– Legea nr. 85/2006: art. 7 alin. 2, art. 21 alin. 2 şi 4, art. 24 alin. 1.
Măsura lichidatorului judiciar contestată finalizându-se prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între societatea falită şi societatea ofertant, pentru respectarea exigenţelor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, trebuie citată în calitate de parte şi respectiva societate, asigurându-se astfel condiţia de contradictorialitate între părţile ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare. Fiind vorba despre o cerere având ca obiect anularea unui act juridic bilateral, suntem în prezenţa unei coparticipări pasive obligatorii, în plus, trebuie respectate şi prevederile art. 21 alin. 2 şi 4 şi art. 24 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Deliberând asupra recursului de faţă, constată că prin Sentinţei nr. 3502/20.08.2013 pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosar nr. 2766/96/2013, s-a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, invocată de lichidatorul judiciar L. F. I.P.U.R.L. Miercurea Ciuc, s-a respins contestaţia formulată de creditorul B. L. împotriva măsurii lichidatorului judiciar de vânzare a imobilului aparţinând debitoarei S.C. U. T. S.R.L., denumit „complex turistic de vară camping „ din Băile Tuşnad, s-a mai respins şi cererea de obligare a lichidatorului judiciar la închirierea apartamentului cu 3 camere şi a vilei „U.”.
Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorul sindic a constatat următoarele :
Contestaţia supusă examinării este îndreptată împotriva măsurii lichidatorului judiciar de valorificare a campingului „U.”, aparţinând debitoarei S.C. U. T. S.R.L., finalizată cu încheierea contractului de vânzare – cumpărare intervenit între societatea falită prin lichidator şi ofertantul S.C. T.R. S.A. Prin urmare, în opinia judecătorului sindic şi ţinând seama de întreaga motivaţie a contestatorului, contestaţia ce se înscrie în reglementările prevăzute de art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006 modificată, care nu impun introducerea în cauză a altor persoane care nu au calitatea de participanţi la procedură. În acest context, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, invocată de lichidatorul judiciar L.F. I.P.U.R.L. Miercurea Ciuc.
În vederea lichidării averii debitoarei, practicianul în insolvenţă a început demersurile necesare pe baza documentelor specifice aprobate de adunarea creditorilor din 05.07.2011. În cea ce priveşte Complexul turistic de vară camping „U.”, construcţiile care compun acest camping au fost oferite săptămânal la vânzare în perioada ianuarie – august 2012, prin organizarea de licitaţii şi la preţul de evaluare de 1.400.000 lei, însă nu au existat persoane interesate. În conformitate cu regulamentul de vânzare aprobat de creditori, începând cu luna septembrie 2012 preţul a fost redus cu 25%, însă până în februarie 2013 nu au existat potenţiali investitori.
În cadrul adunării convocate la data de 19.04.2013, creditorii şi-au manifestat acordul privind oferta de cumpărare formulată de S.C. T. R.S.A. la preţul de 600.000 lei, precum şi schimbarea modalităţii de valorificare din licitaţie publică în vânzare directă, modalitate reglementată de art.118 alin.4 din Legea nr.85/2006. Lichidatorul judiciar a prevăzut în convocator ca perioada de supraofertare să expire la 22.05.2013. Întrucât anunţul referitor la perioada de supraofertare a fost publicat în ziarul „Informaţia Harghitei” mai târziu cu o săptămână, practicianul în insolvenţă a majorat termenul la 30.05.2013. În opinia instanţei şi contrar celor susţinute de contestator, această împrejurare nu este de natură a anula măsura vânzării, întrucât art.118 alin.4 din Legea nr.85/2006 modificată este imperativ sub aspectul perioadei după care poate fi făcută vânzarea, respectiv „30 de zile de la data ultimei publicări făcute de lichidator în ziar a anunţului privind condiţiile de supraofertare”. Deoarece sancţiunea nerespectării acestei dispoziţii legale este nulitatea absolută, este de la sine înţeles că se impunea modificarea datei de 22.05.2013 prevăzută în convocator şi calcularea acesteia în funcţie de data publicării anunţului.
