Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 19.02.2015 sub nr. …, reclamanta I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul SC A.O. SA – prin lichidator SC B.C. CRAIOVA, să se constate că în perioada 01.08.1978 – 01.10.1981 a desfăşurat activitate în cadrul SC A.O. SA, în meseria de mecanic agricol, în condiţii care se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 80%, conform Ordinului MMPS nr. 125/1990, anexa II, pct. 88, precum şi în perioada 01.10.1981 – 01.11.1996 a desfăşurat activitate în cadrul aceluiaşi angajator, ca mecanic centru, în condiţii care se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului MMPS nr. 125/1990, anexa II, pct. 104, în procent de 80%.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, potrivit menţiunilor operate în carnetul de muncă, în perioadele menţionate a fost angajată, ca mecanic agricol şi ulterior, ca mecanic centru la SC A.O. SA.
Arată reclamanta că până la încetarea activităţii angajatorului, în anul 2004 nu a obţinut de la acesta, o adeverinţă care să ateste perioadele în care a desfăşurat muncă în condiţiile grupei a II-a de muncă, în procent de 80%.
Reclamanta nu s-a adresat lichidatorului judiciar al SC A.O. SA, pentru a-i elibera o adeverinţă care să îndeplinească condiţiile de formă şi de fond cerute de Legea nr. 263/2010, cunoscând faptul că SC BNP C. CRAIOVA, în calitate de lichidator al fostului angajator, a refuzat eliberarea acestor adeverinţe, motivând că nu deţine arhiva şi că şi-a încetat activitatea în calitate de lichidator judiciar al SC A.O. SA, fiind descărcat de gestiune, prin hotărârea Tribunalului.
În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 125 din Legea nr. 134/2010, art. 153 lit. j) din Legea nr. 263/2010 şi Ordinul MMPS nr. 50/1990, iar în susţinere a depus la dosar înscrisuri.(filele 5-12)
Pârâtul, la data de 05.03.2015, prin serviciul registratură, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivată de faptul că, Tribunalul Teleorman a dispus, în februarie 2005, închiderea procedurii insolvenţei şi radierea SC A.O. SA din Registrul Comerţului, dispunând în acelaşi timp şi descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri sau responsabilităţi privind procedura insolvenţei, iar arhiva debitoarei nu a fost predată.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei invocate, apreciind că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât lichidatorul acestei societăţi era obligat să preia arhiva, iar la finele procedurii de lichidare să o predea unei unităţi prevăzută de lege.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma actelor normative aplicabile, Tribunalul reţine următoarele:
Prin prezenta cerere reclamanta solicită să se constate că în perioada 01.08.1978 – 01.10.1981 a desfăşurat activitate în meseria de mecanic agricol, în condiţii care se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 80%, conform Ordinului MMPS nr. 125/1990, anexa II, pct. 88, precum şi în perioada 01.10.1981 – 01.11.1996 a desfăşurat activitate în cadrul aceluiaşi angajator, ca mecanic centru, în condiţii care se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului MMPS nr. 125/1990, anexa II, pct. 104, în procent de 80%.
Potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. 1 din Legea nr. 263/ 2012, pentru perioadele prevăzute la art.16 lit. a) şi art. 17, dovada vechimii în muncă, realizată până la data de 01.04.2001, se face cu carnetul de muncă.
Verificând menţiunile din carnetul de muncă al reclamantei, seria Bd. nr. …, poz. 1-28, rezultă că începând cu data de 01.08.1978, a fost angajată la SMA O cu contract de munca pe perioada nedeterminată în meseria de mecanic agricol, iar cu data de 01.10.1981 a fost încadrată în meseria de mecanic centru până la data de 01.11.1996, când raporturile de muncă au încetat, prin desfiinţarea postului ocupat, ca urmare a reorganizării unităţii angajatoare.
Astfel se constată că, în perioada 01.08.1978 – 01.11.1996, reclamanta a desfăşurat activitate în cadrul SC A. SA , fosta SMA O., în funcţia de mecanic agricol, respectiv de mecanic centru, fiind retribuită cu salariul înscris la rubrica salariu tarifar lunar, în această perioadă nefiind făcute menţiuni cu privire la faptul că activitatea desfăşurată de încadrează în grupa II de muncă.
Potrivit pct. 178 din anexa II a Ordinului nr. 50/1990, cu modificările şi completările ulterioare, ( Ordinului 125/1990, pct. 88 ) se încadrează în grupa a II-a de muncă activitatea desfăşurată de mecanicii agricoli care efectuează lucrări în câmp, vii, livezi, cu tractor şi combine autopropulsate, cei care efectuează tratamente fito-sanitare prin stropire şi prăfuire cu maşini de erbicidat şi maşini pentru stropit şi prăfuit, precum şi mecanicii de întreţinere a tractoarelor, combinelor şi maşinilor agricole pentru perioada lucrată în câmp, iar potrivit pct. 184 din Ordinul nr. 50/1990 ( Ordinul nr. 125/1990, pct. 104 ) activitatea în sectoarele de demolări, decuplări şi degresări din întreprinderile de reparaţii auto, tractoare şi utilaje în vederea reparării se încadrează în grupa II de muncă.
