Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Acţiune în anulare act administrativ fiscal. Decizie pentru accesorii fiscale. Revocarea de către organul fiscal a deciziei de impunere care a tenerat accesorii fiscale. Nelegalitatea cererii.


Prin contestaţia înregistrată la 25.04.2014 contestatorul BV a solicitat instanţei în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman, în temeiul art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ  să se dispună: anularea deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr.3430140088800/31.12.2013 emisa de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman comunicată la data de 25 februarie 2014, prin care i se comunică faptul ca ar avea de plata suma de 2.382 lei reprezentând accesorii pentru contribuţii de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activităţi independente şi obligarea Administraţiei  Judeţene  a  Finanţelor  Publice  Teleorman   („ANAF Teleorman”) la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei s-a arătat de către contestator că, a primit decizia de impunere susmenţionată la data de 25 februarie 2014.
Considerând că, nu datorează vreo sumă statului cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activităţi independente (CASS) raportat la situaţia sa juridică şi fiscală, s-a deplasat la sediul ANAF Teleorman pentru a afla mai multe amănunte cu privire la decizie, indicându-i-se verbal de către un funcţionar ca ar avea obligaţii de plata accesorii CASS corespunzătoare dividendelor ridicate in anul 2008.
A precizat contestatorul că în perioada 2004 – 2009 a fost asociat la societatea I SRL- Piatra Neamţ jud Neamţ, societate la care a  avut în acelaşi timp şi calitatea de salariat.
 În perioada 2008 – 2013 a avut de asemenea calitatea de salariat al societăţii I SRL, care din 2009 şi-a schimbat asociatul dar si denumirea in IN SRL, din 01.12.2013 fiind pensionat medical pe caz de boala.
A învederat contestatorul că, a formulat în termen legal contestaţie la ANAF Teleorman împotriva deciziei, solicitând anularea acesteia.
La data de 26 martie 2014 a primit de la ANAF Teleorman răspuns la contestaţia formulată, prin care ANAF respinge contestaţia pe motiv că accesoriile calculate conform deciziei ar rezulta din două decizii de impunere emise  anterior de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman respectiv în cursul anului 2012 (deciziile nr.10040/31.05.2012 şi 10040B/31.05.2012), decizii care, pretinde ANAF, i-ar fi fost comunicate  în cursul anului 2012.
A arătat contestatorul că, fiindu-i comunicată odată cu  răspunsul la contestaţie  şi o confirmare de primire care conţine menţiuni greşite privitoare la adresa sa la care ar fi avut loc comunicarea deciziilor emise de Casa de Asigurări Teleorman care stau la baza deciziei atacate, precum şi faptul că la rubrica confirm primirea de pe confirmarea de primire se află o semnătură olografă care nu îi aparţine a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals.
De asemenea, a formulat la data de 24 aprilie 2014 contestaţie şi împotriva celor două decizii emise de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman, contestaţie care la data depunerii acestei acţiuni în anulare este în curs de soluţionare.
A solicitat contestatorul  să se aibă în vedere şi următoarele argumente :
 Nefiindu-i comunicate deciziile de impunere referitoare la obligaţia principala de plata a cass emise de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman, accesoriile din decizia a cărei anulare o cere sunt calculate in mod ilegal.
Conform art. 119 din Codul de Procedură Fiscală dobânzile şi penalităţile de întârziere (accesorii) pot fi calculate numai « pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată », iar conform art. 45 din Codul de Procedură Fiscală un act administrativ fiscal necomunicat conform legii nu produce niciun efect nefiind opozabil contribuabilului.
A menţionat contestatorul că, până la data de 26 martie 2014 nu a avut cunoştinţă de deciziile emise de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman nr. 10040/31.05.2012 şi 10040B/ 31.05.2012, niciuna dintre aceste decizii nefiindu-i comunicate aşa cum în mod eronat susţine Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman în răspunsul la contestaţie.