La data de 10.05.2013, S.C. A. & M. C. S.R.L. a comunicat lichidatorului supraoferta prin care şi-a manifestat intenţia de achiziţionare a imobilului la preţul de 700.000 lei, motiv pentru care practicianul în insolvenţă a colaborat cu ambii ofertanţi în perioada 10.05.2013 – 30.05.2013, pentru a acorda fiecăruia posibilitatea să exprime alte supraoferte. Astfel, la 30.05.2013, S.C. T. R.S.A. a oferit ultimul preţ de 750.000 lei, iar S.C. A. & M. C. S.R.L. – 2.200.000 lei. Lichidatorul a înştiinţat pe acesta din urmă că oferta sa a fost declarată câştigătoare şi să achite preţul de 2.200.000 lei până la 01.07.2013, în caz contrar va fi socotit un ofertant neserios. La 27.06.2013, societatea câştigătoare a solicitat extras C.F. şi informaţii despre situaţia juridică a vilei „L.”, lichidatorul punând la dispoziţie documentele şi informaţiile cerute. Mai departe, supraofertantul a solicitat prelungirea termenului de plată, deoarece în cartea funciară este menţionat un proces şi vila „L.” nu este întabulată. Au fost transmise lămuriri în sensul că menţiunea s-a efectuat la cererea lui B. L. şi privea un litigiu promovat tot de acesta, având ca obiect anularea hotărârii creditorilor din 19.04.2013. De asemenea, vila în discuţie nu apare separat în cartea funciară, deoarece toate construcţiile înscrise apar generic sub denumirea de „camping”. Până la 01.07.2013 S.C. A. & M. C. S.R.L. nu a achitat suma de 2.200.000 lei, astfel că lichidatorul a comunicat cu adresa nr.468/A din 02.07.2013 faptul că este considerat un ofertant fals.
Cealaltă firmă a rămas interesată de achiziţionarea imobilului la preţul de 765.000 lei, sub condiţia plăţii unui avans de 7.000 EURO, iar diferenţa de 733.926,30 lei să fie achitată în 30 de zile, ceea ce s-a şi întâmplat prin emiterea O.P. nr.1 din 02.08.2013. La data de 07.08.2013, părţile au încheiat contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.998.
Din starea de fapt prezentată, rezultă că lichidatorul judiciar a respectat întocmai dispoziţiile legale în materie şi în mod justificat a considerat S.C. A. & M. C.S.R.L. ca ofertant fals şi neserios. Concluzia este întregită şi prin aceea că societatea nu a fost interesată de starea de fapt a imobilului supus vânzării şi nu a solicitat nici o informaţie în acest sens, deşi a oferit o sumă importantă (2.200.000 lei) şi net superioară faţă de ultima ofertă a S.C. T. R. S.A. (765.000 lei). Faptul că B. L. a solicitat menţionarea în C.F. a unui litigiu generat de el, iar ofertantul fals a invocat tocmai această împrejurare, precum şi faptul că acesta din urmă a cerut informaţii despre vila „L.” înainte ca lichidatorul să îi furnizeze copia cărţii funciare, creează suspiciunea că între B. L. şi reprezentanţii S.C. A. & M. C. S.R.L. a existat o înţelegere prin care s-a urmărit tergiversarea vânzării şi împiedicarea derulării normale a procedurii.
În acest context, a fost respinsă contestaţia formulată de creditorul B. L. împotriva măsurii lichidatorului judiciar de vânzare a complexului turistic de vară camping din Băile Tuşnad.
Referitor la închirierea a două imobile, judecătorul sindic a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.4699 din 11.12.2012, lichidatorul judiciar a fost obligat să facă demersuri pentru închirierea apartamentului cu trei camere şi a vilei „U.” din Băile Tuşnad, hotărâre judecătorească în considerarea căreia adunarea generală a creditorilor din 19.04.2013 a aprobat ca închirierea imobilelor să se facă pentru 300 EURO/lună, respectiv 500 EURO/lună. De asemenea, creditorii au hotărât ca aceste bunuri să nu mai fie date în locaţiune către S.C. R. S. T. S.R.L. (firmă administrată de fiul contestatorului) sau oricărei alte societăţi controlate de B.L. Contestatorul solicită ca instanţa să se pronunţe în sensul celor dispuse prin sentinţa civilă nr.4699 din 11.12.2012, în condiţiile în care nu a făcut dovada că practicianul în insolvenţă a încălcat voinţa majoritară a creditorilor sau nu a dat curs unei cereri de închiriere din partea unor persoane interesate, motiv pentru care şi acest capăt de cerere a fost respins de către judecătorul sindic.
Impotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs creditorul B. L., solicitând admiterea lui, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivele de recurs creditorul a învederat faptul că, solicitarea sa privind închirierea imobilelor vila „U.” şi apartamentul cu 3 camere nu fost pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din 20 august când judecătorul sindic s-a pronunţat asupra contestaţiei, judecătorul sindic ignorând dezbaterea acestui capăt de cerere.
Recurentul susţine că în fapt, lichidatorul judiciar L.F. în procedura lichidării averii debitoarei a încheiat la data de 3 iulie 2013 promisiunea de vânzare cumpărare cu SC T. R. SA în baza căreia a pus la dispoziţia acestei firme imobilul Complex de vară Camping U. fără a-i solicita vreo chirie pentru derularea U.ităţii de vara T. cu participarea a câtorva sute de tineri din Ungaria şi alte ţări învecinate. Deşi au existat cereri de închiriere din partea altor ofertanţi acestea au fost neglijate de lichidatorul judiciar făcând trafic cu averea debitoarei în sensul prevederilor art. 144 si 145 din Legea nr. 85/2006. Astfel, averea debitoarei a fost pusă la dispoziţia unei firme preidentificate de lichidator fără aprobarea adunării creditorilor şi fără a se încasa vreo chirie numai pentru a satisface interesul cumpărătorului preidentificat de lichidator în detrimentul averii debitoarei. Instanţa de fond a reţinut în motivarea sentinţei în mod eronat faptul ca s-a achitat suma de 7000 EUR care de fapt constituie un avans pentru cumpărarea imobilului Ia un preţ inacceptabil de mic, sub preţul pieţii şi nu reprezintă o chirie, aşa cum rezulta şi din promisiunea de vânzare cumpărare.
A arătat recurentul faptul că, instanţa de fond a reţinut de asemenea, în mod eronat faptul ca încălcarea prevederilor Legii nr. 85/2006 art. 118 nu este de natură să conducă la anularea actelor de înstrăinare a averii debitoarei încheiate cu încălcarea Legii nr. 85/12006. Nu s-a respectat hotărârea adunării creditorilor privind termenul limita de supraofertare, modalitatea de plata a fost stabilita de lichidator în colaborare şi în interesului cumpărătorului preidentificat în detrimentul averii debitoarei, renunţându-se astfel la a se vinde cu 2.2000.000 lei faţă de 765.000 lei fără acordul adunării creditorilor.
A mai arătat recurentul că instanţa de fond nu a fost în măsură să constate că de fapt oferta SC T. R. SA la preţul de 765 000 RON nu i s-a mai adus la cunoştinţa ofertantului SC A. M. C. SRL iar dispoziţia lichidatorului transmisă ofertantului SC A. M. C. SRL în ziua de 30 mai orele 22,00, cu doua ore înainte de Închiderea procedurii de supraofertare, privind plata imobilului în 30 de zile a avut ca scop intimidarea supraofertantului şi de a-l îndepărta de la procedura vânzării imobilului. Recurentul solicită instanţei de recurs să constate faptul că adunarea creditorilor din data de 19 aprilie 2013 nu a hotărât asupra termenului de plata iar la vânzarea aceluiaşi imobil în anul 2011 către ofertantul preidentificat de lichidator SC T. R. SA s-a stabilit ca termen de plata 5 luni de zile. Rezulta clar, interesul lichidatorului pentru a adjudecarea imobilului în favoarea SC T.RO SA în detrimentul creditorilor şi a averii debitoarei.
