care au făcut obiectul judecăţii în primă instanţă, iar în cazul în care se constată o greşită încadrare juridică, are obligaţia de a face aplicarea art. 386 C. pr. pen., această dispoziţie fiind aplicabilă şi în apel, potrivit art 420 alin 11 C. pr. pen., neputându-se reţine că  ar exista dispoziţii contrare care să interzică punerea în discuţie a schimbării de încadrare juridică în apel. Singura limită în acest sens este dată de principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac or, având în vedere că instanţa a fost investită nu doar cu apelul inculpaţilor, ci şi cu apelul în defavoare al Parchetului, dar şi cu apelul părţilor civile, art. 418 C. pr. pen. nu devine incident.
    Împrejurarea că noua încadrare, necesitând o plângere prealabilă, implică citarea persoanei vătămate în procedura de la art. 386 alin 2 C. pr. pen.,  nu echivalează cu o repunere în termenul de a exercita o cale de atac pe care persoana vătămată nu a formulat-o, având în vedere că, atât repunerea în termen, prevăzută de art. 411 C. pr. pen., cât şi efectul extensiv al apelului, prevăzut de art. 419 C. pr. pen., sunt instituţii procesuale distincte, cu efecte proprii.
    Nici pronunţarea unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului G.I. pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă nu poate constitui un argument care să împiedice analizarea cererii de schimbare a încadrării juridice, în condiţiile în care soluţiile procurorului nu se bucură de autoritate de lucru judecat, autoritate care este ataşată doar hotărârilor judecătoreşti.
    Prin urmare, se va analiza în ce măsură faptele inculpaţilor realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de gestiune frauduloasă.
    Ca o menţiune prealabilă, în aplicarea art. 5 C.pen., având în vedere pe de o parte, reducerea limitelor de pedeapsă (atât minimul cât şi maximul special) în art. 242 C.pen.,, ca şi instituirea unei condiţii suplimentare de exercitare a acţiunii penale, respectiv plângerea prealabilă, se constată că art, 242  alin 2 şi 3  C. pr. pen.  constituie lege penală mai favorabilă faţă de art. 144 alin 2 din Legea nr. 85/2006.
    Elementul  material al infracţiunii de gestiune frauduloasă, presupune în ambele reglementări, săvârşirea de către subiectul calificat, administratorul judiciar sau lichidatorul averii debitorului, de acţiuni sau inacţiuni păgubitoare pentru proprietarul bunurilor (debitorul insolvent) administrate sau conservate.
     Pentru a se reţine această infracţiune, trebuie să se stabilească în mod cert că activitatea păgubitoare a inculpaţilor a reprezentat o încălcare a grijii pe care erau datori să o aibă în administrarea şi conservarea averii falitei, respectiv caracterul fraudulos al acestor activităţi.
    Întrunirea conţinutului constitutiv al infracţiunii de gestiune frauduloasă nu se rezumă la constatarea a administrării ( în condiţiile art. 242 alin 2 C.pen.) a bunurilor proprietarului şi la pricinuirea unei pagube,  în scopul dobândirii unui folos material, (în condiţiile art. 242 alin 3 C.pen)., fiind necesar ca şi activitatea de administrare sau conservare să fie realizată fraudulos, cu încălcarea dispoziţiilor legale, având în vedere că latura subiectivă presupune vinovăţia sub forma intenţiei, (chiar dacă în noul Cod penal nu este reluată menţiunea relei credinţe, infracţiunea presupune tot intenţia, faţă de prev.art. 16 alin 6 C.pen. ) care se deduce tocmai din modul de administrare şi conservare a bunurilor. Cu atât mai mult, în varianta agravantă, intenţia este calificată prin scop.
    Analizând astfel activitatea de administrarea a patrimoniului falitei SC Leda SA de către inculpaţii G.I. şi U.V., în calitate administratori ai  lichidatorului COMCAS LJ 2000 SRL cu privire la bunurile – terenuri CF 613,614,631 şi 609 Dorolţ-care fac obiectul prezentei cauze, nu se poate constatat încălcarea dispoziţiilor legale.
