Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de (…), sub nr. (…), petentul (…) a solicitat, în contradictoriu cu intimatul (…), anularea procesului verbal contravenţional nr. (…)
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de (…), în timp ce se conducea auto (..) cu nr. (…) pe DN (…) a fost oprit in trafic de un agent constatator pe motiv ca ar fi depasit intr-o zona in care depasirea era interzisa. A aratat ca nu sunt reale sustinerile agentului intrucat marcajul era discontinu. A mai precizat ca agentul putea opri unul dintre autovehiculele pe care se presupune ca le-ar fi sepasit, mai ales ca nu a existat niciun martor.
În drept, petentul nu a motivat plangerea.
În susţinerea plângerii, petentul a depus copie CI, permis, procesul verbal contravenţional.
La termenul de judecată din data de astazi, instanţa a administrat pentru parti proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că, la data de (…), petentul a fost sancţionat contravenţional pentru faptul că, la data aratata a condus autoturismul marca (…) cu nr. de înmatriculare (…) pe DN (…), în direcţia (…) iar la km. 108+100 m, a efectuat manevra de depăşire a doua autoturisme in zona de actiune a indicatorului Depasire interzisa. De asemenea, nu a avut actul de identitate, permisul de conducere si actele auto.
A mai precizat intimatul că abaterile contravenţionale au fost constatate în mod direct de către agentul de poliţie, conform art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În drept, intimatul a invocat dispoziţiile art. 205 si urm C.proc.civ.
În susţinerea întâmpinării, intimatul a depus următoarele înscrisuri: raport agent constatator; proces verbal contravenţional , cazier contraventional.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin procesul verbal contravenţional seria (…) nr (…), încheiat la data de (…), petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de (…) lei si avertisment, întrucât în ziua arătata, orele (…), acesta, în timp ce conducea autovehiculul marca (…) cu nr. de înmatriculare (…) pe DN (…), în direcţia (…) iar la km. 108+100 m, a efectuat manevra de depăşire a doua autoturisme in zona de actiune a indicatorului Depasire interzisa. De asemenea, nu a avut actul de identitate, permisul de conducere si actele auto.
Astfel, s-a reţinut în sarcina petentului comiterea contravenţiei prevăzute şi pedepsite de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 şi art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
În acest sens, potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, nerespectarea regulilor privind depăşirea constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni (4 sau 5 puncte amendă, conform art. 98 alin. 4 lit. b din OUG nr. 195/2002) şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
De asemenea, conform art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 nerespectarea obligaţiei conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2 (participanţii la trafic sunt obligaţi ca, la cererea poliţistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum şi alte documente prevăzute de lege) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni (de la 6 la 8 puncte amendă, conform art. 98 alin. 4 lit. c din OUG nr. 195/2002).
Conform dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenţie este supus controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei.
Cu privire la controlul de legalitate, instanţa constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor conţinând menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.
Pe cale de consecinţă, instanţa constată că procesul verbal în discuţie a fost întocmit în mod legal.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanţa, luând în considerare probatoriul administrat, constată că procesul verbal în discuţie a fost întocmit în mod temeinic.
Astfel, instanţa reţine mai întâi că procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simţuri”- de către un agent din cadrul intimatului, motiv pentru care actul administrativ în discuţie se bucură de prezumţia de legalitate, însemnând că actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumţia de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană, precum şi cu prezumţia de veridicitate, adică actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de tripla prezumţie de legalitate, autenticitate şi veridicitate este încrederea că autoritatea statală, recte agentul constatator, consemnează cu exactitate şi în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea, prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
În cazul de faţă, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simţuri săvârşirea faptelor, văzând şi natura sancţiunii aplicată petentului, instanţa apreciază că prezumţia de veridicitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumţia de nevinovăţie a contestatorului. Instanţa apreciază că sarcina probei revine intimatului exclusiv în ipoteza în care fapta reţinută în sarcina contravenientului nu a fost percepută prin propriile simţuri de către agentul constatator, ci pe baza altor elemente, cum ar fi de exemplu declaraţiile unor martori, de altfel aceasta fiind interpretarea ce rezultă din cauza Anghel împotriva României.
Recunoscând prezumţia de veridicitate de care se bucură prezentul proces verbal, instanţa apreciază că sarcina probei, prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumţii, incumbă petentului.
Or, petentul nu a fost în măsură să răstoarne prezumţia de veridicitate, prin dovedirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în procesul verbal contravenţional.
