Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi înregistrată sub nr. 2868/86/2015 din data de 18.05.2015, reclamanta SC A. SRL X, în contradictoriu cu pârâtele Primăria Municipiului X şi Consiliul Local al Municipiului X, a solicitat anularea parţială a certificatului de urbanism nr. 185/05.03.2015, respectiv anularea din conţinutul acestuia a menţiunii „În prezent datorită schimbării legislaţiei, PUZ-ul aprobat trebuie reactualizat conform prevederilor legislaţiei în vigoare şi supus informării şi consultării publicului în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 2701/30.12.2010”; anularea dispoziţiei secund pârâtului comunicată prin adresa nr. 10517/04.05.2015 conform căreia şi-a însuşit punctul de vedere al Serviciului de specialitate din cadrul Primăriei X.; precum şi obligarea pârâtelor să elibereze un alt certificat de urbanism din care să fie eliminate menţiunile nelegale sus-arătate a căror anulare o solicită.
Prin sentinţa nr. 1865 din 8.10.2015, Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Consiliului local al municipiului X.; a respins ca nefondată acţiunea având ca obiect “anulare act administrativ” formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. X., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul X. – prin primar, Primarul municipiului X. şi Consiliul Local al Municipiului X..
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta S.C A.S.R.L., invocând, în drept, dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 –
În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, recurenta a arătat că instanţa de fond nu a înlăturat motivele de drept invocate în susţinerea cererii (respectiv a prevederilor art. 6 Cod civil, privind aplicarea în timp a legii civile şi ale art. 3 din Ordinul nr. 2701/2010 pentru aprobarea Metodologiei de informare şi consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, publicat în M.Of. nr. 47/19.01.2011), astfel că, hotărârea atacată contravine normelor de drept material.
Susţinerea instanţei de fond – potrivit căreia, urmare a schimbărilor legislative documentaţia de urbanism trebuie să fie reactualizată şi supusă procedurilor actuale de aprobare – nu poate fi primită, deoarece modificările legislative intervenite privesc şi faptele viitoare intrării lor în vigoare, iar ceea ce se impune, respectiv reluarea etapei de informare şi aprobare prin hotărâre de consiliu local a planului de urbanism zonal deja aprobat, nu este susţinută nici de prevederile legale şi nici de modificări ale planului de urbanism general.
Recurenta reclamantă arată că, în cazul de faţă, a fost elaborată şi aprobată documentaţia de urbanism – PUZ pentru parcela nr. cad. 1281/11 în suprafaţă de 970 mp, situată în municipiul X., str. U., cu destinaţia bloc de locuinţe 2S-P-M-10 etaje cu parcare, subsol şi spaţii comerciale, birouri, prestări serviciu, spaţii de locuit, prin H.C.L. nr. 283/20.11.2008 – hotărâre în vigoare la data sesizării instanţei. Astfel, conform legislaţiei în vigoare la data aprobării a fost efectuată informarea publicului în conformitate cu prevederile legale.
În fapt, pârâţii au invocat şi au inclus în certificatul de urbanism contestat că la acest moment ar trebui reluată etapa de informare, conform Ordinului nr. 2701/2010 – procedură urmată de o nouă aprobare a PUZ-ului prin hotărâre de consiliu local.
Însă tocmai prevederile art. 3 din Ordinul nr. 2701/2010 au fost invocate în cererea de chemare în judecată şi nu au fost înlăturate de instanţa de fond, prevederi care stabilesc că, pentru documentaţiile în curs de elaborare sau avizare se vor aplica în funcţie de etapa în care se găsesc – în cazul de faţă, începând cu următoarea etapă, respectiv obţinerea autorizaţiei de construire.
Invocând disp. art. 47 alin. 1 din Legea nr. 350/2001, recurenta a susţinut că, odată aprobat, certificatul de urbanism nu mai poate suferi modificări decât dacă până la obţinerea autorizaţiei de construire se modifică planul de urbanism general, situaţie ce nu este dată în speţă. În fapt, pârâţii nu contestă valabilitatea documentaţiei ci insistă ca acesta să fie iarăşi supusă etapei de informare şi de consultare stabilită prin Ordinul nr. 2701/2010, etapă care este urmată de o nouă aprobare a consiliului local.
