Debitoarea T SRL se află sub controlul direct al creditorului –administrator social BSC, motiv pentru care acest creditor putea vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta îi acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului, astfel cum prevede expres art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006.
Planul de reorganizare depus specifică sumele pe care fiecare creditor le-ar obţine în caz de faliment, în comparaţie cu cele precizate în programul de plăţi, în sensul că pentru toate creanţele chirografare procentul de distribuire în faliment este de 3,5 %, iar în reorganizare de 100%.
Prin urmare, creditorul BSC a votat pentru planul de reorganizare cu nerespectarea condiţiei impuse de art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, de a primi mai puţin în caz de reorganizare şi în situaţia în care legiuitorul nu îi recunoaşte dreptul de vot, ci doar dreptul de a participa la şedinţa creditorilor.
În plus, fără votul acestuia, planul de reorganizare nu poate fi considerat ca acceptat de majoritatea absolută din valoarea creanţelor din categoria creanţelor chirografare, astfel cum prevede art. 100 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, întrucât nici un alt creditor chirografar nu a votat planul.
Sentinţa nr. 749/26.05.2014 pronunţată în dosarul nr. 1038/1259/2013
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din …2013, s- a deschis procedura generală de insolvenţă împotriva debitorului T SRL, fiind numite administrator judiciar provizoriu A SPRL., ulterior confirmat în adunarea creditorilor.
Administratorul judiciar a depus planul de reorganizare al debitoarei în termenul de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv , manifestându-şi intenţia în acest sens prin raportul întocmit în baza art. 59 din Legea nr. 85/2006.
Cât priveşte modalitatea de votare a planului, s-a reţinut că, potrivit art. 100 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 85/2006, un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creanţe dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie. Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislaţiei pieţei de capital, pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.
Conform art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
A. cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul.
Judecătorul-sindic a reţinut că, potrivit procesului-verbal al adunării creditorilor din ….2014, la adunare s-au prezentat creditorul bugetar C şi creditorul chirografar BSC, ce deţine 65,4% din totalul creanţelor.
S-a consemnat că, potrivit tabelului definitiv de creanţe, masa credală este compusă din trei categorii de creanţe: creanţe bugetare , creanţe garantate şi creanţe chirografare
Planul de reorganizare nu a fost votat de grupa creanţelor garantate, însă a fost votat de grupa creanţelor bugetare. În cea din urmă grupă, cea a creanţelor chirografare, planul este acceptat prin majoritatea absolută din valoarea creanţelor, conform art. 100 alin. 4.
În concluzie, s-a reţinut că planul a fost acceptat de jumătate plus una din categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi.
Analizând modul de votare a planului de reorganizare prin raportare la dispoziţiile art. 100 şi 101 din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic a constatat că planul a fost votat de către creditorul bugetar.
Pe de altă parte, planul a fost votat de creditorul chirografar prezent, respectiv, BSC, ce deţine 65,4% din totalul creanţelor.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2, pct. 16 lit. b din Legea pieţei de capital nr. 297/2004, controlul este definit ca fiind relaţia dintre societatea-mamă şi o filială sau o relaţie similară între orice persoană fizică sau juridică şi o societate comercială; orice filială a unei filiale va fi considerată o filială a societăţii-mamă, care este în fapt entitatea care controlează aceste filiale; se consideră legătură strânsă şi situaţia în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una şi aceeaşi persoană printr-o relaţie de control.
Astfel cum rezultă din definiţia controlului în sensul Legii pieţei de capital nr. 297/2004, creditorul BSC are calitatea de asociat şi administrator al debitoarei T SRL, deţinând 100 % din capitalul social al acesteia, astfel cum rezultă din informaţiile furnizate de ONRC.
Astfel, debitoarea T SRL se află sub controlul direct al creditorului BSC, motiv pentru care acest creditor putea vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta îi acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului, astfel cum prevede expres art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006.
Planul de reorganizare depus specifică sumele pe care fiecare creditor le-ar obţine în caz de faliment, în comparaţie cu cele precizate în programul de plăţi, în sensul că pentru toate creanţele chirografare procentul de distribuire în faliment este de 3,5 %, iar în reorganizare de 100%.
Prin urmare, creditorul BSC a votat pentru planul de reorganizare cu nerespectarea condiţiei impuse de art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, de a primi mai puţin în caz de reorganizare şi în situaţia în care legiuitorul nu îi recunoaşte dreptul de vot, ci doar dreptul de a participa la şedinţa creditorilor.
În plus, fără votul acestuia, planul de reorganizare nu poate fi considerat ca acceptat de majoritatea absolută din valoarea creanţelor din categoria creanţelor chirografare, astfel cum prevede art. 100 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, întrucât nici un alt creditor chirografar nu a votat planul.
Prin urmare, planul a fost votat legal doar de categoria creanţelor bugetare, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. A din Legea nr. 85/2006, referitoare la acceptarea planului de cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3), cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul.
Pentru aceste considerente, judecătorul-sindic a infirmat planul de reorganizare propus de debitoare prin administratorul judiciar şi, deoarece termenul de 30 de zile de depunere a unui plan de reorganizare a expirat fără ca un alt plan să fi fost propus, a dispus intrarea în faliment în procedura generală a debitoarei T SRL şi în temeiul art. 107 alin. 2 din lege, a dispus dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului său de administrare.
