Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Cerere în anulare ordonanță de plată respinsă. Creditorul în calitate de asigurat RCA, în temeiul art. 662 CPC nu a făcut dovada caracterului cert al valorii despăgubirii solicitate pârâtului în calitate de asigurător, astfel în vederea solutionarea cerer


La data de 06.03.2015 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. 22157/299/2015, cererea în anulare formulată de petenta creditor SC I. SA împotriva Sentinţei nr.21045/26.11.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti in dosarul nr. 44104/299/2014, in contradictoriu cu intimatul-debitor SC S.A.R.C.I. SA, prin care s-a solicitat anularea în parte a sentinţei şi admiterea cererii privind emiterea ordonanţei de plată.
În motivarea cererii, petenta creditoare a arătat în esenţă faptul că în mod eronat instanţa nu a reţinut obligaţia de plată a debitului restant în cuantum de 20512,70 aferent dosarelor de daună nr.RCA-B-1890-2013 şi nr. RCA-ELT-143-2013, susţinând că facturile aferente reparaţiilor fiind emise pe numele proprietarilor autoturismelor nu pot fi acceptate la plată de către asigurător prin semnare şi stampilare, acestuia revenindu-i obligaţia de plată a despăgubirii în baza cererii formulate de proprietar.
În continuare, susţinându-se caracterul cert, lichid şi exigibil a debitului restant, faţă  de plata cu întârziere a acestuia, creditorul susţine că în baza Ordinului CSA nr.14-2011 debitorul datorează şi penalităţi de întârziere în cuantum de 157739,99 lei.
În drept, au fost invocate disp. art 1023 și urm. din NCPC.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimatul debitor a formulat întâmpinare în cauză, prin care solicită respingerea cererii în anulare ca neîntemeiată, susținând că, Sentinţa nr.21045/26.11.2014 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti in dosarul nr 44104/299/2014 este legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării, în esenţă se arată că, cererile de despăgubire formulate în dosarele de daună nr. RCA-B-1890-2013 şi nr. RCA-ELT-143-2013 au fost respinse anterior formulării cererii de chemare în judecată, motiv pentru care despăgubirile aferente nu au fost achitate.
Sub aspectul probatoriului, a fost încuviinţată   proba cu înscrisuri.
A fost anexat dosarul nr. 44104/299/2014, privind ordonanţa de plată, soluţionat prin sentinţa nr.21045/26.11.2014.
Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin Sentinţa nr.21045/26.11.2014  pronunţată în dosarul nr. 44104/299/2014, a fost respins ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind plata sumei de 23.294,03 lei formulat de creditoarea I. S.A. în contradictoriu cu debitoarea SC S.A.R.C.I. SA, au fost respinse cererile privind plata sumei de 20.512,34 lei, a penalităţilor de întârziere de 157.739,99 lei şi actualizarea penalităţilor de întârziere la data plăţii efective a debitului, astfel cum au fost precizate, ca neîntemeiate şi s-a dispus obligarea debitoarei la plata sumei de 2.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate instanța a reținut că, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, instanţa reţine că între creditoarea SC I.  SA, în calitate de cesionar şi E.C. SRL, în calitate de cedent, s-au încheiat contractele de cesiune de din 25.02.2014, 13.03.2014, 28.10.2013, 15.07.2013 în temeiul cărora E.C. SRL, în contul unei datorii faţă de creditoarea SC I.  SA a cedat creanţele pe care le deţinea împotriva debitoarei SC S.A.R.C.I. SA izvorând din dosarele de daună nr. RCA/B/2291/2014; nr. RCA/B/2259/2013, nr. RCA/B/1890/2014, nr. RCA/ELT/334/2013, nr. RCA/ELT/280/2013, nr. RCA/ELT/300/2013, nr. RCA/ELT/369/2013, nr. RCA/ELT/357/2013. f. 3-18
E.C. SRL a încheiat cu debitoarea SC S.A.R.C.I. SA contracte de asigurare, iar pentru riscurile asigurate s-au deschis dosarele de daună nr. RCA/B/2291/2014; nr. RCA/B/2259/2013, nr. RCA/B/1890/2014, nr. RCA/ELT/334/2013, nr. RCA/ELT/280/2013, nr. RCA/ELT/300/2013, nr. RCA/ELT/369/2013, nr. RCA/ELT/357/2013. f. 3-18
Debitoarea a achitat 3 dintre aceste dosare de daună, respectiv: dosarele de daună nr. RCA/B/2291/2014 – suma de 2.931,03 lei; nr. RCA/B/1890/2013 – suma de 2.597,32 lei, nr. RCA/ELT/143/2013 – suma de 14.278,17 lei.
