(Tribunalul Bihor – Secţia a III a Civilă de contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 199/CA/2015)
Constată că prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 17.06.2014, reclamantul LM a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL ORADEA – prin Primar, ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei de impunere nr……, referitoare la impozitul aferent imobilului situat în Oradea, str. C. Totodată, prin precizarea de acţiune depusă la dosar, reclamantul a solicitat suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că solicitarea pârâtului de a depune o cerere în vederea stabilirii regimului juridic al imobilului contravine dispoziţiilor Ordinului 95/2010, privind Norma tehnică de completare a registrului agricol, act normativ care face referire la obligativitatea depunerii unei declaraţii privind terenul din proprietate. Se mai arată că, în deplină contradicţie cu susţinerile pârâtului, a depus la solicitarea acestuia atât declaraţia, cât şi toate actele necesare, în vederea dovedirii categoriei imobilelor aflate în proprietate, fiind astfel inaplicabilă sancţiunea prevăzută în art.24 al.17 din Ordinul nr. 95/2010 Se mai invocă faptul că includerea imobilelor din oficiu în categoria „construcţii” poate fi realizată doar în situaţia nedepunerii actelor solicitate, precum şi în situaţia neîncadrării suprafeţelor de teren în nici una dintre categoriile de folosinţă prevăzute în actul normativ, situaţii care nu sunt incidente în cauză. Reclamantul mai arată că, potrivit art.23 al.1 din Legea nr.50/1991, terenurile destinate construirii evidenţiate în intravilan se scot din circuitul agricol definitiv prin autorizaţia de construire.
În drept, a invocat dispoziţiile Ordinului nr. 95/2010, ale Legii nr.50/1991 şi ale Legii nr.7/1996.
Prin precizarea de acţiune înregistrată la data de 10.12.2014, reclamantul arată că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art.14, 15 din Legea nr.554/2004, pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
Pârâtul, prin întâmpinarea de la fila 34 dosar, a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, arătând că, anterior introducerii acţiunii în instanţă, reclamantul avea obligaţia prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, de a formula contestaţie administrativă, prin care să solicite revocarea actului de către emitentul acestuia, obligaţie pe care însă reclamantul nu a îndeplinit-o. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor HCL Oradea nr. 178/2013, în sensul că nu a depus la Primăria Municipiului Oradea, până la data de 30 iunie 2013, cererea tip, copia extrasului de carte funciară şi alte documente relevante, în vederea stabilirii regimului juridic al terenului aparţinând reclamantului, astfel încât sunt incidente sancţiunile prevăzute de art.24 al.17 din Ordinul nr.95/2010, respectiv încadrarea din oficiu a terenurilor în categoria „curţi construcţii”.
În drept, a invocat dispoziţiile Ordinului nr.95/2010, ale C.fiscal şi ale C.pr.civ.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, instanţa reţine în fapt următoarele:
Examinând cu prioritate excepţia prematurităţii invocată, Tribunalul reţine că reclamantul a respectat obligaţia de a formula plângere prealabilă îndreptată împotriva actului administrativ contestat, anterior promovării acţiunii în instanţă, conform art.7 din Legea nr.554/2004. De altfel, pârâtul intitulează răspunsul la contestaţia administrativă tocmai ca fiind o dispoziţie de soluţionare a plângerii prealabile formulată de reclamant şi înregistrată la Primărie Municipiului Oradea sub nr….. şi, cu toate acestea, invocă excepţia prematurităţii acţiunii.
Pe fondul cauzei, instanţa urmează să constate că prin Decizia de impunere nr….., s-a stabilit pe seama reclamantului obligativitatea achitării unui impozit total aferent anului 2013 în cuantum de … lei, din care suma de … lei reprezentând impozit aferent terenului intravilan situat în Oradea, str. C, şi respectiv suma de …. lei reprezentând impozit aferent clădirii situată în Oradea, str. S
Pe considerentul că pârâta i-a pus în vedere să plătească un impozit majorat pentru terenul situat pe str. C, ca urmare a încadrării eronate a imobilului în categoria „curţi construcţii”, reclamantul a promovat prezenta acţiune în instanţă.
Din înscrisurile aflate la dosar, coroborate cu susţinerile pârâtului din cuprinsul întâmpinării, instanţa reţine că încadrarea terenului în discuţie în categoria „curţi construcţii” s-a realizat de către pârât ca o consecinţă a presupusei neîndepliniri a obligaţiei reclamantului de a depune până la data de 20.06.2013 actele prevăzute în HCL Oradea 178/2013, în vederea încadrării terenului într-o categorie de folosinţă, respectiv cererea tip, extrasul CF al terenului şi celelalte documente justificative ale terenului.
