Citeste şi


Cazul de suspendare a cursului prescripţiei prevăzute de art. 13 lit. c) din Decretul  167/1958 referitor la prescripţia extinctivă


           Cazul de suspendare a cursului prescripţiei prevăzute de art. 13 lit. c) din Decretul  167/1958 referitor la prescripţia extinctivă (Prescripţia se suspendă până la rezolvarea  reclamaţiei administrative făcute de cel îndreptăţit, cu privire la despăgubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor  de poştă şi telecomunicaţii) a fost asimilat de jurisprudenţă  perioadei în care se fac demersuri administrative, subliniindu-se că nu poate curge prescripţia când cel îndreptăţit a-şi valorifica un drept  nu rămâne în pasivitate.

          Asupra prezentelor cereri de recurs:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov – Secţia de contencios administrativ şi fiscal  la data de 09.01.2013,  reclamantul M.B. PRIN R.P.L.P.K. RA  în contradictoriu cu  pârâţii M.M.P., M.F.P. prin D.G.R.F.P.B. şi D.A.P.P. a solicitat să se dispună obligarea pârâţilor să plătească  reclamantului suma de 3.454.575,25 lei, sumă  reprezentând contravaloarea produselor pe care nu  le-a putut recolta datorită  funcţiilor de protecţie stabilite pentru suprafaţa de 4.177,90  ha. –  fond forestier pentru  perioada cuprinsă  între data intrării  în  vigoare a Legii  nr.  46/2008  şi  cea a intrării  în  vigoare a H.G. nr. 861/2009; 3.147.180,03 lei, sumă  reprezentând contravaloarea produselor pe care nu  le-a putut recolta datorită funcţiilor de protecţie stabilite pentru suprafaţa de 4.133 ha. fond forestier, pentru  perioada cuprinsă  între data intrării  în vigoare a H.G nr. 861/2009 şi data de 31.12.2010 şi 1.020.785,29 lei, sumă reprezentând contravaloarea produselor pe care nu  le-a putut recolta datorită  funcţiilor de protecţie stabilite  pentru  suprafaţa de 4.233 ha. fond forestier pentru perioada cuprinsă  între data de 01.01.2011 şi  data de 31.12.2011.
În motivarea acţiunii s-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. 1 din Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic ,,În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: (…) b) acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă;”
   Potrivit dispoziţiilor art. 98 din acelaşi act normativ ,,Sumele prevăzute (…) la art. 97 alin. (1) lit. b), f) şi g)  se pun la dispoziţia proprietarilor”.
            Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin.1 ,,Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului), la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.”
Astfel, deşi Codul Silvic a intrat în vigoare în data de 03.03.2008 şi prevedea că ,,statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: (…) b) acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă”, iar potrivit dispoziţiilor art. 99 alin.1 ,,Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului*), la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.”,H.G. nr. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietatea privată a  persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ teritoriale şi pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond a fost publicată şi a intrat în vigoare în data de 18.08.2009.
În normele metodologice la art. 6 se stipulează că  ,,(1) Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice şi la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, se vor finanţa numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.
    (2) Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.”
Reclamantul a susţinut  că în temeiul acestor dispoziţii legale prin adresele nr. 20962/2011 a depus documentaţii complete şi a solicitat structurii teritoriale a unităţii publice centrale care răspunde de silvicultură compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă pentru perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a Codului Silvic şi cea a intrării în vigoare a HG nr.861/2009, perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a H.G. nr. 861/2009 şi 31.12.2010, respectiv  01.01.2011-31.12.2011.
Prin adresele de răspuns M.M.P. prin ITRSV B.  i-a comunicat faptul că documentaţiile depuse  şi care stau la baza solicitării compensaţiilor sunt complete,însă aceste compensaţii nu pot fi acordate deoarece nu s-a primit avizul favorabil al Comisiei Europene privind ajutoarele de stat şi nu s-a publicat proiectul de hotărâre privind acordarea de compensaţii în Monitorul Oficial.”
În ceea ce priveşte solicitarea pentru acordarea de compensaţii pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Codului Silvic şi cea a intrării în vigoare a HG nr. 861/2009 i s-a comunicat faptul că potrivit adresei 184377/IS/13.04.2010 ,,prin formele de sprijin care s-au finanţat până la 31.12.2009 a fost şi compensarea de protecţie stabilită prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă numai pentru persoanele fizice”, deşi Codul Silvic nu a dat drept de a cere compensaţii numai persoanelor fizice, ci şi juridice.