Prin urmare, prevederile Ordinului nr. 2701/2010 nu retroactivează în conformitate cu art. 6 Cod civil, ci se va aplica aşa cum prevede art. 3 din ordin, începând cu următoarea etapă, în cazul de faţă începând cu obţinerea autorizaţiei de construire.
Susţinerile instanţei de fond – că au intervenit modificări legislative de la aprobarea PUZ-ului şi nu a fost emisă încă autorizaţia de construire şi, prin urmare, trebuie elaborată în condiţiile legii în vigoare, este netemeinică şi nelegală, întrucât planul de urbanism zonal – PUZ este instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrală a unor zone din localitate şi este în concordanţă cu planul de urbanism general. Acesta este valabil până la modificarea planului de urbanism general şi, în situaţia în care planul de urbanism general nu a suferit modificări, neexistând un termen legal pentru limitarea valabilităţii acestuia, autorizaţia de construire se acordă în baza PUZ-ului.
Cum în speţă nu este dată situaţia descrisă mai sus, obligarea societăţii la reluarea informării publicului şi reluarea aprobării PUZ-ului prin hotărâre de consiliu local, atâta timp cât nu au intervenit modificări în planurile de urbanism, iar legislaţia invocată stipulează clar că se aplică de la etapa în care se găsesc, este netemeinică şi nelegală.
Pârâtul Municipiul X. prin primar a formulat întâmpinare (filele 12 – 14 dosar) şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând în susţinere dispoziţiile art. 3 din Metodologia din 30 decembrie 2010 de informare şi consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajarea teritoriului şi de urbanism aprobată prin Ordinul nr. 2701/2010 publicat în Monitorul Of. nr. 47/19.01.2011.
Totodată, a apreciat că instanţa de fond a reţinut în mod corect incidenţa prevederilor art. 6 alin. 1 coroborat cu alin. 5 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Analizând prioritar chestiunea caracterului de act administrativ de autoritate a certificatului de urbanism, Curtea reţine că, deşi de principiu, aceste un act de informare, el poate fi supus cenzurii instanţei de contencios administrativ în condiţiile în care impune solicitantului obligaţii care nu pot fi contestate pe altă cale. Ca urmare, pentru a asigura reclamantei accesul la justiţie, Curtea va analiza pe fond pretenţiile deduse judecăţii.
Recurenta critică hotărârea primei instanţe sub aspectul aplicării retroactive a Ordinului nr. 2701/2010 de aprobare a Metodologiei de informare şi consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism – publicat în Monitorul Oficial nr. 47/19.01.2011, respectiv a ignorării art. 3 din Metodologia de informare – text de lege conform căruia „pentru documentele aflate în curs de elaborare sau avizare, autorităţile administraţiei publice locale competente vor asigura informarea şi consultarea publicului afectat de propunerile planurilor înaintate de supunerea spre dezbaterea consiliului judeţean/local/ Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în funcţie de etapa în care se află, fără a relua integral întreaga procedură”.
Dar în această speţă, problema aplicării retroactive a prevederilor Ordinului nr. 2701/2010 porneşte de la o premisă falsă, aceea că un plan urbanistic zonal o dată aprobat este valabil nelimitat în timp. Or, dacă un plan urbanistic general are valabilitate limitată în timp la maximum 10 ani, durată care poate fi prelungită în anumite condiţii, este evident că un plan urbanistic zonal nu poate depăşi aceste coordonate decât în măsura în care investiţia în vederea căreia a fost realizat a început deja.
