Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Accident auto. Prejudiciu material. Daune morale. Obligatia asiguratorului de plata a despagubirilor civile


Raspundere civila delictuala

Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 25.03.2014 sub numarul de dosar 8952/212/2014, reclamanta C.R. a solicitat instantei, în contradictoriu cu pârâta S.C. C.A.. S.A. ca, prin hotarârea judecatoreasca pe care o va pronunta, sa fie obligata pârâta la plata sumei de 17.173,61 lei cu titlu de daune materiale si a sumei de 30.000 euro, echivalent în lei la data platii, cu titlu de daune morale, la care sa se adauge cheltuielile de judecata efectuate în cauza.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat ca, la data de 08.09.2013, în jurul orei 09.45, aflându-se pe soseaua Mangaliei nr. (…), s-a angajat în traversarea strazii în mod regulamentar, pe trecerea de pietoni, moment în care a fost surprinsa si accidentata de autoturismul Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare (…), condus cu viteza excesiva de numitul A.I., care nu a respectat semnificatia indicatoarelor ce semnalizau trecerea de pietoni si nu a acordat prioritate de trecere reclamantei, lovind-o frontal si proiectând-o în directia înainte pe o distanta de aproximativ 5m. În urma impactului, reclamanta si-a pierdut cunostinta, revenindu-si ulterior dupa acordarea primelor îngrijiri medicale, fiind transportata cu ambulanta la Spitalul Judetean de Urgenta Constanta.
A mai învederat reclamanta ca, în urma plângerii penale formulate împotriva persoanei responsabile de producerea accidentului, s-a constituit dosarul penal nr. 15889/P/2013, în care au fost efectuate cercetari sub aspectul savâr?irii infractiunii de vatamare corporala din culpa, numitul A.I. recunoscând comiterea faptei.
S-a mai aratat ca, la solicitarea organelor judiciare, reclamanta a fost examinata medico-legal de catre Serviciul de Medicina Legala Constanta, sens în care a fost eliberat Raportul de constatare medico-legala nr. 336/A1 rutier/01.10.2013, în care s-a consemnat ca a prezentat leziuni de violenta ce au putut fi produse prin lovire si cu corpuri dure, ce pot data din 08.09.2013 si care necesita circa 3 luni de îngrijiri medicale. Ulterior, s-a procedat la întocmirea unui Raport de expertiza medico-legala prin care a fost confirmat numarul initial de îngrijiri medicale stabilite ca fiind necesare pentru vindecare, respectiv aproximativ 90.
Reclamanta a mai mentionat ca a suferit multiple traumatisme în urma accidentului, fiind supusa unor interventii si proceduri chirurgicale în vederea vindecarii, starea sa de sanatate a fost sever afectata, cu consecinta limitarii libertatii de miscare, iar afectiunile persista si în prezent, fiind necesara supunerea la noi interven?ii chirurgicale.
În ceea ce priveste cuantumul daunelor morale solicitate, având în vedere absenta unor criterii legale pe baza carora sa poata fi realizata o cuantificarea obiectiva a valorii lor, acestea vor putea fi stabilite în raport cu consecintele negative suferite de reclamanta, de importanta valorilor lezate si masura în care au fost lezate aceste valori, de intensitatea traumei fizice si psihice suferite, urmând a fi avuta în vedere, totodata, masura în care i-a fost afectata situatia familiala, sociala si profesionala.
În referire la daunele materiale solicitate, s-a învederat ca toate cheltuielile efectuate pentru tratarea afectiunilor cauzate ca urmare a accidentului produs au fost suportate de reclamanta si de parintii sai.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 54 alin. (1), art. 55 alin. (1) din Legea nr. 136/1995.
În probatiune, reclamanta a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale si a  probei cu expertiza tehnica auto.
Prin cererea precizatoare depusa la data de 19.05.2014 (f. 66), reclamanta si-a restrâns cuantumul pretentiilor, solicitând daunele materiale în cuantum de 17.000 lei si daune morale la nivelul sumei de 103.000 lei.
Cererea de chemare în judecata a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 3505 lei, conform art. 3 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin întâmpinarea depusa la data de 20.06.2014 (f. 72-74), pârâta S.C. C.A.. S.A. a invocat exceptia netimbrarii cererii.