Afirmaţia judecătorului sindic potrivit căreia există suspiciuni că între contestator şi SC A. M. C. SRL ar fi fost o înţelegere de tergiversare a procedurii nu este probată iar lichidatorul judiciar nu este întrebat de ce nu a încercat să lămurească problemele neclare ale ofertantului SC A. M.C. SRL care a oferit de trei ori suma oferita de SC T. R. SA şi a procedat imediat la declararea supraofertantului ca neserios şi fals.
A învederat recurentul faptul că, rezultă clar, prin întreaga derulare a perioadei de supraofertare că lichidatorul a avut un interes real de a declara adjudecătoare firma SC T. R. SA în detrimentul averii debitoarei şi al intereselor creditorilor, motiv pentru care nici nu s-a mai consultat cu niciun creditor pentru a declara ofertantul SC A. M.C. SRL ofertant fals şi a declarat oferta mult inferioara şi sub preţul pieţii oferta câştigătoare. Prin întregul demers efectuat de lichidator pe linia lichidării averii debitoarei acesta a creat pagube însemnate averii debitoarei şi a încălcat prevederile Legii nr. 85/2006 respectiv art. 2, art. 116 alin. 1 şi art. 118 .
Lichidatorul judiciar L. F.I.P.U.R.L. a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal, cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut următoarele:
Curtea a observat că judecătorul sindic a fost investit cu soluţionarea contestaţiei formulată de creditorul B. L. împotriva măsurilor lichidatorului judiciar de vânzare a imobilului denumit complex turistic de vară camping din Băile Tuşnad, precum şi referitoare la închirierea apartamentului cu trei camere şi a vilei U., aparţinând debitoarei S.C. U. T. SRL.
Deşi, în sentinţa recurată se reţine că măsura lichidatorului judiciar contestată s-a finalizat prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între societatea falită prin lichidator şi ofertantul S.C. T. R.S.A., în cauză nu au fost respectate exigenţele art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 ce impun obligativitatea citării în calitate de părţi a persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în condiţii de contradictorialitate.
Curtea a constatat că S.C. T. R. S.A., cumpărător al imobilului aparţinând debitoarei S.C. U. T. SRL, denumit complex turistic de vară camping din Băile Tuşnad, nu a fost citat în cauză deşi măsură lichidatorului judiciar contestată vizează tocmai contractul de vânzare-cumpărare încheiat între societatea falită prin lichidator S.C. T. R.S.A. În cazul cererilor având ca obiect anularea unor acte juridice bilaterale precum contractul de vânzare-cumpărare anterior menţionat, suntem în prezenţa coparticipării procesuale pasive obligatorii, o astfel de cerere judiciară neputând fi analizată decât în contradictoriu cu toate părţile actului juridic a căruia anulare se cere.
Judecătorul sindic a calificat contestaţia ca înscriindu-se în reglementările prevăzute de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, fără însă a da curs prevederilor art. 21 alin. 4 din Legea nr. 85/2006,- incidente în cauză ca urmare a normei de trimitere prevăzute de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 – potrivit cărora judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 10 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar- în speță, a lichidatorului judiciar şi a comitetului creditorilor, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate. În consecinţă, instanţa de control judiciar constată că în mod nelegal nu a fost citat în cauză comitetul creditorilor sau, în temeiul art. 16 din Legea nr. 85/2006 a adunării creditorilor în cazul în care comitetul creditorilor nu a fost desemnat.
În situația neîndeplinirii, în mod legal, a procedurii de citare, partea nu trebuie să dovedească faptul că i s-a cauzat un prejudiciu – disp. art. 21 alin. 4 reflectând, în mod similar cu disp. art. 85 teza I Cod proc. civ., acțiunea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare.
