Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Prin sentinţa civilă nr. 1116/29.12.2014 pronunţată de Tribunalul Covasna – Secţia civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată şi precizată de reclamantul C.P.V. H. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi – Camera de Conturi C. şi Curtea de Conturi a României având ca obiect anularea parţială a deciziei nr. 44/11.12.2013 emisă de pârâta Curtea de Conturi – Camera de Conturi a Judeţului C. şi a Încheierii nr. 34/2.04.2013 emisă de pârâta Curtea de Conturi, cât priveşte măsura de la punctul II. 6 stabilită prin dispozitivul deciziei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul C.P.V.H. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
În motivare, a arătat că soluţionarea cauzei în faţa instanţei de fond a fost rezultatul aplicării greşite a dreptului material la cauza dedusă judecăţii.
Recurentul a arătat că nerealizarea investiţiei până la acest moment nu îi este imputabilă şi că procedura urmată a fost legală. Astfel, recurentul a arătat că, în baza cererii de oferte din data de 26.11.2010, au fost depuse trei oferte de preţ, acestea fiind depuse şi înregistrate până la data de 18.12.2010, iar prin procesul verbal nr. 341/21.12.2010 a fost declarată cea mai avantajoasă oferta S.C. T.P. S.R.L., ulterior fiind semnat şi contractul de proiectare şi prezentate executantului dosarul achiziţiei, pentru documentare, în special cu privire la rapoartele comisiilor de specialitate şi hotărârile Consiliului Judeţean.
Recurentul a mai susţinut că termenul de depunere a documentelor pentru finanţare a fost prelungit până la data de 31.01.2011, astfel că s-a creat posibilitatea încadrării în timp a elaborării studiului de fezabilitate conform scenariului II propus de proiectant şi, la solicitarea sa, proiectantul a restituit documentele predate pentru studiu, inclusiv ofertele celorlalţi participanţi la procedura cererii de oferte, aceasta fiind justificarea pentru transmiterea prin fax „ulterior încheierii contractului”, a acestora.
Cronologia prezentată de recurent este următoarea: întocmirea raportului de specialitate nr. 336/10.12.2010 prin care se solicită participarea la „Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă” pentru valoarea proiectului de 150.000 lei, din care valoarea studiului de fezabilitate de 4.000 lei; la data de 17.12.2010 se comunică Hotărârea nr. 176/16.12.2010 privind aprobarea participării recurentului la programul arătat; înregistrarea ofertelor de preţ la data de 18.12.2010; încheierea contractului de proiectare nr. 76/28.12.2010 pentru întocmirea variantei simple, faţă de termenul scurt de elaborare studiu fezabilitate, pentru suma de 4.000 lei; prelungire termen depunere dosare finanţare de către A.F.M., asigurându-se timpul necesar pentru elaborarea studiului de fezabilitate în varianta II; întocmire referat specialitate nr. 1043/18.01.20111 pentru modificarea Hotărârii nr. 176/16.12.2010 cu scenariul II prezentat de proiectant, cu valoarea proiectului de 1.100.000 lei şi valoarea studiului de fezabilitate de 35.960 lei.
Recurentul a mai invocat faptul că nu există nici un prejudiciu, în condiţiile în care proiectul nu a fost considerat nefolositor şi ineficient.
În plus, a arătat că, în mod greşit s-a reţinut că a fost vorba de o ajustare a preţului din contractul iniţial, în condiţiile în care a avut loc o modificare a obiectului contractului, ca urmare a aprobării proiectului de către Consiliul Judeţean, respectiv a unor servicii de proiectare diferite.
Recurentul a mai arătat că procesul verbal de predare primire nr. 25/25.01.2011 a avut ca obiect studiul de fezabilitate pentru scenariul II, care nu era obiectul contractului de proiectare nr. 76/28.12.2010, ci al actului adiţional nr. 38/28.01.2011, aşa cum rezultă din Hotărârea nr. 10/27.01.2011 a Consiliului Judeţean C., prin care au fost aprobaţi parametrii financiari ai devizului general din acest scenariu.