Mai mult decât atât, în ce priveşte planul urbanistic zonal trebuie făcută distincţie între planurile elaborate la iniţiativa autorităţilor publice locale şi cele elaborate la iniţiativa persoanelor fizice şi/sau juridice interesate. Pentru că în cauza de faţă, elaborarea planului urbanistic zonal asupra corpului de proprietate nr. 1281/11 situat în str. Universităţii nr. 19 a avut loc ca urmare a dorinţei reclamantei de a construi un imobil cu neîncadrarea în limitările planului de urbanism general în vigoare la acea dată, certificatul de urbanism eliberat nr. 1369 din 26.08.2008 impunând obligaţia întocmirii acestui plan. Desigur că, dacă ulterior aprobării PUZ-ului prin H.C.L. nr. 283 din 20.11.2008 şi în interiorul termenului de valabilitate al certificatului de urbanism eliberat la cererea reclamantei, aceasta ar fi obţinut autorizaţia de construire, prevederile Ordinului nr. 2701/2010 nu i-ar mai fi fost aplicabile.
Însă, solicitând un nou certificat de urbanism la data de 17.02.2015, reclamanta se află sub incidenţa prevederilor ordinului sus menţionat, astfel încât motivul de recurs cu privire la aplicarea retroactivă a legii nu poate fi reţinut.
De asemenea, art. 3 din Ordinul nr. 2701/2010 nu poate fi reţinut în cauză pentru că acesta nu vizează situaţia documentaţiilor deja elaborate, cum este PUZ-ul aprobat prin H.C.L. nr. 283/2008, ci documentaţiile care se află în curs de elaborare sau avizare la momentul intrării în vigoare a ordinului. Dar, dacă reclamanta a înţeles să se refere la procedura emiterii autorizaţiei de construire, ca procedură care începe prin solicitarea unui certificat de urbanism şi continuă cu elaborarea şi aprobarea PUZ-ului, depunerea documentaţiei şi emiterea autorizaţiei, în acest caz este de observat că procedura anterioară, în care s-a emis certificatul de urbanism nr. 1369 din 26.08.2008 nu a fost finalizată de reclamantă, certificatul de urbanism expirând fără ca aceasta să depună documentaţia pentru eliberarea autorizaţiei de construire. Ca urmare, în considerarea modificărilor legislative intervenite, autoritatea publică este îndreptăţită să solicite reactualizarea PUZ-ului aprobat, aceasta cu atât mai mult cu cât acest plan trebuie să ia în considerare contextul social, cultural istoric, urbanistic şi arhitectural de la data la care se solicită un certificat de urbanism în vederea efectuării de lucrări de construcţii, în această chestiune, o perioadă de timp de aproape 8 ani de la aprobarea planului urbanistic zonal anterior fiind extrem de lungă, raportat la dinamica construirii într-o zonă de maxim interes pentru toţi locuitorii urbei.
În consecinţă, constatând legală şi temeinică soluţia primei instanţe, Curtea va respinge recursul ca nefondat în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, cu completarea motivării în sensul celor arătate anterior.
Prin sentinţa nr. 1865 din 8.10.2015, Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Consiliului local al municipiului X.; a respins ca nefondată acţiunea având ca obiect “anulare act administrativ” formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. X., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul X. – prin primar, Primarul municipiului X. şi Consiliul Local al Municipiului X..
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta S.C A.S.R.L., invocând, în drept, dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 –
În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, recurenta a arătat că instanţa de fond nu a înlăturat motivele de drept invocate în susţinerea cererii (respectiv a prevederilor art. 6 Cod civil, privind aplicarea în timp a legii civile şi ale art. 3 din Ordinul nr. 2701/2010 pentru aprobarea Metodologiei de informare şi consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, publicat în M.Of. nr. 47/19.01.2011), astfel că, hotărârea atacată contravine normelor de drept material.
Susţinerea instanţei de fond – potrivit căreia, urmare a schimbărilor legislative documentaţia de urbanism trebuie să fie reactualizată şi supusă procedurilor actuale de aprobare – nu poate fi primită, deoarece modificările legislative intervenite privesc şi faptele viitoare intrării lor în vigoare, iar ceea ce se impune, respectiv reluarea etapei de informare şi aprobare prin hotărâre de consiliu local a planului de urbanism zonal deja aprobat, nu este susţinută nici de prevederile legale şi nici de modificări ale planului de urbanism general.