În ceea ce priveşte ajutorul de stat la care face referire M.M.P. se arată că aceste sume nu reprezintă ajutor de stat, ci compensaţii care trebuie plătite proprietarilor prin faptul că prin măsurile instituite se aduce atingere proprietăţii acestora şi sunt restricţionaţi, fiindu-le afectate prerogativele dreptului de proprietate.
Chiar dacă aceste compensaţii s-ar încadra în categoria ajutoarelor de stat, avizul Comisiei Europene cu privire la acordarea acestora a fost dat în data de 19.07.2012, iar pârâta nu a acordat compensaţiile deşi au trecut 5 luni de la acea dată.
Reclamanta a depus la dosar completare de acţiune prin care a solicitat introducerea în  cauză a D.A.P.P. din cadrul M.M.S.C. ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 71/2013 pentru aprobarea O.U.G. nr. 96/2012 care la pct. 3 prevede că ,,În cadrul M.M.S.C. se înfiinţează D.A.P.P., ca organ de specialitate, cu personalitate juridică, finanţat prin bugetul ministerului, cu atribuţii în coordonarea la nivel naţional a domeniilor ape, păduri şi silvicultură.”    
Pârâtul  M.M.S.C.  a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pe considerent  că  potrivit art.3 alin.2 din O.U.G. nr.96/2012 modificat prin pct.3 din Legea nr.71/2013 pct.3 prevede că ,,În cadrul M.M.S.C. se înfiinţează D.A.P.P., ca organ de specialitate, cu personalitate juridică, finanţat prin bugetul ministerului, cu atribuţii în coordonarea la nivel naţional a domeniilor ape, păduri şi silvicultură.”  
Pârâtul M.F.P. prin D.G.F.P. B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru  neîndeplinirea procedurii prealabile administrative cu M.F.P.
De asemenea, pârâtul a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere că nu s-a legat nici un raport juridic între reclamant şi M.F.P..
 Prin sentinţa  civilă nr. 1953/CA/16.07.2014, Tribunalul Braşov a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a  pârâţilor M.M.S.C. şi  M.F.P. şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
A admis cererea de chemare în judecată formulată şi completată de reclamantul M.B.  prin R.P.L.P.K. RA,  în contradictoriu cu  pârâţii M.M.S.C.,  M.F.P. prin D.G.R.F.P. B. şi D.A.P.P.,  şi în consecinţă  a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 7.622.540,57 lei cu titlu de  compensaţii reprezentând contravaloare produse nerecoltate datorită funcţiilor de protecţie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut  următoarele:
Relativ la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.M.S.C., urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 71/2013 pentru aprobarea O.U.G. nr. 96/2012 care la pct.3 prevede că ,,În cadrul M.M.S.C. se înfiinţează D.A.P.P., ca organ de specialitate, cu personalitate juridică, finanţat prin bugetul ministerului, cu atribuţii în coordonarea la nivel naţional a domeniilor ape, păduri şi silvicultură”, reclamanta şi-a completat acţiunea în sensul că, a solicitat introducerea în cauză şi a D.A.P.P..
Cu toate acestea, pârâtul M.M.S.C. legitimează calitate procesuală pasivă în cauză fiind autoritatea publică centrală care răspundea de silvicultură la data formulării cererii  şi care  asigură prin ministrul delegat reprezentarea departamentului în justiţie.
Relativ la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.F.P. s-a reţinut că  aceasta nu este fondată în cauză ca urmare a faptului că, datorită atribuţiilor generale ale ministerului aprobate prin H.G. nr. 34/2009 acesta elaborează proiectul bugetului de stat şi alocă fondurile necesare plăţii compensaţiilor ce au fost solicitate prin cerere.
În ceea  ce priveşte  excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative invocată de către pârâtul M.F.P. se reţine că reclamantul a urmat procedura prealabilă administrativă în raport cu structura teritorială a unităţii publice centrale care răspunde de silvicultură ITRSV B., solicitând acestora acordarea compensaţiilor pentru pădurile cu funcţii de protecţie aşa cum rezultă din adresele depuse la filele 12-17 dosar, astfel că, faţă de dispoziţiile legale incidente în cauză art.97, 98 şi 99 Cod Silvic şi art. 6 din H.G. nr. 861/2009 nu era necesar a se urma o procedură prealabilă administrativă şi cu M.F.P..