Astfel, petentul a solicitat administrarea probei cu inscrisurile depuse la dosar (duplicat proces-verbal, copie CI si permis de conducere), probe care nu au facut dovada unei alte situatii de fapt. De asemenea, petentul nu s-a prezentat in sedinta publica pentru a invedera o alta situatie de fapt. Faptul ca agentul constatator nu a oprit conducatorii autovehiculelor depasite nu are nicio relevanta, nefiind obligatorie oprirea acelor persoane.
Pe cale de consecinta, instanta va constata ca petentul nu a rasturnat prezumţia de veridicitate de care se bucură prezentul proces verbal, prin dovedirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în procesul verbal contravenţional.
Sub aspectul sancţiunilor aplicate petentului, instanţa, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. 1, în referire la art. 5 alin. 5, coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciază că sancţiunea avertismentului ce i-a fost aplicata petentului pentru contravenţia prevăzuta şi pedepsita de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 este proporţionala cu gradul de pericol social al faptei, agentul constatator dand dovada de indulgenta in aplicarea sanctiunii.
In ceea ce priveste sancţiunea amenzii în cuantum de (…) lei pentru comiterea contravenţiei prevăzute şi pedepsite de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, instanta considera ca aceasta este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta – contravenţie la regim rutier de o însemnătate ridicată; modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia – nerespectarea unei reguli esenţiale pentru circulaţia pe drumurile publice, cum este cea care priveşte depăşirea; scopul urmărit; urmarea produsă – crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, precum şi circumstanţele personale ale contravenientului. Instanta constata din cazierul contraventional al petentului faptul ca la data de (…) (cu o zi inainte de data savarsirii prezentelor contraventii) a fost inserata mentiunea ˝infractiune vatamare corporala din culpa- art. 196 C.pen. atentie la suspendare˝ si cu toate acestea petentul a doua zi s-a urcat la volan savarsind contraventiile ce fac obiectul cauzei.
Mai mult, in mod legal si temeinic, agentul constatator a dispus si pedeapsa complementara a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile fata de împrejurările în care a fost săvârşită fapta – contravenţie la regim rutier de o însemnătate ridicată; modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia; scopul urmărit; urmarea produsă – crearea unei stări de pericol pentru propria persoana ca si pentru ceilalti participanţi la trafic, precum şi circumstanţele personale ale contravenientului- nu este la prima abatere la regimul rutier.
Având în vedere toate aspectele de fapt şi de drept reţinute, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanţa va respinge plângerea contravenţională formulată de petent, ca neîntemeiată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de (…), în timp ce se conducea auto (..) cu nr. (…) pe DN (…) a fost oprit in trafic de un agent constatator pe motiv ca ar fi depasit intr-o zona in care depasirea era interzisa. A aratat ca nu sunt reale sustinerile agentului intrucat marcajul era discontinu. A mai precizat ca agentul putea opri unul dintre autovehiculele pe care se presupune ca le-ar fi sepasit, mai ales ca nu a existat niciun martor.
În drept, petentul nu a motivat plangerea.
În susţinerea plângerii, petentul a depus copie CI, permis, procesul verbal contravenţional.
La termenul de judecată din data de astazi, instanţa a administrat pentru parti proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că, la data de (…), petentul a fost sancţionat contravenţional pentru faptul că, la data aratata a condus autoturismul marca (…) cu nr. de înmatriculare (…) pe DN (…), în direcţia (…) iar la km. 108+100 m, a efectuat manevra de depăşire a doua autoturisme in zona de actiune a indicatorului Depasire interzisa. De asemenea, nu a avut actul de identitate, permisul de conducere si actele auto.
A mai precizat intimatul că abaterile contravenţionale au fost constatate în mod direct de către agentul de poliţie, conform art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În drept, intimatul a invocat dispoziţiile art. 205 si urm C.proc.civ.
În susţinerea întâmpinării, intimatul a depus următoarele înscrisuri: raport agent constatator; proces verbal contravenţional , cazier contraventional.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin procesul verbal contravenţional seria (…) nr (…), încheiat la data de (…), petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de (…) lei si avertisment, întrucât în ziua arătata, orele (…), acesta, în timp ce conducea autovehiculul marca (…) cu nr. de înmatriculare (…) pe DN (…), în direcţia (…) iar la km. 108+100 m, a efectuat manevra de depăşire a doua autoturisme in zona de actiune a indicatorului Depasire interzisa. De asemenea, nu a avut actul de identitate, permisul de conducere si actele auto.
