Prin sentinţa civilă nr. 421/04.06.2014, pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. … a fost respinsă, ca nefondată, cererea de ordonanţă de plată formulată de creditoarea S.C. DB S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea COMUNA VÎRTOAPE PRIN AUTORITATEA EXECUTIVĂ A ADMINISTRAŢIEI.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul-creditor S.C. DB S.R.L. BUCUREŞTI a solicitat instanţei ca, pe calea procedurii ordonanţei de plată, să fie obligată debitoarea la plata sumei totale de 380043 lei, reprezentând servicii privind proiectare studiu de fezabilitate, pentru realizarea reţelei publice de alimentare cu apă potabila şi pentru modernizarea drumurilor de interes local, susţinând că a realizat pentru pârât aceste servicii care au fost aprobate de către consiliul local, în cauza sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1013 din Codul de Procedură Civilă, republicat, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă, asumată prin facturile fiscale transmise şi recepţionate, prin procesele verbale de primire a documentaţiei atestata prin adresele de înaintare, prin plăţile parţiale efectuate, documente care atestă faptul că debitoarea nu a avut nicio obiecţie.
Însă, în condiţiile în care debitoarea a susţinut că debitul menţionat de creditoare nu reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, dat fiind faptul că, pe de o parte, între parţi nu exista un contract încheiat în care să fie precizat obiectul, preţul, durata de execuţie a contractului responsabilităţile executantului şi ale beneficiarului, precum şi modalităţile de plată facturile fiscale, iar pe de alta parte că facturile fiscale precizate de către creditoare nu reprezintă obligaţii de plată, nepurtând semnătura vreunui reprezentant al său şi nefiind însuşite pentru plată, instanţa a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 1020 din Codul de Procedură Civilă, republicat.
Astfel, instanţa a concluzionat că atâta timp cât debitoarea nu şi-a însuşit creanţa înscrisă în facturile existente la dosarul cauzei, iar probele confirmă faptul că acestea nu sunt semnate de către debitoare, în cauză, pentru clarificarea raporturilor juridice dintre părţi, trebuie să fie administrate alte probe decât cele prevăzute de art. 1020 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, republicat, care nu pot fi administrate în această procedură, ci doar pe calea dreptului comun.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere în anulare creditoarea S.C. DB S.R.L. susţinând că sumele cuprinse în facturi reprezintă sumele stabilite în capitolul 3.2. – devize financiare, parte integrantă a studiului de fezabilitate, document care stabileşte valoarea investiţiei, documente necesare şi înaintate pentru procedura de participare la licitaţia de atribuire investiţii.
Ori, atâta timp cât documentaţia a fost recepţionată de către debitoare prin procesele-verbale de predare-primire din data de 09.11.2010 şi 30.03.2011 care atestă prestarea serviciilor facturate, nu se poate reţine că debitoarea nu şi-a însuşit facturile fiscale de plată emise doar pe considerentul că nu sunt semnate de către debitoare, întrucât facturile au fost recepţionate de către debitoare şi nu au fost restituite şi nici contestate decât prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Ca atare, creditoarea a susţinut că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile pentru emiterea unei ordonanţe de plată, creanţa fiind certă, aspect care rezultă din semnarea fără obiecţiuni a procesului-verbal de predare-primire a documentaţiei pentru care s-au emis facturi şi lipsa obiecţiunilor, lichidă, întrucât câtimea ei este determinată prin actul de creanţă, respectiv facturile fiscale şi a celorlalte acte ce emană de la debitoare şi exigibilă, deoarece scadenţa obligaţiei de plată a preţului, în lipsa unei menţiuni exprese, este de 30 de zile, termen care a expirat.