În ceea ce priveste fondul cauzei, pârâta a învederat, în esenta, ca din concluziile cuprinse în cele doua rapoarte de expertiza rezulta ca leziunile suferite de victima nu au pus în primejdie viata acesteia, iar cuantumul daunelor morale solicitate ar conduce, în caz de acordare, la îmbogatirea fara justa cauza a reclamantei. Despagubirile banesti ce vor fi stabilite cu acest titlu trebuie sa reprezinte valoarea pierderii suferite si a folosului de care victima a fost lipsita, nicidecum sa constituie o îmbogatire fara just temei.
În drept, nu au fost invocate dispozitii legale.
În dovedirea apararilor, pârâta nu a solicitat încuviintarea de probe.

La termenul de judecata din data de 13.10.2014, instanta a luat act ca pârâta nu mai insista în solutionarea exceptiei netimbrarii cererii de chemare în judecata.

În ceea ce priveste probatoriul, instanta a încuviintat si a administrat proba cu înscrisuri, la solicitarea tuturor partilor litigante, precum si proba testimoniala, propusa de reclamanta, în cadrul careia a fost audiat martorul B.A.V., a carui declaratie se regaseste la fila 171. Instanta a respins proba cu expertiza ca nefiind utila pentru solutionarea cauzei si a luat act de renuntarea de catre reclamanta la proba testimoniala cu audierea martorului N.D..

La dosarul cauzei au fost atasate copii de pe dosarul penal nr. 15889/P/2013 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauza, instanta expune urmatoarele considerente:
În fapt, la data de 08.09.2013, în jurul orei 09.45, intervenientul A.I., în timp ce conducea autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare (…) pe Soseaua Mangaliei din municipiul Constanta, dinspre Strada Pandurului catre strada Caraiman, ajungând în dreptul marcajului pietonal aflat în vecinatatea intersectiei cu strada Plopilor, a surprins-o si a accidentat-o pe reclamanta C.R. care se angajase în traversarea drumului pe marcajul pietonal, producându-i acesteia vatamari corporale care, potrivit raportului de expertiza medico-legala nr. 464/A1 rutier/2013/21.01.2014  (filele 273 – 274), au necesitat pentru vindecare aproximativ 90 de zile de îngrijiri medicale.
Potrivit concluziilor cuprinse în raportul medico-legal mentionat si în raportul de constatare medico-legala nr. 336/A1 rutier/2013/01.10.2013 (fila 24), reclamanta C.R. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire de corpuri dure si care nu i-au pus viata în primejdie, putând data din 08.09.2013.
Cu ocazia audierii atât în fata organului de cercetare penala în ziua comiterii faptei (f. 225 – 226), cât si ulterior, în cursul urmaririi penale începute fata de intervenientul A.I. în dosarul penal nr. 15889/P/2013 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta sub aspectul savâr?irii infractiunii de vatamare corporala din culpa (filele 206-207), acesta a recunoscut savârsirea faptei, declarând ca viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea era de 40-50 km/h si nu a observat niciun pieton care se angajeze în traversarea strazii pe trecerea de pietoni din cauza faptului ca pe banda întâi oprise un autoturism de culoare neagra, astfel ca nu a avut vizibilitate.
Aceste înscrisuri se coroboreaza cu înregistrarea video ce surprinde momentul producerii accidentului (fila 163). În acest sens, instanta constata ca reclamanta C.R. s-a apropiat de marcajul pietonal si s-a asigurat în partea stânga, angajându-se în traversarea drumului dupa ce autoturismul aflat de banda întâi de mers a oprit. Pe banda a doua însa, în apropiere de axul drumului, a fost accidentata de un autoturism care, astfel cum s-a retinut, era condus de intervenientul A.I. ce nu a acordat prioritate de trecere reclamantei. În urma impactului, reclamanta a fost proiectata pe carosabil pe o distanta de aproximativ 5m.
Fata de dezincriminarea faptei de vatamare corporala din culpa în situatia în care urmarea consta în producerea de leziuni ce necesita pentru vindecare cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale, prin ordonanta din data de 25.07.2014, Parchetul Militar de pe lânga Curtea Militara de Apel a dispus clasarea cauzei penale privind pe învinuitul A.I..
În drept, conform prevederilor art. 1375 alin. (1) si (2) C.civ., cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savâr?ita cu vinovatie, este obligat sa îl repare. Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.
