Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

 Apel. Procedura în cazul recunoasterii vinovătiei. Încadrare juridică. Aplicarea legii penale mai favorabile. Achitare.


Sesizată cu judecarea unei cauze, instanţa stabileşte situaţia de fapt, încadrarea juridică şi apoi legea penală mai favorabilă.
Totodată, în condiţiile recunoaşterii vinovăţiei, prevederile art.396 alin.(10) din cod de procedură penală nu exclud soluţia achitării.

Art.421 Cod procedură penală
Art.396 Cod procedură penală
Art.5 din Codul penal

Prin sentinţa penală nr.1937 din data de 29 mai 2014, pronunţată în dosarul penal nr.9058/256/2013, având în vedere declaraţiile inculpaţilor de recunoaştere a vinovăţiei şi probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, Judecătoria Medgidia a schimbat, în baza art.5 cod penal raportat la art.386 cod procedură penală, încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art.58 din Lg. nr.333/2003, modificată în infracţiunea de prevăzută de art.56 din L. nr.333/2003, republicată şi i-a achitat pe inculpaţii M.M. şi Z.R., în baza art.56 din Lg. nr.333/2003, republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal din 1969 raportat la art.16 alin.l lit.c cod procedură penală şi art.396 alin.l alin.5 cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de „desfăşurarea în scop comercial de activităţi de pază sau protecţie, de proiectare, producere, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei sau a componentelor acestora fără atestat ori fără licenţa de funcţionare prevăzută de lege”.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi însuşite de către inculpaţi, instanţa a stabilit următoarea situaţie de fapt şi încadrare juridică:
În data de 28.01.2013, inculpaţii M.M. şi Z.R. au fost depistaţi efectuând activităţi de pază a obiectivului „P.T.E.” C. în calitate de agenţi de securitate ai societăţii comerciale […] S.R.L.
Potrivit procesului-verbal de verificare în baza P… din data de 28.01.2013, inculpaţii nu figurau la data de referinţă ca fiind posesorii atestatelor profesionale prevăzute de legislaţia în vigoare.
Pe baza materialului probator:
– procesul-verbal de depistare şi cercetare la faţa locului, declaraţiile martorilor P.D.D. şi F.I., precum şi declaraţiile învinuiţilor/inculpaţilor;
– procesul-verbal de verificare în baza P. din data de 28.01.2013, din care se poate stabili că inculpaţii nu figurau la acea dată ca fiind posesorii atestatelor profesionale prevăzute de legislaţia în vigoare;
– certificatul de informare nr.40765/30.01.2013 emis de O.R.C. Bucureşti, licenţa de funcţionare nr.0273/P din 13.03.2005 şi planul de pază avizat de I.P.J. Constanţa din care reiese faptul că societatea comercială […] S.R.L. era abilitată să desfăşoare servicii comerciale de protecţie a bunurilor şi persoanelor, în general, şi a obiectivului „P. T. E.” Cernavodă, în particular.
– registrul de control al activităţii de pază din care rezultă că inculpaţii au continuat să presteze activităţi de pază şi ulterior depistării, respectiv la datele de 30.01.2013, 03.02.2013, 07.02.2013 şi 11.02.2013.Insă, pentru aceste ultime acte de executare, în cauză nu este probată condiţia obiectivă a lipsei atestatului profesional al inculpaţilor, element esenţial care întregeşte latura obiectivă a infracţiunii analizate şi aceasta pentru că procesul-verbal de verificare în baza P… încheiat la data de 28.01.2013 atestă că inculpaţii nu figurau la acea dată ca fiind posesori ai atestatelor profesionale, iar nu şi la o dată ulterioară, pentru care aceştia ar fi putut îndeplini condiţia cerută,
a rezultat ca actele de executare săvârşite de inculpaţi la datele de 30.01.2013, 03.02.2013, 07.02.2013 şi 11.02.2013 nu fac parte din unitatea infracţională legală sesizată, infracţiunea fiind judecată în forma simplă (unitate naturală).
In drept
Potrivit dispoziţiilor art.10 cod penal din 1969, „legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea este în vigoare.”
Potrivit art.5 cod penal „In cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, iar potrivit art.12 alin.l din Lg. nr. 187/2012 (LPACP) „în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.”
Observând dispoziţiile art.107 alin.3 din Lg. nr.255/2013, se constată că la data de 18.03.2014, Legea nr.333/2003, cu modificările şi completările ulterioare, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, textele primind o nouă numerotare (M.O. nr.189/18.03.2014) şi este actul normativ ce guvernează sub aspectul calificării şi regimului juridice.
