Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Acţiune în contencios administrativ. Cadrul procesual. Raport de inspecţie fiscală încheiat şi obligarea în mod neîntemeiat la plata unei diferenţe de impozit şi majorări de întârziere, pentru deducerea unor cheltuieli de personal.


Reclamantul a atacat în faţa instanţei Decizia privind soluţionarea contestaţiei, Raportul de Inspecţie Fiscală şi Decizia de Impunere şi a solicitat şi restituirea sumei de bani reprezentând diferenţa de impozit achitată în urma controlului fiscal şi a majorărilor şi penalităţilor calculate, pentru deducerea cheltuielilor de personal şi efectuarea unui curs de limbă germană pentru membrii unui cabinet de avocat.

(Tribunalul Bihor – Secţia a III a Civilă de contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 38/CA/2015)

Constată că prin cererea înregistrată la data de 18.09.2012, legal timbrată, reclamantul CABINET DE AVOCAT CV, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Bihor, a solicitat instanţei să dispună anularea deciziei ….. privind soluţionarea contestaţiei formulată de cabinet;  anularea raportului de inspecţie fiscală nr. ….. şi a deciziei de impunere nr. ……; obligarea intimatei la restituirea în favoarea cabinetului a sumei de … lei, reprezentând cuantumul diferenţei de impozit achitate în urma controlului, a sumei de …. lei reprezentând majorări, precum şi a sumei de …. lei reprezentând penalităţi, toate aceste sume urmând a fi reactualizate cu dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală până la data plăţii efective.
În motivarea cererii de chemare în judecată, se relevă că, în urma desfăşurării unei inspecţii fiscale la cabinetul de avocat, prin raportul de inspecţie fiscală nr. …. şi decizia de impunere nr……, s-a stabilit că au fost înregistrate cheltuieli fără documente justificative în sumă de câte …. lei pentru anii 2008, 2009 şi 2010, sume reprezentând cotă-parte la plata salariului secretarei.
De asemenea, a fost considerată nejustificată înregistrarea ca şi cheltuială deductibilă a sumei de …. lei în anul 2009, reprezentând contravaloarea unui curs de limba germană.
Urmare a acestui fapt, s-a stabilit în sarcina cabinetului reclamant obligaţia achitării unei diferenţe de impozit pe venit de …. lei, a unor majorări de …. lei şi a unor penalităţi de …. lei. Toate aceste sume au fost achitate.
Consideră că actele atacate sunt nelegale şi netemeinice, impunându-se anularea acestora şi restituirea sumelor achitate, reactualizate cu dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală până la data plăţii efective.
În  ceea ce priveşte sumele achitate pentru plata secretarei, în cuantum de …. lei lunar, consideră că deducerea acestora s-a făcut în mod legal, fiind vorba despre o plată reală şi probată prin înscrisuri.
Astfel, cabinetul de avocat îşi desfăşoară activitatea în aceeaşi locaţie cu cabinetele de avocaţi CM şi CI, toate trei fiind deservite de o singură secretară. În acest sens, era necesară stabilirea unei modalităţi de angajare şi remunerare a secretarei. Astfel, după consultarea contabilului, s-a încheiat un contract individual de muncă între Cabinetul de avocat CI şi secretara ML, cu un salariu net de …. lei, iar la 01.02.2005 între Cabinetele de avocat CI, CV şi CM, s-a încheiat un înscris denumit „convenţie”, conform căreia cabinetele de avocat CV şi CM vor achita lunar suma de …. lei, reprezentând cotă de contribuţie la salariul secretarei care deserveşte toate cele 3 cabinete.
Plata efectivă a acestor sume de bani rezultă din statele de plată ale secretarei ML, care atestă plata unui salariu brut de …. lei lunar pe toată perioada supusă controlului. Din această sumă de … lei lunar, s-au înregistrat ca şi cheltuieli deductibile câte … lei lunar pentru Cabinetele de Avocat CV şi CM, respectiv suma de 800 lei lunar pentru Cabinetul de Avocat CI. Este evident, deci, că nu s-a dedus vreo sumă suplimentară faţă de cea achitată de cele trei cabinete ca şi salariu al secretarei. În aceste condiţii, nu înţelege care este prejudiciul care s-a creat bugetului de stat şi care ar impune achitarea unor diferenţe de impozit.
Precizează că această situaţie a mai fost analizată de organele fiscale şi cu ocazia controalelor efectuate anterior la Cabinetele de avocat CI, CV şi CM, stabilindu-se că modul de plată a salariului secretarei şi modul de deducere a acestor cheltuieli este legal. Cum situaţia nu s-a modificat în niciun fel între timp, apreciază  că, în prezent, nu există vreun motiv pentru a se adopta, de către aceleaşi organe de control, un punct de vedere diferit.
