Temei de drept: art.138 lit. a și c din Legea nr.85/2006
Prevederile art.138 lit. a din Legea nr. 85/2006 fac referire la situaţia în care bunurile societăţii au fost folosite de către administrator în folosul său ori al unor terţe persoane.
Reţinerea cazului de răspundere presupune dovada certă a utilizării bunurilor sau creditelor societăţii în interes personal sau în cel al unei alte persoane, precum şi a legăturii de cauzalitate dintre fapta săvârşită, ca una din condiţiile răspunderii civile delictuale, şi ajungerea societăţii în stare de insolvenţă.
Existența unor stocuri de marfă nevandabile, ca efect al expirării Licenţei nr. 2845/2007 şi a Certificatului de conformitate nr. 2845/2007 și scoaterea acestora din evidența contabilă, în baza procesului-verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe şi de clasare a unor bunuri materiale întocmit la data de 31.01.2012, nu face operantă ipoteza de răspundere reținută de tribunal.
Potrivit art. 138 litera „c” din Legea nr. 85/2006, răspunderea personală a administratorului statutar poate fi antrenată atunci când acesta a dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi.
Debitorului îi este permisă continuarea activităţii şi în situaţia în care insolvenţa este iminentă, în condiţiile practicării unei administrări eficiente, art. 138 lit. „c” nesancţionând decizia continuării unei activităţi, în condiţiile în care insolvenţa este iminentă, ci reaua-credinţă a persoanelor aflate la conducerea societăţii, care au decis continuarea unei activităţi comerciale ineficiente, exclusiv în interes personal, cu consecinţa prejudicierii creditorilor societăţii.
Prevederile art.138 lit. a din Legea nr. 85/2006 fac referire la situaţia în care bunurile societăţii au fost folosite de către administrator în folosul său ori al unor terţe persoane.
Reţinerea cazului de răspundere presupune dovada certă a utilizării bunurilor sau creditelor societăţii în interes personal sau în cel al unei alte persoane, precum şi a legăturii de cauzalitate dintre fapta săvârşită, ca una din condiţiile răspunderii civile delictuale, şi ajungerea societăţii în stare de insolvenţă.
Existența unor stocuri de marfă nevandabile, ca efect al expirării Licenţei nr. 2845/2007 şi a Certificatului de conformitate nr. 2845/2007 și scoaterea acestora din evidența contabilă, în baza procesului-verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe şi de clasare a unor bunuri materiale întocmit la data de 31.01.2012, nu face operantă ipoteza de răspundere reținută de tribunal.
Potrivit art. 138 litera „c” din Legea nr. 85/2006, răspunderea personală a administratorului statutar poate fi antrenată atunci când acesta a dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi.
Debitorului îi este permisă continuarea activităţii şi în situaţia în care insolvenţa este iminentă, în condiţiile practicării unei administrări eficiente, art. 138 lit. „c” nesancţionând decizia continuării unei activităţi, în condiţiile în care insolvenţa este iminentă, ci reaua-credinţă a persoanelor aflate la conducerea societăţii, care au decis continuarea unei activităţi comerciale ineficiente, exclusiv în interes personal, cu consecinţa prejudicierii creditorilor societăţii.