Având în vedere argumentele anterior expuse, instanţa a admis recursul – art. 312 alin. 1 teza I Cod proc. civ. – și a casat hotărârea atacată – art. 312 alin. 2 teza a II-a, alin. 3 teza a II-a, art. 304 pct. 5 Cod proc. civ. -, trimițând cauza, spre rejudecare, primei instanțe, care va proceda la soluționarea contestaţiei împotriva măsurii lichidatorului judiciar după legala îndeplinire a procedurii de citare conform disp. art. 21 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 şi disp. art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Măsura lichidatorului judiciar contestată finalizându-se prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între societatea falită şi societatea ofertant, pentru respectarea exigenţelor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, trebuie citată în calitate de parte şi respectiva societate, asigurându-se astfel condiţia de contradictorialitate între părţile ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare. Fiind vorba despre o cerere având ca obiect anularea unui act juridic bilateral, suntem în prezenţa unei coparticipări pasive obligatorii, în plus, trebuie respectate şi prevederile art. 21 alin. 2 şi 4 şi art. 24 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Deliberând asupra recursului de faţă, constată că prin Sentinţei nr. 3502/20.08.2013 pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosar nr. 2766/96/2013, s-a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, invocată de lichidatorul judiciar L. F. I.P.U.R.L. Miercurea Ciuc, s-a respins contestaţia formulată de creditorul B. L. împotriva măsurii lichidatorului judiciar de vânzare a imobilului aparţinând debitoarei S.C. U. T. S.R.L., denumit „complex turistic de vară camping „ din Băile Tuşnad, s-a mai respins şi cererea de obligare a lichidatorului judiciar la închirierea apartamentului cu 3 camere şi a vilei „U.”.
Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorul sindic a constatat următoarele :
Contestaţia supusă examinării este îndreptată împotriva măsurii lichidatorului judiciar de valorificare a campingului „U.”, aparţinând debitoarei S.C. U. T. S.R.L., finalizată cu încheierea contractului de vânzare – cumpărare intervenit între societatea falită prin lichidator şi ofertantul S.C. T.R. S.A. Prin urmare, în opinia judecătorului sindic şi ţinând seama de întreaga motivaţie a contestatorului, contestaţia ce se înscrie în reglementările prevăzute de art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006 modificată, care nu impun introducerea în cauză a altor persoane care nu au calitatea de participanţi la procedură. În acest context, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, invocată de lichidatorul judiciar L.F. I.P.U.R.L. Miercurea Ciuc.
În vederea lichidării averii debitoarei, practicianul în insolvenţă a început demersurile necesare pe baza documentelor specifice aprobate de adunarea creditorilor din 05.07.2011. În cea ce priveşte Complexul turistic de vară camping „U.”, construcţiile care compun acest camping au fost oferite săptămânal la vânzare în perioada ianuarie – august 2012, prin organizarea de licitaţii şi la preţul de evaluare de 1.400.000 lei, însă nu au existat persoane interesate. În conformitate cu regulamentul de vânzare aprobat de creditori, începând cu luna septembrie 2012 preţul a fost redus cu 25%, însă până în februarie 2013 nu au existat potenţiali investitori.
În cadrul adunării convocate la data de 19.04.2013, creditorii şi-au manifestat acordul privind oferta de cumpărare formulată de S.C. T. R.S.A. la preţul de 600.000 lei, precum şi schimbarea modalităţii de valorificare din licitaţie publică în vânzare directă, modalitate reglementată de art.118 alin.4 din Legea nr.85/2006. Lichidatorul judiciar a prevăzut în convocator ca perioada de supraofertare să expire la 22.05.2013. Întrucât anunţul referitor la perioada de supraofertare a fost publicat în ziarul „Informaţia Harghitei” mai târziu cu o săptămână, practicianul în insolvenţă a majorat termenul la 30.05.2013. În opinia instanţei şi contrar celor susţinute de contestator, această împrejurare nu este de natură a anula măsura vânzării, întrucât art.118 alin.4 din Legea nr.85/2006 modificată este imperativ sub aspectul perioadei după care poate fi făcută vânzarea, respectiv „30 de zile de la data ultimei publicări făcute de lichidator în ziar a anunţului privind condiţiile de supraofertare”. Deoarece sancţiunea nerespectării acestei dispoziţii legale este nulitatea absolută, este de la sine înţeles că se impunea modificarea datei de 22.05.2013 prevăzută în convocator şi calcularea acesteia în funcţie de data publicării anunţului.