Recurenta reclamantă arată că, în cazul de faţă, a fost elaborată şi aprobată documentaţia de urbanism – PUZ pentru parcela nr. cad. 1281/11 în suprafaţă de 970 mp, situată în municipiul X., str. U., cu destinaţia bloc de locuinţe 2S-P-M-10 etaje cu parcare, subsol şi spaţii comerciale, birouri, prestări serviciu, spaţii de locuit, prin H.C.L. nr. 283/20.11.2008 – hotărâre în vigoare la data sesizării instanţei. Astfel, conform legislaţiei în vigoare la data aprobării a fost efectuată informarea publicului în conformitate cu prevederile legale.
În fapt, pârâţii au invocat şi au inclus în certificatul de urbanism contestat că la acest moment ar trebui reluată etapa de informare, conform Ordinului nr. 2701/2010 – procedură urmată de o nouă aprobare a PUZ-ului prin hotărâre de consiliu local.
Însă tocmai prevederile art. 3 din Ordinul nr. 2701/2010 au fost invocate în cererea de chemare în judecată şi nu au fost înlăturate de instanţa de fond, prevederi care stabilesc că, pentru documentaţiile în curs de elaborare sau avizare se vor aplica în funcţie de etapa în care se găsesc – în cazul de faţă, începând cu următoarea etapă, respectiv obţinerea autorizaţiei de construire.
Invocând disp. art. 47 alin. 1 din Legea nr. 350/2001, recurenta a susţinut că, odată aprobat, certificatul de urbanism nu mai poate suferi modificări decât dacă până la obţinerea autorizaţiei de construire se modifică planul de urbanism general, situaţie ce nu este dată în speţă. În fapt, pârâţii nu contestă valabilitatea documentaţiei ci insistă ca acesta să fie iarăşi supusă etapei de informare şi de consultare stabilită prin Ordinul nr. 2701/2010, etapă care este urmată de o nouă aprobare a consiliului local.
Prin urmare, prevederile Ordinului nr. 2701/2010 nu retroactivează în conformitate cu art. 6 Cod civil, ci se va aplica aşa cum prevede art. 3 din ordin, începând cu următoarea etapă, în cazul de faţă începând cu obţinerea autorizaţiei de construire.
Susţinerile instanţei de fond – că au intervenit modificări legislative de la aprobarea PUZ-ului şi nu a fost emisă încă autorizaţia de construire şi, prin urmare, trebuie elaborată în condiţiile legii în vigoare, este netemeinică şi nelegală, întrucât planul de urbanism zonal – PUZ este instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrală a unor zone din localitate şi este în concordanţă cu planul de urbanism general. Acesta este valabil până la modificarea planului de urbanism general şi, în situaţia în care planul de urbanism general nu a suferit modificări, neexistând un termen legal pentru limitarea valabilităţii acestuia, autorizaţia de construire se acordă în baza PUZ-ului.
Cum în speţă nu este dată situaţia descrisă mai sus, obligarea societăţii la reluarea informării publicului şi reluarea aprobării PUZ-ului prin hotărâre de consiliu local, atâta timp cât nu au intervenit modificări în planurile de urbanism, iar legislaţia invocată stipulează clar că se aplică de la etapa în care se găsesc, este netemeinică şi nelegală.
Pârâtul Municipiul X. prin primar a formulat întâmpinare (filele 12 – 14 dosar) şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând în susţinere dispoziţiile art. 3 din Metodologia din 30 decembrie 2010 de informare şi consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajarea teritoriului şi de urbanism aprobată prin Ordinul nr. 2701/2010 publicat în Monitorul Of. nr. 47/19.01.2011.
Totodată, a apreciat că instanţa de fond a reţinut în mod corect incidenţa prevederilor art. 6 alin. 1 coroborat cu alin. 5 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Analizând prioritar chestiunea caracterului de act administrativ de autoritate a certificatului de urbanism, Curtea reţine că, deşi de principiu, aceste un act de informare, el poate fi supus cenzurii instanţei de contencios administrativ în condiţiile în care impune solicitantului obligaţii care nu pot fi contestate pe altă cale. Ca urmare, pentru a asigura reclamantei accesul la justiţie, Curtea va analiza pe fond pretenţiile deduse judecăţii.