Nefiindu-i comunicate deciziile emise de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman, a precizat contestatorul, nu s-a aflat practic în situaţia de a putea vreodată fie să achite la scadenţă (în sensul art. 119 din Codul de Procedură Fiscală) sumele înscrise în aceste decizii în cazul în care le  considera datorate şi a fi deci în situaţia de a evita emiterea deciziei de accesorii a cărei anulare o solicită, fie de a  exercita drepturile de a contesta acele decizii şi a evita curgerea penalităţilor şi dobânzilor cum sunt cele înscrise în decizia a cărei anulare o solicită.
 Pe fond, contestatorul a învederat că, nu datorează contribuţia de asigurari sociale de sănătate (cass) pe dividende conform prevederilor clare si explicite ale codului fiscal,iar pe cale de consecinţa nici accesorii cu privire la cass.
S-au invocat de către contestator prevederile art.296/27 alin.2 Cod fiscal, carte exceptează de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate corespunzătoare veniturilor din investiţii (dividente) persoanele care au calitatea de salariat înregistrând venituri salariale.
A arătat contestatorul că,neexistând o astfel de obligaţie fiscală principală de a plăti contribuţia de asigurări sociale aferente veniturilor din dividende (corespunzătoare deci unor venituri din activităţi independente) decizia  de accesorii a cărei anulare o solicită prin prezenta acţiune este emisă în mod eronat şi cu încălcarea dispoziilor legale de drept material aplicabile şi trebuie anulată,citând prevederile art.47 (3) din Codul de Procedură Fiscală.
În drept,contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile: art. 1, 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 43, 45, 46, 47 din Codul de Porcedură Fiscală art 29627 alineatul (1) litera b), art 2963 şi art. 65 din Codul Fiscal, art 257 din Legea nr. 95/2006, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 93/2008 şi celelalte dispoziţii legale menţionate în cerere.
În dovedirea contestaţiei au fost depuse înscrisuri.
Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman nu a formulat în cauză întâmpinare.
Din proba cu acte administrată în cauză se reţine:
Prin decizia de impunere nr. 10040/31.05.2012 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman s-a stabilit în sarcina contestatorului BV obligaţia de plată a contribuţiilor de asigurări sociale in sumă de 16.313 lei pentru anul 2008, iar prin decizia nr.10040B/ 31.05.2012 având acelaşi emitent accesorii în sumă de 16.078 lei.
Prin decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr.3430140088800/31.12.2013 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman  s-au calculat accesorii pentru contribuţii de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activităţi independente în sumă de 2.382 lei.
Deciziile emise de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman au fost contestate, iar prin decizia nr.18 din 07.05.2014 s-a admis contestaţia formulată de BV, fiind emisă decizia de desfiinţare a deciziei de impunere din oficiu nr.70584 din 17.04.2014.
Cu adresa nr.34399 din 26.06.2014 Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman comunică reclamantului că, eronat s-au stabilit în sarcina sa accesorii aferente debitului anulat de casa de sănătate, procedându-se la scăderea sumelor.
A fost ataşată adresei situaţia analitică debite plăţi solduri.
Având în vedere că, pretenţiile pentru care contestatorul a întreprins demersul judiciar au fost realizate de către intimată, aceasta desfiinţând obligaţia de plată stabilită în sarcina contestatorului, acţiunea  urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Cererea însă de plată a cheltuielilor de judecată urmează a fi admisă, întrucât prealabil pornirii procesului contestatorul s-a adresat intimatei pentru rezolvarea cererii sale-contestaţia nr.20318 din data de 21.03.2014-fila 40 dosar,însă fără niciun rezultat, intimata  fiind astfel pusă în întârziere.
Cum, această situaţie este reglementată de art.454 cod de proc civ ca o excepţie de la exonerarea plăţii cheltuielilor de judecată în cazul recunoaşterii pretenţiilor la primul termen de judecată, în temeiul acestui text legal pârâta va fi obligată la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată către reclamant.