În fapt, prin adresele reclamantului nr. 20962/2011şi înregistrate la ITRSV sub nr. 2591 şi nr.2592 din 20.03.2011 a depus documentaţii complete şi a solicitat structurii teritoriale a unităţii publice centrale care răspunde de silvicultură compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă pentru perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a Codului Silvic şi cea a intrării în vigoare a HG nr.861/2009, perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a H.G. nr. 861/2009 şi 31.12.2010, respectiv  01.01.2011-31.12.2011. În acest sens este şi adresa nr. 6290/2012.
Prin adresele de răspuns M.M.P. prin ITRSV B. i-a comunicat reclamantului faptul că documentaţiile depuse şi care stau la baza solicitării compensaţiilor sunt complete, însă aceste compensaţii nu pot fi acordate deoarece nu s-a primit avizul favorabil al Comisiei Europene privind ajutoarele de stat şi nu s-a publicat proiectul de hotărâre privind acordarea de compensaţii în Monitorul Oficial.”
În ceea ce priveşte solicitarea pentru acordarea de compensaţii pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Codului Silvic şi cea a intrării în vigoare a H.G. nr. 861/2009 i s-a comunicat faptul că potrivit adresei nr.184377/IS/13.04.2010 ,,prin formele de sprijin care s-au finanţat până la 31.12.2009 a fost şi compensarea de protecţie stabilită prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă numai pentru persoanele fizice” .
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 97 alin.1 din Legea nr.46/2008 – Codul Silvic ,,În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: (…) b) acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă;”
   Potrivit dispoziţiilor art. 98 din acelaşi act normativ ,,Sumele prevăzute (…) la art. 97 alin. (1) lit. b), f) şi g)  se pun la dispoziţia proprietarilor”.
            Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin.1,,Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului*), la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.”
Astfel, deşi Codul Silvic a intrat în vigoare în data de 03.03.2008 şi prevedea că ,,statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: (…) b) acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă”, iar potrivit dispoziţiilor art. 99 alin.1 ,,Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului*), la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod”, H.G. nr.861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier  proprietatea privată a  persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ teritoriale şi pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond a fost publicată şi a intrat în vigoare în data de 18.08.2009.
În normele metodologice la art. 6 se stipulează că  ,,(1) Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice şi la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, se vor finanţa numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.
    (2) Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.”
În ceea ce priveşte solicitarea pentru acordarea de compensaţii pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Codului Silvic şi cea a intrării în vigoare a H.G. nr. 861/2009 i s-a comunicat reclamantului faptul că potrivit adresei nr.184377/IS/13.04.2010 ,,prin formele de sprijin care s-au finanţat până la 31.12.2009 a fost şi compensarea de protecţie stabilită prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă numai pentru persoanele fizice”.
S-a apreciat de către instanţă că acest refuz al pârâtei de a acorda compensaţii şi reclamantului  UAT M.B.  este nejustificat atâta timp cât prin Legea nr.46/2008 –Codul Silvic nu se face această distincţie ,astfel că  art. 97 alin.1 litera b  stipulează  ,,În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: (…) b) acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă;”, şi, în plus, ulterior primirii deciziei Comisiei Europene acest refuz nu mai este justificat. Potrivit Deciziei Comisiei Europene nr. C (2012) 5166 din data de 19.07.2012 ajutorul de stat reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorita funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determina restricţii in recoltarea de masa lemnoasa poate fi acordat.
A  concluzionat instanţa  că pârâtul M.M.S.C. prin ITRSV B. avea obligaţia de a înainta documentaţia depusă de reclamant organelor fiscale în vederea efectuării controlului financiar, neputându-se  imputa reclamantului că acest control nu a fost efectuat şi în consecinţă au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantei suma de 7.622.540,57 lei cu titlu de compensaţii reprezentând c/val  produse nerecoltate datorită funcţiilor de protecţie.
Prin încheierea din 19.11.2014, sentinţa  a fost lămurită în sensul că sunt obligaţi la plata  compensaţiei pârâţii M.M.S.C.,  M.F.P. prin D.G.R.F.P. B. şi D.A.P.P..
Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de lămurire a dispozitivului a declarat recurs pârâtul M.F.P. prin D.G.R.F.P., criticând soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi obligarea sa în solidar cu ceilalţi pârâţi la plata compensaţiei, arătând că instanţa a avut în vedere numai posibilitatea legală de acordare a compensaţiilor, fără dovedirea în concret a oportunităţii cheltuielilor necesare. Acţiunea este inadmisibilă întrucât nu a fost urmată procedura prealabilă faţă de M.F.P. şi este formulată împotriva unei părţi lipsite de calitate procesuală pasivă, actul normativ pe care reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile neavând  prevederi în sensul stabilirii unor obligaţii pentru M.F.P.. Pentru cheltuielile instituţiilor publice, se pot efectua alocări de fonduri din bugetul  public naţional în condiţiile existenţei unei legi de modificare bugetară anuală în care să fie incluse şi aceste cheltuieli. Ordonatorul principal de credite este M.M. şi acestuia îi revine obligaţia  elaborării  proiectului privind  acordarea ajutorului financiar care se asigură de la bugetul de stat.
Arată recurentul că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti întrucât a obligat  o instituţie publică pe cale judecătorească, să efectueze un demers care potrivit legii ar fi trebuit îndeplinit pe cale administrativă, procedura  de întocmire a bugetului de stat şi de deschidere a creditelor  bugetare fiind  reglementată de Legea 500/2002 privind finanţele publice. M.F.P.  este titularul unei obligaţii de diligenţă, aceea de a  întocmi proiectul de lege a bugetului de stat, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, supus dezbaterii în Parlament, nefiind deţinătorul  unei obligaţii de rezultat constând în alocarea  efectivă  a unor sume  către solicitanţi.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii şi respingerea acţiunii  ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În drept, recursul este întemeiat pe dispoziţiile  art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă de la 1865.
Pârâtul D.A.P.P. a solicitat casarea sentinţei recurate, şi reţinerea cauzei spre rejudecare, invocând prescripţia dreptului material la acţiune,   întrucât creanţele deduse judecăţii corespund unei perioade care începe încă din anul 2009 , înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil şi, implicit, de abrogarea Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, aşa încât  prescripţia este  reglementată de acest act normativ.
Prin urmare, arată recurentul, având în vedere, faptul că reclamata pretinde o suma de bani aferentă anilor 2008 şi 2009, iar prescripţiile începute pentru perioada anterioară datei de 1 octombrie 2011 sunt în mod evident supuse dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958, instanţa de fond ar fi trebuit să reţină această excepţie a prescripţiei dreptului material la acţiune, incident fiind termenul general de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termen care a fost în mod evident depăşit  raportat Ia data introducerii acţiunii, respectiv data de 02.04.2014.
Pe fondul cauzei, recurentul arată că cererea este neîntemeiată, întrucât reclamanta a invocat refuzul nejustificat al autorităţii publice de acordare a sumelor solicitate reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă care nu au putut fi recoltate din cauza funcţiilor speciale de protecţie, invocând ca  temei de drept: Legea nr. 46/2008, H.G. nr. 861/2009, precum şi Decizia nr. C(2012) 5166.
Arată recurentul că aplicabile reclamantei sunt într-adevăr prevederile H.G. nr. 861/2009, iar potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din acest act normativ Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoanele juridice şi la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, cu modificările ulterioare, se vor finanţa numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat”, însă  normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009 vizează doar proprietarii de terenuri forestiere cu suprafeţe mai mici sau egale cu 30 ha, ceea ce nu este cazul reclamantei ce susţine că suprafaţa de 1.253,20 ha face parte integrantă a Reţelei Ecologice Europene Natura 2000.
Prin examinarea conţinutului adresei de răspuns din perspectiva acestor dispoziţii legale, rezulta că acestea nu pot fi apreciate ca reprezentând un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantei, întrucât prin această adresă s-a comunicat acestuia imposibilitatea acordării compensaţiilor solicitate ca urmare a faptului că nu a fost elaborată metodologia de calcul a compensaţiilor.
În măsura în care au fost demarate procedurile în vederea aprobării normelor metodologice necesare, fiind redactată integral hotărârea de guvern ce le viza şi se află la acest moment în faza de proiect supus spre aprobare, nu se poate vorbi de o culpă a instituţiei publice şi nici de ilegalitate – atât timp cât nu pot fi avizate şi eliberate la plată sume din bugetul instituţiilor publice în lipsa unei metodologii.
Mai arată recurenta că reclamanta nici nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor necesare acordării despăgubirilor solicitate conform celor cuprinse în Decizia Comisiei Europene nr. C (2012) 5126 final, ajutoarele de stat fiind acordate  pentru excluderea oricăror forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosinţei terenului incompatibilă cu scopul atribuit, doar în măsura în care sunt întrunite condiţiile cumulative prevăzute  în art. 10 din decizie, lipsind declaraţia că nu îndeplinesc condiţiile de excludere menţionate la punctul 9 din Decizie şi nici dovada modalităţii de calcul a prejudiciului reclamat.