    Prin motivele de apel, se arată că faptele imputate inculpaţilor, care constituie  infracţiunile de gestiune frauduloasă constau în aceea că aceştia au vândut la licitaţie publică imobilele terenuri ale SC Leda SA  înscrise în CF 613,614,631 şi 609 Dorolţ,  prin organizarea mai multor licitaţii, care au condus la diminuarea succesivă a preţului de vânzare, cu ignorarea ofertei de cumpărare nr. 1657/13.07.2006 depusă de către SC Romstyll  SRL şi prin vânzări ulterioare succesive bunurile au ajuns la interpuşi  ai inculpaţilor.
    După cum s-a reţinut anterior, la pct. 2 în analiza infracţiunii de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului G.I., ignorarea ofertei nr. 1657/13.07.2006 a SC Romstyll  SRL de către inculpaţii G.I.  şi U.V. nu poate fi reţinută de instanţă.
    În această privinţă,  se va relua succint faptul că, înregistrarea efectivă a ofertei la COMCAS LJ 2000 SRL nu poate fi reţinută cu certitudine, astfel încât în privinţa niciunui inculpat nu se poate reţine mai presus de orice dubiu ignorarea acestei oferte, iar dubiul profită inculpaţilor.
    De asemenea, trecând peste aspectul înregistrării efective a ofertei,  după cum s-a arătat deja, oferta nu corespundea condiţiilor prevăzute în Regulamentul de vânzare a bunurilor, fiind introdusă după expirarea termenul prevăzut în regulament şi oferind o sumă mai mică decât 75% din valoarea imobilului.
    Prin urmare, oferta care constituie situaţia premisă nu putea genera o vânzare directă, a terenurilor CF 613,614,631 şi 609 Dorolţ, neputând astfel întrerupe vânzările la licitaţie publică aflate deja în desfăşurare, încă din 11.07.2005, tocmai pentru că în termenul prevăzut în regulament nu se reuşise vânzarea directă.
    Din anunţurile şi procesele verbale de licitaţie publică (f 125-167 dup v.I) rezultă că au fost organizate un număr mare de licitaţii în perioada 11.07.2005-20.08.2007, vizând terenurile CF 613,614,631 şi 609 Dorolţ, ultimul CF începând cu 26.03.2007.
    La momentul aprobării Regulamentului de vânzare a bunurilor falitei SC Leda SA, în 21.05.2005, art. 114 alin 2 teza III din Legea 64/1995, prevedea că „Dacă bunurile nu se pot vinde prin negociere directă, acestea vor fi vândute la licitaţie, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare.” Caracterul subsidiar al vânzării bunurilor prin licitaţie publică a fost prevăzut şi în Regulamentul amintit.
    Precăderea acordată vânzării prin negociere directă în procedura lichidării, a fost înlăturată chiar  din art. 114 alin 2 teza III din Legea 64/1995, în varianta în vigoare  începând cu data de 31 iulie 2005, modificare adusă prin Legea   Nr. 249 din 22 iulie 2005,  respectiv: „Dacă bunurile nu se pot vinde prin licitaţie publică, acestea vor fi vândute prin negociere directă.”.
    Or, la data la care, în lipsa unor oferte de negociere directă, inculpaţii au desfăşurat licitaţiile publice pentru imobilele din CF 613,614,631 şi 609 Dorolţ, respectiv la data de 11.07.2005- f167 dup v.I, legiuitorul a instituit caracterul prioritar al licitaţiei publice.
    La data de 13.07.2006, data ofertei SC Romstyll SRL de cumpărare directă, dar şi la data vânzării terenurilor în urma licitaţiei, art. 116 alin 2 teza III din Legea 85/2006 care intrase  în vigoare, prevedea că „Metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitaţie publică, negociere directă sau o combinaţie a celor două, va fi aprobată de adunarea generală a creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor. Lichidatorul va prezenta şi regulamentul de vânzare corespunzător.”