Recurentul a arătat că actul adiţional a fost încheiat în condiţiile art. 17.2 şi 17.3 din contractul de proiectare nr. 76/28.12.2010, clauze care permiteau modificarea obiectului contractului şi a plăţii serviciilor suplimentare.
Recurentul a mai arătat că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut că întreaga procedură a fost viciată, nefiind publicat un anunţ de participare şi nefiind incidente dispoziţiile art. 97 din HG nr. 925/2006, dar aceste aspecte nu au fost invocate în mod expres de către intimatele pârâte.
Sub acest aspect, recurentul a arătat că procedura aleasă a fost cea a cererii de oferte reglementată de art. 124 şi următoarele din O.U.G. nr. 34/2006, valoarea contractului situându-se în limita prevăzută de art. 19 din acest act normativ – 15.000 euro.
Recurentul a criticat şi faptul că prima instanţă a reţinut, în mod greşit, în opinia sa, că actul adiţional a modificat numai preţul contractului, nu şi obiectul acestuia, în condiţiile în care, în cuprinsul său, se reţine expres faptul că încheierea actului adiţional are la bază Hotărârea nr. 10/27.01.2011 a Consiliului Judeţean C., adoptată pe baza devizului general şi a raportului de specialitate în care au fost prezentaţi parametrii tehnici noi, astfel cum a reţinut expertul ing. P.G. şi în raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea instalaţii pentru construcţii. În plus, recurentul a mai arătat că, în mod greşit, s-a reţinut că modificarea contractului prin act adiţional a avut loc după ce contractul fusese deja executat, contractul fiind considerat încheiat odată cu predarea documentaţiei şi a proiectului la A.F.M., în condiţiile 7.11 din contract.
Recurentul a arătat, în concluzie, că modificarea preţului contractului s-a realizat legal şi a fost determinată de schimbarea scenariului şi de faptul că s-au impus servicii de proiectare suplimentare.
În drept a fost invocată aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, aplicabil în condiţiile art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimatele – pârâte Curtea de Conturi şi Camera de Conturi a Judeţului C., prin întâmpinare formulată conform art. XVII alin. 3 coroborat cu art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (filele 26-28), au solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor aduse în motivele de casare prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă, iar, în subsidiar, respingerea acestuia şi menţinerea sentinţei primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.
În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimatele au arătat că, în speţă, părţile au încheiat un contract de prestări servicii, în care au stabilit valoarea estimată a investiţiei la 150.000 lei, iar a studiului de fezabilitate la 4.000 lei, considerată a fi cheltuială eligibilă, iar, conform art. 4 din contract, modificarea obiectului şi preţului contractului era posibilă prin act adiţional, art. 16.2 interzicând expres ajustarea preţului contractului. Or, în cauză, intimatele au arătat că recurentul a încheiat un act adiţional prin care s-a modificat numai preţul contractului, fără o modificare a obiectului acestuia, aspect reţinut corect de către prima instanţă.
Intimatele au mai arătat că modificările realizate prin actul adiţional nr. 38/28.01.2011 la contractul nr. 76/2010 sunt nejustificate, în condiţiile în care termenul limită pentru depunerea dosarelor de finanţare la A.F.M. era 31.01.2011, iar proiectul de investiţie aprobat de Consiliul Judeţean C., pentru care s-a plătit studiul de fezabilitate de 35.960 lei, nu a fost realizat până la data acţiunii de audit.
Referitor la durata de valabilitate a contractului nr. 76/2010, intimatele au arătat că aceasta este determinată de art. 6.2 din contract, respectiv data recepţiei la terminarea lucrărilor de proiectare, respectiv data de 25.01.2011, data procesului verbal de predare primire nr. 25 încheiat între S.C. T.P. S.R.L. şi recurent, contractul nemaifiind în vigoare la data încheierii actului adiţional arătat anterior.