În drept, recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 Cod Procedură Civilă.
Pentru toate aceste motive, recurentul D.A.P.P. solicită casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul M.M.S.C. critică respingerea de către instanţa de fond a  excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului, arătând că D.A.P.P. este  autoritatea publică centrală în domeniul silviculturii, cu  personalitate juridică proprie, iar Ministrul delegat pentru departament este cel care asigură reprezentarea în instanţă a acestuia, calitate ce decurge şi din  textul de lege invocat chiar de reclamant, respectiv, art. 97 alin.2 lit. b) din Legea nr.46/2008 (Codul Silvic, ce prevede sursa prin care este asigurată acordarea compensaţiilor – bugetul autorităţii centrale care răspunde de silvicultură.
Mai arată recurentul că acţiunea este prescrisă raportat la anii 2008-2010, dreptul la acţiune privind acordarea compensaţiilor în ceea ce priveşte restricţiile în exploatare pentru pădurile cu funcţii speciale de protecţie pentru perioada 2008 – 2010 având  izvorul în Legea nr.46/2008 – Codul Silvic actual. Plata acestor compensaţii a fost însă amânată până la comunicarea Deciziei Comisiei Europene nr. C(20l2)5l66 final/ 19.07.2012*, decizie care priveşte acordarea compensaţiilor potrivit Legii nr.46/2008, precum şi publicarea Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii în Monitorul Oficial al României, iar această hotărâre nu a fost publicată până în prezent. 
Se mai critică  admiterea acţiunii şi prin prisma prematurităţii acţiunii, respectiv pentru lipsa cadrului legal pentru acordarea la acest moment a despăgubirilor solicitate prin acţiune, raportându-ne la dispoziţiile art. 97 alin.1, lit. b din Legea nr.46/2008 – Codul silvic, precum şi la dispoziţiile Deciziei Comisiei Europene nr. C.(2012) 5166 final/ 19.07.2012. Conform textului de lege precizat, rezultă că acordarea compensaţiilor pe care reclamanta susţine că i se cuvin trebuia precedată de propunerea în acest sens din partea structurii teritoriale de specialitate către structurile de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, alături de întreaga documentaţie cerută de articolul 6 din Anexa Nr. 1 a H.G. nr. 861/2009.
Împotriva celor trei recursuri, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea căilor de atac şi menţinerea hotărârii  instanţei de fond.
Solicită respingerea recursului declarat de M.F.P., arătând că acesta îndeplineşte funcţia de administrare a veniturilor statului şi aprobă, în condiţiile legii, repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare, conform.  H.G. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică/2009 privind organizarea şi funcţionarea M.F.P..
Cu privire la recursul declarat de D.A.P.P., arată că acesta nu mai are capacitate procesuală, fiind preluat conform O.U.G.  nr. 86/2014  de M.M.A.P..
Cât despre recursul declarat de M.M.S.C., în prezent M.M.A.P., arată că acesta este autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi care este obligată  să acorde compensaţiile solicitate potrivit Codului Silvic.
În ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune, arată că prin H.G. nr. 861/2009 s-a suspendat posibilitatea acordării sumelor de bani cuvenite proprietarilor drept compensaţiile cuvenite pentru restricţiile stabilite asupra bunurilor acestora, suspendare care operează şi în prezent.
Mai arată intimatul-reclamant că nici motivul de recurs  privind prematuritatea acţiunii nu este întemeiat, fiind în contradicţie vădită cu excepţia prescripţiei invocată de acelaşi recurent. Cererea adresată M.M. şi  întreaga documentaţie au fost întocmite conform legii, forma de sprijin fiind solicitată după aprobarea Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.
  În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe suplimentare.
Prealabil analizării motivelor de recurs, Curtea  precizează  că, faţă de data  introducerii acţiunii, 09.01.2013, în prezenta cauză sunt incidente  prevederile Codului de Procedură Civilă de la 1865.
 Examinând excepţia tardivităţii cererii de recurs formulate de M.M.S.C., reorganizat prin O.U.G. nr. 86/2014 ca M.M.A.P., invocată din oficiu, excepţie de procedură care primează în soluţionare în condiţiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 301 Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie formulată în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
 Atât sentinţa, cât şi încheierea de lămurire a dispozitivului au fost comunicate pârâtului  M.M.  la data de 17.10.2014, aşa cum rezultă din  dovada  de comunicare aflată la fila 175-176  din dosarul instanţei de fond (vol. V).