    Se observă astfel că pe parcursul desfăşurării licitaţiilor privind imobilele CF 613,614,631 şi 609 Dorolţ, respectiv începând cu data de 11.07.2005 până la vânzarea terenurilor la licitaţie, în 21.08.2007, legea nu a prevăzut caracterul obligatoriu al vânzării prin negociere directă, stabilind fie caracterul prioritar al vânzării la licitaţie publică, fie metoda aleasă de adunarea creditorilor, metodă care, conform Procesului verbal din 21.06.2005, prin care s-a aprobat Regulamentul de vânzare a bunurilor falitei SC Leda SA, prevedea negocierea directă până la data prevăzută în anunţ (dată expirată încă din 30.06.2005), urmată de licitaţie publică în cazul lipsei unor oferte până la acea dată. Prin urmare aceste motive de apel ale părţilor civile nu vor putea fi primite.
    În lipsa situaţiei premisă reprezentată de ignorarea ofertei nr. 1657/13.07.2006 invocate în susţinerea încadrării de gestiune frauduloasă, prin motivele de apel ale Parchetului, se impune a se analiza în ce măsură, independent de această ofertă, activitatea inculpaţilor prin care s-a ajuns la vânzarea terenurilor CF 613,614,631 şi 609 Dorolţ la licitaţia publică din 20.07.2008, a fost una frauduloasă.
    Având  în vedere activitatea de administrare şi lichidare a averii debitoarei SC Leda SA  în calitate de lichidatori, atribuţiile inculpaţilor în gestionarea averii debitorlului în insolvenţă sunt prevăzute de Legea 85/2006, prin raportare la aceste prevederi legale se impune analizarea caracterului fraudulos al activităţilor săvârşite de inculpaţi în legătură cu vânzarea terenurilor.
    În acest sens, exceptând acuzaţia constând în ignorarea ofertei nr. 1657/13.07.2006 care, după cum s-a arătat, nu se confirmă mai presus de orice dubiu, din probaţiunea administrată se observă că nu rezultă alte acţiuni nelegale  sau frauduloase a inculpaţilor privind vânzarea la licitaţie a  terenurilor CF 613,614,631 şi 609 Dorolţ, prin actul de sesizare a instanţei nefăcându-se referire la alte asemenea acţiuni de administrare frauduloasă. 
    Astfel, inculpaţii, în organizarea licitaţiilor privind terenurile din CF 613,614,631 şi 609 Dorolţ au respectat Regulamentul de vânzare a bunurilor şi dispoziţiile  art. 114 alin 2 teza III din Legea 64/1995 şi art. 116 alin 2 teza III din Legea 85/2006 după cum s-a arătat mai sus.
    Regulamentul de vânzare nu instituia un preţ minimal sub care nu s-ar puteau înstrăina bunurile debitoarei şi nici reguli suplimentare privind organizarea licitaţiilor, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 448-523 din   Codului de procedură civilă  din 1865 în materia vânzării la licitaţie publică, dispoziţii aplicabile conform art. 149 din Legea 85/2006.
    Se observă astfel că licitaţiile au fost efectuate cu respectarea condiţiilor de publicitate, respectiv prin afişare la sediul COMCAS, la Primăria Dorolţ, şi publicare în presa centrală şi locală, conform regulamentului de vânzare. De asemenea, scăderea preţului s-a făcut cu respectarea regulamentului, respectiv cu 10 % din preţul iniţial, la fiecare licitaţie organizată.
    În continuare, din actele privind activitatea de lichidare, ca şi din actele din dosarul de insolvenţă, rezultă că pe întreaga perioadă de organizare a licitaţiilor, perioadă care s-a întins pe mai mult de un an, nici partea civilă, sau alţi participanţi la procedură nu au formulat vreo contestaţie la judecătorul sindic privind vânzarea acestor terenuri sau privind actele lichidatorului, deşi împotriva acestor acte se putea formula contestaţie la judecătorul sindic, putându-se solicita inclusiv înlocuirea acestuia.
