• O.G. nr. 92/2003 rep. – art. 205 şi urm.
• Cod procedură civilă – art. 129 alin. 6
Instanţa hotărăşte numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii (art. 129 alin. 6 C.p.c.) iar omisiunea de a se pronunţa asupra unei cereri precizate echivalează cu o necercetare a fonsului cauzei.
Admiterea excepţiei inadmisibilităţii unei acţiuni în contencios administrativ formulată împotriva deciziei de impunere nu este justificată în situaţia în care prin precizarea de acţiune reclamantul a solicitat anularea deciziei emise în soluţionarea contestaţiei.
Prin Sentinţa nr. 2939/03 iulie 2012, Tribunalul Mureş, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul S. P. P., În contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mureş ca inadmisibilă.
Instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr.339/08.03.2011, s-a stabilit în sarcina reclamantului suma de 1.856 lei reprezentând contribuţia datorată la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, că reclamantul a contestat această decizie, contestaţia fiind soluţionată prin Decizia nr.371/06.05.2011 emisă de CAS Mureş în sensul respingerii.
S-a mai reţinut că pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii, în soluţionarea acesteia instanţa, a constatat faptul că reclamantul nu a atacat Decizia nr.371/2011 ci a solicitat doar anularea Deciziei de impunere şi astfel s-au avut în vedere prevederile art.218 din OG nr.92/2003 republicată.
Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu recurs de reclamantul care a solicitat casarea cu trimite spre rejudecare primei instanţe, în subsidiar admiterea acţiunii şi anularea actului prin care a fost obligat la suma imputată.
Recurentul a învederat faptul că prin Precizarea de acţiune din 28.03.2012 a arătat că a înţeles să conteste atât Decizia nr.339/2011 cât şi Decizia nr.371/2011.
Intimata pârâtă CAS Mureş, a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, susţinând, în esenţă, legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, prin prisma prevederilor art. 218 alin. 2 din O.G. NR.92/2003, în condiţiile în care reclamantul a contestat doar decizia de impunere nu şi pe cea de soluţionare a contestaţiei împotriva ei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi ţinând cont şi de incidenţa prevederilor art.304 indice 1 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că recursul reclamantului este fondat.
S-au verificat susţinerile recurentului reclamant potrivit cărora a formulat o precizare de acţiune şi răspuns la întâmpinare pentru termenul de judecată din 28.03.2011, act aflat la fila 26 dosar fond, în care a arătat că înţelege să conteste atât Decizia nr.371/06.05.2011 cât şi Decizia nr.339/5807/08.03.2011, ambele emise de CAS Mureş.
Deşi instanţa a constatat că s-a depus precizare de acţiune şi a acordat un termen pentru comunicarea acesteia (fila 3, dosar fond), a rămas în pronunţare şi a amânat pronunţarea la trei termene consecutive omiţând, însă, să se pronunţe asupra acţiunii precizate în sensul că se solicită şi anularea Deciziei nr. 371/2011 de soluţionare a contestaţiei astfel că a pronunţat o hotărâre pe baza unei excepţii căreia i-a dat o greşită soluţionare. Faţă de precizarea depusă la dosar, instanţa era obligată să soluţioneze pe fond acţiunea reclamantului.
În condiţiile arătate nefiind pronunţată o soluţie pe fondul cauzei devine incident motivul de casare prevăzut de art.312 alin.5 Cod procedură civilă şi s-a impus admiterea recursului şi casarea cu trimitere spre rejudecare.
• Cod procedură civilă – art. 129 alin. 6
Instanţa hotărăşte numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii (art. 129 alin. 6 C.p.c.) iar omisiunea de a se pronunţa asupra unei cereri precizate echivalează cu o necercetare a fonsului cauzei.
Admiterea excepţiei inadmisibilităţii unei acţiuni în contencios administrativ formulată împotriva deciziei de impunere nu este justificată în situaţia în care prin precizarea de acţiune reclamantul a solicitat anularea deciziei emise în soluţionarea contestaţiei.
Prin Sentinţa nr. 2939/03 iulie 2012, Tribunalul Mureş, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul S. P. P., În contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mureş ca inadmisibilă.
Instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr.339/08.03.2011, s-a stabilit în sarcina reclamantului suma de 1.856 lei reprezentând contribuţia datorată la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, că reclamantul a contestat această decizie, contestaţia fiind soluţionată prin Decizia nr.371/06.05.2011 emisă de CAS Mureş în sensul respingerii.
S-a mai reţinut că pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii, în soluţionarea acesteia instanţa, a constatat faptul că reclamantul nu a atacat Decizia nr.371/2011 ci a solicitat doar anularea Deciziei de impunere şi astfel s-au avut în vedere prevederile art.218 din OG nr.92/2003 republicată.
Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu recurs de reclamantul care a solicitat casarea cu trimite spre rejudecare primei instanţe, în subsidiar admiterea acţiunii şi anularea actului prin care a fost obligat la suma imputată.
Recurentul a învederat faptul că prin Precizarea de acţiune din 28.03.2012 a arătat că a înţeles să conteste atât Decizia nr.339/2011 cât şi Decizia nr.371/2011.
Intimata pârâtă CAS Mureş, a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, susţinând, în esenţă, legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, prin prisma prevederilor art. 218 alin. 2 din O.G. NR.92/2003, în condiţiile în care reclamantul a contestat doar decizia de impunere nu şi pe cea de soluţionare a contestaţiei împotriva ei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi ţinând cont şi de incidenţa prevederilor art.304 indice 1 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că recursul reclamantului este fondat.
S-au verificat susţinerile recurentului reclamant potrivit cărora a formulat o precizare de acţiune şi răspuns la întâmpinare pentru termenul de judecată din 28.03.2011, act aflat la fila 26 dosar fond, în care a arătat că înţelege să conteste atât Decizia nr.371/06.05.2011 cât şi Decizia nr.339/5807/08.03.2011, ambele emise de CAS Mureş.
Deşi instanţa a constatat că s-a depus precizare de acţiune şi a acordat un termen pentru comunicarea acesteia (fila 3, dosar fond), a rămas în pronunţare şi a amânat pronunţarea la trei termene consecutive omiţând, însă, să se pronunţe asupra acţiunii precizate în sensul că se solicită şi anularea Deciziei nr. 371/2011 de soluţionare a contestaţiei astfel că a pronunţat o hotărâre pe baza unei excepţii căreia i-a dat o greşită soluţionare. Faţă de precizarea depusă la dosar, instanţa era obligată să soluţioneze pe fond acţiunea reclamantului.
În condiţiile arătate nefiind pronunţată o soluţie pe fondul cauzei devine incident motivul de casare prevăzut de art.312 alin.5 Cod procedură civilă şi s-a impus admiterea recursului şi casarea cu trimitere spre rejudecare.
