Prin cererea înregistrată la nr. 3635/91/2007 SL, în numele membrilor săi, a chemat în judecată pe pârâţii MECT, ISV, SJV, CLV, CJV, solicitând ca aceştia să fie obligaţi la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranşelor suplimentare ce li se cuveneau potrivit art.50 al.1 şi 2 din Legea nr.128/1997, pe ultimii trei ani.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că potrivit dispoziţiilor art.50 al.1 şi 2 personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de tranşele la salarizare stabilite de lege şi de trei tranşe suplimentare care se acordă la 30, 35 şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ şi pentru fiecare din tranşele suplimentare de vechime se acordă o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime. Cum pârâţii nu au respectat aceste prevederi şi nu au achitat reclamanţilor drepturile salariale stabilite de aceste dispoziţii legale solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi obligarea pârâţilor la plata acestor drepturi.
Prin sentinţa civilă nr. 31/16.01.2008 a Tribunalului Vrancea, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de PM, IJSV, MECT şi CJV.
S-a admis acţiunea formulată de reclamanţii, în contradictoriu cu pârâţii MECT, ISJV şi alţii .
Au fost obligaţi pârâţii să acorde reclamanţilor tranşele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997 şi să plătească acestora diferenţele salariale aferente activităţii prestate în perioada 23.11.2004-23.11.2007, reactualizate în raport de rata inflaţiei la data plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs pârâta MECT, considerând-o nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive.
În mod neîntemeiat prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MECT.
MECT nu a plătit şi nici nu a asigurat plata unor drepturi salariale ale cadrelor didactice întrucât nu are aceste atribuţii. Instanţa de fond a interpretat eronat prev. art. 4 din H.G. nr. 366/2007 şi nu s-a raportat la întreg cadrul legislativ.
Cheltuielile cu salariile cadrelor didactice nu se regăsesc în bugetul MECT.
Pe fond, a criticat soluţia primei instanţe arătând că prev. art. 50 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997 fac dovada că reclamanţii au primit coeficientul de 1/25 iar reclamanţii au solicitat şi primit în mod nelegal prin admiterea acţiunii, o plată dublă.
Datorită indexărilor succesive pe parcursul anilor s-a ajuns în prezent la creşteri ale coeficienţilor de multiplicare pentru cele trei tranşe suplimentare de peste 1/25 faţă de coeficientul de multiplicare al tranşei anterioare.
În consecinţă, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a MECT iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9 C.pr. civilă, Legea nr. 128/1997, H.G. nr. 366/2007.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi pârâta CJV, în temeiul art. 304 indice 1 C.pr. civilă, solicitând admiterea acestuia, modificare sentinţei civile în sensul respingerii acţiunii, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CJ pentru motivul că intimaţii reclamanţi nu au raporturi de serviciu cu această instituţie.
CJV nu are competenţa de a stabili drepturile salariale pentru angajaţii centrelor şcolare chiar dacă finanţarea este asigurată de la bugetele judeţelor/consiliilor locale, deoarece această finanţare se face numai în baza documentelor justificative înaintate în acest sens.
A mai declarat recurs şi pârâta ISJV, considerând-o nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive.
Plata retroactivă a drepturilor salariale solicitate ca urmare a neacordării tranşelor de vechime suplimentare corespunzătoare vechimii în învăţământ nu se poate realiza motivat de faptul că, în bugetul pentru anul 2007 nu au fost prevăzute sume care să fie alocate în acest sens şi nu au fost elaborate norme metodologice sau precizări referitoare la plata acestor drepturi şi stabilirea sursei de finanţare de către M.E.C.T .
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Şcolar Judeţean Vrancea este întemeiată şi pentru faptul că personalul didactic şi didactic auxiliar au raporturi de muncă directe cu unitatea de învăţământ unde funcţionează.
În drept, a întemeiat recursul pe disp. art. 304 C.pr. civilă.
Pârâţii PM şi CLM au declarat recurs, în conformitate cu prev. art. 304 pct. 8 şi 10 C.pr. civilă pentru următoarele motive.
În mod greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor recurente iar instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că, pentru instituţiile de învăţământ, finanţarea cheltuielilor de personal şi asigurarea sumelor necesare acestor cheltuieli se efectuează din sume defalcate din TVA de la bugetul de stat, iar PCL nu au competenţa legală în ce priveşte plata drepturilor salariale.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei civile recurate în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
Intimata pârâtă CLF a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului declarat de pârâta MECT şi respingerea acţiunii ca nefondată.
Deşi nu a formulat recurs, intimata a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 304 pct. 9 C. pr. civilă, Legea nr. 128/1997, H.G. nr. 366/2007.