Referitor la înregistrarea ca şi cheltuială deductibilă a contravalorii cursului de limba germană, consideră că aceasta este pe deplin justificată, fiind vorba despre o cheltuială cu pregătirea profesională. Cabinetul de avocat CV a avut şi are clienţi de cetăţenie germană, care nu vorbesc limba română. În aceste condiţii, perfecţionarea cunoştinţelor de limba germană este necesară şi utilă pentru a putea conversa cu aceştia, fără a fi necesară apelarea la serviciile unui traducător. Utilizarea unui traducător ar presupune costuri mult mai mari decât a presupus efectuarea acestui curs, ceea ce ar avea drept rezultat scăderea bazei impozabile şi, deci, plata unui impozit mai mic. În concluzie, acest curs de limbă străină a reprezentat o cheltuială necesară şi utilă pentru îmbunătăţirea activităţii cabinetului şi a preîntâmpinat efectuarea de cheltuieli suplimentare.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.205 şi urm., 218 din OG 92/2003 republicată, art. 48 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare.
Pârâta, prin reprezentanţii săi legali, nu a formulat întâmpinare însă, prin punctul de vedere exprimat, a arătat că obligaţiile stabilite prin actele de control, sunt corecte si sunt datorate de contribuabil, astfel se impune menţinerea actelor administrativ fiscale ca fiind legale şi temeinice.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Urmare inspecţiei fiscale la cabinetul avocaţial reclamant, s-au constat deficienţe pentru perioada 01.01.2008-31.12.2010, in ce priveşte impozitul pe venit, astfel că, prin raportul de inspecţie fiscală nr. …. şi decizia de impunere nr……., s-a stabilit că au fost înregistrate cheltuieli fără documente justificative în sumă de câte ….. lei pentru anii 2008, 2009 şi 2010, sume reprezentând cotă-parte la plata salariului secretarei.
S-a constatat ca aceste cheltuieli nu sunt cheltuieli deductibile deoarece contribuabilul nu a încheiat contract de munca cu persoana pentru care decontează cheltuielile cu personalul, în condiţiile în care, titularul contractului încheiat cu ITM Bihor in ceea ce priveşte persoana angajata ca secretara este Cabinetul Individual de Avocat CI şi toate obligaţiile ce decurg din raportul de munca sunt achitate de acesta.
Prin nota explicativa data referitor la deducerea lunara a cheltuielilor cu „cota-parte salar” este convenţia încheiata in data de 01.02.2005 intre CAI CI ,pe de-o parte si CAI CV,respectiv CAI CM ,pe de alta parte.
Prin acest document, părţile au convenit sa achite lunar suma de …. lei către CAI CI reprezentând contribuţie la salariul secretarei angajate de acesta din urma. Suma de ……lei lunar a fost înregistrata in evidenta CAI CV fara un document justificativ,(stat de plata .decont de cheltuieli, factura etc.) convenţia invocata neavând, în opinia inspectorilor fiscali, aceasta calitate, aspect precizat atât in Raportul de inspecţie fiscala, cât si in Decizia de impunere cu menţionarea actelor normative încălcate.
De asemenea, a fost considerată nejustificată înregistrarea ca şi cheltuială deductibilă a sumei de …. lei în anul 2009, reprezentând contravaloarea unui curs de limba germană, organele fiscale apreciind că aceasta reprezintă o cheltuiala personala si nu poate fi acceptata ca plata  efectuata având in vedere obiectul de activitate al CAI CV – activităţi de asistenta juridica – ceea ce nu implica in mod necesar cunoaşterea unei limbi străine. Acest aspect a fost prezentat atât in cuprinsul Raportului de inspecţie fiscala, cât si in Decizia de impunere.
Urmare a acestui fapt, s-a stabilit în sarcina cabinetului reclamant obligaţia achitării unei diferenţe de impozit pe venit de … lei, a unor majorări de …lei şi a unor penalităţi de … lei. Toate aceste sume au fost achitate.
Împotriva raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere reclamantul a formulat contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 205 O.G.92/2003 care a fost respinsă, însă, conform deciziei de soluţionare nr. …. din 13.08.2012, acţiunea in contencios fiind îndreptata si împotriva acestei decizii.
În cauză a fost încuviinţată proba cu expertiza fiscală, expertului desemnat cu efectuarea expertizei solicitându-i-se sa stabilească daca, in baza înscrisului denumit „convenţie” , semnat la 01.02.2005 intre Cabinetele de avocat CV, CM si CI, pentru perioada cuprinsa intre anii 2008-2010, aceste cabinete avocaţiale au dedus si au evidenţiat cheltuieli si daca deducerile in baza acestei convenţii au fost efectuate corect precum şi sa determine daca, in urma aplicării prevederilor înscrisului denumit „convenţie” semnat la 01.02.2005 intre cabinetele de avocat CV, CM si CI, pentru perioada 2008-2010, s-a produs vreun prejudiciu bugetului de stat.
In conformitate cu documentele expertizate, consulatntul fiscal a  constatat că în  perioada analizata, 2008-2010, Cabinetele de avocat CV si CM , au funcţionat fara a avea personal angajat. Cabinetul de avocat CI in perioada analizata a avut un singur angajat – ML, cu un salariu de baza brut lunar de … RON . Pentru calculul si plata salariului, Cabinetul de avocat CI , a întocmit lunar stat de salarii.