Instanţa constată că termenul de recurs, calculat în condiţiile art. 101 Cod procedură civilă, a expirat la data de 02.11.2014.
Or, cererea de recurs a fost depusă  la poştă  la data de 04.11.2014, aşa cum rezultă  din borderoul seria B nr. 9346 (fila 232 dosar Recurs.).
Potrivit art. 104 Cod Procedură Civilă de la 1865, actele de procedură trimise  prin poştă  instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite  în termen  dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal  înainte de împlinirea lui.
Cum recursul  a fost depus la poştă după împlinirea termenului stabilit de lege pentru declararea acestei căi de atac, urmează ca, admiţând excepţia tardivităţii recursului declarat de M.M.S.C., reorganizat în prezent ca M.M.A.P., să fie respins recursul acestui pârât ca fiind tardiv formulat.
Cu privire la recursul declarat de M.F.P. atât împotriva  sentinţei  1953/2014 cât şi a încheierii de lămurire a dispozitivului din 19.11.2014, criticile  privind modul de soluţionare de către prima instanţă a excepţiei  lipsei calităţii procesuale pasive se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304  pct. 9 Cod procedură civilă şi  sunt întemeiate.
 Calitatea procesuală pasivă a acestui pârât, arată tribunalul, decurge din atribuţiile generale ale ministerului aprobate prin H.G. 34/2009: elaborarea  bugetului de stat şi alocarea fondurilor necesare plăţii compensaţiilor.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, Curtea apreciază că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.F.P. trebuie admisă pentru următoarele considerente:
Actul normativ invocat de reclamantă ca temei de drept al susţinerii acţiunii este reprezentat de art. 97 alin 1 lit. b) din Legea 46/2008 privind Codul Silvic, dispoziţiile acestuia fiind în sensul că … statul alocă anual de la buget, prin bugetul  autorităţii publice centrale  care răspunde de silvicultură, sume pentru … acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea  produselor pe care proprietarii nu le recoltează…
Aşadar, între M.F.P. şi M.M.  există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naştere în virtutea obligaţiilor legale reciproce şi specifice ce le revin în procesul bugetar, în cadrul căruia primul repartizează celui de-al doilea, în calitate de ordonator principal de credite, sumele alocate acestuia prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuţia de a vira acestuia alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat şi cu respectarea acesteia.
Aceste atribuţii rezultă din prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice:
În domeniul finanţelor publice M.F.P. are, în principal, următoarele atribuţii:
    a) coordonează acţiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, şi anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie;
    b) dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;
     …
    e) solicită rapoarte şi informaţii oricăror instituţii care gestionează fonduri publice;
    f) aprobă clasificaţiile bugetare, precum şi modificările acestora;
    g) analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor;
    h) furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale;
    i) asigură monitorizarea execuţiei bugetare, iar în cazul în care se constată abateri ale veniturilor şi cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru reglementarea situaţiei;
    …
    k) stabileşte conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite;
În condiţiile existenţei unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care  s-ar stabili obligaţia M.M. să plătească  persoanelor fizice şi juridice sume de bani reprezentând compensaţii  datorită funcţiei de protecţie, ordonatorul de credite, în îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, formulează  propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plăţii obligaţiilor stabilite prin titluri executorii, şi numai în acest caz  se poate vorbi de  obligaţia M.F.P. de a  întocmi şi a transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, însă dreptul de decizie nu aparţine acestuia, ci puterii legislative.
Cât despre temeiul de drept în baza căruia instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului, H.G. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea M.F.P., se constată că acesta nu cuprinde  dispoziţii privind obligaţii stabilite în sarcina M.F.P. de a răspunde alături de  ordonatorii principali de credite.
În consecinţă, se constată că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.F.P. a fost în mod neîntemeiat  respinsă de instanţa de fond, urmând să fie admis recursul şi modificată  sentinţa şi încheierea de lămurire a dispozitivului, în sensul admiterii excepţiei şi respingerii acţiunii promovate împotriva acestui pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul D.A.P.P., reorganizat în prezent ca  M.M.A.P.:
Ca prim motiv de recurs, s-a invocat prescripţia dreptului de a solicita compensaţiile aferente anilor 2008 şi 2009, faţă de data introducerii acţiunii, 09.01.2013, însă acesta nu este  întemeiat.
Într-adevăr, aşa cum arată recurentul, dispoziţiile legale aplicabile sunt cele ale Decretului 167/1958 referitor la prescripţia extinctivă.