Prin Decizia nr. 87/01.06.1999 Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Decretul – lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă şi activităţile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 şi după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I şi II de muncă, nu şi celor care au fost încadrate în asemenea locuri de muncă sau activităţi anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv.
Aşa cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul de 9 judecători în considerentele deciziei nr. 258 din 20 septembrie 2004, acestei reglementări unice, cu efect global, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări şi precizări aduse ordinului în discuţie, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţială a actului, în lipsa unei dispoziţii exprese a însuşi organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările şi modificările ulterioare a fost menită să înlăture inconsecvenţele şi inechităţile existente.
A accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului şi a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situaţia pe care aceştia o aveau când i s-au adus modificări sau completări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală şi nediferenţiată a tuturor celor care au activat în condiţii similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Instanţa constată că, potrivit locului şi specificului muncii desfăşurată de reclamantă, activitatea prestată de aceasta se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Din menţiunile carnetului de muncă al reclamantei rezultă că aceasta a fost salariata unităţii emitente, având funcţia de mecanic agricol şi mecanic centru, în perioada precizată în cererea de chemare în judecată, fiind plătită pentru munca prestată, realizând venituri brute şi care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuţiei sociale, în baza căruia angajatorii au fost obligaţi să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salarizat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
De asemenea, temeiul juridic al încadrării în grupa II de muncă este Ordinul MMPS nr. 125/1990, anexa II, pct. 88. pct.104, Ordinul MMPS nr. 50/1990, anexa II, pct. 178 şi pct.184.
Prin Ordinul nr. 50/1990, completat cu Ordinul MMPS nr. 125/1990, au fost precizate locurile de muncă, activităţile şi categoriile de personal care lucrează în condiţii deosebite, ce se încadrează în grupa I şi II de muncă.
În grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă cuprinse în anexa II la acest Ordin.
La punctual 3 se stipulează că, beneficiază de încadrare în grupe, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II.
La punctele 6 și 7 din Ordin, s-a menționat că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I şi II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținând seama de condițiile de muncă deosebite, concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, încadrarea în grupele de muncă realizându-se proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste locuri.
Conform prevederilor punctului 8 din ordinul amintit, perioada de timp în care o persoana a avut sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de către conducerea unităţii sau prin prevederile legale care reglementau atribuţiile de serviciu ce reveneau fiecărei persoane în raport cu funcţia îndeplinită.
Cu alte cuvinte încadrarea locurilor de muncă în grupele de muncă reprezintă un atribut al angajatorului care se exercită în condițiile Ordinului 50/1990 şi Ordinului MMPS nr. 125/1990.
Rezultă că încadrarea activităţilor sau a locurilor de muncă în grupe superioare de muncă s-a efectuat sau trebuia să se efectueze, în momentul apariţiei fiecărui act normativ care reglementa aceasta, iar nominalizarea persoanelor să poată fi probată cu documentele existente în cadrul unităţi angajatoare.
Potrivit Ordinului nr. 50/05.03.1990, încadrarea în grupele I şi II de muncă privind perioada anterioară datei de 18.03.1969 se face cu respectarea prevederilor Instrucţiunilor nr. 1040/1967 de aplicare a Legii nr. 27/1966 prin care au fost preluate tabelele 1 şi 2, anexe la regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292/1959, care cuprind meseriile şi funcţiile prevăzute în grupele I şi II de muncă.
Perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent şi în continuare se încadrează în grupele I şi II Ie muncă în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuieşte ordinele nr. 59/1569, 105/1976 şi nr. 210/1077 ale Ministerului Muncii şi Ministerului Sănătăţii, care îşi încetează aplicabilitatea.
Pentru perioade lucrate între 01.01.1976 şi 31.12.1989, încadrarea în grupele I şi II de muncă, de asemenea, nu este condiţionată de existenţa buletinelor de determinare a anexelor.
Întrucât din Ordinul nr. 50/1990 şi Ordinul nr. 125/1990 punctele 178, 184, 88 şi 104 rezultă în mod clar că activitatea de mecanic agricol şi mecanic centru se încadrează în grupa a II a de muncă, reclamanta este îndreptăţită să fie încadrată în grupa a II a de muncă pentru perioada 01.08.1978 – 01.11.1996 în procent de 80 %.