La data de 10.05.2013, S.C. A. & M. C. S.R.L. a comunicat lichidatorului supraoferta prin care şi-a manifestat intenţia de achiziţionare a imobilului la preţul de 700.000 lei, motiv pentru care practicianul în insolvenţă a colaborat cu ambii ofertanţi în perioada 10.05.2013 – 30.05.2013, pentru a acorda fiecăruia posibilitatea să exprime alte supraoferte. Astfel, la 30.05.2013, S.C. T. R.S.A. a oferit ultimul preţ de 750.000 lei, iar S.C. A. & M. C. S.R.L. – 2.200.000 lei. Lichidatorul a înştiinţat pe acesta din urmă că oferta sa a fost declarată câştigătoare şi să achite preţul de 2.200.000 lei până la 01.07.2013, în caz contrar va fi socotit un ofertant neserios. La 27.06.2013, societatea câştigătoare a solicitat extras C.F. şi informaţii despre situaţia juridică a vilei „L.”, lichidatorul punând la dispoziţie documentele şi informaţiile cerute. Mai departe, supraofertantul a solicitat prelungirea termenului de plată, deoarece în cartea funciară este menţionat un proces şi vila „L.” nu este întabulată. Au fost transmise lămuriri în sensul că menţiunea s-a efectuat la cererea lui B. L. şi privea un litigiu promovat tot de acesta, având ca obiect anularea hotărârii creditorilor din 19.04.2013. De asemenea, vila în discuţie nu apare separat în cartea funciară, deoarece toate construcţiile înscrise apar generic sub denumirea de „camping”. Până la 01.07.2013 S.C. A. & M. C. S.R.L. nu a achitat suma de 2.200.000 lei, astfel că lichidatorul a comunicat cu adresa nr.468/A din 02.07.2013 faptul că este considerat un ofertant fals.
Cealaltă firmă a rămas interesată de achiziţionarea imobilului la preţul de 765.000 lei, sub condiţia plăţii unui avans de 7.000 EURO, iar diferenţa de 733.926,30 lei să fie achitată în 30 de zile, ceea ce s-a şi întâmplat prin emiterea O.P. nr.1 din 02.08.2013. La data de 07.08.2013, părţile au încheiat contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.998.
Din starea de fapt prezentată, rezultă că lichidatorul judiciar a respectat întocmai dispoziţiile legale în materie şi în mod justificat a considerat S.C. A. & M. C.S.R.L. ca ofertant fals şi neserios. Concluzia este întregită şi prin aceea că societatea nu a fost interesată de starea de fapt a imobilului supus vânzării şi nu a solicitat nici o informaţie în acest sens, deşi a oferit o sumă importantă (2.200.000 lei) şi net superioară faţă de ultima ofertă a S.C. T. R. S.A. (765.000 lei). Faptul că B. L. a solicitat menţionarea în C.F. a unui litigiu generat de el, iar ofertantul fals a invocat tocmai această împrejurare, precum şi faptul că acesta din urmă a cerut informaţii despre vila „L.” înainte ca lichidatorul să îi furnizeze copia cărţii funciare, creează suspiciunea că între B. L. şi reprezentanţii S.C. A. & M. C. S.R.L. a existat o înţelegere prin care s-a urmărit tergiversarea vânzării şi împiedicarea derulării normale a procedurii.
În acest context, a fost respinsă contestaţia formulată de creditorul B. L. împotriva măsurii lichidatorului judiciar de vânzare a complexului turistic de vară camping din Băile Tuşnad.
Referitor la închirierea a două imobile, judecătorul sindic a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.4699 din 11.12.2012, lichidatorul judiciar a fost obligat să facă demersuri pentru închirierea apartamentului cu trei camere şi a vilei „U.” din Băile Tuşnad, hotărâre judecătorească în considerarea căreia adunarea generală a creditorilor din 19.04.2013 a aprobat ca închirierea imobilelor să se facă pentru 300 EURO/lună, respectiv 500 EURO/lună. De asemenea, creditorii au hotărât ca aceste bunuri să nu mai fie date în locaţiune către S.C. R. S. T. S.R.L. (firmă administrată de fiul contestatorului) sau oricărei alte societăţi controlate de B.L. Contestatorul solicită ca instanţa să se pronunţe în sensul celor dispuse prin sentinţa civilă nr.4699 din 11.12.2012, în condiţiile în care nu a făcut dovada că practicianul în insolvenţă a încălcat voinţa majoritară a creditorilor sau nu a dat curs unei cereri de închiriere din partea unor persoane interesate, motiv pentru care şi acest capăt de cerere a fost respins de către judecătorul sindic.
Impotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs creditorul B. L., solicitând admiterea lui, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivele de recurs creditorul a învederat faptul că, solicitarea sa privind închirierea imobilelor vila „U.” şi apartamentul cu 3 camere nu fost pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din 20 august când judecătorul sindic s-a pronunţat asupra contestaţiei, judecătorul sindic ignorând dezbaterea acestui capăt de cerere.
Recurentul susţine că în fapt, lichidatorul judiciar L.F. în procedura lichidării averii debitoarei a încheiat la data de 3 iulie 2013 promisiunea de vânzare cumpărare cu SC T. R. SA în baza căreia a pus la dispoziţia acestei firme imobilul Complex de vară Camping U. fără a-i solicita vreo chirie pentru derularea U.ităţii de vara T. cu participarea a câtorva sute de tineri din Ungaria şi alte ţări învecinate. Deşi au existat cereri de închiriere din partea altor ofertanţi acestea au fost neglijate de lichidatorul judiciar făcând trafic cu averea debitoarei în sensul prevederilor art. 144 si 145 din Legea nr. 85/2006. Astfel, averea debitoarei a fost pusă la dispoziţia unei firme preidentificate de lichidator fără aprobarea adunării creditorilor şi fără a se încasa vreo chirie numai pentru a satisface interesul cumpărătorului preidentificat de lichidator în detrimentul averii debitoarei. Instanţa de fond a reţinut în motivarea sentinţei în mod eronat faptul ca s-a achitat suma de 7000 EUR care de fapt constituie un avans pentru cumpărarea imobilului Ia un preţ inacceptabil de mic, sub preţul pieţii şi nu reprezintă o chirie, aşa cum rezulta şi din promisiunea de vânzare cumpărare.
A arătat recurentul faptul că, instanţa de fond a reţinut de asemenea, în mod eronat faptul ca încălcarea prevederilor Legii nr. 85/2006 art. 118 nu este de natură să conducă la anularea actelor de înstrăinare a averii debitoarei încheiate cu încălcarea Legii nr. 85/12006. Nu s-a respectat hotărârea adunării creditorilor privind termenul limita de supraofertare, modalitatea de plata a fost stabilita de lichidator în colaborare şi în interesului cumpărătorului preidentificat în detrimentul averii debitoarei, renunţându-se astfel la a se vinde cu 2.2000.000 lei faţă de 765.000 lei fără acordul adunării creditorilor.
A mai arătat recurentul că instanţa de fond nu a fost în măsură să constate că de fapt oferta SC T. R. SA la preţul de 765 000 RON nu i s-a mai adus la cunoştinţa ofertantului SC A. M. C. SRL iar dispoziţia lichidatorului transmisă ofertantului SC A. M. C. SRL în ziua de 30 mai orele 22,00, cu doua ore înainte de Închiderea procedurii de supraofertare, privind plata imobilului în 30 de zile a avut ca scop intimidarea supraofertantului şi de a-l îndepărta de la procedura vânzării imobilului. Recurentul solicită instanţei de recurs să constate faptul că adunarea creditorilor din data de 19 aprilie 2013 nu a hotărât asupra termenului de plata iar la vânzarea aceluiaşi imobil în anul 2011 către ofertantul preidentificat de lichidator SC T. R. SA s-a stabilit ca termen de plata 5 luni de zile. Rezulta clar, interesul lichidatorului pentru a adjudecarea imobilului în favoarea SC T.RO SA în detrimentul creditorilor şi a averii debitoarei.
