Sentința civilă nr. 13700/2014 din data de 19.12.2014 a Judecătoriei Galați
Prin sentința civilă nr. 13700 din data de 19.12.201, Judecătoria Galați a respins cererea de revocare a Contractului de vânzare-cumpărare nr. autentificat sub nr. 2437/20.11.2009 la Biroul Notarului Public Constantinescu Maricica ca neîntemeiată.În temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat reclamantul la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța acestă soluție instanța a avut în vedere următoarele:
În fapt, din înscrisurile administrate în cauză instanța a reținut că între reclamantul M.G. și pârâta F.P.L. a intervenit un contract de împrumut în temeiul căruia reclamantul a împrumut pârâta cu suma de 45.000 de euro.
Întrucât pârâta nu și-a executat obligația de a restitui suma, reclamantul a formulat o cerere în pretenții prin care solicita obligarea pârâtei la restituirea împrumutului, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. 21830/233/2009 soluționat definitiv și irevocabil prin Decizia 594/R/20.11.2013, cu privire la care instanța a admis acțiunea în pretenții formulată de reclamantul din prezenta cauză în contradictoriu cu pârâta F.P.L. și a stabilit că reclamantul a împrumutat pârâtei din prezenta cauză suma de 45.000 euro și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 193.500 lei reprezentând echivalentul sumei de 45.000 euro cu titlu de împrumut precum și la plata dobânzii legale de la data acordării împrumutului și până la plata efectivă a acestuia.
La data de 20.11.2009 pârâta F.P.L. a încheiat cu pârâtul T.J.D. contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2437/20.11.2009 la Biroul Notarului Public Constantinescu Maricica prin care pârâtul T.J.D. a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. X situat în Galați, în schimbul sumei de 115.000 lei.
Conform mențiunilor din contract, prețul a fost achitat integral vânzătoarei F.P.L. la autentificarea contractului moment în care și cumpărătorul intră în stăpânirea de drept și de fapt asupra apartamentului vândut.
În drept, conform art. 975 din vechiul Codul civil, text de lege ce reglementează acţiunea pauliană, creditorii pot să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Din interpretarea acestui articol rezultă că pentru promovarea unei acțiuni pauliene trebuie îndeplinite mai multe condiţii.
Prima condiție este ca actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, constând în aceea că debitorul și-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate.
În cauză, această condiție este îndeplinită întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare din litigiu a fost înstrăinat singurul imobil pe care debitoarea F.P.L. o avea în proprietate. Astfel, câtă vreme debitoarea s-a lipsit cu bună-știință de unica valoare certă și serioasă din patrimoniul său, despre care era convinsa că va putea face obiect al executării silite, intenţia de a crea o stare de insolvabilitate nu poate fi negată.
A doua condiție pentru promovarea acțiunii revocatorii este frauda debitorului. În această materie, ea constă în aceea că debitorul a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor, adică și-a dat seama că prin încheierea acelui act și-a creat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate, nefiind necesar ca frauda să îmbrace forma intenției sau a dolului.
În cauză, instanța a apreciat că această condiție a fost dovedită. Astfel, procedând la înstrăinarea apartamentului, în lipsa unor bunuri urmăribile de o valoare rezonabilă (cel puţin până la concurenţa dreptului de creanţă), pârâta F.P.L. şi-a creat o stare evidentă de insolvabilitate de natură a-l prejudicia pe reclamant. Frauda debitorului rezultă și din modalitatea de înstrăinare a bunului, acesta întocmind formalitățile de vânzare a apartamentului deși avea cunoștință că pe rolul Judecătoriei Galați se formulase cerere de instituire a sechestrului asigurator asupra imobilului în discuție.
A treia condiție prevăzută de lege constă în existența unei creanțe certe, lichide și exigibile pe care creditorul o are împotriva debitorului.
În speță, reclamantul a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, constată prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 610/25.01.2013 a Judecătoriei Galați, irevocabilă la data de 20.11.2013, prin Decizia nr. 594/R/20.11.2013.
În ceea ce priveşte respectarea principiului anteriorităţii creanţei reclamate de creditor, principiu invocat de pârâta F.P.L. în apărare, instanța a reţinut că această condiţie este cerută doar în principiu, de unde rezultă că se admite şi excepţia de la regulă. Astfel, se poate introduce acțiune pauliană și atunci când creanța există în principiu la data încheierii actului fraudulos.
Cea de-a patra condiție privește complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat. Ea constă în faptul că terțul cunoaște că prin încheierea actului atacat debitorul a devenit insolvabil.