În demersul sau, instanta urmeaza a analiza daca sunt îndeplinite în cauza cerintele legale pentru angajarea raspunderii juridice civile delictuale în ceea ce îl priveste pe intervenientul A.I., respectiv savâr?irea unei fapte ilicite, existen?a unui prejudiciu, stabilirea legaturii de cauzalitate între fapta si prejudiciu ?i imputabilitatea faptei ilicite persoanei cu discernamânt valabil.
Prima conditie pentru angajarea raspunderii delictuale pentru fapta proprie presupune comiterea unei fapte ilicite, care consta în actiunea ori inactiunea prin care, încalcându-se normele de drept obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau interesului legitim ce apartine unei persoane.
În circumstantele concrete ale cauzei, fapta ilicita imputata se refera la nerespectarea normelor care reglementeaza circulatia rutiera pe drumurile publice prin neacordarea prioritatii de trecere reclamantei C.R. care se angajase în mod regulamentar în traversarea Soselei Mangaliei din municipiul Constanta, în apropierea intersectiei cu strada Plopilor. Existenta faptei ilicite rezulta din ansamblul materialului probator administrat, respectiv din declaratiile date de intervenientul A.I. în fata organelor de urmarire penala coroborate cu dovada de retinere a permisului de conducere (fila 29) si cu înregistrarea video ce a surprins momentul producerii accidentului, comiterea faptei nefiind contestata în cauza de catre intervenient.
Procedând astfel, intervenientul A.I. a încalcat obligatia prevazuta de art. 135 lit. h) din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice de a acorda prioritate de trecere persoanelor care traverseaza drumul public prin loc special amenajat marcat si semnalizat corespunzator.
A doua conditie ceruta pentru angajarea raspunderii civile delictuale se refera la producerea unui prejudiciu, prin care se întelege rezultatul, efectul negativ suferit de o anumita persoana, fie sub aspect patrimonial, fie sub aspect moral, ca urmare a faptei ilicite savârsite de o alta persoana.
Pentru reclamanta C.R., prejudiciul este reprezentat de vatamarile aduse integritatii corporale, suferintele psihice încercate ca urmare a vatamarii corporale si cheltuielile efectuate pentru restabilirea starii de sanatate.
Prejudiciul este cert si nu a fost reparat de persoana responsabila de producerea accidentului sau de catre alte persoane, nefiind administrate probe care sa ateste achitarea unor sume de bani cu acest titlu.
Între fapta si prejudiciu exista raport de cauzalitate deoarece, în lipsa actiunii intervenientului, vatamarile integritatii corporale, suferintele de ordin moral si cheltuielile sus-mentionate nu s-ar fi produs. Liantul cauzal rezulta din împrejurarea ca autoturismul condus de intervenient a lovit-o pe reclamanta, coroborata cu concluziile raportului de expertiza medico-legala si ale raportului de constatare medico-legala în sensul ca leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire de corpuri dure, putând data din 08.09.2013.
Referitor la vinovatia persoanei responsabile de cauzarea prejudiciului, instanta retine ca în materie de raspundere civila delictuala autorul prejudiciului raspunde si pentru culpa cea mai usoara. Vinovatia intervenientului îmbraca forma culpei cu prevedere în sensul art. 16 alin. (3) teza întâi C.civ, rezultând din atitudinea psihica de prevedere, dar neacceptare a rezultatului faptei sale, socotind fara temei ca nu se va produce.
Totodata, din înregistrarea video anexata la dosar (fila 163) se constata ca, în momentul accidentului, reclamanta C.R. traversa în mod regulamentar trecerea de pietoni, motiv pentru care instanta retine ca accidentul a fost cauzat din culpa exclusiva a intervenientului, împrejurare ce va fi avuta în vedere la stabilirea despagubirilor civile.
În consecinta, instanta apreciaza ca sunt îndeplinite conditiile prescrise de dispozitiile art. 1357 C.civ. pentru angajarea raspunderii civile delictuale a intervenientului A.I..
Din formularea art. 1357 si art. 1381 C.civ., rezulta ca sunt supuse repararii de catre persoana responsabila atât prejudiciul material, cât si cel moral, iar potrivit art. 1385 alin. (1) C.civ. prejudiciul se repara integral, daca prin lege nu se prevede altfel.
În ceea ce priveste prejudiciul material suferit de reclamanta, conform prevederilor art. 1378 alin. (1) C.civ., despagubirea trebuie sa acopere cheltuielile de îngrijire medicala si, daca va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viata ale celui pagubit, precum si orice alte prejudicii materiale.