    Or, surprinzător, din prisma atitudinii persoanei vătămate SC Romstyll  SRL de ignorarea ofertei nr. 1657/13.07.2006 este tocmai împrejurarea că, nici la distanţă de un an de la depunerea reputatei oferte nu a formulat vreo contestaţie în dosarul de faliment, deşi probaţiunea testimonială administrată confirmă faptul că, cel puţin Cristea Liliana, ca reprezentant al SC Romstyll  SRL se prezenta des la sediul COMCAS LJ 2000 SRL, ulterior SPRL. Aceasta cu atât mai mult cu cât, partea civilă, proprietară a construcţiilor de pe terenurile în litigiu, ar fi fost  prima interesată de situaţia terenului.  Un aspect de necontestat este faptul că la data ofertei nr. 1657/13.07.2006 licitaţiile publice cu privire la terenurile în discuţie erau deja începute, de un an. În aceste condiţii, este inexplicabilă atitudinea părţii civile care, deşi se prevalează de o ofertă de cumpărare directă, nu s-a înscris la nicio licitaţie publică organizată cu privire la terenurile în cauză deşi acestea erau contemporane ofertei nr. 1657/13.07.2006 şi nu s-a invocat  sau dovedit organizarea licitaţiilor publice în mod ocultat. În plus, nu se poate trece cu vederea faptul că, preţul la care s-a vândut terenul la ultima licitaţie din 20.02.2007, respectiv 62000 lei nu este cu mult diferit faţă de preţul menţionat în oferta de care se prevalează partea civilă, respectiv: 75.000 lei, preţul neconstituind astfel un obstacol în participarea părţii civile la licitaţiile organizate.
    Prin  urmare, simpla vânzare a terenurilor la un preţ mic, nu este suficientă pentru a se reţine gestiunea frauduloasă în sarcina inculpaţilor, atâta timp cât la această vânzare s-a ajuns ca urmare a respectării dispoziţiilor legale. Or, preţul a fost scăzut succesiv cu respectarea Regulamentului de vânzare care nu prevedea un preţ minimal,  art. 509 C.pr. civ permiţând vânzarea la cel mai mare preţ oferit, încă de la a treia licitaţie, în cauză fiind organizate un număr mult mai mare de licitaţii din 11.07.2005 în  20.08.2007.
    Prin urmare, în sarcina inculpaţilor nu poate fi reţinută infracţiunea de gestiune frauduloasă, nefiind întrunite elementele constitutive atâta timp cât nu au fost dovedite actele de administrare frauduloasă.
    Faţă de aceste considerente, se constată că faptele imputate inculpaţilor nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de gestiune frauduloasă prev. de art. 242 alin 2 C.pen., fiind incident art. 16 lit. b C. pr. pen., în condiţiile în care nu mai este prevăzut cazul de la art. 10 lit. d C. pr. pen.1968.
    În continuare, deşi în mod formal s-ar putea proceda la schimbarea de încadrare juridică dată faptelor inculpaţilor, în urma acestei operaţiuni de schimbare de încadrare juridică, s-ar ajunge tot la o soluţie de achitare a inculpaţilor or, cu privire la acelaşi fapte, chiar dacă sub altă încadrare juridică, soluţia de achitare în baza art. 10 lit. d  a fost  deja pronunţată de către prima instanţă, nejustificându-se reformarea hotărârii, doar pentru a pronunţa tot o soluţie de achitare a inculpaţilor. Aceasta cu atât mai mult, cu cât, autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale priveşte persoana şi fapta, indiferent de încadrarea juridică a acestora.
    Având în vedere menţinerea soluţiei  în privinţa laturii penale, se constată că în mod corect prima instanţă a soluţionat latura civilă, respingând acţiunea civilă a părţilor civile SC Romstyll  SRL şi C.S.A. criticile acestor apelanţi cu privire la latura civilă neputând fi primite.