Intimaţii reclamanţi prin reprezentant legal au depus la dosar concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile recurate.
Prin decizia civilă nr. 555/08.09.2008 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în
dosarul nr. 3635/91/2007, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de pârâţii MECT, CJV, ISJV, PM şi CLM, împotriva sentinţei civile nr. 31/16.01.2008 a Tribunalului Vrancea .
Au fost avute în vedere următoarele considerente:
Referitor la recursul declarat de pârâta MECT, instanţa a apreciat că este neîntemeiat.
Astfel, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, s-a apreciat că în mod corect prima instanţă a respins această excepţie.
În susţinerea acestui argument, Curtea a avut în vedere următoarele prevederi legale: contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură-învăţământ, înregistrat cu nr. 5521/09.01.2004 care a intervenit între MECT şi FS reprezentative din învăţământ.
Potrivit art. 1 din acest contract, părţile contractante se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia. Prin termenul de angajator a fost desemnat inclusiv MECT, reprezentat prin ministru (art. 2).
Conform disp. art. 5, prezentul contract colectiv de muncă produce efecte pentru toţi salariaţii din învăţământ, potrivit art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996.
Deşi afirmă recurenta că nu are nici o atribuţie în asigurarea plăţii drepturilor salariale către cadrele didactice, susţinerile acesteia sunt infirmate prin disp. art. 33 din Contract, care prevăd că, în scopul salarizării şi acordării celorlalte drepturi băneşti prevăzute de legislaţia în vigoare şi de prezentul contract colectiv de muncă, părţile contractante vor stabili fondurile şi vor identifica sursele de finanţare.
Ministerul se obligă să depună toate diligenţele necesare pentru plata la timp a salariilor şi va urmări modul în care se efectuează plata salariilor (art. 38 alin. 5).
Faţă de aceste dispoziţii legale, s-a reţinut calitatea procesuală pasivă a recurentei pârâte MECT în a asigura plata drepturilor salariale solicitate.
Pe fondul cauzei, instanţa nu a reţinut critica adusă sentinţei primei instanţe.
Deşi afirmă că reclamanţii intimaţi au primit drepturile solicitate şi s-ar acorda astfel o plată dublă, recurenta nu face nici o dovadă în acest sens, deşi sarcina probei în revine, în calitate de angajator.
Disp. art. 50 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997 prevăd că personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de tranşele de vechime la salarizare stabilite de lege şi de trei tranşe suplimentare, care se acordă la 30, 35 şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ.
Pentru fiecare dintre tranşele suplimentare de vechime se acordă o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime.
Recurenta nu a probat că a respectat aceste prevederi legale şi că a achitat reclamanţilor intimaţi drepturile salariale prevăzute de lege.
Indexările succesive nu au legătură cu creşterea coeficientului de ierarhizare pentru fiecare dintre tranşele suplimentare.
Faţă de aceste considerente, soluţia dată de prima instanţă este legală şi temeinică, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr. civilă.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta recurentă CJV, s-a apreciat că este nefondat pentru următoarele motive:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei nu poate fi reţinută faţă de disp. art. 1 din H.G. NR. 538/2001 care prevăd că, începând cu anul 2001, cheltuielile privind finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea.
Conform disp. art. 17, după aprobarea legii bugetului de stat, CJ are datoria să repartizeze sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi, în cadrul acestora, pe fiecare instituţie de învăţământ preuniversitar de stat.
În consecinţă, recurenta pârâtă CJV are calitate procesuală, având atribuţii legale în repartizarea sumelor destinate instituţiilor preuniversitare de stat.
Faptul că nu au existat solicitări şi documente justificative nu poate fi reţinut ca argument pentru respingerea acţiunii, acest fapt nefiind culpa reclamanţilor intimaţi care au solicitat în instanţă drepturi salariale neacordate.
În condiţiile în care dreptul în sine nu era recunoscut reclamanţilor, nu se puteau întocmi documente justificative, aceştia fiind nevoiţi să apeleze la justiţie.
În concluzie, recursul declarat de pârâta CJV este nefondat.
Referitor la recursul declarat de recurenta pârâtă ISV, s-a apreciat ca neîntemeiat.
Recurenta pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză, aşa cum corect a reţinut prima instanţă.
Astfel, statului îi revine obligaţia asigurării condiţiilor optime necesare asigurării şi desfăşurării în bune condiţii a activităţii de învăţământ, inclusiv prin alocarea fondurilor nominalizate distinct în bugetul de stat şi bugetele locale.