Pentru determinarea dispoziţiilor mai favorabile, privirea comparativă a celor două regimuri sancţionatorii ale infracţiunii, conduce la identificarea Legii nr.333/2003 republicată în 2014, ca fiind legea mai favorabilă inculpaţilor în raport de pedepsele aplicabile.
Astfel, noua formă a legii în discuţie prevede pentru infracţiunea de desfăşurare în scop comercial de activităţi de pază sau protecţie, de proiectare, producere, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei sau a componentelor acestora fără atestat ori fără licenţa de funcţionare prevăzută de lege, prevăzută de art.56, pedeapsa închisorii între 6 luni şi 3 ani alternativ cu amenda, pe când vechea reglementare (art.58), prevedea pentru aceeaşi faptă exclusiv pedeapsa închisorii între 6 luni şi 3 ani.
Potrivit dispoziţiilor art.l alin.2 din Lg. nr.333/2003, rep., „Paza şi protecţia se realizează prin foiţe şi mijloace militare sau civile, de către instituţiile specializate ale autorităţilor administraţiei publice, sau în regim privat, de către proprietarii sau deţinătorii obiectivelor, bunurilor sau valorilor, precum şi de către societăţile specializate de pază şi protecţie”
Potrivit dispoziţiilor art.34 din Legea nr.333/2003, rep., „Răspunderea pentru selecţia, angajarea, nivelul pregătirii, echiparea şi dotarea personalului de pază şi gardă de corp revine angajatorului.”
Conform art.56 din aceeaşi lege, „Desfăşurarea în scop comercial de activităţi de pază sau protecţie, de proiectare, producere, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei sau a componentelor acestora fără atestat ori fără licenţa de funcţionare prevăzută de lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”
Analizând cele trei texte de lege, paza în regim privat a obiectivelor se poate realiza – în afară de proprietarii/deţinătorii acestora, ipoteză care nu este aplicabilă în speţa de faţă – numai de către societăţile comerciale specializate în această materie, că aceste societăţi poartă întreaga răspundere pentru angajarea personalului (inclusiv pentru situaţia angajării personalului fără atestat profesional, contrar art.36 din lege) şi că infracţiunea prevăzută de art.56 din lege poate fi săvârşită numai de către societatea de pază (subiect activ calificat), aceasta fiind singura aptă să desfăşoare în scop comercial activităţi de pază sau protecţie.
Este adevărat că legislaţia în materie comercială recunoaşte şi persoanei fizice calitatea de comerciant (P.F.A., LI., A.F. etc.), însă, cât timp dispoziţiile art. l alin.2 din lege prevăd expres şi limitativ care pot fi prestatorii de servicii de pază şi protecţie, concluzia ce reiese cu evidenţă este aceea că persoanele fizice comerciante nu pot desfăşura activităţi de pază sau protecţie.
În concluzie, infracţiunea sesizată există, este prevăzută de dispoziţiile art.56 din Lg. nr.333/2003, rep., că are întrunite toate elementele constitutive, că inculpaţii au acţionat în calitate de prepuşi ai societăţii comerciale de pază […] s.r.l., însă răspunderea penală a inculpaţilor pentru comiterea faptei prevăzute de art.56 a fost greşit antrenată, legea specială de incriminare instituind răspunderea penală a unui alt subiect de drept, fiind aplicabile prevederile art.16 alin.l lit.c cod procedură penală şi art.396 alin.l şi 5 cod procedură penală privind achitarea inculpaţilor.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termenul legal, procurorul a declarat apel cu privire la greşita achitare a inculpaţilor MM. şi Z.R., solicitând condamnarea celor doi inculpaţi.
Aprecierea Curţii
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate de către procuror şi din oficiu în limitele art.417 cod procedură penală, Curtea constată că apelul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
Sub aspectul acţiunii penal, pe baza probelor în cauză în faza de urmărire penală şi declaraţiile inculpaţilor de recunoaştere, instanţa de fond a stabilit aceeaşi situaţie de fapt rezultată din actul de sesizare, respectiv că la data de 28.01.2013, inculpaţii M.M. şi Z.R. au efectuat activităţi de pază a obiectivului „[…]” Cernavodă în calitate de agenţi de securitate ai societăţii comerciale […] S.R.L. fără atestatele profesionale prevăzute de legislaţia în vigoare, faptă incriminată la acea dată conform art.58 din Legea nr.333/2003.
Însă, ulterior, la data de 01.02.14, Legea nr.333/2003 a fost modificată prin art.137 pct. l din Lg. nr. 187/2012.