În consecinţă, creditoarea a solicitat admiterea cererii în anulare, anularea sentinţei civile nr. 421/04.06.2014 şi admiterea cererii de ordonanţă de plată, prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 380.043 lei reprezentând:
-91.074, 28 lei c/v factura fiscala DF nr.149/01.10.2012 – servicii proiectare studiu de fezabilitate pentru realizarea reţelei publice de alimentare cu apă potabila, localităţile Vartoapele de Sus si Vartoapele de Jos, Comuna Vartoape, Judeţul Teleorman
-63.151,96 Iei c/v factura fiscala nr. DF. 148/01.10.2012 – servicii proiectare studiu de fezabilitate pentru realizarea reţelei publice de canalizare si staţie de epurare in localităţile Vartoapele de Sus si Vartoapele de Jos,
-159.780,20 Iei – c/v factura fiscală nr. DF. 147/01.10.2012, servicii de proiectare studiu de fezabilitate modernizare drumuri de interes local in localitatea Vartoapele de Sus, Comuna Vartoape, Judeţul Teleorman,
-66.036,20 Iei – c/v factura fiscală nr. DF.146/01.10.2012 – servicii de proiectare studiu de fezabilitate modernizare drumuri de interes local în localitatea Garagau, Comuna Vartoape, Judeţul Teleorman.
De asemenea, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata dobânzii legale de la data scadentei fiecărei facturi şi până la plata integrală, precum şi la plata sumei reprezentând actualizarea debitului principal şi a dobânzii legale cu indicele de inflaţie de la data scadentă până la data plaţii efective.
Debitoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii în anulare, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o apreciere judicioasă a actelor din dosar ş ia aplicat corect dispoziţiile legale atunci când a reţinut că nu există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă ş ia concluzionat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 1013 din Codul de Procedură Civilă, republicat.
Astfel, debitoarea a arătat că, în cauză, creanţa nu poate fi considerată ca fiind certă din moment ce provine din costuri estimative ale unei investiţii, fiind stabilită în mod unilateral şi arbitrar de către creditoare şi cât timp aceasta nu rezultă dintr-un contract sau alte înscrisuri însuşite de părţi prin semnătură, procesele-verbale de predare anexate cererii în anulare, ca şi hotărârile Consiliului Local al comunei Vartoape, nefăcând referire la cuantumul creanţei.
Ca atare, debitoarea a arătat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de 1013 din Codul de Procedură Civilă, republicat, care guvernează procedura specială privind emiterea unei ordonanţe de plată, respectiv existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile.
Examinând cererea în anulare a sentinţei civile nr. 421 din 04.06.2014 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. …, formulată de creditoarea S.C. DB S.R.L. din perspectiva dispoziţiilor art. 1023 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă, republicat, Tribunalul constată că motivele invocate în acţiunea în anulare sunt nefondate.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1013 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, republicat, procedura ordonanţei de plată de aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi sub semnătură ori în alt mod admis de lege.
Prin urmare, procedura specială a ordonanţei de plată este admisibilă numai în cazul obligaţiilor asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau alt înscris, însuşit de părţi sub semnătură ori în alt mod admis de lege.
De asemenea, din dispoziţiile art. 1020 din Codul de Procedură Civilă, republicat, rezultă că această procedură poate fi exercitată, spre deosebire de acţiunile în pretenţii, promovate pe calea dreptului comun, numai dacă creanţa pretinsă nu este contestată de debitor nu numai în ceea ce priveşte existenţa, ci şi cuantumul valoric al acesteia, instanţa în această procedură, fiind ţinută să examineze doar actele, explicaţiile şi lămuririle părţilor, sub aspectul temeiniciei cererii şi îndeplinirii condiţiilor de fond anterior menţionate şi să hotărască asupra pertinenţei probelor invocate pentru emiterea ordonanţei de plată.
Ca atare, se poate reţine că, spre deosebire de acţiunile în pretenţii promovate pe calea dreptului comun, procedura ordonanţei de plată implică o condiţie suplimentară de admisibilitate, respectiv doar pentru creanţele necontestate de părţi prin apărări de fond şi numai dacă înscrisul doveditor ori creanţa sunt însuşite, iar nu contestate de debitor.
Ori, în cauză, obiecţiunile debitoarei au vizat atât inexistenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, cât şi existenţa creanţei în sine, debitoarea susţinând că şi-a îndeplinit obligaţiile de plată faţă de creditoare pentru serviciile prestate.