În consecinţă, Tribunalul va admite acţiunea reclamantei I.C. şi va constata că activitatea desfăşurată de reclamantă în cadrul SC A.O. SA, în perioada 01.08.1978 – 01.10.1981 în funcţia de mecanic agricol şi în perioada 01.10.1981 – 01.11.1996 în funcţia de mecanic centru, se încadrează în grupa II de muncă, în procent de 80%.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, potrivit menţiunilor operate în carnetul de muncă, în perioadele menţionate a fost angajată, ca mecanic agricol şi ulterior, ca mecanic centru la SC A.O. SA.
Arată reclamanta că până la încetarea activităţii angajatorului, în anul 2004 nu a obţinut de la acesta, o adeverinţă care să ateste perioadele în care a desfăşurat muncă în condiţiile grupei a II-a de muncă, în procent de 80%.
Reclamanta nu s-a adresat lichidatorului judiciar al SC A.O. SA, pentru a-i elibera o adeverinţă care să îndeplinească condiţiile de formă şi de fond cerute de Legea nr. 263/2010, cunoscând faptul că SC BNP C. CRAIOVA, în calitate de lichidator al fostului angajator, a refuzat eliberarea acestor adeverinţe, motivând că nu deţine arhiva şi că şi-a încetat activitatea în calitate de lichidator judiciar al SC A.O. SA, fiind descărcat de gestiune, prin hotărârea Tribunalului.
În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 125 din Legea nr. 134/2010, art. 153 lit. j) din Legea nr. 263/2010 şi Ordinul MMPS nr. 50/1990, iar în susţinere a depus la dosar înscrisuri.(filele 5-12)
Pârâtul, la data de 05.03.2015, prin serviciul registratură, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivată de faptul că, Tribunalul Teleorman a dispus, în februarie 2005, închiderea procedurii insolvenţei şi radierea SC A.O. SA din Registrul Comerţului, dispunând în acelaşi timp şi descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri sau responsabilităţi privind procedura insolvenţei, iar arhiva debitoarei nu a fost predată.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei invocate, apreciind că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât lichidatorul acestei societăţi era obligat să preia arhiva, iar la finele procedurii de lichidare să o predea unei unităţi prevăzută de lege.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma actelor normative aplicabile, Tribunalul reţine următoarele:
Prin prezenta cerere reclamanta solicită să se constate că în perioada 01.08.1978 – 01.10.1981 a desfăşurat activitate în meseria de mecanic agricol, în condiţii care se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 80%, conform Ordinului MMPS nr. 125/1990, anexa II, pct. 88, precum şi în perioada 01.10.1981 – 01.11.1996 a desfăşurat activitate în cadrul aceluiaşi angajator, ca mecanic centru, în condiţii care se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului MMPS nr. 125/1990, anexa II, pct. 104, în procent de 80%.
Potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. 1 din Legea nr. 263/ 2012, pentru perioadele prevăzute la art.16 lit. a) şi art. 17, dovada vechimii în muncă, realizată până la data de 01.04.2001, se face cu carnetul de muncă.
Verificând menţiunile din carnetul de muncă al reclamantei, seria Bd. nr. …, poz. 1-28, rezultă că începând cu data de 01.08.1978, a fost angajată la SMA O cu contract de munca pe perioada nedeterminată în meseria de mecanic agricol, iar cu data de 01.10.1981 a fost încadrată în meseria de mecanic centru până la data de 01.11.1996, când raporturile de muncă au încetat, prin desfiinţarea postului ocupat, ca urmare a reorganizării unităţii angajatoare.
Astfel se constată că, în perioada 01.08.1978 – 01.11.1996, reclamanta a desfăşurat activitate în cadrul SC A. SA , fosta SMA O., în funcţia de mecanic agricol, respectiv de mecanic centru, fiind retribuită cu salariul înscris la rubrica salariu tarifar lunar, în această perioadă nefiind făcute menţiuni cu privire la faptul că activitatea desfăşurată de încadrează în grupa II de muncă.
Potrivit pct. 178 din anexa II a Ordinului nr. 50/1990, cu modificările şi completările ulterioare, ( Ordinului 125/1990, pct. 88 ) se încadrează în grupa a II-a de muncă activitatea desfăşurată de mecanicii agricoli care efectuează lucrări în câmp, vii, livezi, cu tractor şi combine autopropulsate, cei care efectuează tratamente fito-sanitare prin stropire şi prăfuire cu maşini de erbicidat şi maşini pentru stropit şi prăfuit, precum şi mecanicii de întreţinere a tractoarelor, combinelor şi maşinilor agricole pentru perioada lucrată în câmp, iar potrivit pct. 184 din Ordinul nr. 50/1990 ( Ordinul nr. 125/1990, pct. 104 ) activitatea în sectoarele de demolări, decuplări şi degresări din întreprinderile de reparaţii auto, tractoare şi utilaje în vederea reparării se încadrează în grupa II de muncă.