Intimatele au mai arătat că, în mod legal, prima instanţă a înlăturat concluziile eronate ale expertului desemnat în cauză, cu privire la aceste aspecte.
Părţile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.
Analizând recursul declarat de reclamantul C.P.V. H., prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:
Recurentul reclamant C.P.V. H. invocă drept motiv principal de reformare a sentinţei primei instanţe greşita aplicare a legii, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, dar care nu este fondat.
Un prim argument a fost acela că prima instanţă a reţinut că întreaga procedură a fost viciată, nefiind publicat un anunţ de participare şi nefiind incidente dispoziţiile art. 97 din H.G. nr. 925/2006, dar aceste aspecte nu au fost invocate în mod expres de către intimatele pârâte.
Curtea constată că intimatele pârâte nu au invocat aceste aspecte în actele de control sau în actele procesuale efectuate în faţa primei instanţe, însă, aceste argumente reţinute de către prima instanţă în considerente nu au fost hotărâtoare în pronunţarea sentinţei recurate, ci aspectele respective au avut doar rolul de a circumstanţia conduita recurentului reclamant, în ansamblu.
Motivele principale pentru care prima instanţă a menţinut actele de control întocmite de intimatele pârâte au fost acelea că, în mod legal, intimatele pârâte au reţinut în actele administrative contestate că ajustarea preţului nu se putea dispune, fiind interzisă în mod expres de contractul încheiat de părţi, iar modificarea obiectului/preţului contractului nu mai era posibilă după data la care acesta a fost deja executat, în forma iniţial agreată de părţi.
Cu privire la aceste aspecte, Curtea constată că prima instanţă, în mod legal, a analizat condiţiile de ajustare a preţului în contractele de achiziţie publică şi a stabilit că aceasta putea avea loc numai potrivit prevederilor imperative ale legislaţiei achiziţiilor publice, respectiv ale H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006. În mod corect a reţinut prima instanţă că pentru a putea opera ajustarea preţului contractului de achiziţii publice, este necesar ca în contract să fie inserată o clauză în acest sens, or, în cauză, această condiţie nu era îndeplinită, deoarece art. 16.2 din contractul de proiectare nr. 76/28.12.2010 (fila 13 vol.4) stipula expres că „Preţul contractului nu se ajustează”.
Recurentul a mai criticat şi faptul că prima instanţă a reţinut, în mod greşit, în opinia sa, că actul adiţional a modificat numai preţul contractului, nu şi obiectul acestuia, dar acest argument nu este corect faţă de cuprinsul actului adiţional care stipulează expres că se modifică numai „preţul de executare a studiului de fezabilitate de la 4.000 lei +TVA la 35.960 lei fără TVA”.
În plus, în mod corect a reţinut prima instanţă că obiectul iniţial al contractului a fost determinat de prevederile art. 4 din contractul de proiectare nr. 76/28.12.2010 (fila 29 vol. I dosar tribunal), respectiv obligaţia prestatorului să elaboreze „studiul de fezabilitate pentru Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire”.
Prima instanţă a reţinut, în mod corect faptul că acest contract a fost executat la data de 25.01.2011, prin încheierea procesului verbal de predare primire nr. 25/25.01.2011 (fila 45 vol. IV dosar tribunal), predarea vizând studiul elaborat în baza contractului de proiectare nr. 76/29.12.2010. În cuprinsul aceluiaşi act, părţile au menţionat expres că studiul a fost întocmit conform H.G. nr. 28/2008, respectând prevederile contractului de proiectare încheiat între părţi precum şi că au fost predate achizitorului 3 exemplare originale şi unul pe suport electronic, arătându-se de asemenea că procesul verbal constituire recepţia lucrărilor de proiectare.
În aceste condiţii, încheierea actului adiţional, la data de 28.01.2011, a avut loc după ce contractul respectiv încetase, în condiţiile art. 6.1.