De asemenea, privitor la creanţa în suma pretinsă de creditoare, debitoarea a învederat că aceasta nu a fost constatată printr-un înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege, ceea ce a fost de natură să confere cererii creditoarei un caracter contencios şi să permită aprecierea că, pentru clarificarea acestor aspecte, este necesară administrarea de probe specifice unui proces purtat în condiţiile dreptului comun.
Pe de altă parte, prin invocarea de către debitoare a îndeplinirii obligaţiilor de plată, constând în contravaloarea serviciilor efectuate pentru studiul de fezabilitate, aspect recunoscut şi de creditoare, numai că aceasta a pretins că plăţile efectuate reprezintă doar contravaloarea parţială a acestora, în mod corect s-a reţinut că, în cauză, creanţa debitoarei nu este certă.
În acest sens, este de observat că înscrisurile existente la dosarul cauzei – hotărâri ale Consiliului Local, procese-verbale de predare-primire a studiului de fezabilitate pentru lucrările de modernizare drumuri comunale în localitatea Garagau, comuna Vartoape, jud. Teleorman, respectiv pentru reţele publice de canalizare a apelor uzate menajere şi staţie de epurare în localităţile Vartoapele de Sus şi Vartoapale de Jos şi de alimentare cu apă potabilă în aceleaşi localităţi din comuna Vartoape, jud. Teleorman – filele 5-6, nu fac nicio referire la cuantumul creanţei solicitate.
Prin urmare, având în vedere obiecţiunile formulate de debitoare, precum şi faptul că apărările acesteia sunt susceptibile de a fi verificate doar pe calea dreptului comun, procedura ordonanţei de plată având aplicabilitate doar atunci când creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, respectiv clară şi necontestată şi cum, în prezenta cauză, creanţa este litigioasă, fiind contestată existenţa ei, ceea ce impune administrarea de probe, Tribunalul va respinge ca nefondată cererea în anulare formulată de creditoarea S.C. DB S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 421 din 04.06.2014 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. … în contradictoriu cu debitoarea COMUNA VÎRTOAPE, judeţul Teleorman.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul-creditor S.C. DB S.R.L. BUCUREŞTI a solicitat instanţei ca, pe calea procedurii ordonanţei de plată, să fie obligată debitoarea la plata sumei totale de 380043 lei, reprezentând servicii privind proiectare studiu de fezabilitate, pentru realizarea reţelei publice de alimentare cu apă potabila şi pentru modernizarea drumurilor de interes local, susţinând că a realizat pentru pârât aceste servicii care au fost aprobate de către consiliul local, în cauza sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1013 din Codul de Procedură Civilă, republicat, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă, asumată prin facturile fiscale transmise şi recepţionate, prin procesele verbale de primire a documentaţiei atestata prin adresele de înaintare, prin plăţile parţiale efectuate, documente care atestă faptul că debitoarea nu a avut nicio obiecţie.
Însă, în condiţiile în care debitoarea a susţinut că debitul menţionat de creditoare nu reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, dat fiind faptul că, pe de o parte, între parţi nu exista un contract încheiat în care să fie precizat obiectul, preţul, durata de execuţie a contractului responsabilităţile executantului şi ale beneficiarului, precum şi modalităţile de plată facturile fiscale, iar pe de alta parte că facturile fiscale precizate de către creditoare nu reprezintă obligaţii de plată, nepurtând semnătura vreunui reprezentant al său şi nefiind însuşite pentru plată, instanţa a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 1020 din Codul de Procedură Civilă, republicat.
Astfel, instanţa a concluzionat că atâta timp cât debitoarea nu şi-a însuşit creanţa înscrisă în facturile existente la dosarul cauzei, iar probele confirmă faptul că acestea nu sunt semnate de către debitoare, în cauză, pentru clarificarea raporturilor juridice dintre părţi, trebuie să fie administrate alte probe decât cele prevăzute de art. 1020 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, republicat, care nu pot fi administrate în această procedură, ci doar pe calea dreptului comun.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere în anulare creditoarea S.C. DB S.R.L. susţinând că sumele cuprinse în facturi reprezintă sumele stabilite în capitolul 3.2. – devize financiare, parte integrantă a studiului de fezabilitate, document care stabileşte valoarea investiţiei, documente necesare şi înaintate pentru procedura de participare la licitaţia de atribuire investiţii.