Cum în cazul succesiunii de legi penal, instanţa este obligată să facă aplicarea legii penale mai favorabile conform art.5 din codul penal, fapta putând fi dezincriminată sau sancţionată mai uşor, respectiv, ca tehnică juridică să lămurească încadrarea juridică şi apoi dacă făptuitorul poate fi tras la răspundere penală pentru aceasta. În consecinţă, critica formulată de către procuror cu privire la stabilirea mai întâi a încadrării juridice de către judecător nu este admisibilă.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei de „efectuare a activităţii de pază a unui obiectiv în calitate de agenţi de securitate ai societăţii comerciale fără atestatele profesionale prevăzute de lege”, potrivit art.58 din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, constituia infracţiune „desfăşurarea de activităţi de pază sau protecţie, de proiectare, producere, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei sau a componentelor acestora fără atestat sau fără licenţa de funcţionare” pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Conform art.137 pct.1 din Legea nr. 187/2012 de aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, s-a modificat conţinutul art.58 din Legea nr. 333/2003 şi pedepsele în sensul „desfăşurarea în scop comercial de activităţi de pază sau protecţie, de proiectare, producere, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei sau a componentelor acestora fără atestat ori fără licenţa de funcţionare este infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă”; republicată la data de 18.03.14, în M. Of. nr.189, articolele Legii nr.333/2003 capătă o nouă renumerotare, astfel încât conţinutul vechiului art.58 se regăseşte în actualul art.56.
Analiza celor două texte incriminatorii conduc la concluzia că fapta de „efectuare a activităţii de pază a unui obiectiv în calitate de agenţi de securitate ai societăţii comerciale fără atestatele profesionale prevăzute de lege” nu a fost dezincriminată, ci conţinutul infracţiunii şi pedepsele s-au modificat, motiv pentru care în mod corect s-a procedat la schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art.56 din Legea nr.333/2003 republicată.
Referitor la conţinutul constitutiv al infracţiunii, noua incriminare introduce o condiţie pentru existenţa infracţiunii şi anume „comiterea faptei în scop comercial”.
Deşi sub acest aspect, motivarea instanţei de fond privind calitatea subiectului activ este vulnerabilă, în mod corect s-a apreciat că inculpaţii nu pot fi traşi la răspundere penală pentru că, în cauză, era obligaţia societăţii comerciale […] S.R.L. să se asigure că îndeplinesc condiţiile legale pentru exercitarea activităţilor de pază deoarece erau angajaţii acesteia şi, în virtutea acestei calităţi, efectuau sarcinile pe care le primeau. Într-adevăr, sfera subiecţilor activi nu se referă numai la persoanele juridice, activităţi în scop comercial putând desfăşura şi persoanele fizice, dar nu este cazul în speţă deoarece ambii inculpaţi erau încadraţi la societatea de pază; de altfel, obligativitatea atestatului fiind prevăzută într-o normă specială, nu s-a făcut dovada că inculpaţii o cunoşteau şi în mod deliberat nu au respectat-o, caz în care ar fi fost posibilă şi răspunderea lor penală.
Un alt motiv de apel a vizat aplicarea art.41 alin.(2) cod penal susţinându-se existenţa formei continuate a infracţiunii. Însă, pe de o parte, din declaraţiile martorului F.I. coroborate cu procesul-verbal de constatare a faptei în flagrant, este certă activitatea din 28.01.13, numai consemnările din registrul de control aflat în xerocopie la dosarul de urmărire penală fiind insuficiente, în lipsa corespondenţei între indicarea inculpaţilor şi prezenţa efectivă a acestora, iar pe de altă parte, latura obiectivă a infracţiunii presupune o pluralitate de acte materiale, legiuitorul incriminând „desfăşurarea de activităţi”, nu un singur act material, fiind o unitate legală; în concluzie, nici această critică nu este fondată.
In fine, procurorul a mai criticat admiterea de către judecător a cererilor inculpaţilor de judecată potrivit procedurii simplificate. Contrar art.3201 cod procedură penală din 1969 privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, noile reglementări – art.396 alin.(10) din actualul cod de procedură penală, permit instanţei să pronunţe şi alte soluţii în cazul recunoaşterii faptelor de către inculpaţi, nu numai condamnare. Prin urmare, criticile formulate de către procuror fiind neîntemeiate şi negăsindu-se nici vreun caz de nulitate a hotărârii, deficienţele din considerentele sentinţei atacate fiind acoperite, în condiţiile legii, de către instanţa de control judiciar, apelul s-a respins, în baza art.421 pct.l lit.b) cod procedură penală, ca fondat.