Instanta a retinut ca reclamantul nu a probat complicitatea la fraudă a terțului dobânditor la momentul încheierii actului de vânzare cumpărare a cărei revocare se solicită. Astfel, a reținut că prețul vânzării a fost unul serios respectiv 115.000 lei în condițiile în care pârâta F.P.L. achiziționase imobilul în data de 26.06.2009 la prețul de 112.000 lei astfel cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1198/26.06.2009 la BNP Cristian Radu Crăciun. De altfel la scurt timp de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu pârâta F.P.L., pârâtul s-a căsătorit astfel că apare ca neîntemeiată susținerea reclamantului că pârâtul ar fi avut o relație intimă cu pârâta F.P.L.
Instanța a mai reținut că pârâtul nu avea cunoștință de existența vreunui litigiu referitor la imobil mai ales că la momentul semnării contractului de vânzare cumpărare a imobilului, în extrasul de carte funciară nu era notat sechestrul asigurator solicitat de reclamant.
În consecință, având în vedere că în cauză nu este îndeplinită condiția privind complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat, instanța a respins cererea de revocare a Contractului de vânzare-cumpărare nr. autentificat sub nr. 2437/20.11.2009 la Biroul Notarului Public Constantinescu Maricica ca neîntemeiată.
Impotriva acestei hotărâri a formulat apel, reclamantul M.G. arătând că instanța de fond, în mod greșit a reținut că nu a fost dovedita complicitatea la frauda a paratului T.J.D.
Instanța de control judiciar a reținut că instanta de fond a înlăturat în totalitate declarațiile martorilor G.M. ȘI B.I.C. motivat de faptul că nu ar fi adus elemente relevante si că aceștia au relatat aspecte ce le fuseseră aduse la cunoștință de către reclamant cu ocazia cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. 7193/P/2009.
Însă ambii martori au arătat ca o cunosc pe parata F.P.L., cel putin din anul 2007 si că aceasta era şi este prietenă cu paratul T.J.D. si că acesta o ajuta mereu, inclusiv financiar. Or, aceste aspecte nu sunt cunoscute de la reclamant, ci percepute în mod direct de cei doi martori si pe cale de consecința nu exista nici un motiv pentru înlăturarea acestor parti din declarațiile celor doi martori.
Tribunalul constată că paratul T.J.D., în interogatoriu, a aratat o data că a cumpărat imobilul pentru a face o investiție iar la o alta întrebare, pentru că urma să se căsătoreasca.
Or, în situatia în care cumpararea imobilului reprezenta o investitie, este de neînțeles cum a lasat timp de peste 5 ani, pe parata F.P.L. să locuiască în imobil fără a plati nicio chirie. Dacă cea de a doua afirmație este adevarata, că a cumparat apartamentul pentru ca urma să se căsătoreasca, este la fel de neînțeles de ce a lasat ca parata să locuiasca în imobil si nu s-a mutat în acest apartament împreuna cu soția.
În plus, a reținut Tribunalul Galați că In declarația sa data în dosarul penal nr. 7193/P/2009, paratul T.J..D. a aratat, in cursul anului 2010, că a lasat-o pe parata să locuiască în imobil doar pana îşi găsește să cumpere un alt apartament. Or, acest lucru nu s-a întâmplat nici pana în prezent, cu toate ca se presupune ca parata dispunea de suma de bani încasata cu titlu de preț pentru apartamentul in cauza.
Tribunalul a apreciat că nu are nici un fel de relevanţă daca relația dintre cei doi parati era una intima, în înțelesul lor, sau în înțelesul arătat de reclamant, atat timp cât din probele dosarului reiese foarte clar ca aceștia se cunoșteau cel puţin din anul 2007, iar relația era de ajutor, inclusiv de natura financiara, din partea paratului T.J.D..
Or, toate aceste probe şi situații din care rezulta fara putința de tăgada că parații aveau o relație de prietenie cel puțin din anul 2007, coroborate cu faptul că parata înca locuiește în imobil la aproape 6 ani de la vânzarea acestuia fară să plătească chirie, conduc indubitabil la concluzia ca între cei doi parati a existat o conivenţa de a scoate din patrimoniul paratei imobilul în cauza, singurul motiv fiind fraudarea creditorului, adică a reclamantului din prezenta cauza.
Faţă de aceste considerente, tribunalul a apreciat că reclamantul a dovedit si complicitatea la fraudă a paratului, a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată și în rejudecare a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.G. în contradictoriu cu pârâții F.D.L. și T.J.D.