Toate celelalte dosare au fost achitate prin ordinele de plată nr. 3121 din 10.10.2013, 844 din 07.05.2014, 267 din 22.01.2014, 141 din 14.01.2014, 142 din 14.01.2014 şi 3072 din 27.09.2013.
Restul sumei de 23.294,03 lei a fost achită în data de 13.11.2014 cu ordinul de plată nr. 4936 din 13.11.2014.
În ceea ce privește dispoziţiile legale care reglementează ordonanţa de plată solicitată a fi emisă în prezenta cauză, instanţa a reținut că, procedura respectivă poate fi folosită numai dacă sunt întrunite strict condiţiile de admisibilitate prevăzute de art.1013 alin.(1) C. proc. civ., şi anume, existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Analizând în contextul acestor dispoziţii legale înscrisurile anexate de creditoare la cererea de emitere a ordonanţei de plată, instanţa a reținut că, pretenţiile deduse judecăţii sunt nejustificate, prin raportare la calea procesuală aleasă, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte condiţia specială referitoare la proba creanţei, prevăzută de art. 1013 alin. 1 C.proc.civ., instanţa a reţinut necesitatea existenţei unui contract civil, constatat printr-un înscris, ori, în lipsa acestuia, a unui alt înscris, însuşit de părţi prin semnătură sau într-un alt mod admis de lege.
În ceea ce priveşte caracterul cert al creanţei, în raport de prevederile art. 662 alin. 2 C.proc.civ., instanţa a reţinut că o creanţă are acest caracter atunci când existenţa ei neîndoielnică rezultă din titlu, prin noţiunea de „titlu” înţelegându-se actul de creanţă autentic sau neautentic emanat de la debitor sau recunoscut de către acesta.
Astfel, în măsura în care creditoarea înţelege să recurgă la procedura specială a ordonanţei de plată pentru valorificarea pretenţiilor sale, s-a reţinut că se impune ca reclamantul să probeze în mod riguros existenţa şi întinderea creanţei, care trebuie să fie atestată de înscrisuri însuşite de părţi în modalităţile prevăzute de lege.
În continuare, analizând susţinerile debitoarei din cuprinsul întâmpinării, prin raportare la înscrisurile pe care aceasta îşi întemeiază afirmaţiile, respectiv ordinele de plată nr. 3121 din 10.10.2013, 844 din 07.05.2014, 267 din 22.01.2014, 141 din 14.01.2014, 142 din 14.01.2014 şi 3072 din 27.09.2013, instanţa a constat că a rămas fără obiect, capătul de cerere privind plata sumei de 23.294,03 lei, deoarece debitoarea a achitat 3 dintre aceste dosare de daună, respectiv: dosarele de daună nr. RCA/B/2291/2014 – suma de 2.931,03 lei; nr. RCA/B/1890/2013 – suma de 20.363,15 lei, nr. RCA/ELT/143/2013 – suma de 14.278,17 lei.
În ceea ce priveşte suma de 20.512,34 lei,s-a reţinut că,  aceasta nu este certă, deoarece facturile emise de E.C. nu au fost acceptate la plată de debitoare prin semnătură şi ştampilă, iar toate celelalte dosare au fost achitate prin ordinele de plată nr. 3121 din 10.10.2013, 844 din 07.05.2014, 267 din 22.01.2014, 141 din 14.01.2014, 142 din 14.01.2014 şi 3072 din 27.09.2013.
Penalităţile de întârziere în cuantum de 157.739,99 lei calculate la sumele ce fac obiectul dosarelor de daună cesionate, nu au un caracter cert, deoarece în contractele de cesiune de creanţă şi nici în alte înscrisuri nu este prevăzut cuantumul acestora.