Nu se poate reţine ca justificare a încheierii actului adiţional adoptarea H.C.J. nr. 10/27.01.2011, deoarece acest act administrativ a fost adoptat după momentul la care contractul iniţial încetase ca urmare a predării studiului de fezabilitate întocmit potrivit clauzelor contractuale.
Curtea nu poate reţine susţinerea recurentului că actul adiţional a fost încheiat ca urmare a necesităţii contractării unor servicii de proiectare neprevăzute, în condiţiile art. 17.2 şi 17.3 din contract.
Nu există nici o justificare referitoare la necesitatea prestării unui serviciu de proiectare suplimentar, în condiţiile în care, singurul aspect care s-a invocat pentru schimbarea „scenariului” de proiectare a fost faptul că A.F.M., autoritate publică centrală cu atribuţii de aprobare a cererilor de finanţare, a prelungit numai durata de depunere a acestora la 31.01.2011.
Un alt argument invocat de către recurent a fost acela că nu există nici un prejudiciu, în condiţiile în care proiectul nu a fost considerat nefolositor şi ineficient, dar această susţinere nu poate fi reţinută. Este evident că efectuarea plăţilor cu încălcarea clauzelor contractuale, creează un prejudiciu cert şi determinabil în bugetul instituţiei auditate, aspect distinct, independent de caracterul util al proiectului astfel întocmit.
Un alt motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 pct. 6, motiv care nu a fost însă dezvoltat în cererea de recurs în nici un mod.
Cu toate acestea, verificând acest motiv, Curtea constată că este vădit nefondat. Sentinţa pronunţată de prima instanţă este motivată amplu, atât în fapt, cât şi în drept, raţionamentul juridic fiind unul coerent şi extrem de elaborat, judecătorul fondului procedând la o analiză detaliată a tuturor argumentelor invocate de către reclamant în susţinerea cererii de chemare în judecată.
Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul reclamant C.P.V. H. ¬¬împotriva sentinţei civile nr. 1116/29.12.2014 pronunţată de Tribunalul Covasna – Secţia civilă, pe care o va menţine.
Prin sentinţa civilă nr. 1116/29.12.2014 pronunţată de Tribunalul Covasna – Secţia civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată şi precizată de reclamantul C.P.V. H. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi – Camera de Conturi C. şi Curtea de Conturi a României având ca obiect anularea parţială a deciziei nr. 44/11.12.2013 emisă de pârâta Curtea de Conturi – Camera de Conturi a Judeţului C. şi a Încheierii nr. 34/2.04.2013 emisă de pârâta Curtea de Conturi, cât priveşte măsura de la punctul II. 6 stabilită prin dispozitivul deciziei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul C.P.V.H. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
În motivare, a arătat că soluţionarea cauzei în faţa instanţei de fond a fost rezultatul aplicării greşite a dreptului material la cauza dedusă judecăţii.
Recurentul a arătat că nerealizarea investiţiei până la acest moment nu îi este imputabilă şi că procedura urmată a fost legală. Astfel, recurentul a arătat că, în baza cererii de oferte din data de 26.11.2010, au fost depuse trei oferte de preţ, acestea fiind depuse şi înregistrate până la data de 18.12.2010, iar prin procesul verbal nr. 341/21.12.2010 a fost declarată cea mai avantajoasă oferta S.C. T.P. S.R.L., ulterior fiind semnat şi contractul de proiectare şi prezentate executantului dosarul achiziţiei, pentru documentare, în special cu privire la rapoartele comisiilor de specialitate şi hotărârile Consiliului Judeţean.
Recurentul a mai susţinut că termenul de depunere a documentelor pentru finanţare a fost prelungit până la data de 31.01.2011, astfel că s-a creat posibilitatea încadrării în timp a elaborării studiului de fezabilitate conform scenariului II propus de proiectant şi, la solicitarea sa, proiectantul a restituit documentele predate pentru studiu, inclusiv ofertele celorlalţi participanţi la procedura cererii de oferte, aceasta fiind justificarea pentru transmiterea prin fax „ulterior încheierii contractului”, a acestora.