Prin Decizia nr. 87/01.06.1999 Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Decretul – lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă şi activităţile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 şi după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I şi II de muncă, nu şi celor care au fost încadrate în asemenea locuri de muncă sau activităţi anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv.
Aşa cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul de 9 judecători în considerentele deciziei nr. 258 din 20 septembrie 2004, acestei reglementări unice, cu efect global, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări şi precizări aduse ordinului în discuţie, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţială a actului, în lipsa unei dispoziţii exprese a însuşi organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările şi modificările ulterioare a fost menită să înlăture inconsecvenţele şi inechităţile existente.
A accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului şi a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situaţia pe care aceştia o aveau când i s-au adus modificări sau completări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală şi nediferenţiată a tuturor celor care au activat în condiţii similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Instanţa constată că, potrivit locului şi specificului muncii desfăşurată de reclamantă, activitatea prestată de aceasta se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Din menţiunile carnetului de muncă al reclamantei rezultă că aceasta a fost salariata unităţii emitente, având funcţia de mecanic agricol şi mecanic centru, în perioada precizată în cererea de chemare în judecată, fiind plătită pentru munca prestată, realizând venituri brute şi care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuţiei sociale, în baza căruia angajatorii au fost obligaţi să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salarizat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
De asemenea, temeiul juridic al încadrării în grupa II de muncă este Ordinul MMPS nr. 125/1990, anexa II, pct. 88. pct.104, Ordinul MMPS nr. 50/1990, anexa II, pct. 178 şi pct.184.
Prin Ordinul nr. 50/1990, completat cu Ordinul MMPS nr. 125/1990, au fost precizate locurile de muncă, activităţile şi categoriile de personal care lucrează în condiţii deosebite, ce se încadrează în grupa I şi II de muncă.
În grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă cuprinse în anexa II la acest Ordin.
La punctual 3 se stipulează că, beneficiază de încadrare în grupe, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II.
La punctele 6 și 7 din Ordin, s-a menționat că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I şi II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținând seama de condițiile de muncă deosebite, concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, încadrarea în grupele de muncă realizându-se proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste locuri.
Conform prevederilor punctului 8 din ordinul amintit, perioada de timp în care o persoana a avut sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de către conducerea unităţii sau prin prevederile legale care reglementau atribuţiile de serviciu ce reveneau fiecărei persoane în raport cu funcţia îndeplinită.
Cu alte cuvinte încadrarea locurilor de muncă în grupele de muncă reprezintă un atribut al angajatorului care se exercită în condițiile Ordinului 50/1990 şi Ordinului MMPS nr. 125/1990.
Rezultă că încadrarea activităţilor sau a locurilor de muncă în grupe superioare de muncă s-a efectuat sau trebuia să se efectueze, în momentul apariţiei fiecărui act normativ care reglementa aceasta, iar nominalizarea persoanelor să poată fi probată cu documentele existente în cadrul unităţi angajatoare.
Potrivit Ordinului nr. 50/05.03.1990, încadrarea în grupele I şi II de muncă privind perioada anterioară datei de 18.03.1969 se face cu respectarea prevederilor Instrucţiunilor nr. 1040/1967 de aplicare a Legii nr. 27/1966 prin care au fost preluate tabelele 1 şi 2, anexe la regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292/1959, care cuprind meseriile şi funcţiile prevăzute în grupele I şi II de muncă.
Perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent şi în continuare se încadrează în grupele I şi II Ie muncă în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuieşte ordinele nr. 59/1569, 105/1976 şi nr. 210/1077 ale Ministerului Muncii şi Ministerului Sănătăţii, care îşi încetează aplicabilitatea.
Pentru perioade lucrate între 01.01.1976 şi 31.12.1989, încadrarea în grupele I şi II de muncă, de asemenea, nu este condiţionată de existenţa buletinelor de determinare a anexelor.
Întrucât din Ordinul nr. 50/1990 şi Ordinul nr. 125/1990 punctele 178, 184, 88 şi 104 rezultă în mod clar că activitatea de mecanic agricol şi mecanic centru se încadrează în grupa a II a de muncă, reclamanta este îndreptăţită să fie încadrată în grupa a II a de muncă pentru perioada 01.08.1978 – 01.11.1996 în procent de 80 %.
În consecinţă, Tribunalul va admite acţiunea reclamantei I.C. şi va constata că activitatea desfăşurată de reclamantă în cadrul SC A.O. SA, în perioada 01.08.1978 – 01.10.1981 în funcţia de mecanic agricol şi în perioada 01.10.1981 – 01.11.1996 în funcţia de mecanic centru, se încadrează în grupa II de muncă, în procent de 80%.