Pentru determinarea cuantumului penalităţilor de întârziere şi momentului de la care încep să curgă instanţa a apreciat că se impune administrarea unui probatoriu complex, respectiv expertiză contabilă, incompatibilă cu ordonanţa de plată.
În susţinerea prezentei cereri în anulare petenta creditoare a arătat faptul că, în mod greșit instanța a reținut apărările debitorului, susţinând că facturile aferente reparaţiilor fiind emise pe numele proprietarilor autoturismelor nu pot fi acceptate la plată de către asigurător prin semnare şi stampilare, acestuia revenindu-i obligaţia de plată a despăgubirii în baza cererii formulate de proprietar.
Analizând cererea în anulare formulată de creditoare cu privire la sentinţa nr. 21045/26.11.2014  pronunţată în dosarul nr. 44104/299/2014 instanța constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă faţă de următoarele considerente:
Potrivit art. 1013 alin. 1 NCPC, această procedura a ordonantei de plata se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Conform art. 662 NCPC, creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui. Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
In ceea ce priveşte suma solicitata cu titlu de debit principal reprezentând contravaloarea despăgubirilor în cuantum de 20512,34 lei aferente dosarelor de daună nr.RCA-B-1890-2013 şi nr. RCA-ELT-143-2013, prin raportare la prevederile art.249 din CPC, instanța reține că, nu s-a făcut dovada caracterului cert al creanței, motiv pentru care se apreciază că, în vederea soluţionarea cererii este necesara administrarea unor probe pe calea dreptului comun, probe care sunt însa incompatibile cu procedura ordonanţei de plata.
În acest sens, instanţa reţine că, prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei nr. 44104/299/2014, filele 139-140 debitorul, în calitate de asigurator a făcut dovada refuzului la plată a despăgubirilor în cuantum de 20512,34 lei aferente dosarelor de daună nr.RCA-B-1890-2013 şi nr. RCA-ELT-143-2013, devenind astfel încidente prevederile art.36 din Ordinul CSA potrivit cărora în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de catre partea prejudiciata ori de catre asigurat, asiguratorul RCA este obligat sa notifice partii prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, in totalitate sau partial, pretentiile de despagubire, situaţie în care potrivit alin. 5 al aceluiaşi articol despagubirea se plateste de catre asiguratorul RCA in maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii raspunderii si cuantificarii daunei, solicitat in scris de catre asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoreasca definitiva cu privire la suma de despagubire pe care este obligat sa o plateasca.
Astfel, având în vedere faptul că pentru determinarea corectă a despăgubirii datorate este necesară efectuarea unei expertize auto, probă incompatibilă cu procedura specială a ordonanţei de plată, instanţa va  respinge cererea în anulare, ca neintemeiată.
În ceea ce priveşte capătul de cerere prin care se solicită obligarea debitorului la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 157.739,99 lei calculate la sumele ce fac obiectul dosarelor de daună cesionate, de asemenea, instanţa reţine că această sumă nu are un caracter cert.
În acest sens, instanţa reţine că nici în contractele de cesiune de creanţă şi nici în alte înscrisuri nu este prevăzut cuantumul şi modul de calcul al penalităţilor datorate în baza Ordinului 14/2014 şi cesionate către SC I.  SA.
Astfel, rezultă în primul rând faptul că penalităţile datorate în baza Ordinului 14/2014 nu au făcut obiectul contractelor de cesiune, iar pe de altă parte pentru determinarea cuantumului acestora şi a momentului de la care încep să curgă instanţa apreciază că se impune administrarea unui probatoriu complex, respectiv expertiză contabilă, incompatibilă cu ordonanţa de plată.
Pe cale de consecinţă, prin raportare la prevederile art.249 din CPC, instanța reține că, nu s-a făcut dovada caracterului cert, al creanței, motiv pentru care se apreciază că, în vederea solutionarea cererii este necesara administrarea unor probe pe calea dreptului comun, probe care sunt insa incompatibile cu procedura ordonantei de plata, astfel încât, instanta va  respinge cererea în anulare, ca neintemeiată.