Recurenta critică hotărârea primei instanţe sub aspectul aplicării retroactive a Ordinului nr. 2701/2010 de aprobare a Metodologiei de informare şi consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism – publicat în Monitorul Oficial nr. 47/19.01.2011, respectiv a ignorării art. 3 din Metodologia de informare – text de lege conform căruia „pentru documentele aflate în curs de elaborare sau avizare, autorităţile administraţiei publice locale competente vor asigura informarea şi consultarea publicului afectat de propunerile planurilor înaintate de supunerea spre dezbaterea consiliului judeţean/local/ Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în funcţie de etapa în care se află, fără a relua integral întreaga procedură”.
Dar în această speţă, problema aplicării retroactive a prevederilor Ordinului nr. 2701/2010 porneşte de la o premisă falsă, aceea că un plan urbanistic zonal o dată aprobat este valabil nelimitat în timp. Or, dacă un plan urbanistic general are valabilitate limitată în timp la maximum 10 ani, durată care poate fi prelungită în anumite condiţii, este evident că un plan urbanistic zonal nu poate depăşi aceste coordonate decât în măsura în care investiţia în vederea căreia a fost realizat a început deja.
Mai mult decât atât, în ce priveşte planul urbanistic zonal trebuie făcută distincţie între planurile elaborate la iniţiativa autorităţilor publice locale şi cele elaborate la iniţiativa persoanelor fizice şi/sau juridice interesate. Pentru că în cauza de faţă, elaborarea planului urbanistic zonal asupra corpului de proprietate nr. 1281/11 situat în str. Universităţii nr. 19 a avut loc ca urmare a dorinţei reclamantei de a construi un imobil cu neîncadrarea în limitările planului de urbanism general în vigoare la acea dată, certificatul de urbanism eliberat nr. 1369 din 26.08.2008 impunând obligaţia întocmirii acestui plan. Desigur că, dacă ulterior aprobării PUZ-ului prin H.C.L. nr. 283 din 20.11.2008 şi în interiorul termenului de valabilitate al certificatului de urbanism eliberat la cererea reclamantei, aceasta ar fi obţinut autorizaţia de construire, prevederile Ordinului nr. 2701/2010 nu i-ar mai fi fost aplicabile.
Însă, solicitând un nou certificat de urbanism la data de 17.02.2015, reclamanta se află sub incidenţa prevederilor ordinului sus menţionat, astfel încât motivul de recurs cu privire la aplicarea retroactivă a legii nu poate fi reţinut.
De asemenea, art. 3 din Ordinul nr. 2701/2010 nu poate fi reţinut în cauză pentru că acesta nu vizează situaţia documentaţiilor deja elaborate, cum este PUZ-ul aprobat prin H.C.L. nr. 283/2008, ci documentaţiile care se află în curs de elaborare sau avizare la momentul intrării în vigoare a ordinului. Dar, dacă reclamanta a înţeles să se refere la procedura emiterii autorizaţiei de construire, ca procedură care începe prin solicitarea unui certificat de urbanism şi continuă cu elaborarea şi aprobarea PUZ-ului, depunerea documentaţiei şi emiterea autorizaţiei, în acest caz este de observat că procedura anterioară, în care s-a emis certificatul de urbanism nr. 1369 din 26.08.2008 nu a fost finalizată de reclamantă, certificatul de urbanism expirând fără ca aceasta să depună documentaţia pentru eliberarea autorizaţiei de construire. Ca urmare, în considerarea modificărilor legislative intervenite, autoritatea publică este îndreptăţită să solicite reactualizarea PUZ-ului aprobat, aceasta cu atât mai mult cu cât acest plan trebuie să ia în considerare contextul social, cultural istoric, urbanistic şi arhitectural de la data la care se solicită un certificat de urbanism în vederea efectuării de lucrări de construcţii, în această chestiune, o perioadă de timp de aproape 8 ani de la aprobarea planului urbanistic zonal anterior fiind extrem de lungă, raportat la dinamica construirii într-o zonă de maxim interes pentru toţi locuitorii urbei.
În consecinţă, constatând legală şi temeinică soluţia primei instanţe, Curtea va respinge recursul ca nefondat în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, cu completarea motivării în sensul celor arătate anterior.