Cronologia prezentată de recurent este următoarea: întocmirea raportului de specialitate nr. 336/10.12.2010 prin care se solicită participarea la „Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă” pentru valoarea proiectului de 150.000 lei, din care valoarea studiului de fezabilitate de 4.000 lei; la data de 17.12.2010 se comunică Hotărârea nr. 176/16.12.2010 privind aprobarea participării recurentului la programul arătat; înregistrarea ofertelor de preţ la data de 18.12.2010; încheierea contractului de proiectare nr. 76/28.12.2010 pentru întocmirea variantei simple, faţă de termenul scurt de elaborare studiu fezabilitate, pentru suma de 4.000 lei; prelungire termen depunere dosare finanţare de către A.F.M., asigurându-se timpul necesar pentru elaborarea studiului de fezabilitate în varianta II; întocmire referat specialitate nr. 1043/18.01.20111 pentru modificarea Hotărârii nr. 176/16.12.2010 cu scenariul II prezentat de proiectant, cu valoarea proiectului de 1.100.000 lei şi valoarea studiului de fezabilitate de 35.960 lei.
Recurentul a mai invocat faptul că nu există nici un prejudiciu, în condiţiile în care proiectul nu a fost considerat nefolositor şi ineficient.
În plus, a arătat că, în mod greşit s-a reţinut că a fost vorba de o ajustare a preţului din contractul iniţial, în condiţiile în care a avut loc o modificare a obiectului contractului, ca urmare a aprobării proiectului de către Consiliul Judeţean, respectiv a unor servicii de proiectare diferite.
Recurentul a mai arătat că procesul verbal de predare primire nr. 25/25.01.2011 a avut ca obiect studiul de fezabilitate pentru scenariul II, care nu era obiectul contractului de proiectare nr. 76/28.12.2010, ci al actului adiţional nr. 38/28.01.2011, aşa cum rezultă din Hotărârea nr. 10/27.01.2011 a Consiliului Judeţean C., prin care au fost aprobaţi parametrii financiari ai devizului general din acest scenariu.
Recurentul a arătat că actul adiţional a fost încheiat în condiţiile art. 17.2 şi 17.3 din contractul de proiectare nr. 76/28.12.2010, clauze care permiteau modificarea obiectului contractului şi a plăţii serviciilor suplimentare.
Recurentul a mai arătat că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut că întreaga procedură a fost viciată, nefiind publicat un anunţ de participare şi nefiind incidente dispoziţiile art. 97 din HG nr. 925/2006, dar aceste aspecte nu au fost invocate în mod expres de către intimatele pârâte.
Sub acest aspect, recurentul a arătat că procedura aleasă a fost cea a cererii de oferte reglementată de art. 124 şi următoarele din O.U.G. nr. 34/2006, valoarea contractului situându-se în limita prevăzută de art. 19 din acest act normativ – 15.000 euro.
Recurentul a criticat şi faptul că prima instanţă a reţinut, în mod greşit, în opinia sa, că actul adiţional a modificat numai preţul contractului, nu şi obiectul acestuia, în condiţiile în care, în cuprinsul său, se reţine expres faptul că încheierea actului adiţional are la bază Hotărârea nr. 10/27.01.2011 a Consiliului Judeţean C., adoptată pe baza devizului general şi a raportului de specialitate în care au fost prezentaţi parametrii tehnici noi, astfel cum a reţinut expertul ing. P.G. şi în raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea instalaţii pentru construcţii. În plus, recurentul a mai arătat că, în mod greşit, s-a reţinut că modificarea contractului prin act adiţional a avut loc după ce contractul fusese deja executat, contractul fiind considerat încheiat odată cu predarea documentaţiei şi a proiectului la A.F.M., în condiţiile 7.11 din contract.
Recurentul a arătat, în concluzie, că modificarea preţului contractului s-a realizat legal şi a fost determinată de schimbarea scenariului şi de faptul că s-au impus servicii de proiectare suplimentare.