Existenta prejudiciului material este dovedita cu certitudine prin înscrisurile depuse la filele 12-52 din dosar, reprezentând bonuri fiscale emise îndeosebi pentru medicamentele cumparate si consulturile medicale de specialitate efectuate. La stabilirea daunelor materiale ce urmeaza a fi acordate, instanta va avea în vedere exclusiv cheltuielile suportate de reclamanta ca urmare a producerii accidentului, întrucât face obiectul reparatiei numai prejudiciul ce reprezinta consecinta directa a faptei ilicite. În acest sens, instanta nu va acorda contravaloarea produselor alimentare cumparate (pâine, iaurt, fructe si alte asemenea bunuri) considerând ca, pe de o parte, nu s-a dovedit prescrierea unui regim special de nutritie, iar, pe de alta parte, aceste bunuri ar fi fost consumate si în lipsa vatamarii corporale, neconstituind o consecinta directa a faptei imputate intervenientului.
(…) În referire la prejudiciul moral suferit de reclamanta, instanta retine ca daunele morale reprezinta satisfactii echitabile destinate a compensa material suferintele de ordin moral pricinuite. Repararea acestor consecinte de natura nepatrimoniala produse prin fapta ilicita culpabila urmeaza regulile raspunderii civile delictuale.
Evaluarea daunelor morale nu este supusa unor criterii legale prestabilite, însa prejudiciul moral nu poate fi lasat neacoperit pe motiv ca legea nu prevede, judecatorul fiind obligat sa solutioneze pricina, sub sanctiunea denegarii de dreptate.
În jurisprudenta si în literatura de specialitate s-a aratat ca nu se poate pune problema evaluarii lor precise în bani, în adevaratul sens al cuvântului, dar aceasta împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însasi, pe judecator ca, prin apreciere, sa stabileasca nivelul despagubirilor care, în circumstantele unui caz dat, ar putea constitui o reparatie suficienta. Astfel, la stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu moral se vor avea în vedere urmatoarele criterii: consecintele negative suferite de cei în cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura în care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura în care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala, având în vedere ca, prin aceste despagubiri cu rol compensatoriu, se urmareste o reparatie justa si echitabila a prejudiciului moral suferit si nu îmbogatirea fara just temei.
Existenta prejudiciului moral suferit de reclamanta C.R. rezulta din lezarea integritatii corporale, din suferintele psihice încercate ca urmare a vatamarii corporale, a interventiilor chirurgicale la care a fost supusa, precum si din starea de disconfort major produsa.
În vederea stabilirii sumei ce urmeaza sa fie acordata cu titlu de daune morale, instanta are în vedere gravitatea leziunilor suferite de catre reclamanta care, desi nu i-au pus în primedie viata, pentru vindecare au necesitat aproximativ 90 de zile de îngrijiri medicale. Astfel cum rezulta din biletul de iesire din spital aferent FOCG nr. 41008/23.09.2013 (fila 12), buletinul medical nr. 184782/28.10.2013 (fila 21), biletul de iesire din spital/scrisoarea medicala nr. 3688/03.01.2014 (fila 22), raportul de constatare medico-legala (fila 24) si raportul de expertiza medico-legala (filele 25-26), reclamanta a suferit multiple traumatisme, dupa cum urmeaza: traumatism cranio-cerebral/traumatism cranio-facial; plaga frontala; fractura a extremitatii superioare a tibiei, cu fractura fibulei; fractura platou tibial cu traiect intraarticular; fractura epifaza proximala peroneu si cominutiva 1/3 proximala tibie stânga; fractura 1/3 externa, clavicula stânga, cu deplasare; fractura extremitatii acromiale a claviculei; fractura 1/3 proximala ambele oase gamba stânga, cu deplasare; multiple plagi, tumefactii si echimoze; plaga deschisa a pleoapei si a regiunii perioculare; hematom epicranian.
De asemenea, se va lua în considerare existenta unor semne permanente pe suprafata corpului: cicatrici în Y cu ramurile de 1 cm, frontal dreapta; în regiunea frontala dr. ext.- cicatrice supla, de circa 1,5 cm; în regiunea claviculara stânga – cicatrice dupa incizie chirurgicala, cu urme de sutura de circa 10 cm; fata laterala genunchi stâng si pretibial stâng – cicatrici dupa incizii chirurgicale cu dimensiuni de circa 15 cm.