Conform art.140 din lege, MECT ca organ de specialitate are răspunderea de a elabora şi de a aplica politica educaţională, are drept de iniţiativă şi de execuţie în domeniul politicii financiare şi a resurselor umane din sfera educaţiei şi colaborează cu alte ministere în dezvoltarea învăţământului.
În realizarea acestor atribuţii sunt organizate şi funcţionează inspectoratele şcolare ca organe descentralizate de specialitate, subordonate MECT, şi răspund inclusiv de modul de organizare şi de funcţionare a reţelei de învăţământ preuniversitar, asigură aplicarea legislaţiei în asigurarea, coordonarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ, coordonează încadrarea unităţilor de învăţământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic.
În asigurarea descentralizării fondurilor necesare la nivelul unităţilor de învăţământ, prin Hotărârea Guvernului nr. 538/2001 au fost prevăzute atribuţiile specifice ce revin inspectoratelor şcolare judeţene pentru ca măsurile necesare finanţării cheltuielilor cu pregătirea şcolară în cursul unui exerciţiu financiar să se efectueze potrivit dispoziţiilor legale în materie prin asistenţă tehnică acordată în vederea repartizării sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi, în cadrul acestora, pe fiecare instituţie de învăţământ preuniversitar de stat.
Inspectoratele şcolare judeţene prin compartimentele de contabilitate şi informatizare centralizează situaţiile privind execuţia bugetară pe instituţii de învăţământ şi transmit CNFIPS situaţia trimestrială/anuală privind execuţia bugetară din instituţiile de învăţământ preuniversitar de stat.
Astfel de atribuţii în domeniul resurselor umane şi salarizării personalului în baza execuţiei bugetare unităţilor învăţământului preuniversitar de stat au fost prevăzute în sarcina inspectoratelor şcolare judeţene prin normele metodologice din 20.11.2004 privind finanţarea şi administrarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat.
Ca atare rezultă că obligaţiile din speţa în cauză revin pârâtului ISJV, astfel că excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive a fost corect respinsă ca nefondată de către prima instanţă.
Faptul că nu au fost prevăzute sume în bugetul anului 2007 nu absolvă pe pârâtă de răspundere, aceasta fiind o problemă legală de executare şi nu recunoaşterea dreptului în sine.
Nici neelaborarea unor norme metodologice sau a unor precizări nu poate fi reţinută ca argument în favoarea recurentei întrucât legea prevede clar acordarea tranşelor suplimentare de vechime iar legea trebuie respectată întocmai, fără a se aştepta elaborarea unor eventuale instrucţiuni.
Acordarea unor drepturi salariale prevăzute de lege şi aplicarea unui act normativ în vigoare nu pot fi condiţionate, aşa cum susţine recurenta, de stabilirea surselor de finanţare, aceasta nefiind o culpă a reclamanţilor.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtele recurente PM şi CLM, s-a apreciat ca nefondat.
Nu se poate reţine lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtelor iar soluţia primei instanţe ca fiind legală pentru următoarele motive:
Potrivit OUG nr. 23/2001, începând cu anul 2001, finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale pe a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea.
În baza HG nr. 538/2001, dată în aplicarea OUG nr. 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanţarea învăţământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituţiei de învăţământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din HG nr. 538/2001 şi OUG nr. 45/2003.
De asemenea, potrivit aceleiaşi hotărâri de guvern, execuţia bugetelor instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat, respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unităţii administrativ teritoriale, căreia îi este arondată instituţia de învăţământ preuniversitar.
Este adevărat, că, după aprobarea legilor bugetului de stat, unele din venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităţilor administrativ teritoriale sunt repartizate de CJ, dar în final, derularea tuturor fondurilor pentru cheltuielile pentru salarii ale unităţilor de învăţământ preuniversitar se face prin pârâţii CL şi P.
De altfel, prin Protocolul anexă la contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2004 la nivel judeţean, ramură de învăţământ, semnat de CL, acesta şi-a asumat responsabilitatea asigurării tuturor drepturilor salariale care se cuvin personalului din învăţământ conform legislaţiei în vigoare şi contractului colectiv de muncă la nivel de ramură iar comisa care urmăreşte modul de finanţare al unităţilor de învăţământ este condusă de primar în calitate de preşedinte.
Deci, având în vedere actele normative mai sus menţionate, instanţa a apreciat că pârâţii recurenţii au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât aceştia au rolul de a asigura fondurile necesare plăţii salariului reclamanţilor.
În consecinţă, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civilă iar art. 304 pct. 10 C.pr. civilă a fost abrogat prin art. I pct. 111 indice 1 din O.U.G. nr. 138/2000.