În drept a fost invocată aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, aplicabil în condiţiile art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimatele – pârâte Curtea de Conturi şi Camera de Conturi a Judeţului C., prin întâmpinare formulată conform art. XVII alin. 3 coroborat cu art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (filele 26-28), au solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor aduse în motivele de casare prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă, iar, în subsidiar, respingerea acestuia şi menţinerea sentinţei primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.
În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimatele au arătat că, în speţă, părţile au încheiat un contract de prestări servicii, în care au stabilit valoarea estimată a investiţiei la 150.000 lei, iar a studiului de fezabilitate la 4.000 lei, considerată a fi cheltuială eligibilă, iar, conform art. 4 din contract, modificarea obiectului şi preţului contractului era posibilă prin act adiţional, art. 16.2 interzicând expres ajustarea preţului contractului. Or, în cauză, intimatele au arătat că recurentul a încheiat un act adiţional prin care s-a modificat numai preţul contractului, fără o modificare a obiectului acestuia, aspect reţinut corect de către prima instanţă.
Intimatele au mai arătat că modificările realizate prin actul adiţional nr. 38/28.01.2011 la contractul nr. 76/2010 sunt nejustificate, în condiţiile în care termenul limită pentru depunerea dosarelor de finanţare la A.F.M. era 31.01.2011, iar proiectul de investiţie aprobat de Consiliul Judeţean C., pentru care s-a plătit studiul de fezabilitate de 35.960 lei, nu a fost realizat până la data acţiunii de audit.
Referitor la durata de valabilitate a contractului nr. 76/2010, intimatele au arătat că aceasta este determinată de art. 6.2 din contract, respectiv data recepţiei la terminarea lucrărilor de proiectare, respectiv data de 25.01.2011, data procesului verbal de predare primire nr. 25 încheiat între S.C. T.P. S.R.L. şi recurent, contractul nemaifiind în vigoare la data încheierii actului adiţional arătat anterior.
Intimatele au mai arătat că, în mod legal, prima instanţă a înlăturat concluziile eronate ale expertului desemnat în cauză, cu privire la aceste aspecte.
Părţile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.
Analizând recursul declarat de reclamantul C.P.V. H., prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:
Recurentul reclamant C.P.V. H. invocă drept motiv principal de reformare a sentinţei primei instanţe greşita aplicare a legii, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, dar care nu este fondat.
Un prim argument a fost acela că prima instanţă a reţinut că întreaga procedură a fost viciată, nefiind publicat un anunţ de participare şi nefiind incidente dispoziţiile art. 97 din H.G. nr. 925/2006, dar aceste aspecte nu au fost invocate în mod expres de către intimatele pârâte.
Curtea constată că intimatele pârâte nu au invocat aceste aspecte în actele de control sau în actele procesuale efectuate în faţa primei instanţe, însă, aceste argumente reţinute de către prima instanţă în considerente nu au fost hotărâtoare în pronunţarea sentinţei recurate, ci aspectele respective au avut doar rolul de a circumstanţia conduita recurentului reclamant, în ansamblu.
Motivele principale pentru care prima instanţă a menţinut actele de control întocmite de intimatele pârâte au fost acelea că, în mod legal, intimatele pârâte au reţinut în actele administrative contestate că ajustarea preţului nu se putea dispune, fiind interzisă în mod expres de contractul încheiat de părţi, iar modificarea obiectului/preţului contractului nu mai era posibilă după data la care acesta a fost deja executat, în forma iniţial agreată de părţi.
Cu privire la aceste aspecte, Curtea constată că prima instanţă, în mod legal, a analizat condiţiile de ajustare a preţului în contractele de achiziţie publică şi a stabilit că aceasta putea avea loc numai potrivit prevederilor imperative ale legislaţiei achiziţiilor publice, respectiv ale H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006. În mod corect a reţinut prima instanţă că pentru a putea opera ajustarea preţului contractului de achiziţii publice, este necesar ca în contract să fie inserată o clauză în acest sens, or, în cauză, această condiţie nu era îndeplinită, deoarece art. 16.2 din contractul de proiectare nr. 76/28.12.2010 (fila 13 vol.4) stipula expres că „Preţul contractului nu se ajustează”.