Având in vedere ca cele trei cabinete de avocat  CI, CV si CM, in perioada analizata si-au desfăşurat activitatea profesionala in aceeaşi locaţie, s-a convenit ca o singura persoana sa asigure munca de secretariat pentru toate cele trei cabinete, urmând ca fiecare cabinet sa suporte o cota parte din cheltuielile ocazionate de plata salariului si a contribuţiilor sociale aferente. La data de 01.02.2005, cele trei cabinete au încheiat o convenţie înregistrata sub nr. l, prin care părţile conveneau ca începând cu luna februarie 2005, Cabinetele de avocat CV si CM , sa achite lunar, fiecare, către Cabinet de avocat CI, suma de … RON , reprezentând ” cota de contribuţie la salariul secretarei” .
Având in vedere situaţia de fapt descrisa, in baza Convenţiei existente încă din 01.02.2005, pentru perioada 2008 – 2010, cele trei cabinete semnatare a convenţiei, au înregistrat fiecare dintre ele , cheltuieli (plaţi) in registrul jurnal de încasări si plaţi.
Din punct de vedere  al documentelor întocmite/deţinute de fiecare cabinet, pentru a înregistra in Registrul jurnal de încasări si plaţi aceste sume, consultantul fiscal a constatat că fiecare dintre cele trei cabinete, in mod eronat, au înregistrat in propriile Registre jurnal de încasări si plaţi, sumele achitate secretarei doar in baza convenţiei si a statelor de salarii. Procedura este eronata, deoarece convenţia încheiata intre parţi are caracterul unui contract, reprezentând vointa părtilor de a suporta in comun cheltuielile cu salariul si contribuţiile sociale aferente pentru o persoana angajata sa asigure munca de secretariat pentru toate cele trei cabinete si nu reprezintă document justificativ pentru încasări si plaţi, lipsind cu desăvârşire un document justificativ care să ateste decontarea efectiva a sumelor intre Cabinet de avocat CI si celelalte doua cabinete, parte in convenţie. La data la care Cabinetele de avocat CV şi CM făceau plata efectiva a sumei de … RON, Cabinetul de avocat CI trebuia sa emită o chitanţa fiecăruia dintre ei. In baza acestor chitanţe, plătitorii trebuiau sa înregistreze plata in Registrul jurnal de încasări si plaţi, iar Cabinetul de avocat CI trebuia sa înregistreze in Registrul jurnal de încasări si plaţi, încasările.
In conformitate cu prevederile din secţiunea III privind Modele şi norme de întocmire şi utilizare a formularelor financiar-contabile, comune pe economie, cu regim special de tipărire, înseriere şi numerotare, din Norma Metodologica privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal , aprobata prin Ordinul nr. 1040 din 08/07/2004 , chitanţa (cod 14-4-1) „1. Serveşte ca: (…) document justificativ de înregistrare în Registrul-jurnal de încasări şi plăţi şi în contabilitate. ”
Din cele reţinute rezulta că, pentru decontarea sumelor încasate/plătite in baza convenţiei, Cabinetul de avocat CI   trebuia sa emită iar Cabinetele de avocat CV şi CM sa solicite, chitanţe. Aceste chitanţe ar fi fost documentele justificative pentru operaţiunile de încasări si plaţi si in baza lor trebuia sa se opereze încasările/plăţile in Registrele jurnale de încasări si plaţi.
Cu toate acestea, consultantul fiscal, după ce a comparat situaţia contabilă existentă în condiţiile în care nu s-au emis chitanţe, cu cea ipotetică, care ar fi existat dacă erau emise chitanţe,  a concluzionat, afirmând  cu certitudine, că  aplicarea convenţiei, nu a produs vreun prejudiciu bugetului de stat.
În ceea ce priveşte suma de … lei reprezentând contravaloarea cursului de limba germană, înregistrată ca şi cheltuială deductibilă, instanţa reţine că este justificată, din perspectiva dispoziţiilor art.37 din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L.571/2003, întrucât plata acestei sume a fost efectuată în interesul direct al activităţii şi este justificată cu documente.
Astfel, reclamantul a dovedit că a încheiat contract de asistenţă juridică cu o persoană de cetăţenie germană, pe care a reprezentant-o într-un litigiu cu o valoare de 101.951 euro (filele 46-50), cunoaşterea limbii germane dovedindu-se benefică şi în interesul activităţii desfăşurate de reclamant.
Faţă de cele reţinute, apreciind întemeiată cererea reclamantului, în temeiul dispoziţiilor art. 18 L.554/2004 o va admite astfel că va dispune anularea deciziei nr. … privind soluţionarea contestaţiei administrative,  anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. … şi a Deciziei de impunere nr……
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispoziţiilor art. 274 al.1 C.pr.civ., va obliga pârâta, în favoarea reclamantului la plata sumei de … reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă timbru, timbru judiciar şi onorariu expert.