Între cazurile de suspendare a cursului prescripţiei prevăzute de art. 13 din actul normativ menţionat,se numără şi cel de la lit. c): prescripţia se suspendă până la rezolvarea  reclamaţiei administrative făcute de cel îndreptăţit, cu privire la despăgubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor  de poştă şi telecomunicaţii.
Pentru identitate de raţiune, jurisprudenţa  a asimilat  acest caz de suspendare perioada în care se fac demersuri administrative, subliniindu-se că nu poate curge prescripţia când cel îndreptăţit a-şi valorifica un drept  nu rămâne în pasivitate.
Aceasta este situaţia şi în prezenta speţă.
 Potrivit prevederilor art. 97 alin. (l) lit. b) din Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic, în scopul gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul aloca anual de la buget, prin bugetul autoritarii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: (…) b) acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.
Potrivit prevederilor art. 99 alin. (1), normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
  Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale şi pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond, a fost publicată şi a intrat în vigoare în data de 18 august 2009.
 Conform Art. 6, formele de sprijin pentru persoanele juridice, prevăzute  la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, se vor finanţa numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat. (2) Toate formele de sprijin prevăzute de Legea nr.46/2008 vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei  favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.
Din înscrisurile depuse în dosarul de fond (fila 12-17 vol. I), rezultă că încă din luna martie 2011, reclamanta a solicitat compensaţii şi totodată a înaintat documentaţiile corespunzătoare către Inspectoratul teritorial de regim silvic şi de vânătoare B., însă răspunsul M.M.P. a fost în sensul că acordarea acestora se face numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat şi publicarea hotărârii de guvern  în Monitorul Oficial.
Aşadar, termenul de prescripţie nu curge  pe durata  parcurgerii procedurii de aprobare a acordării ajutorului de stat la Comisia Europeană, atâta vreme cât tocmai acordul Comisiei este actul juridic care a dat naştere dreptului proprietarului terenurilor forestiere în discuţie la obţinerea de despăgubiri.
 Decizia Comisiei Europene  nr. C (2012) 5126 final/19.07.2012 a fost publicată în Jurnalul Uniunii Europene din 13.09.2012, iar hotărârea de guvern nu a fost publicată nici în prezent,aşa încât reclamanta, căreia nu i se poate imputa pasivitatea instituţiilor statului, a fost în imposibilitate juridică de a acţiona şi nu poate fi sancţionată prin refuzarea concursului forţei de constrângere a statului în realizarea pretenţiilor sale.
Este însă întemeiat motivul de recurs ce vizează greşita aplicare a legii, motiv ce se încadrează în prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, prima instanţă a reţinut că refuzul  pârâtului de a acorda compensaţiile prevăzute de Codul Silvic este nejustificat  ulterior  primirii deciziei Comisiei Europene, iar M.M. prin ITRSV avea obligaţia de a înainta documentaţia depusă de reclamant organelor fiscale în vederea  efectuării controlului financiar.
Contrar celor reţinute în hotărârea atacată, Curtea constată că refuzul pârâtului  nu este nejustificat, faţă de următoarele considerente:
Municipiul B. deţine în proprietate publică o suprafaţă de 14266,6 ha fond forestier administrată de către R.P.L.P.K. RA, din care o suprafaţă de 4233 ha fond forestier este încadrată în grupa I funcţională-păduri cu  funcţii speciale de protecţie (adresa 756/30.01.2012 fila 17 dosar Trib.vol I).
În calitate de proprietară a suprafeţelor forestiere situate într-o zonă Natura 2000, reclamanta a solicitat compensaţia prevăzută de art. 97 alin.(l) lit. b) din Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic, reprodus mai sus,care nu face distincţie între categoriile de proprietari  cărora li se cuvin  compensaţiile,arătând că inclusiv pentru fondul forestier proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ teritoriale, statul acordă compensaţii reprezentând contravaloarea  produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamentele silvice.
Această prevedere cu caracter de principiu este însă nuanţată  prin H.G. 861/2009  pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale şi pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond, chiar din titulatura actului normativ  rezultând că normele metodologice  nu sunt menite  doar a determina  cuantumul compensaţiilor, ci şi condiţiile de acordare, având  astfel un rol esenţial în stabilirea  şi acordarea efectivă a dreptului la  compensaţii.