Ori, atâta timp cât documentaţia a fost recepţionată de către debitoare prin procesele-verbale de predare-primire din data de 09.11.2010 şi 30.03.2011 care atestă prestarea serviciilor facturate, nu se poate reţine că debitoarea nu şi-a însuşit facturile fiscale de plată emise doar pe considerentul că nu sunt semnate de către debitoare, întrucât facturile au fost recepţionate de către debitoare şi nu au fost restituite şi nici contestate decât prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Ca atare, creditoarea a susţinut că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile pentru emiterea unei ordonanţe de plată, creanţa fiind certă, aspect care rezultă din semnarea fără obiecţiuni a procesului-verbal de predare-primire a documentaţiei pentru care s-au emis facturi şi lipsa obiecţiunilor, lichidă, întrucât câtimea ei este determinată prin actul de creanţă, respectiv facturile fiscale şi a celorlalte acte ce emană de la debitoare şi exigibilă, deoarece scadenţa obligaţiei de plată a preţului, în lipsa unei menţiuni exprese, este de 30 de zile, termen care a expirat.
În consecinţă, creditoarea a solicitat admiterea cererii în anulare, anularea sentinţei civile nr. 421/04.06.2014 şi admiterea cererii de ordonanţă de plată, prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 380.043 lei reprezentând:
-91.074, 28 lei c/v factura fiscala DF nr.149/01.10.2012 – servicii proiectare studiu de fezabilitate pentru realizarea reţelei publice de alimentare cu apă potabila, localităţile Vartoapele de Sus si Vartoapele de Jos, Comuna Vartoape, Judeţul Teleorman
-63.151,96 Iei c/v factura fiscala nr. DF. 148/01.10.2012 – servicii proiectare studiu de fezabilitate pentru realizarea reţelei publice de canalizare si staţie de epurare in localităţile Vartoapele de Sus si Vartoapele de Jos,
-159.780,20 Iei – c/v factura fiscală nr. DF. 147/01.10.2012, servicii de proiectare studiu de fezabilitate modernizare drumuri de interes local in localitatea Vartoapele de Sus, Comuna Vartoape, Judeţul Teleorman,
-66.036,20 Iei – c/v factura fiscală nr. DF.146/01.10.2012 – servicii de proiectare studiu de fezabilitate modernizare drumuri de interes local în localitatea Garagau, Comuna Vartoape, Judeţul Teleorman.
De asemenea, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata dobânzii legale de la data scadentei fiecărei facturi şi până la plata integrală, precum şi la plata sumei reprezentând actualizarea debitului principal şi a dobânzii legale cu indicele de inflaţie de la data scadentă până la data plaţii efective.
Debitoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii în anulare, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o apreciere judicioasă a actelor din dosar ş ia aplicat corect dispoziţiile legale atunci când a reţinut că nu există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă ş ia concluzionat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 1013 din Codul de Procedură Civilă, republicat.
Astfel, debitoarea a arătat că, în cauză, creanţa nu poate fi considerată ca fiind certă din moment ce provine din costuri estimative ale unei investiţii, fiind stabilită în mod unilateral şi arbitrar de către creditoare şi cât timp aceasta nu rezultă dintr-un contract sau alte înscrisuri însuşite de părţi prin semnătură, procesele-verbale de predare anexate cererii în anulare, ca şi hotărârile Consiliului Local al comunei Vartoape, nefăcând referire la cuantumul creanţei.
Ca atare, debitoarea a arătat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de 1013 din Codul de Procedură Civilă, republicat, care guvernează procedura specială privind emiterea unei ordonanţe de plată, respectiv existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile.