Afirmaţia judecătorului sindic potrivit căreia există suspiciuni că între contestator şi SC A. M. C. SRL ar fi fost o înţelegere de tergiversare a procedurii nu este probată iar lichidatorul judiciar nu este întrebat de ce nu a încercat să lămurească problemele neclare ale ofertantului SC A. M.C. SRL care a oferit de trei ori suma oferita de SC T. R. SA şi a procedat imediat la declararea supraofertantului ca neserios şi fals.
A învederat recurentul faptul că, rezultă clar, prin întreaga derulare a perioadei de supraofertare că lichidatorul a avut un interes real de a declara adjudecătoare firma SC T. R. SA în detrimentul averii debitoarei şi al intereselor creditorilor, motiv pentru care nici nu s-a mai consultat cu niciun creditor pentru a declara ofertantul SC A. M.C. SRL ofertant fals şi a declarat oferta mult inferioara şi sub preţul pieţii oferta câştigătoare. Prin întregul demers efectuat de lichidator pe linia lichidării averii debitoarei acesta a creat pagube însemnate averii debitoarei şi a încălcat prevederile Legii nr. 85/2006 respectiv art. 2, art. 116 alin. 1 şi art. 118 .
Lichidatorul judiciar L. F.I.P.U.R.L. a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal, cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut următoarele:
Curtea a observat că judecătorul sindic a fost investit cu soluţionarea contestaţiei formulată de creditorul B. L. împotriva măsurilor lichidatorului judiciar de vânzare a imobilului denumit complex turistic de vară camping din Băile Tuşnad, precum şi referitoare la închirierea apartamentului cu trei camere şi a vilei U., aparţinând debitoarei S.C. U. T. SRL.
Deşi, în sentinţa recurată se reţine că măsura lichidatorului judiciar contestată s-a finalizat prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între societatea falită prin lichidator şi ofertantul S.C. T. R.S.A., în cauză nu au fost respectate exigenţele art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 ce impun obligativitatea citării în calitate de părţi a persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în condiţii de contradictorialitate.
Curtea a constatat că S.C. T. R. S.A., cumpărător al imobilului aparţinând debitoarei S.C. U. T. SRL, denumit complex turistic de vară camping din Băile Tuşnad, nu a fost citat în cauză deşi măsură lichidatorului judiciar contestată vizează tocmai contractul de vânzare-cumpărare încheiat între societatea falită prin lichidator S.C. T. R.S.A. În cazul cererilor având ca obiect anularea unor acte juridice bilaterale precum contractul de vânzare-cumpărare anterior menţionat, suntem în prezenţa coparticipării procesuale pasive obligatorii, o astfel de cerere judiciară neputând fi analizată decât în contradictoriu cu toate părţile actului juridic a căruia anulare se cere.
Judecătorul sindic a calificat contestaţia ca înscriindu-se în reglementările prevăzute de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, fără însă a da curs prevederilor art. 21 alin. 4 din Legea nr. 85/2006,- incidente în cauză ca urmare a normei de trimitere prevăzute de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 – potrivit cărora judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 10 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar- în speță, a lichidatorului judiciar şi a comitetului creditorilor, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate. În consecinţă, instanţa de control judiciar constată că în mod nelegal nu a fost citat în cauză comitetul creditorilor sau, în temeiul art. 16 din Legea nr. 85/2006 a adunării creditorilor în cazul în care comitetul creditorilor nu a fost desemnat.
În situația neîndeplinirii, în mod legal, a procedurii de citare, partea nu trebuie să dovedească faptul că i s-a cauzat un prejudiciu – disp. art. 21 alin. 4 reflectând, în mod similar cu disp. art. 85 teza I Cod proc. civ., acțiunea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare.
Având în vedere argumentele anterior expuse, instanţa a admis recursul – art. 312 alin. 1 teza I Cod proc. civ. – și a casat hotărârea atacată – art. 312 alin. 2 teza a II-a, alin. 3 teza a II-a, art. 304 pct. 5 Cod proc. civ. -, trimițând cauza, spre rejudecare, primei instanțe, care va proceda la soluționarea contestaţiei împotriva măsurii lichidatorului judiciar după legala îndeplinire a procedurii de citare conform disp. art. 21 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 şi disp. art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