 Astfel, din topografia  alin. 1 şi alin. 2 ale art. 6 din H.G. 861/2009, rezultă că toate formele se sprijin prevăzute de Legea nr. 46/2008 vor fi continuate  după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei  favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, însă, în ceea ce priveşte persoanele juridice, formele de sprijin prevăzute de art. 97 alin (1) lit.  b) sunt  finanţate după  primirea deciziei  favorabile a Comisiei Europene, fără  să se mai prevadă o delimitare în timp, ceea ce duce la concluzia că în privinţa acestora (persoanele juridice), decizia favorabilă este necesară atât înainte,cât şi după  data de 01.01.2010.
Precizarea este necesară, dacă  se are în vedere că  de la data aderării la Uniunea Europeană şi  până la 31.12.2009, sunt aplicabile prevederile art. III-168 alin 1 şi Anexa 5 Cap.3, pct. b) din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, potrivit cărora ajutoarele acordate ori puse în aplicare înainte de data aderării sunt calificate ca ajutoare  existente  până la sfârşitul  celui de-al treilea an de la data aderării, ceea ce înseamnă că până la data de 31.12.2009 nu este necesară  conformarea măsurilor de ajutor  de stat cu legislaţia europeană.
 Pentru persoanele juridice însă, legiuitorul român a înţeles să  impună  condiţia  existenţei deciziei favorabile a Comisiei şi pentru perioada  anterioară anului 2010, această concluzie rezultând şi din prevederile  O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat ,care distinge la  art. 3  între ajutorul de stat  nou, care este  supus obligaţiei de notificare, şi care nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat şi ajutorul  de stat care nu este supus obligaţiei de notificare, care poate fi acordat numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de reglementările în vigoare.
Compensaţiile  solicitate până la  01.01.2010 s-ar încadra în noţiunea  de  ajutor de stat existent, care nu este supus  obligaţiei de notificare, dar care poate fi acordat numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de reglementările în vigoare, ori, reglementarea în vigoare,  art. 6 alin 1 din H.G. nr. 681/2009, condiţionează acordarea compensaţiei de obţinerea deciziei favorabile a Comisiei.
Aşadar, în  cazul reclamantei, persoană juridică şi în acelaşi timp unitate administrativ – teritorială, era necesară obţinerea deciziei favorabile atât pentru perioada de dinainte, cât şi de după 01.01.2010, deci pentru întreaga perioadă solicitată prin acţiunea introductivă.
 Or, Decizia Comisiei Europene  nr. C (2012) 5126 final/19.07.2012 invocată de instanţă în aprecierea caracterului nejustificat al refuzului autorităţii, deşi a acordat avizul favorabil pentru ajutoarele prevăzute  în cadrul schemei notificate de autorităţile române pentru suprafeţele forestiere aflate în proprietatea  persoanelor fizice şi juridice  care aveau funcţie de protecţie de tip T1 sau T2 situate în Zona Natura 2000, arată la pct.7, cât şi la pct. 13, arată că avizul nu vizează compensaţiile ce se acordă entităţilor  administrativ-teritoriale,deoarece autorităţile naţionale  să au decis să le acorde în cadrul schemelor de ajutoare de minimis în conformitate  cu dispoziţiile Regulamentului  (CE)  nr. 1998/2006 şi prin urmare, aceste ajutoare nu fac obiectul deciziei.
Nefiind îndeplinită condiţia imperativă prevăzută de H.G. nr. 861/2009, nu  poate fi vorba de  un refuz nejustificat în sensul art. 2 lit. i) din Legea 554/2004, aşa încât nelegal a fost obligat  pârâtul D.A.P.P., în prezent M.M.A.P. la plata acestor sume.
În acelaşi sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 2787/30.09.2014 în dosar nr. 5929/62/2009*.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod procedură civilă   să fie  respins  recursul  declarat de pârâtul M.M.S.C. (reorganizat ca  prezent ca  M.M.A.P.) ca fiind tardiv formulat, să fie admis recursul  formulat de pârâtul M.F.P. prin D.G.R.F.P. B. împotriva sentinţei  civile 1953/CA/16.07.2014 şi a încheierii din 19.11.2014 pronunţate de Tribunalul Braşov – Secţia  a II-a civilă,de contencios administrativ şi fiscal, şi recursul  declarat de pârâta D.A.P.P. (reorganizată ca  prezent ca  M.M.A.P. împotriva aceleiaşi sentinţe, care va fi casată în parte şi în rejudecare va fi respinsă  cererea formulată de  reclamantul M.B. prin R.P.L.P.K. în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în contradictoriu cu pârâtul D.A.P.P. (reorganizată în  prezent ca  M.M.A.P.), acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.