Astfel, s-a reţinut în sarcina petentului comiterea contravenţiei prevăzute şi pedepsite de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 şi art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
În acest sens, potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, nerespectarea regulilor privind depăşirea constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni (4 sau 5 puncte amendă, conform art. 98 alin. 4 lit. b din OUG nr. 195/2002) şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
De asemenea, conform art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 nerespectarea obligaţiei conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2 (participanţii la trafic sunt obligaţi ca, la cererea poliţistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum şi alte documente prevăzute de lege) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni (de la 6 la 8 puncte amendă, conform art. 98 alin. 4 lit. c din OUG nr. 195/2002).
Conform dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenţie este supus controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei.
Cu privire la controlul de legalitate, instanţa constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor conţinând menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.
Pe cale de consecinţă, instanţa constată că procesul verbal în discuţie a fost întocmit în mod legal.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanţa, luând în considerare probatoriul administrat, constată că procesul verbal în discuţie a fost întocmit în mod temeinic.
Astfel, instanţa reţine mai întâi că procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simţuri”- de către un agent din cadrul intimatului, motiv pentru care actul administrativ în discuţie se bucură de prezumţia de legalitate, însemnând că actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumţia de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană, precum şi cu prezumţia de veridicitate, adică actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de tripla prezumţie de legalitate, autenticitate şi veridicitate este încrederea că autoritatea statală, recte agentul constatator, consemnează cu exactitate şi în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea, prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
În cazul de faţă, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simţuri săvârşirea faptelor, văzând şi natura sancţiunii aplicată petentului, instanţa apreciază că prezumţia de veridicitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumţia de nevinovăţie a contestatorului. Instanţa apreciază că sarcina probei revine intimatului exclusiv în ipoteza în care fapta reţinută în sarcina contravenientului nu a fost percepută prin propriile simţuri de către agentul constatator, ci pe baza altor elemente, cum ar fi de exemplu declaraţiile unor martori, de altfel aceasta fiind interpretarea ce rezultă din cauza Anghel împotriva României.
Recunoscând prezumţia de veridicitate de care se bucură prezentul proces verbal, instanţa apreciază că sarcina probei, prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumţii, incumbă petentului.
Or, petentul nu a fost în măsură să răstoarne prezumţia de veridicitate, prin dovedirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în procesul verbal contravenţional.
Astfel, petentul a solicitat administrarea probei cu inscrisurile depuse la dosar (duplicat proces-verbal, copie CI si permis de conducere), probe care nu au facut dovada unei alte situatii de fapt. De asemenea, petentul nu s-a prezentat in sedinta publica pentru a invedera o alta situatie de fapt. Faptul ca agentul constatator nu a oprit conducatorii autovehiculelor depasite nu are nicio relevanta, nefiind obligatorie oprirea acelor persoane.
Pe cale de consecinta, instanta va constata ca petentul nu a rasturnat prezumţia de veridicitate de care se bucură prezentul proces verbal, prin dovedirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în procesul verbal contravenţional.
Sub aspectul sancţiunilor aplicate petentului, instanţa, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. 1, în referire la art. 5 alin. 5, coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciază că sancţiunea avertismentului ce i-a fost aplicata petentului pentru contravenţia prevăzuta şi pedepsita de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 este proporţionala cu gradul de pericol social al faptei, agentul constatator dand dovada de indulgenta in aplicarea sanctiunii.
In ceea ce priveste sancţiunea amenzii în cuantum de (…) lei pentru comiterea contravenţiei prevăzute şi pedepsite de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, instanta considera ca aceasta este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta – contravenţie la regim rutier de o însemnătate ridicată; modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia – nerespectarea unei reguli esenţiale pentru circulaţia pe drumurile publice, cum este cea care priveşte depăşirea; scopul urmărit; urmarea produsă – crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, precum şi circumstanţele personale ale contravenientului. Instanta constata din cazierul contraventional al petentului faptul ca la data de (…) (cu o zi inainte de data savarsirii prezentelor contraventii) a fost inserata mentiunea ˝infractiune vatamare corporala din culpa- art. 196 C.pen. atentie la suspendare˝ si cu toate acestea petentul a doua zi s-a urcat la volan savarsind contraventiile ce fac obiectul cauzei.
Mai mult, in mod legal si temeinic, agentul constatator a dispus si pedeapsa complementara a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile fata de împrejurările în care a fost săvârşită fapta – contravenţie la regim rutier de o însemnătate ridicată; modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia; scopul urmărit; urmarea produsă – crearea unei stări de pericol pentru propria persoana ca si pentru ceilalti participanţi la trafic, precum şi circumstanţele personale ale contravenientului- nu este la prima abatere la regimul rutier.
Având în vedere toate aspectele de fapt şi de drept reţinute, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanţa va respinge plângerea contravenţională formulată de petent, ca neîntemeiată.