Recurentul a mai criticat şi faptul că prima instanţă a reţinut, în mod greşit, în opinia sa, că actul adiţional a modificat numai preţul contractului, nu şi obiectul acestuia, dar acest argument nu este corect faţă de cuprinsul actului adiţional care stipulează expres că se modifică numai „preţul de executare a studiului de fezabilitate de la 4.000 lei +TVA la 35.960 lei fără TVA”.
În plus, în mod corect a reţinut prima instanţă că obiectul iniţial al contractului a fost determinat de prevederile art. 4 din contractul de proiectare nr. 76/28.12.2010 (fila 29 vol. I dosar tribunal), respectiv obligaţia prestatorului să elaboreze „studiul de fezabilitate pentru Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire”.
Prima instanţă a reţinut, în mod corect faptul că acest contract a fost executat la data de 25.01.2011, prin încheierea procesului verbal de predare primire nr. 25/25.01.2011 (fila 45 vol. IV dosar tribunal), predarea vizând studiul elaborat în baza contractului de proiectare nr. 76/29.12.2010. În cuprinsul aceluiaşi act, părţile au menţionat expres că studiul a fost întocmit conform H.G. nr. 28/2008, respectând prevederile contractului de proiectare încheiat între părţi precum şi că au fost predate achizitorului 3 exemplare originale şi unul pe suport electronic, arătându-se de asemenea că procesul verbal constituire recepţia lucrărilor de proiectare.
În aceste condiţii, încheierea actului adiţional, la data de 28.01.2011, a avut loc după ce contractul respectiv încetase, în condiţiile art. 6.1.
Nu se poate reţine ca justificare a încheierii actului adiţional adoptarea H.C.J. nr. 10/27.01.2011, deoarece acest act administrativ a fost adoptat după momentul la care contractul iniţial încetase ca urmare a predării studiului de fezabilitate întocmit potrivit clauzelor contractuale.
Curtea nu poate reţine susţinerea recurentului că actul adiţional a fost încheiat ca urmare a necesităţii contractării unor servicii de proiectare neprevăzute, în condiţiile art. 17.2 şi 17.3 din contract.
Nu există nici o justificare referitoare la necesitatea prestării unui serviciu de proiectare suplimentar, în condiţiile în care, singurul aspect care s-a invocat pentru schimbarea „scenariului” de proiectare a fost faptul că A.F.M., autoritate publică centrală cu atribuţii de aprobare a cererilor de finanţare, a prelungit numai durata de depunere a acestora la 31.01.2011.
Un alt argument invocat de către recurent a fost acela că nu există nici un prejudiciu, în condiţiile în care proiectul nu a fost considerat nefolositor şi ineficient, dar această susţinere nu poate fi reţinută. Este evident că efectuarea plăţilor cu încălcarea clauzelor contractuale, creează un prejudiciu cert şi determinabil în bugetul instituţiei auditate, aspect distinct, independent de caracterul util al proiectului astfel întocmit.
Un alt motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 pct. 6, motiv care nu a fost însă dezvoltat în cererea de recurs în nici un mod.
Cu toate acestea, verificând acest motiv, Curtea constată că este vădit nefondat. Sentinţa pronunţată de prima instanţă este motivată amplu, atât în fapt, cât şi în drept, raţionamentul juridic fiind unul coerent şi extrem de elaborat, judecătorul fondului procedând la o analiză detaliată a tuturor argumentelor invocate de către reclamant în susţinerea cererii de chemare în judecată.
Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul reclamant C.P.V. H. ¬¬împotriva sentinţei civile nr. 1116/29.12.2014 pronunţată de Tribunalul Covasna – Secţia civilă, pe care o va menţine.