Potrivit art.6 al.1 lit.e din Ordinul nr. 95/2010, privind Norma tehnică de completare a registrului agricol în perioada 2010-2014, „înscrierea datelor în registrul agricol se face pe baza declaraţiei date pe proprie răspundere de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei care dispune de capacitate deplină de exerciţiu, prin invitarea la primărie a persoanelor fizice care au obligaţia să efectueze declaraţiile pentru înscrierea datelor în registrul agricol”. De asemenea, instanţa reţine că în conformitate cu art.24 al.17 din acelaşi act normativ, „în cazul nepunerii cererii până la termenul indicat, suprafeţele de teren fără categorie de folosinţă (pentru care nu s-a analizat regimul de construibilitate şi nu s-a confirmat categoria de folosinţă a terenurilor), se vor include în categoria terenuri cu construcţii, astfel cum prevede art.27 al.17 din Ordinul 95/2010”. Potrivit art.24 al.17 rd.14 din acelaşi act normativ, „rândul construcţii” reprezintă suprafeţele de teren acoperite de clădiri de locuit şi/sau construcţii gospodăreşti şi curţi. Se înscriu suprafaţa construită la sol a clădirii, respectiv a construcţiei gospodăreşti potrivit situaţiei reale, şi nu o suprafaţă standard, suprafeţele curţilor aferente, precum şi alte suprafeţe de teren care nu se încadrează în nici una dintre categoriile de folosinţă prevăzute. Prin construcţie gospodărească se înţelege orice structură care are elementele constitutive ale unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş, indiferent de materialele din care sunt construite.
Pentru punerea în aplicare a acestui ordin, pârâtul a elaborat şi pus în aplicare HCL 178/2013
Din actele normative mai sus menţionate, instanţa reţine că proprietarii de terenuri au obligaţia, în vederea clarificării categoriei de folosinţă, de a depune o declaraţie pe proprie răspundere, precum şi documentele referitoare la acele terenuri, respectiv extras CF, plan de amplasament şi delimitare, schiţă cadastrală, etc., în textul de lege incident nefiind instituită obligaţia proprietarului de teren de a depune o „cerere tip”. Prin urmare, încadrarea terenurilor în discuţie în categoria „curţi construcţii” pentru simplul motiv că reclamantul nu a completat acea „cerere tip”, cu toate că a depus declaraţia, precum şi actele imobilului, în termenul legal, aşa cum rezultă din înscrisul înregistrat sub nr…., pârâtul, în mod abuziv, a făcut aplicarea sancţiunii prevăzut în art.24 al.17 din Ordinul nr. 95/2010 în sensul încadrării terenului în categoria „curţi construcţii”. Mai mult, din înscrisurile ce vizează terenul ce face obiectul prezentului dosar, instanţa reţine că acesta are stabilită categoria de folosinţă, neputând fi astfel calificat ca fiind teren fără categorie şi implicit susceptibil de încadrare din oficiu în categoria „curţi construcţii”.
În consecinţă, instanţa reţine că reclamantul s-a conformat obligaţiei legale de a depune în termenul legal declaraţia pe propria răspundere şi a celorlalte înscrisuri care făceau posibilă încadrarea terenului într-o categorie de folosinţă şi ţinând cont de faptul că terenul în discuţie avea stabilită categoria de folosinţă, iar potrivit disp. art.23 din Legea nr.50/1991 coroborat cu art.23 lit.b din Legea nr.7/1996, conform cărora scoaterea din circuitul agricol a imobilelor situat în intravilanul localităţii se realizează exclusiv prin emiterea unei autorizaţii de construire, urmează să constate că imputarea pe seama reclamantului a obligaţiei de plată a unui impozit majorat ca urmare a încadrării eronate şi abuzive a terenului situat în Oradea, str. C, în categoria „curţi construcţii” reprezintă o măsură nelegală, cu consecinţa anulării în parte a deciziei de impunere contestată, în ceea ce priveşte impozitarea terenului în discuţie.
Referitor de cererea de suspendare a executării actului administrativ, instanţa reţine, prin raportare la disp.art.14, 15 din Legea nr.554/2004, că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate, respectiv cazul bine justificat, ce reprezintă o bănuială legitimă de netemeinicie şi nelegalitate a actului administrativ dedusă din starea de fapt prezentată cu ocazia soluţionării cererii de anulare, precum şi paguba iminentă ce s-ar cauza reclamantului ca urmare a nesuspendării executării actului administrativ, dedusă din demararea procedurii de executare silită împotriva reclamantului, prin emiterea Titlului executoriu nr….. În consecinţă, Tribunalul urmează să admită şi capătul de cerere din acţiunea precizată şi va dispune suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare îndreptată împotriva acestuia.
Urmează să se constate că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea reclamantului.