Din actele medicale mentionate reiese ca reclamanta a fost internata în perioada 08.09.2013 – 23.09.2013 în Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta – sectia Ortopedie – Traumatologie, timp în care a fost supusa unor interventii chirurgicale. Reclamanta a mai fost internata în aceeasi unitate spitaliceasca în intervalul 08.10.2014 – 10.10.2014 (conform biletului de externare nr. 44083 (fila 166), iar în perioada 23.12.2013 – 04.01.2014 a fost internata în Spitalul Clinic de Recuperare, Medicina Fizica si Balneologie Eforie Nord, fiind supusa unor proceduri de recuperare medicala. Astfel, posibilitatea de deplasare a reclamantei a fost sever afectata, aceasta fiind imobilizata la pat, în spital si la domiciliu, o lunga perioada de timp, fiind dependenta de îngrijirile acordare de alte persoane. Ulterior externarii, s-a deplasat în conditii dificile, respectiv cu ajutorul unor cârje axilare, astfel cum rezulta din declaratia martorului B.A.V. audiat în cauza (fila 171), coroborata cu chitantele care atesta achizitionarea acestor bunuri.
Având în vedere gravitatea leziunilor suferite, amploarea deosebita a prejudiciului moral suferit de reclamanta si alterarea aspectului fizic, prin cicatrici, care creeaza fara îndoiala un disconfort puternic oricarei persoane în vârsta de 27 de ani, tinând seama, totodata, ca pe parcursul spitalizarii si, ulterior, în perioada recuperarii, reclamanta a suferit o restrângere considerabila a posibilitatilor de viata familiala si sociala, instanta apreciaza ca se impune acordarea de despagubiri cu titlu de daune morale în cuantum de 103.000 lei, suma ce constituie o reparatie adecvata si echitabila de natura a compensa într-o maniera rezonabila durerile fizice si morale încercate de reclamanta.
Cu privire la persoana careia îi va incumba obligatia de reparare a prejudiciului cauzat prin conduita intervenientului de a nu opri autoturismul pentru a acorda prioritate de trecere reclamantei, fata de dispozitiile art. 55 alin. (1) si art. 54 alin. (2) din Legea nr.136/1995, instanta retine ca despagubirile se platesc de catre societatea de asigurare nemijlocit persoanelor fizice pagubite, iar actiunea în pretentii se poate exercita direct împotriva asiguratorului.
În conformitate cu prevederile art. 49 din acelasi act normativ, asiguratorul acorda despagubiri, în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigura?ii raspund fa?a de ter?e persoane pagubite prin accidente de autovehicule ?i pentru cheltuielile facute de asigura?i în procesul civil, iar conform art. 26 din Normele privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aprobate prin Ordinul nr. 14/2011, asiguratorul RCA are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretentiilor formulate în cererea de despagubire, dovedite prin orice mijloc de proba. Fara a se depasi limitele de despagubire prevazute în contractul de asigurare RCA, în conditiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a politei de asigurare RCA, se acorda despagubiri în forma baneasca ?i pentru vatamari corporale, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial, precum si pentru cheltuielile de judecata efectuate de catre persoana prejudiciata.
Obligatia asiguratorului de plata a despagubirilor civile, în limitele legale, are un temei conventional, rezultând exclusiv din contractul de asigurare încheiat cu persoana raspunzatoare delictual de producerea pagubei.
Instanta retine ca la data producerii evenimentului rutier, respectiv 08.09.2013, autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare (…), condus de intervenient era asigurat pentru raspunderea civila delictuala obligatorie la S.C. C.A. S.A., conform politei de asigurare seria RO/17/G17/HR nr. 007628379 (fila 30), valabila de la 19.03.2013 pâna la 18.09.2013.
Pe cale de consecinta, instanta va admite în parte cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta C.R. si va obliga asiguratorul S.C. C.A. S.A. sa plateasca catre aceasta suma de 9543,11 lei, reprezentând daune materiale si suma de 103.000 lei, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., retinând culpa procesuala a pârâtei în declansarea prezentului litigiu, aceasta cazând în pretentii prin admiterea în parte a cererii introductive de instanta, reclamanta este îndreptatita la restituirea sumelor achitate cu titlu de cheltuieli de judecata. Instanta constata ca reclamanta a platit suma de 3505 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru achitata conform chitantei seria CT XWM 5436128 PJ (fila 67) si suma de 5000 lei, reprezentând onorariu de avocat achitat conform chitantei nr. 75/10.01.2015, astfel ca va obliga pârâta la plata sumei totale de 8505 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.