Examinând cererea în anulare a sentinţei civile nr. 421 din 04.06.2014 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. …, formulată de creditoarea S.C. DB S.R.L. din perspectiva dispoziţiilor art. 1023 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă, republicat, Tribunalul constată că motivele invocate în acţiunea în anulare sunt nefondate.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1013 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, republicat, procedura ordonanţei de plată de aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi sub semnătură ori în alt mod admis de lege.
Prin urmare, procedura specială a ordonanţei de plată este admisibilă numai în cazul obligaţiilor asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau alt înscris, însuşit de părţi sub semnătură ori în alt mod admis de lege.
De asemenea, din dispoziţiile art. 1020 din Codul de Procedură Civilă, republicat, rezultă că această procedură poate fi exercitată, spre deosebire de acţiunile în pretenţii, promovate pe calea dreptului comun, numai dacă creanţa pretinsă nu este contestată de debitor nu numai în ceea ce priveşte existenţa, ci şi cuantumul valoric al acesteia, instanţa în această procedură, fiind ţinută să examineze doar actele, explicaţiile şi lămuririle părţilor, sub aspectul temeiniciei cererii şi îndeplinirii condiţiilor de fond anterior menţionate şi să hotărască asupra pertinenţei probelor invocate pentru emiterea ordonanţei de plată.
Ca atare, se poate reţine că, spre deosebire de acţiunile în pretenţii promovate pe calea dreptului comun, procedura ordonanţei de plată implică o condiţie suplimentară de admisibilitate, respectiv doar pentru creanţele necontestate de părţi prin apărări de fond şi numai dacă înscrisul doveditor ori creanţa sunt însuşite, iar nu contestate de debitor.
Ori, în cauză, obiecţiunile debitoarei au vizat atât inexistenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, cât şi existenţa creanţei în sine, debitoarea susţinând că şi-a îndeplinit obligaţiile de plată faţă de creditoare pentru serviciile prestate.
De asemenea, privitor la creanţa în suma pretinsă de creditoare, debitoarea a învederat că aceasta nu a fost constatată printr-un înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege, ceea ce a fost de natură să confere cererii creditoarei un caracter contencios şi să permită aprecierea că, pentru clarificarea acestor aspecte, este necesară administrarea de probe specifice unui proces purtat în condiţiile dreptului comun.
Pe de altă parte, prin invocarea de către debitoare a îndeplinirii obligaţiilor de plată, constând în contravaloarea serviciilor efectuate pentru studiul de fezabilitate, aspect recunoscut şi de creditoare, numai că aceasta a pretins că plăţile efectuate reprezintă doar contravaloarea parţială a acestora, în mod corect s-a reţinut că, în cauză, creanţa debitoarei nu este certă.
În acest sens, este de observat că înscrisurile existente la dosarul cauzei – hotărâri ale Consiliului Local, procese-verbale de predare-primire a studiului de fezabilitate pentru lucrările de modernizare drumuri comunale în localitatea Garagau, comuna Vartoape, jud. Teleorman, respectiv pentru reţele publice de canalizare a apelor uzate menajere şi staţie de epurare în localităţile Vartoapele de Sus şi Vartoapale de Jos şi de alimentare cu apă potabilă în aceleaşi localităţi din comuna Vartoape, jud. Teleorman – filele 5-6, nu fac nicio referire la cuantumul creanţei solicitate.
Prin urmare, având în vedere obiecţiunile formulate de debitoare, precum şi faptul că apărările acesteia sunt susceptibile de a fi verificate doar pe calea dreptului comun, procedura ordonanţei de plată având aplicabilitate doar atunci când creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, respectiv clară şi necontestată şi cum, în prezenta cauză, creanţa este litigioasă, fiind contestată existenţa ei, ceea ce impune administrarea de probe, Tribunalul va respinge ca nefondată cererea în anulare formulată de creditoarea S.C. DB S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 421 din 04.06.2014 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. … în contradictoriu cu debitoarea COMUNA VÎRTOAPE, judeţul Teleorman.