    Apelul inculpatului G.I. prin care se solicită desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi achitarea pentru delapidare în temeiul art. 10 lit. b – fapta nu este prevăzută de legea penală, nu poate fi primit în condiţiile în care, după cum s-a arătat deja, în mod corect prima instanţă a constatat neîntrunirea laturii obiective a faptei obiectul material al infracţiunii neputând consta în bunuri imobile, caz care în mod corect a apreciat că se circumscrie art. 10 lit. d C. pr. pen.1968. Solicitarea, în privinţa gestiunii frauduloase, a se dispune achitarea în temeiul prev. de art. 10.lit.b C. pr. pen.1968, nu poate fi primită atâta timp cât, din analiza din prezentul apel s-a constatat neîntrunire elementelor constitutive, caz care a fost prevăzut la art. 10 lit. d C. pr. pen.1968, astfel încât nu se impune reformarea sentinţei primei instanţe în condiţiile în care inculpaţii  au fost achitaţi cu privire la faptele obiect al judecăţii în tot temeiul art. 10 lit.d C. pr. pen.1968, chiar dacă sub altă încadrare juridică,  după cum nu poate fi primită nici solicitarea a se constata că există un impediment legal, anume autoritate de lucru judecat, temeiul de achitare prev. de art. 10 lit. d C. pr. pen.1968 având prioritate faţă de art. 10 lit. j C. pr. pen.1968.
    Cu privire la apelul COMCAS LJ 2000 SPRL se constată că priveşte omisiunea primei instanţe de a dispune obligarea părţii civile la cheltuieli de judecată, cheltuieli de care le-a dovedit, la dosar existând şi dovada împuternicirii avocaţiale a avocatului G.V. şi pentru Comcas.
    În apel se observă că, într-adevăr, împuternicirea depusă la f. 125 vizează asistenţa şi reprezentarea Comcas de către avocat G.V.
    Cu toate acestea, se constată că dovada plăţii onorariului avocaţial a fost depusă de COMCAS LJ 2000 SPRL după închiderea dezbaterilor, odată cu concluziile scrise, astfel încât nu putea fi avută în vedere de prima instanţă, neconstituind astfel temei pentru reformarea sentinţei.
    Art.  390 C. pr. pen. (342 C. pr. pen.1968 ), conferind dreptul părţilor de a depune concluzii scrise, nu menţionează posibilitatea extinderii probaţiunii cu înscrisuri ulterior închiderii dezbaterilor. Potrivit  art. 398  C. pr. pen.  (349 C. pr. pen.1968), instanţa se pronunţă prin hotărâre asupra cheltuielilor  judiciare, conform art. 272.276 C. pr. pen., acestea făcând prin urmare obiectul deliberării.
    Pe de altă parte, potrivit art. 2 alin 2 Cpc, în vigoare din 15.02.2013, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii dacă nu există dispoziţii contrare, or, după cum s-a arătat Codul de procedură penală nu permite extinderea probaţiunii cu înscrisuri ulterior închiderii dezbaterilor, cheltuielile de judecată efectuate de părţi, constituind obiect al probaţiunii şi al deliberării.
    Prin urmare, este aplicabil în baz art. 2 alin 2 Cpc, art., 452 Cppc care obligă la dovedirea cheltuielilor de judecată cel mai târziu la închiderea dezbaterilor asupra fondului or, faţă de depunerea dovezilor privind cheltuielile de judecată după închiderea dezbaterilor, în mod corect acestea nu au fost acordate de către prima instanţă, neconstituind motiv de reformare a hotărârii. Având în vedere depunerea lor cu încălcarea termenului  prevăzut de art. 452 Cpc, care este prevăzut sub sancţiunea neluării în seamă,  conform, art. 394 alin 3 Cpc, aceste cheltuieli nu pot fi acordate nici în apel, în condiţiile în care, în mod corect nu au fost acordate nici în primă instanţă, putând  fi recuperate doar pe calea dreptului comun.